|
Sînt dispus să completez argumenţia sintetizată mai jos şi să o susţin- cu oricîte trimiteri la fapte şi documente. Expun aici succint schiţa/schema demonstraţiei, pentru a permite celor ce neagă concluzia trasă, să precizeze punctele cu care nu sînt de acord şi să verifice dacă au argumente valide (altele decît cele însămînţate de îndoctrinare): 1. S-a admis- de către toată lumea- că foştii membrii PCR nu pot fi inculpaţi, lustraţi, privaţi de vreun drept- numai pentru faptul că au făcut parte din organizaţia care a comis genocidul comunist (cel căruia i-a căzut victimă poporul român, de nu-şi revine nici azi). Nu au avut nimic de suferit, niciodată. Dimpotrivă, şi-au valorificat poziţiile în vechile structuri, în jaful tranziţiei. 2. Este cu atît mai puţin legitimabilă discriminarea negativă a unor persoane, lipsirea lor de drepturi similare cu ale altor cetăţeni, numai pentru că au făcut parte din mişcarea legionară. Acest lucru, în sine, nu a constituit nici o crimă pe vremea respectivă şi nu poate fi criminalizat retroactiv. Ori, legile ieşite ca ciupercile, după o ploaie care ştim de unde putea veni, fac tocmai asta: incriminează aprecierea unor oameni ce au acţionat- într-o perioadă în care era firesc să aperi interesele neamului tău. 3. Legionarii condamnaţi de regimul Carol sau de regimul Antonescu (în farse juridice, pentru tot felul de motive- multe imaginare) nu au mai putut comite nimic reprobabil după 1941. Admiţînd că aveau atunci 20 de ani şi o durată de viaţă de 100 de ani- nu mai există azi nici unul care să poată fi penalizat pentru vreo crimă. Alţii- au fost doar victime ale justiţiei antonesciene, care i-a aruncat în lanţuri- pe care comuniştii le-au folosit şi după 1948- întru exterminare. Cei care ne cer dărîmarea statuilor lui Antonescu vor ca în acelaşi timp să considerăm legitime actele şi sentinţele regimului său… dacă au lovit în legionari? 4. Exceptarea de la depăgubirea pentru detenţia politică abuzivă loveşte urmaşii cîtorva dintre legionari (clar- o minoritate) care au fost condamnaţi, înainte de 1944, pentru delicte reale (raportate la legislaţia timpului). Dar chiar şi în aceste cazuri este inadmisibil (pentru cine are minime cunoştinţe de drept) să se ceră azi penalizarea moştenitorilor unor oameni care au ispăşit cu vîrf şi îndensat, plătind, pentru ce o fi făcut, cu viaţa şi cu ani mulţi şi cumpliţi de detenţie. Nu merge de loc- se vede că e vorba de o răzbunare. 5. Ultimii deţinuţi politici în viaţă, trataţi ca "legionari", erau prin clasele de liceu în 1948- atunci cînd au intrat în "frăţiille de cruce". Alţii, au aderat la ideologia legionară deabia în puşcărie- unde toţi au intrat pentru că au opus rezistenţă ocupantului sovietic şi instalării lagărului comunist (şi numai pentru asta au fost exterminaţi sau crucificaţi în puşcării) 6. Se adaugă, la lista victimelor neo-komisarilor poporului (ales?) (Vexler-Florian-etc.) numeroşi deţinuţi a căror "legionarism" a fost stabilit- torţionar- de călăii folosiţi de procuratura/justiţia comunistă; aceeaşi maşinărie genocidară care a stabilit şi cine a fost "criminal de război"- prin sentinţele ucigaşe ale "Tribunalului Poporului"; mizerii pe care, după 1990, nimeni nu credea că le va mai asuma cineva… ca legitime. Dar iată că mărturiile smulse în beciurile inchiziţiei roşii şi farsele "judiciare" sînt folosite de referenţial- justiţiar… şi chiar "ştiinţific"- de către Cioflâncii locali. 7. Nu există nici o justificare posibilă pentru pretenţia ca să nu se plătească despăgubiri pentru puşcăria politică datorată opoziţiei faţă de regimul comunist… celor bănuiţi de "antisemitism". Sînt lucruri fără legătură (mai ales dacă respingem teza caracterului filosemit al experimentului comunist…). Un hoţ ce face puşcărie şi pentru un viol inventat trebuie despăgubit cînd se descoperă/eliberează adevărul, ca toate celelalte victime ale abuzului judiciar. O astfel de discriminare arbitrară, nu e numai vădit anticonstituţională- este şi inexplicabilă raţional (deci, obligă la o ipoteză a conspiraţiei). 8. O teză care apare explicit în textele ce înjgheabă aparente justificări ale mişeliei normative (de formă, ca să nu vadă şi prostimea dictatul) este că abuzul juridic, nu trebuie corectat- ci numai eroarea, dovedită de "fapte/probe care nu erau cunoscute de instanţa care a emis hotărîrea". Intr-un document trimis de domnul Predoiu, ca ministru al Justiţiei, se dau asigurări (celor îngrijoraţi de ameninţarea revizuirii unor sentinţe comuniste "definitive") că… la cererea UE (întru stabilitatea actului juridic- adică imortalitatea hotărîrilor criminale) … în România a fost desfiinţată instituţia recursului în anulare (extraordinar)- deci nu mai e nici un pericol de reparaţie. 9. Iată cam cum arată "minunata lume nouă", cea în care am scăpat- din lagărul comunist… Celor ce nu gustă trimiterea, îi invit şi la "Ingerul exterminator"- al lui Bunuel. Sună tendenţios? Atunci să punem întrebarea : cum a fost posibil ca "parlamentul României" (oricît ar fi el de degenerat) să emită legea 232 din 5 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, cu un articol atît de monstruos/nefiresc ca art. 13? Şi cum de nici "parlamentul" actual nu poate repara aberaţia ţipătoare, iar Octavian Bjoza este exmatriculat- pentru că nu se arată docil. Şi veţi vedea că disidenţii de profesie latră delicat… şi apa trece mai departe, peste pietre răs-călcate în picioare. 10. Enunţ singura explicaţie plauzibilă (pentru mine): România a devenit colonie, pusă la cheremul unor grupuri de interese care au nevoie să nu fie incomodate în aservirea/spolierea ţării; şi care au evident suficientă putere ca să impună paiaţelor de pe scena politică internă comportamente flagrant umilitoare. Aşadar , cred că degeaba cred băieţii deştepţi care se descurcă azi prin România jumulită că dosarul acesta nu îi priveşte. Intimidarea- urmărită cu obrăznicie provocatoare, aparent stupidă- are ca scop să împiedice rezistenţa faţă de jefuirea naţiunii române, prin interzicerea "xenofobiei". Dar nici unul dintre cei ce se arată convinşi de această farsă nu ar lăsa deschisă uşa casei sale, ca să nu îngreuneze accesul musafirilor nepoftiţi 11. Nu mă voi feri de la a enumera cîteva dosare care reclamă intimidare, încît româniii să "nu se bage", întru apărarea interesului naţional: a. Dosarul retrocedărilor şi despăgubirilor (în care în mod metodic, sînt privilegiate interese dinafara ţării; de aceea suferinţele altora sînt continuu prioritare ) b. Dosarul participării României în al 2lea război mondial- în care sîntem obligaţi să ne considerăm/declarăm agresori- de către cei ce nu au recunoscut niciodată Basarabia ca pămînt românesc c. Dosarul rezistenţei naţionaliste, ample şi prelungite peste un secol, faţă de invazia evreiască de după 1800- în care ni se cere azi să repudiem apărătorii interesului naţional, ca "antisemiţi". d. Dosarul genocidului comunist- în care nu am fost lăsaţi să facem dreptate, aparent fără legătură cu implicarea uneor evrei în genocidul anti-românesc. 12. Dar dacă responsabilitatea evreilor faţă de crimele comunismului poate fi dezbătută contradictoriu (cînd va fi voie), existenţa unei relaţii cauză-efect e dovedită plenar de activitatea vînătorilor de "antisemiţi", care au ajuns să ceară (şi să obţină) legitimarea înteminţării genocidare a adversarilor ocupanţilor comunişti. Şi ea este explicabilă- simplu, imparabil. Legionarii au avut doi duşmani: comuniştii si evreii (pe care i-au considerat de altfel într-o alianţă indisolubilă). A lovi acum în umbrele lor, pentru "anti-semitism"- înseamnă, automat/inevitabil, a face jocul de acoperire a crimelor comuniştilor. Q.E.D 13 (PS) Cei cărora nu le place consecinţa/concluzia… trebuiau să o evite. Ioan Roşca 17.03.2021 |