From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA)
Subject: O marturie despre fenomenul Pitesti (partea 1)
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1994-02-16 17:19:06 PST
Nota
Am permisia autorului acestei marturii , supravietuitor al infernului de la
Pitesti , de a o face publica . M-am abtinut de la orice interventie asupra
textului chiar daca stilul si coerenta nu imi pareau optime. Deasemenea am
evitat orice "selectare" . Unele detalii va vor parea poate nesemnificative,
unele pareri va vor nemultumi. Prezenta opiniilor va irita pe cei ce accepta
numai relatarile de fapte. Nu am insa dreptul sa modific o marturie, fata de
cum a fost redactata. (daca veti dori , ii puteti cere lamuriri , scriindu-i). In
plus , precum am mai spus, cred ca modelul istoriei ca suma de fapte e
unidimensional (saracacios). Istoria este si o impletire de marturii. Iar atunci
cind o crima se petrece la scara de stat se poate ajunge in situatia dramatica
de a nu mai dispune de alte referinte credibile decit marturiile victimelor.
Sugestia pe care o face domnul "S" , de a folosi mai curind documente
emanind de la organizatorii macelului (ca fiind in pozitie favorabila fata de
cunoasterea sistemului global al faptelor) mi se pare o capcana. Nu cred in
documentele intocmite de securitate si revizuite dupa imprejurari. Astfel se
explica paradoxala mea fuga de ... obiectivitate. In sfirsit , in ceea ce
priveste pertinenta documentului ce urmeaza in contextul discutiei despre
confruntarea politica actuala din Romania, voi reveni cind il voi fi terminat
de introdus pe retea.
Am reprodus chiar si acesta prima parte a declaratiei, chiar daca se refera la
perioada de detentie de la Suceava, pentru ca in ea se afla foarte multe date
privind INITIEREA operatiunii care avea sa se declanseze din plin la Pitesti.
Detaliile s-ar putea dovedi utile atunci cind lucrurile vor fi puse cap la cap ,
pentru a forma o imagine inchegata privind metabolismul uneia din cele mai
hidoase agresiuni impotriva umanului din istoria umanitatii. ( precizez
pentru cei ce imi suporta greu "bombasticismul" ca acesta apreciere asupra
"fenomenului Pitesti" este larg impartasita.)
Inchisoarea Pitesti -Reeducarea (partea 1a)
marturia lui Neculai Popa -supravietuitor
"Inchisoarea din Pitesti este cunoscuta si va ramine in istorie prin atrocitatile
si crimele ce au fost comise in timpul reeducarii.Am avut nenorocul, sau
poate norocul de a fi si eu in aceasta peroada in penitenciarul din Pitesti,
unde am putut sa vad "cum a fost creat omul", cu virtutile sau slabiciunile
sale. Mi-a fost dat sa vad cum un om se poate transforma,cu sau fara voia lui
intr-un instrument de tortura pentru semenii lui, sau cum poate accepta
martiriul cu seninatate. Pentru a putea intelege cum a fost posibil sa se
ajunga la asemenea crime, conisder necesar de urmarit, pe cit este posibil,
evolutia acestei reeducari diabolic gindita, prin care se urmarea distrugerea
fizica si morala a tuturor celor care au avut curajul sa se opuna
comunismului. Aceasta actiune de reeducare a fost inceputa la inchisoarea
Suceava, initiatorul ei fiind considerat Bogdanovici Alexandru, student la
Facultatea de Drept Iasi, caruia i se vor alatura: Turcanu E., Dumeni E.,
Pascaru L., Martinus Al., Caziuc Gh., Negura I. si inca vre-o citiva pe care
nu-i mai retin.
Personal nu am crezut niciodata ca aceasta idee i-a apartinut lui Bogdanovici
si ca ea s-a declansat in toamna 1948 odata cu intrarea in scena a acestuia,
dimpotriva sustin ca germenul acestei reeducari a aparut inca din luna
iunie(iulie) 1948 si ca insusi Bogdanovici este o victima a celor ce au lansat
aceasta idee. Ca unul care m-am aflat in acel timp in penitenciarul din
Suceava si urmaream cu neliniste desfasurarea evenimentelor, am putut
observa unele lucruri pe care abia la Pitesti voi reusi sa le inteleg in toata
complexitatea lor. Traind din plin fenomenul reeducarii, am putut sa-mi dau
seama ca "marii patrioti" facuti cadou de Stalin poporului roman: Ana
Pauker, Zeller, Nicolski, au invatat ceva de la Moscova si nu au stat degeaba
nici la Bucuresti, unde au pregatit aproape perfect un plan diabolic pentru a
distruge tot ce avea mai bun poporul roman. De acest plan nu au fost straini
nici cei ajunsi in fruntea PCR, ca: Gheorgiu-Dej, Pirvulescu, Bodnaras,
Maurer, Roman, Luca, Birladeanu, Draghici, adica toata clica ce conudcea
in acea vreme destinele tarii. Tot in Pitesti imi voi da seama ca reeducarea a
inceput la Suceava odata cu indemnurile lansate de Pascaru si Dumeni de a
se declara totul, moitvindu-se ca, cu cit vom fi mai multi arestati, cu atit vor
fi mai putine perspective de a ne face procese si ca vom fi apreciati pentru
sinceritatea noastra.
Repet, indemnurile erau lansate de Pascaru, fost secretar al partidului
"Frontul Plugarilor", organizatia judeteana Salaj si de Dumeni, sluga
credincioasa a Sigurantei din acele vremuri. A fost un inceput de tatonare a
atmosferei din mijlocul arestatilor, precum si o verificare a unor posibili
aderenti ai acestei reeducari. A fost doar un inceput in a carei capcana a
cazut doar un singur muncitor care era sub influenta lui Pascaru. Cu toate ca
rezultatele erau lamentabile, deoarece muncitorul facuse declaratiile mai
mult din frica decit din convingere, acestia vor continua chiar si fara succes
munca lor murdara, sfirsind prin a se alatura cu trup si suflet actiunii de mai
tirziu a lui Turcanu. Tot in Pitesti voi gasi si explicatia arestarii lui Dumeni,
folosirea lui la inceput ca informator prin celule, pentru ca in scurt timp sa
fie scos la biroul de cercetari in scopul de a asista si ajuta la anchete. Am
auzit si intilnit numeroase cazuri de oameni care au stat ani de zile fara a fi
anchetati, dar nu am auzit ca unui detinut politic, dupa mai putin de o luna
de zile sa i se permita sa asiste la anchetarea altor detinuti, arestati pentru
aceeasi cauza. Cu aceasta ocazie Dumeni a inceput sa duca munca de
lamurire cu cei anchetati pentru a spune tot ce stiu, apoi a inceput sa
cerceteze si chiar sa si bata pe cei anchetati. Lui Dumeni nu-i era aproape
nimic interzis, avind acces la dosarele celor anchetati, iar cuvintul lui avea
mare greutate in fata anchetatorilor. Scopul lui, cind asista la anchete, era de
a descoperi oamni cu caracter mai slab, spre a fi recrutati si apoi folositi
dupa dorinta sa. Odata cu aparitia lui Turcanu la Suceava, Gutu va deveni
ajutorul si mina dreapta a acstuia.
In toamna anului 1948, in urma unei convorbiri( caz nemaintilnit pina atunci
) a lui Bogdanovici cu tatal sau care era prefect al judetului Botosani, se
observa o schimbare in atitudinea acstuia, schimbare care va fi considerata
de multi ca inceputul reeducarii, datorita faptului ca solicita carti si brosuri
spre a fi citite si comentate. Din informatiile ce circulau in cercuri mai
restrinse, avind la baza unele marturisiri intime ale lui Bogdanovici, carora
nu li se dadea amploare spre a nu influenta masa de detinuti, tatal sau il
asigurase in timpul convorbirii avute la vorbitor ca se va renunta la proces in
schimbul unei actiuni de reeducare, care ar fi putut motiva viitoarea
atitudine a puterii. Se vorbea ca interventiile prefectului Bogdanovici penrtu
fiul sau ar fi fost facute la Botnaras si ca acesta i-ar fi sugerat ideea
reeducarii, care ar fi putut duce la renuntarea intentarii procesului. Sub
presiunile tatalui sau Bogdanovici accepta ideea reeducarii, sperind sa
obtina un regim mai bun pentru detinuti si apoi o eventuale punere in
libertate. Astfel va trece la fapte si va incerca o reeducare pe cale pasnica,
fara a se exercita nici un fel de presiuni asupra altora, totul limitindu-se la
cititul si comentatul brosurilor ce li se puneau la dispozitie prin
administratie, de catre cei ce coordonau si conduceau din umbra. Aceasta
parodie de reeducare facuta de Bogdanovici nu va fi pe placul administratiei
si nici a lui Turcanu , care va declara un adevarat razboi impotriva lui
Bogdanovici . Avind incredere in spusele tatalui sau, Bogdanovici isi va
continua fara zgomot actiunea lui de reeducare, fara a-si da seama de ceea
ce i se pregateste.
Turcanu Eugen, un ins sadic si dornic de afirmare cit mai rapida, este
adeptul transformarii omului prin forta, teroare si umilinta, dovedindu-se
omul cel mai potrivit pentru planul adus de la Moscova si imbunatatit la
Bucuresti pentru a fi aplicat in Romania. Simtind acest lucru Turcanu se va
arata un elev docil si harnic, cautind sa-si inususeasca tot ceea ce i se spunea
de catre instructorii veniti din capitala. El stia ca nu trebuie sa se grabeasca
si isi va recruta cu atentie viitorii colaboratori si nu facea decit pregatirea
subtila a metodelor ce urmau a fi puse in practica.
In calitatea lui de planton va accepta sa faca unele servicii detinutilor,
ducind tigari sau diverse mesaje de la o celula la alta, cautind prin aceasta sa
cunoasca atit legaturile dintre detinuti, cit si unele informatii de care se va
folosi, in viitor.
Desi era cunoscuta rivalitatea dintre Turcanu si Bogdanovici, ulterior, multi
dintre cei care nu cunosteau acest lucru,sau in mod intentionat, au pus pe
seama lui Bogdanovici intreaga reeducare precum si numarul celor ce
acceptasera aceasta actiune.
Analizind metodele folosite in timpul reeducarii din Pitesti, apare clar
deosebirea fata de metoda pusa in practica de Bogdanovici, care se baza pe
libera optiune a individului , fara mijloace de constringere, in timp ce in
grupul lui Turcanu se vehiculau aceleasi lozinci care vor circula si la Pitesti.
Indemnul de a se spune totul pentru a se obtine increderea partidului, lansat
prin gura lui Pascaru, ca si indemnurile lui Dumeni de a se spune totul de la
inceput deoarece pina la urma " tot va trebui sa vorbim " sau ca sederea
noastra in puscarie depinde de sinceritatea din timpul anchetelor,vor fi
preluate si de Turcanu,raminind valabile si pentru Pitesti deoarece faceau
parte din instructajul primit de cei ce pregateau reeducarea .Aceste
indemnuri ar fi fost normale cind ti le spune un anchetator,dar spuse mereu
de un camarad de suferinta este cu totul altceva.
Planul de reeducare fiind bine stabilit de catre cei ce au avut aceasta
insarcinare,ramasese doar sa se procedeze la instruirea celor ce urmau sa-0l
puna in practica. Dintre cei care acceptasera acest joc infam trebuiau alesi
doar cei care indeplineau cel putin urmatoarele conditii : inteligenta, dorinta
de a parveni, sadism (spre a nu fi influentat de suferintele celor torturati),
posibilitatea de a fi santajat (conditie care era cred cea mai importanta).
Daca toti cei care au fost pregatiti in acest scop aveau aceste calitati,
Turcanu ii depasea prin inteligenta si dorinta de a parveni, ceea ce a cintarit
munlt in alegerea lui, renuntindu-se definitiv la Gutu si Dumeni (care vor fi
pusi mai tirziu in libertate), in timp ce Pascaru va fi condamnat si folosit in
alte mirsavii la Aiud.
Efectele incercarii de reeducare a lui Bogdanovici au fost neinsemnate, iar
cei care se apropiau de el erau mai mult atrasi de modul in care vorbea, de
inteligenta lui sau din simpla dorinta de a citi o carte sau a auzi ce scrie in
ea. Trebuie spus ca majoritatea celor ce-l ascultau vorbind erau elevi si nu
pot fi invinuiti de desfasurarea ulterioara a evenimentelor de la Pitesti. In
grupul lui Turcanu va incepe lupta de clasa, ridicarea in slava a
comunismului, a lui Stalin, a URSS-ului. A ramas de pomina afirmatia lui B.
din Roman , facuta intr-o zi cu mincare foarte slaba, cind in tacerea care
cuprinse camera s-a auzit glasul lui : "In URSS , la toate colturile de strada
sunt chioscuri cu piine proaspata, de unde oricine poate lua cit doreste, fara
plata, fiecare luind insa numai atita cit are nevoie". Cui apartineau aceste
afirmatii, preluate de catre cei care doreau sa reeduce,nu este greu de
inchipuit. Poate Nicolski sau Birladeanu care a fost trimis in 1946 in patria
adoptiva , sa fi adus ultimile vesti din raiul bolsevic.
Chiar in timpul cercetarilor incepusera sa apara in inchisoare diversi
necunoscuti, care aveau lungi discutii cu Turcanu, Bogdanovici sau Dumeni
si despre care nu se stia decit ca sint de la securitate sau M.A.I. Gutu, cu
care am stat un timp in aceeasi celula cind era ajutorul lui Turcanu, pentru a
ne cistiga simpatia ,ne mai spunea cite ceva,dar important pentru noi era ca
ne spunea ca sunt straini si ca se intereseaza de starea noastra, cum
suportam puscaria si ca uneori mai ancheteaza pe cite unul, desi perioada de
ancheta se terminase. In realitate, ii interesa numai moralul nostru, cautind
totodata oameni de care puteau sa se foloseasca. O data cu apropierea
procesului regimul nostru incepe sa se inrautateasca si suntem din ce in ce
mai izolati. De aceasta perioada va profita Turcanu,care, pe postul lui de
planton,era greu de urmarit: Gutu,ajutorul lui,va afirma in repetate rinduri ca
nu l-a vazut in ziua respectiva. Se pregatea ceva, dar nu ne puteam imagina
ce ne astepta. Se vedea clar ca Bogdanovici fusese abandonat, in timp ce
Turcanu isi pregatea oamenii cu care va porni la drum.
In aceasta perioada, pina la plecarea spre Pitesti , s-a hotarit probabil soarta
lui Bogdanovici ,care nu corespundea planului celor de la Bucuresti. El
trebuia sa dispara o data cu tot ceea ce cunostea din discutiile avute cu
emisarii CC-ului, precum si cu promisiunile ce le auzise de la tatal sau.
Disparitia lui Bogdanovici era pentru Turcanu ca o iesire dintr-un cosmar,
deoarece inteligenta cu care era inzestrat constituia un pericol pentru el. Cei
ce pregateau atunci reeducarea erau siguri ca prin acesta disparitie va ramine
o pata neagra in istoria reeducarii . Stapinit de grandomania lui, Turcanu nu-
si putea inchipui ca si lui, ca si celorlalti care stiau prea multe, li se va
pregati acelasi sfirsit, soarta pe care o vor avea chiar si acei slujitori ai
regimului, care cunosteau prea multe si ar fi reprezentat un risc in pastrarea
secretului care trebuia ascuns omenirii. Bogdanovici va marturisi inainte de
moarte ca-si merita soarta deoarece a acceptat sa incerce acea
reeducare,avind incredere in comunisti;nu a indraznit insa sa-si acuze tatal
pentru indemnurile ce i le-a dat , asumindu-si astfel intreaga vina si primind
cu demnitate atit chinurile cit si moartea.
Daca Bogdanovici isi primeste cu demnitate soarta, Turcanu, orbit de
dorinta lui de ascensiune si incurajat de promisiunile celor ce-i ofereau tot
ceea ce ar fi dorit el, devine o unealta usor de manevrat si va cauta prin toate
mijloacele sa dovedeasca ca merita sa i se acorde toata increderea. Se visa
din nou intr-un post din conducerea PCR., de unde sa fie trimis acolo unde
fusese propus inainte de arestare (in diplomatie sau intr-unul din posturile
sus-puse).
Unii sustin ca daca nu ar fi existat Bogdanovici la Suceava, nu ar fi aparut
fenomenul Pitesti. Cei care cred acvest lucru nu cunosc indeajuns scopurile
urmarite sau cad prada diversiunilor lansate de cei interesati. Sint convins ca
, atit cu Bogdanovici, cit si fara el, reeducarea ar fi avut loc.Turcanu nu avea
nevoie de parodia de reeducare a lui Bogdanovici, ii era suficenta saminta
aruncata in timpul anchetei de catre Dumeni si Pascaru,de a se orienta
asupra oamenilor sau ar fi inceput-o el de la capat. Chiar daca nu ar fi aparut
nici Turcanu, existau:Dumeni, Pascaru, Popa Al.,Livinski, Martinus, iar in
alte centre unii ca Ludovic Rek, Enachescu, Gherman, Juberian
,Bogdanescu s.a. "