Scrisoare către dl. Sorin Roşca Stănescu - 5 sept. 2005

[administrator]

Paris 5 septembrie 2005

Domnule Sorin Rosca Stănescu

Vă rog să publicati în ziarul pe care îl conduceti, Ziua,
următorul

A N U N T

Periodicele Gardianul (2 septembrie 2005) si Gândul din 3
septembrie au publicat comentarii mai mult sau mai putin corecte pe
marginea Comunicatului din 31 august a.c. al Uniunii Scriitorilor din
România care anuntă - citez din presă (presa citează din Comunicat):
“Conducerea Uniunii Scriitorilor din România îsi exprimă
regretul că în revista Viata românească numărul 6-7 din
iunie-iulie 2005, revistă (sic) editată de Uniunea Scriitorilor, a
fost permisă de către redactie aparitia unui text cu continut
antisemit. (subl. mea, P.G.). Este vorba despre fragmente din
Jurnalul 2005 al lui Paul Goma”.
Comunicatul continuă (sublinierile mele, P.G.):
“Conducerea Uniunii consideră intolerabilă îngăduinta cu care
redactia revistei Viata românească a găzduit în această publicatie
(re-sic!) idei contrare valorilor si normelor acceptate în lumea
contemporană. Ca urmare, se va pune în discutia Comitetului Director
al Uniunii Scriitorilor abdicarea colectivului redactional al
revistei de la principiul respectului fată de drepturile omului care
exclud orice fel de discriminare. Credem în libertatea de exprimare
a ideilor doar în limitele acestui principiu” (sublinierea mea si
trimiterea la Caragiale: “Rezon!”).
Observînd cine-cum apără drepturile omului: Manolescu, Bălăită,
Dimisianu - cum le apăraseră ca leii în primăvara anului 1977 - mai
bag de seamă că jurnalista Manuela Golea de la Gardianul copiază
până si analfabetismele scriitorului redactor al Comunicatului - când
colportează un neadevăr, scriind:
“Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania…”
Pentru Dumnezeu, un jurnalist mai si citeste din an în paste,
deci ar fi trebuit să stie:
- nu sunt “membru de onoare”, nici măcar membru simplu,
pentru sfântul motiv că, în 14 aprilie 1977, pe când eram arestat de
Securitate si amenintat cu o condamnarea la moarte, iubitii colegi de
breaslă din Consiliul Uniunii Scriitorilor m-au exclus - ca “dusman
al poporului”; după “revolutia” (cea a rezistentilor-prin-cultură,
citeste: pe brânci, pe sub lavite, tremurînd voiniceste de nesfârsit
curaj estetic) nu am fost reprimit în Uniunea Scriitorilor, drept
care, după ani de asteptare sub presedintia lui Dinescu, am declarat
în scris, într-un dialog (publicat de Viata românească - îngrijit
de Liviu Ioan Stoiciu) cu chiar succesorul său Ulici că, dacă asa
stau lucrurile în România Scriitoare, eu nu mă mai consider făcînd
parte din “breasla” lor.
Tot în treacăt citez din opiniile jurnalistei de la Gardianul:
“În finalul fragmentului de jurnal, Goma îsi dă însă, arama pe
fată (sic - si subl. mea). Tot ce scrisese până acum era un pretext
pentru un un mesaj peremist (s.m.) explicitat chiar în finalul în
care "înfierează" pozitia pro-iliesciană a intelectualilor din
România la alegerile prezidentiale din anul 2002, împotriva lui C.V
Tudor (s.m.)”.
Jurnalista va fi stiind ce înseamnă ca cineva “să-si dea arama
pe fată”? Nu - dar scrie (ceea ce nu stie); stie ce este “un mesaj
peremist”? Nu - dar scrie, negru pe alb, numele lui C.V. Tudor - care
nu există în textul incriminat! - însă nu din textul meu citează
dânsa, ci din ceea ce soptesc pe la colturi ne-cititorii mei
holocaustologi, pe după cap cu ne-cititorii “breslasi” că as fi scris.

Acestea fiind faptele, anunt: voi da în judecată:
1. Uniunea Scriitorilor din România;
2. Asociatia Scriitorilor din Bucuresti
3. Pe Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii;
4. Pe Horia Gârbea, director de imagine al USR si presedinte al
Asociatiei Scriitorilor, Bucuresti
pentru calomnie
la adresa lui Liviu Ioan Stoiciu si a mea
5. Pe conducătorii Comunitătii Evreilor din România
pentru denunt calomnios.
În legătură cu punctul 5 astept ca USR să facă publice numele
acelor membri ai Comunitătilor Evreilor “care au reactionat foarte
dur” si care “Dacă ei s-au sesizat, înseamnă că afirmatiile sunt
grave” (s. mea) - re-citat din scriitorul român Horia Gârbea,
deficient, atât în materie de limbă română cât si de logică.
“Ei”, vorba lui H. Gârbea, cine să fie:
“Ei”-ii care nu făcuseră nimic-nimic-nimic pentru coreligionarul
lor Petre Fischer-Năvodaru, nici pentru sora sa, Luiza Amalia Elman-
Năvodaru, în izolarea lor de după plecarea noastră în exil, mult mai
aspră decât a fiicei lui Pacepa? “Ei” care nu miscaseră un deget
pentru fiica lui Petre, Ana Maria Năvodaru-Goma? “Ei“ care nu se
sinchisiseră de soarta lui Filip-Ieronim Goma, fiul evreicei Ana
Maria? Ca să nu mai vorbim de mine, goi, dar orisicâtusi; tată de
copil evreu, nu? Ce făceau-dregeau “ei”-i, membrii Comunitătii
Evreiesti înainte de decembrie 1989? Să nu se grăbească să mintă,
fiindcă îi stiu: colaborau si profitau! “Ei”-ii care plecaseră în
Israel, în Occident (de ce nu se vor fi dus în Rusia, patria lor de
inimă?), oftau de dor de tărisoară, însă când sufereau pentru soarta
oamenilor rămasi sub jug comunist îi aveau în vedere numai pe
coreligionarii lor, nu si pentru goi, de parcă ei cu mâna lor se
ocupaseră si se înfometaseră si se trataseră de “dusmani ai
poporului”, de “fascisti”, de “banditi”, ei singuri se arestaseră si
se torturaseră si se asasinaseră - ei cu mâna lor . “Ei”-ii în
România nu s-au manifestat măcar ca “disidenti”, necum ca opozanti ai
regimului si de ei instaurat. Un om care suferise cumplit; fiind
deportat în Transnistria si bun scriitor: Norman Manea, “în exil” la
Berlin, apoi la New York, a folosit libertatea de exprimare, nu ca să
demaste (fată de nemtii culpabilizati, fată de americanii nepăsători)
caracterul criminal al regimului comunist din România? Da de unde,
“El” (N. Manea) s-a ocupat doar de demascarea “fascistului Eliade” -
că tot murise el de sase ani… R. Ioanid: cum se opusese “El”
comunismului din România? Simplu: nu se opusese!, nu se manifestase
(în cazul lui Radu Filipescu), pentru a nu-si pune în pericol
familia, mă rog frumos.
Si pentru că am ajuns la C.V. Tudor: au protestat “Ei”-ii măcar
de formă când au aflat că în 1977, generalul Plesită credea că mă
insultă tratîndu-mă de “legionar si de jădan”? S-au arătat măcar
mirati când C.V. Tudor îmi trimitea citatii (pentru calomnie!)
adresate lui “Pavel Evremovici Goma”? “Ei”-ii îsi vor fi manifestat
indignarea când Tudor Eliad, fiul lui Perahim - altfel komisar
bolsevic în Basarabia ocupată în 1940 si, în România ocupată, după
1944, persecutor si epurrator nemilos al artistilor plastici români -
a acceptat să fie consilierul aceluiasi C.V. Tudor?
Nu cunosc (încă) numele indignatilor vigilenti vânători de
antisemiti inexistenti - dar le voi afla. Sigur este că tovarăsul
colonel de Securitate activînd sub numele conspirativ: “Iulian
Sorin” (desi mai la îndemână i-ar fi fost: “Gică Ionescu”) este la
post, în fruntea Comunitătii - cum la-post fusese în Departamentul
Cultelor, apoi ca mână dreaptă a rabinului bolsevic Rosen.

Jurnalista de la Gardianul si-a supra-intitulat articolul:
“Războiul scriitorilor: Nicolae Manolescu îl acuză pe Paul Goma de
antisemitism”.
Corectez:
1) Nu poate fi vorba de război: N. Manolescu si cu mine facem
parte din categorii, nu doar diferite - moralmente - ci de-a dreptul
incompatibile. Să nu se uite că înainte de 1989 Manolescu a fost
ucenicul fidel al turnătorului de puscărie Ivascu; a frecventat,
alături de Blandiana, Buzura, Zaciu, Dinescu, Ornea, Dimisianu casa
“liberalului bolsevic” diversionist Gogu Rădulescu; în iunie 1990,
imediat după Mineriada Sângeroasă, N. Manolescu, dus de mână de Z.
Ornea la Noul Vizir: Iliescu, i-a luat un interviu spălător-de sânge,
numindu-l “Om cu o mare”; în decembrie 1990 a publicat în România
literară “dosarul de securitate” al suprasefului Securitătii,
criminalul Voican-Voiculescu-Sturdza sub titlul: “Scrisoare deschisă
lui Paul Goma”. Să mai pomenesc călătoria în Coreea (sau în China)
împreună cu “presedintele Iliescu”?; distrugerea - nici măcar
inteligentă - a Aliantei Civice?; campania furibundă împotriva
“turnătorului Caraion”, însă tăcerea desăvârsită si complice păstrată
asupra turnătorilor din redactie: Băran, Silvestru si… altele? -
precum si “iertarea” acordată lui Uricaru, de parcă tocmai căpătase
deslegare de la Măgureanu…?;
2) Nu poate fi vorba de un “război Manolescu-Goma”, fiindcă nu
doar pe Paul Goma l-a acuzat de antisemitism actuazlul presedinte
(pânămai deunăzi si el fioros “antisemit”), ci si pe Liviu Ioan
Stoiciu - ceea ce constituie o culme a abjectiei-la-românul-scriitor.
Azvârlind în directia mea lătůrile obstesti, răs-folosite de R.
Ioanid, Shafir, Oisteanu si alti holocaustologi, a fost împroscat si
poetul L.I. Stoiciu - pe deasupra amenintat cu alungarea de la Viata
românească, unde este singurul redactor care lucrează.
…Are să intervină Manolescu pe lângă actualul sef al său,
Lupescu, să-i dea o slujbulită la concernul Polirom-Cartea românească
(după ce va fi anexată si institutia Viata Românească, creatia lui
Stere?), unde actionar principal este Serge Moscovici, evreul de
origine română care declară pe toate drumurile că îi urăste pe
români, urăste de moarte România - ceea ce nu-l împiedecă să
investească în detestata Românie)?
Astept reuniunea de la 8 septembrie a.c. a Comitetului Director
al Uniunii - sub conducerea lui N. Manolescu - alcătuit din: G.
Bălăită, G. Dimisianu, H. Gârbea, M. Mihăies, Marta Petreu, C.M.
Spiridon, G. Chifu, Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Szilagy
Istvan, când/unde va fi judecat Liviu Ioan Stoiciu.
Asa fusesem si eu judecat, am mai spus, repet: în urmă cu
aproape 50 de ani : în 1956 nu mai trăia Stalin, dar stalinismul era
în floare - atunci eram “antisovietic”; acum, în Anul Domnului 2005,
în plină renastere a ceausismul fără Ceausescu (cel asasinat prin
voicanizarea iliască în urmă cu 15 ani), voi/vom fi judecati pentru…
“antisemitism”) .

Vă multumesc anticipat pentru publicarea textului în Ziua.
Paul Goma