Raspuns referirilor la "patriotismul securitatii"
Domnule Dima,
O foarte acuta criza de timp, m-a facut sa intrerup seria interventiilor pe care am de gind sa
le fac in acest grup pentru a arata monstrozitatea si tragismul situatiei politice din Romania .
Aceasi criza ma sileste sa-ti raspund scurt. Sint obligat insa sa intervin ,nu atit pentru ca mi-
ar fi frica de influenta directa a ultimelor dumitale pledoarii, (ridicole) ci pentru ca:-Ele
reprezinta o ofensa intolerabila la adresa principiilor , simbolurilor si oamenilor pe care ii
respect .- Compromiti idei de care ma simt legat, deformindu-le , vulgarizindu-le ,
deviindu-le (voit sau nu); faci chiar referiri la articolele mele, plasindu-le intr-o
argumentatie perfect contara spiritului lor !
Credeam ca timpul speculatiilor privind "Securitatea-buna" si "Securitatea -rea" a trecut. In
'90 ele faceau parte din jerba de diversiune trosnita intre ochii mijiti ai supravietuitorilor
lagarului. Era nevoie pe atunci de mult brum ca sa acopere desantata realitate a raminerii la
cirma si la paza fostei inchisori a experimentatilor ei gardieni.
Deasemenea diversiunile privind "Securitatea nationalista" si "securitatea antinationala" ,
"tehnicienii" si "neispravitii" sau "Cea dinaintea lui 1965" ,"cea dinaintea lui 1989" si "cea
de azi"(SRI plus organizatiile subterane) au avut roluri importante in stavilirea (prin bomba
cu confuzie) a tentintelor antisecuriste amorsate de revolutie.
Dar acum ? Mastile au cazut de mult. Tovarasii s-au revigorat, au napirlit si conduc...cu
fruntea sus ! Sint reabilitati. Sint legitimi. Sint bogati. Sint puternici. De ce te mai irosesti
sa-i acoperi. Nu mai e nevoie. Peste putin timp vor putea iesi din carantina "interimara" si
aresta pe aceia ce-si vor permite sa destbilizeze tara , calomniindu-i.
Marile nerusinari ale pledoariei dumitale:
a. Securitatea externa a fost aparatul de aparare a Romaniei.
Da, indiscutabil, ea a fost instrumentul prin care citeva generatii de romani au fost
mentinute in cel mai arbitrar si crud prizonierat. Dar ca dumneata sa te extaziezi de
abnegatia cu care acesti flacai au "facut totul" pentru ca sa nu se atenteze la "suveranitatea"
lagarului de munca, alienare si exterminare, trebuie sa fii ori nebun ori timpit ori cinic ori
nesimtit ori platit ori vinovat.
Ce aparau vajnicii dumitale "anticorpi"?. Si de cine ? A sustine ca apusul facea eforturi
disperate de a ne fura secretele stiintifice si economice, inseamna a aluneca spre banc. Daca
respectivii agenti "capitalisti" urmareau scopuri politice, fiind dusmanosi fata de "cea mai
inalta culme" de societate, atunci nu are nici o relevanta care era interesul lor in aceasta
actiune, ci faptul ca ei lucrau in interesul dezrobirii poporului roman. Mai ramine
alternativa , pe care o fluturi absolut fara nici o justificare, ca-si propuneau...dezmembrarea
tarii, sau ...furtul ei ! Cit despre vecini dusmanosi, URSS-ul era clar cel mai plauzibil, dar
eu n-am auzit de spionii rusi demascati si arestati de Securitate. Si nu detin date despre
razboiul fratricid Securitate -KGB...
Toate astea sint ineptii si-ar fi pacat sa incetoseze ceea ce era cu adevarat de aparat : dreptul
clicii criminale care a devastat Romania sa se infrupte din carnea victimei ei paralizate.
Dreptul Tovarasilor de a-si face sclavi din tovarasi. Dreptul de a da orice legi, de a face
orice abuz, la adapostul represiunii directe sau potentiale. Dreptul de a "forja oameni noi"
dincolo de orice posibilitate de a suporta si arezista.
DREPTUL DE A INTRISTA ..., DE A INSINGURA..., DE A CONPROMITE... ,DE A
UMILI..., DE A INVENINA...,DE A IMBOLNAVI..., DE A MALFORMA..., DE A
BATJOCORI...,DE A INTIMIDA... , DE A HAITUI... ,DE A INCARCERA..., DE A
INDOLIA...,DE A REPRIMA,
Acestea erau "cuceririle socialismului" puse in pericol de "agenturile straine".
b. Securitatea s-a emancipat (civilizat)
Pari a fi de acord ca inceputurile acestei institutii sint sinistre. Ca ea a demarat ca forma cea
mai acuta a colaborationismului fata de ocupant (URSS) , ca poate fi considerata
antiromanism si incadrata la "inalta tradare". Pari de asemenea impresionat de muntele de
cadavre pe care l-a inaltat "marele santier al instalarii comunismului", de nemiloasa
decapitare a natiunii romane, de inimaginabila exterminare a celor mai valorosi membri ai
ei. In mod cu totul surprinzator, faptul ca fundarea si fundatia acestei "institutii" este
criminala, nu te impiedica sa-i accepti etajele superioare, care s-au bazat exact pe acest
capital.
Imaginea experimentului Pitesti pare a te fi indignat, dar refuzi sa intelegi semnificatia ei si
implicatiile ei profunde. Altfel nu ti-ai permite sa faci tabula rasa din 20 de ani de tratament
de tip "Pitesti" aplicat in doze, si forme variabile, natiunii romane. Folosesesc acest ton
pentru ca nu ai nici o scuza fata de suferintele bunicilor nostri doboriti in numele
comunismului de catre SECURITATE. (1945-1965) Si nici pentru parintii nostri paralizati
de teroare, tinuti sub presiune de aceeasi securitate. (1965-1989). Si in sfirsit nici pentru
noi, carora aceiasi Securitate ne-a refuzat dreptul la o viata libera si emancipata (1989-...).
Povestile dumitale despre micile-ti "indrazneli" de student sint insa atit de jalnice , incit ma
fac sa ma indoiesc de reaua dumitale credinta. Cred ca , mai curind, ti-ai permis , sub
comunism, o devalorizare pronuntata a simtului demnitatii, insotita de simulacre
autoamagitoare de curaj. Numai asa se explica ca... n-ai observat (!) ca Romania era un
lagar si ca romanii se supuneau ori din degradare, ori din resemnare, ori din frica. Nici nu
ma mai obosesc sa-ti explic ce s-a intimplat cu cei care au gasit forta NU-ului, cum au fost
tinuti sub control cei care pareau a-l gindi, cum au fost intimidati cei care l-ar fi putut
simpatiza, cum au fost intoxicati cei care nu tebuia nici macar sa-l mai conceapa.
Compar indispus jucausele dumitale amintiri , cu imaginea greoaie, dureroasa, pe care mi-a
sapat-o in memorie prizonieratul , cu rana inca neinchisa a unui nesfirsit sir de umilinte. Imi
aduc aminte perfect de zilele friguroase in care , trecind spre servici prin centrul orasului
meu, eram silit sa VAD marea de elevi in camasa , zdrobiti pe asfalt pentru a face din
corpurile lor porumbei si lozinci. De profesorii ce le tipau in microfon . De politistii
aroganti ce ii inconjurau. De parintii ce treceau grabiti incercind sa nu vada. De echipa
televiziunii ce regiza al nenumaratulea spectacol de "Cintarea Romaniei". Ma uitam
disperat la toate acestea si ajunsesem atit de nesigur incit vinam in ochii trecatorilor
lumminita unei revolte, a unui refuz. Si mi-era sila. Si mi-era a plinge. SI MI-ERA FRICA !
Dumneata indraznesti sa-mi spui acum ca toti oamenii aceia erau psihopati, ca nimic nu-i
obliga la mai mult sau mai putina supunere?! Le era frica domnule Dima , sau le fusese pina
la tocire, sau le fusese injectata in reflexul de animal imblinzit. Si cheia acestei inrobiri era
SECURITATEA. Caci desi nu se afisau, in scene de genul celei pe care ti-am descris-o,
prezenta lor era neindoielnica. Erau acolo, paznici tenebrosi si omniprezenti ,si nu in
scenele pasionante de urmarire a spionilor straini , pe care ti le imaginezi cu discutabila
candoare. Cum se face ca toti prietenii mei mai apropiati au fost solicitati sa povesteasca
opiniile colegilor lor despre planul cincinal,caldura si pretul brinzei si niciodata pentru
demascarea unei "operatiuni straine dusmanoase" ? .
Domnul Popa, autorul relatarii de la Pitesti, a fost chemat regulat la Securitate, PINA IN
1989 ! Sa dea garantii ca iubeste regimul si ca nu are gind rau. Sa se angajeze la delatiune
fata de orice cirtitor. Multi altii au fost convocati pe acolo. . Dumneata probabil ca nu. Dar
nu e cazul sa transformi insignifianta dumitale pentru sistem, intr-o dovada a clementei
lui...!
c. Securistii sint de neinlocuit.
O noua insulta practicata cu perfidie si insolenta de doctrinarii de la Bucuresti. Nu putem
lasa tara, fara aportul specialistilor de clasa din serviciile securiste de contrainformatii!
Ideea ca somnul ne e pazit de astfel de fapturi, imi da fiori exact ca-n filmele lui Hitchcok,
in care victima haituita se adaposteste tocmai in camera criminalului, cerindu-i ajutorul.De
cine are nevoie acum Romania sa fie protejata in primul rind ? De cei ce au dovedit a
reprezenta pentru ea o mare amenintare... adica de actualii ei paznici. In ce consta
formidabila lor experienta ? Cea de paznici (inauntru) si agenti de propaganda (inafara) ai
unei retele mafiote nu e chiar atit de entuziasmanta. Te rog domnule Dima sa iesi din stilul
aluziv obisnuit si sa-mi explici si mie, mai clar IN CE CONSTA CAPITALUL TEHNIC
AL FOSTILOR OFITERI DE SECURITATE ?
Apoi te-as mai ruga sa-mi explici, de ce activitatea de contrainformatii pe care o sustii
indirjit nu poate fi desfasurata de oameni noi, necompromisi de slujirea mafiei represive ?
Toata argumentatia dumitale sufera de acest viciu : lipsa de legatura dintre ipoteza si
concluzie! Ipoteza este ca serviciul de contrainformatii roman are o importanta capitala (e
de discutat). Apoi ca avem nevoie de armata. (e evident). Concluzia ar fi putut fi ca trebuie
sa le organizam pe baze noi, cu noi responsabili, pentru a ne proteja de riscul sabotajului
neocomunistosecurist. In loc de asta , conchizi ca avem absoluta nevoie de ajutorul
profesionistilor vechii retele.
Cu ce pret ? Pentru cei citiva agenti depistati ai "puterilor straine" vrei ca eu si toti cei ca
mine sa raminem indepartati de tara, iar cei ce au ramas sa lupte acolo pentru
DESFIINTAREA SECURITATII, sa riste o noua perioada de "inghetare"? Nu exista un
mai mare dusman al Romaniei decit comunisecurismul ! Nu exista idee mai absurda decit
sa lasi pe securisti sa-ti asigure apararea... Pentru ca , avind in vedere antecedentele,
garantiile verbale ca NU MAI VOR sa ne faca rau sint absolut insuficente. Trebuie sa fim
siguri ca NU MAI POT SA NE FACA RAU, si dupa aceea ne putem simti in siguranta.
d. Securistii sint nedraptatiti si marginalizati
Iata o minciuna spectaculoasa. Securitatea nu a pierdut nici un moment controlul societatii
romanesti. Revolutia nu a ajuns in buncarele ei. Nimeni nu i-a dezarmat, nimeni nu i-a
legitimat, nimeni nu i-a verificat, nimeni nu le-a citit arhivele, nimeni nu le-a supravegheat
"conversia". Mai precis , NIMENI DIN EXTERIORUL institutiei. Tot ce avem sint
garantiile vechiului infractor ca s-a autodezarmat, ca s-a autoeducat, ca s-a autoepurat. Si
girul politic al unora ca Ion Iliescu.
Cind inaintea alegerilor din Mai am cerut (oficial) prefectului judetului Neamt sa verifice
daca pe listele de candidati sint fosti ofiteri sau informatori ai securitatii, mi-a raspuns cu
candoare ca nu are nici o idee despre functionarea acestei institutii si nici un drept de a le
cere un asfel de serviciu "Eu acolo nu ajung , ca sa vorbesc cu ei! Si nici nu am reusit sa
vedem vreodata aceste liste" (adica de pe 22 Decembrie incoace). "Dar unde e "acolo?" si
cine sint "ei?"" am intrebat uimit. La care PREFECTUL...mi-a facut complice un semn sa
tacem, ca avem probabil un microfon in sala de audienta. Nimeni nu a intrat peste ei
domnule Dima , si faptul acesta e acoperit cu un fluviu de vorbe.
Puscaria a fost declarata democratie si usile deschise (sa pleci, sa furi, sa vorbesti) dar
nimeni nu s-a dedat la temutele razbunari. Supravietuitorii nu aveau nici caracterul, nici
vlaga , sa declanseze o "vinatoare de vrajitoare". Extenuati de vietuirea sub comunism,
oamenii doreau mai curin putina pace, bunastare si fericire. In plus ei nu aveau nici puterea
de a face un Proces al Terorismului Securicomunist. Nurenbergul nu ar fi existat daca Hitler
ar fi cistigat... In Romania vinovatii au pastrat puterea (mai mult sau mai putin subtil
camuflati). Bineinteles ca nu pot fi judecati cit timp pastreaza in mina toate pirghiile
(politice,juridice, politienesti, propagandistice, diversioniste). Ne e cazul sa fac lista
dovezilor (ajunge sa reamintesc legea parlamentului "emanat din revolutia anticomunista"
ca dosarele compromitatoare pentru regimului "rasturnat" sa nu fie deschise 50 de ani...).
Asta da emanatie revolutionara...
Asadar, nimic nu li s-a intimplat experimentatilor PINDITORI DE ROMANI (din tara si
strainatate). In vechile localuri ale securitatii s-au schimbat citeva sigle. S-au facut si ceva
rotiri de personal. In general insa vechile (si experimentatele) echipe sint nemodificate si
asteapta o evolutie politica propice unei razbunari fara perdea. Activitatea s-a diversificat :
strecurarea provocatorilor la adunarile opozitiei, a spionilor si diversionistilor in structurile
ei, acoperire vechilor abuzuri, formarea unor dosare privind activitati ilicite, utilizabile la o
nevoie (santaj)etc.
Am lasat special la sfirsit preocuparea cea mai moderna a vechilor securisti, adevarata
specialitate MAI ALES PENTRU CEI DIN RAMURA EXTERNA : Marile Afaceri. Ca e
vorba de fonduri secrete acumulate in vechiul regim, de valorificarea unor pozitii cheie in
aparatul de decizie , a unei retele de relatii sau santaj, de operatii bizare cu fonduri de stat,
de combinatii suspecte cu parteneri sraini, de prinderea primului vagon din trenul
privatizarii, e doar o chestiune de tehnica. Fondul ramine acelasi. Securistul inteligent se
retrage catre postura de patron.
Cui plingeti de mila ? Si de ce...?
5. Securistii sint nationalisti
Am spus de-ajuns despre ce cred cu privire la patriotismul securitatii. As vrea sa ma refer si
la scopul propagarii acestei teorii. Nu e o diversiune de duzina ci una din cele mai reusite
lovituri politice ale Serviciului Roman de Dezinformare.
Se reuseste, dintr-o singura miscare sa se compromita :
- ideea da nationalism, deformata grotesc si "adjudecata" fraudulos de cei care au cel mai
putin dreptul sa vorbeasca in numele ei.
- doctrina umanista generala profesata de grosul opozitiei ,care apare ca un antiromanism:
- pledoariile celor ce reclama indepartarea securistilor de la putere , si condamnarea oficiala
a vechii Securitati, CA INSTITUTIE.
In martie 1990, am intilnit o delegatie a Vetrei Romanesti, proaspat infiintata. Faceau un
circuit prin Moldova pentru a sensibiliza populatia privind abuzurile ungurilor si a crea
filiale de sustinere ale Vetrei. Ne-au prezentat multe materiale, cu romani alungati, batuti,
spinzurati,(la revolutie) cu sarbatorirea lui 15 Martie, cu profanari de statui,etc. Cum aveam
o anumita cunoastere asupra antecedentelor acestui conflict si nu apartineam ramurii "pur
internationaliste" a opozitiei, am deschis dialogul dind "fratilor" nostri ardeleni un anune
credit. La un momend dat insa , am sesizat ca , in toate atrocitatile denuntate de delegatie,
victimele (romani), erau :sefi de securitate, sefi de politie etc. Am intrebat atunci daca au si
exemple de romani ne-sefi de securitate, care sa fi suferit razbunari, daca ceea ce reproseaza
ungurilor nu e ca au fost mai agresivi decit noi fata de vechii tortionari. Privirea
vorbitorului s-a ridicat si am simtit un fior de ghiata strabatindu-ma :era o contradictie
insuportabila intre tonul mieros si privirea aceea tiranizatoare. " Bineinteles ca erau sefi de
securitate, ei au fost axul apararii romanismului in Ardeal" L-am informat ca noi, cei
prezenti ,nu am avut de a face cu unguri niciodata dar ne-a fost distrusa viata de
"securicomunisti"; ca atare nu putem solidariza cu securiromanismul. Si-au ascuns cu greu
minia si au plecat. Peste citeva zile aveau sa se produca evenimentele de la Tirgu Mures,
regizate cu abilitate (aici se confirma tehnicalitatea Lor). In urma acestor curioase
confruntari , s-a format un contracurent, care a stopat valul manifestatiilor antisecuriste,
inlocuindu-l cu mitinguri antiunguresti . Si , mai important, pentru apararea elementului
romanesc, s-a anuntat aparitia "Serviciului roman de Informatii". Exact doctrina dumitale.
Faza de penumbra si incertitudine lua sfirsit.
Ce importanta mai are azi satisfactia mea ca am impiedicat propagarea acestui val in orasul
nostru? Ca la 25 Martie, in timp ce in celelalte orase moldovenesti populatia manifesta
razboinic impotriva ireedentismului maghiar, la Piatra Neamt am tinut miting pentru
punctul 8 al proclamatiei de la Timisoara , pentru cinstirea revolutiei si denuntarea furtului
ei ...? In general aceasta mare manevra a reusit, iar opozitia nu s-a dovedit capabila s-o
contracareze... Ma indoiesc ca dispretul ("superior") fata de nationalismul romanesc
("retrograd") e un bun antidot pentru strategia puterii de uzurpare a spiritului national.
Si in articolele dumitale domnule Dima , aceasta strategie e manifesta. Cu o miscare de
prestidigitator, inlocuiesti problema romanism-antiromanism cu securism-antisecurism.
Dupa cum te-am anuntat din deschidere , reusesti sa profanezi mai multe adevaruri . Iti
propun sa te mai gindesti...
Ioan Rosca
Anexa : o replica la o replica
From: Rosca Ioan (roscai@ERE.UMontreal.CA)
Subject: Re: secu vs patriotism
Newsgroups: soc.culture.romanian
Date: 1994-03-22 01:01:55 PST
In article <1994Mar21.111952.19710@wisipc.weizmann.ac.il> florin@clotho.weizmann.ac.il
(Florin Cutzu) writes:
>Mr Rosca fails to see that while our grandfathers have payed with
>their lifes their opposition to the represive system of stalinist
>communism, we do not have any PROOF that the modern Securitate would
>have ever acted with the bestiality of the Stalinist era. We never
>tried to free ourselves from them.
>
>Yes, we have been HUMILIATED (not killed at the Canal!) and to our
>shame we did not even say a word of protest. Why blame the Securitate
>and not our disgusting cowardice? Do you really think that Ceausescu
>would have sent thousands of protesters to death camps as Dej or
>Stalin did?
> The Securitate that crushed the lives of our grandfathers was a
>terrorist organization foreign to the spirit of romanians. But the B
>Securitate of our generation is very romanian, it is something that we
>created -- they are nothing else than the expression of our moral
>degaradation and of our cowardice.
Diversiuni privind vinovatia si lasitatea generala
Replica mea la replica dumneavoastra se afla, in mare, in articolul initial. Revin doar pentru
a sublinia ca :
- Cred ca acest proces de "culpabilizare generala" pe care il sugerati , este nedrept, eronat si
contraproductiv. El convine perfect celor ce incearca sa distribuie vinovatiile ... cit mai
democratic. A conceda adevaratilor responsabili acest partaj de culpabilitate inseamna a le
justifica principial autoamnistierea. Inseamna deasemenea a le incorona eforturile de
compromitere in lant , a valida "procedeul Pitesti" aplicat cetatenilor Romaniei timp de 50
de ani.
- Sint de acord ca LASITATEA e un subiect de meditatie, de rusine , de remuscare. Propun
insa sa nu il puneti pe aceeasi plan cu CRIMA. Teoriile privind raspunderea victimelor
pentru agresiunea la care sint supuse au in general un gust indoielnic, iar daca le
transpunem la calvarul românesc, pot degenera in cinism. Ar fi pacat ca disponibilitatea
victimelor neputincioase pentru spirit autocritic (altfel laudabilâ) sâ ofere agresorilor
circumstante atenuante, atunci cind de fapt, faptul de a aduce victima in stare de paralizie e
o circumstantâ agravantâ.
- Nu numai ca Securitatea care ne-a macelarit bunicii e aceeasi care ne-a intimidat parintii
si ne-a umilit pe noi , dar ea e inca, aceeasi, adevarata piedica din calea implinirii copiilor
nostri. Daca va lipsesc date privind caracterul nemilos al represiunii la care stie sa recurga
atunci cind ii este amenintata pozitia de capusa , priviti intimplarile din Romania ultimilor
ani. (Brasov, Valea Jiului). Dar si mai bine ar fi daca v-ati intreba cine e autorul actelor de
intimidare, diversiune si teroare care au stavilit drumul spre o reala democratie, dupa 16
Decembrie 1989...
- Credeti ca dupa 20 de ani de demonstratie de forta, prinsi in capcana lagarului acceptat ca
legitim pe plan international, bine stabilizat pe plan intern, cu constiinta inutilitatii unei
rezistente sinucigase, parintii nostri sint intr-adevar acuzabili de a nu mai fi "iesit la lupta" ?
Eu cred mai curind ca RESEMNAREA lor si a noastra, atunci si acum E UNUL DINTRE
PRINCIPALIII CAPI DE ACUZARE ai imaginarului proces al comunismului. Indraznesc
sa afirm ca faptul ca securicomunismul nu a implantat o virozâ ci o sidâ organismului
romanesc este dovedit in modul cel mai pregnant de evolutia realitatii politice post-
decembriste. Votul românilor e o proba privind gradul la care s-a abuzat de ei!
- Nu am auzit niciodata ca cineva sa le reproseze victimelor lagarelor de concentrare faptul
de a nu se fi revoltat. Si totusi, teoretic, numarul lor a fost uneori suficent pentru ca, daca s-
ar fi razvratit cu totii, sa-si infrunte tortionarii. Se pare insa ca stfel de speculatii nu
corespund adevaratei psihologii a unei mase terorizate (sau daca doriti, imblinzite) . Pentru
cazul in care considerati "analogia" deplasata as dori sa va reamintesc de trupurile celor
impuscati in apele Dunarii, atunci cind incercau SA EVADEZE.
- Pe de alta parte, nu cred ca singura forma grava de terorizare este reprimarea violenta.
Securitatea a operat dupa 1965 cu metode mai subtile, dar inca DEVASTATOARE. Lista
lor ar lua forma de enciclopedie . Dumneavoastra nu ati simtit presiunea deformatoare a
amenintarii surde si continui, a fricii de delatiunea omniprezenta, a sedintelor de supunere
rituala? Admiteti ca ne-a fost frica. Dar de cine ? Si de ce ? Mi se pare ( imi cer scuze daca
inteleg gresit) ca sustineti ca ne-a fost frica pe degeaba ... Parerea mea ramine ca FRICA
NOASTRA E PROPORTIONALA CU PRESIUNEA LOR. Si le masoara vinovatia!
- Si in sfirsit , faptul ca Securitatea ar fi "dupa chipul si masura noastra" , ca noi am fi
responsabili si oglinditi in realitatea ei, imi pun intrebarea la care "noi" va referiti. Eu ma
recuz din aceasta categorie. Securitatea nu m-a exprimat niciodata si nu-mi reprosez faptul
ca a existat ! Sint convins ca nici dumneavoastra (dincolo de dorinta de a reaminti adevarul
universal al datoriei autoanalizei critice) nu va simtiti cuprins de acest "noi". La cine va
referiti de fapt?
PS. Unele replici ma fac sa ma tem de anume neintelegeri. Nu am fost inchis la Pitesti .
(postez relatarea domnului Popa). De altfel am 35 de ani. Nu am fost anchetat de securitate.
Nici nu am dat semne de opozitie. Dar am trait intre oameni care mi-au vorbit si am avut
ocazia sa citesc documente care m-au zguduit. In schimb, DUPA 22 Decembrie 1989,
datorita activitatii mele, am avut parte de multa atentie , atit directa cit si printr-un mare
numar de "oameni de bine" care au incercat sa determine multimea orasului meu
moldovenesc sa -l curete prin linsaj de inadmisibila mea persoana.
Daca azi sint departe de padurile de care depind bolnavicios , e pentru ca nu am putut
depasi certitudinea privind monstruozitatea securitatii (batrine,mature sau tinere), nici
oroarea de a ramine in miinile ei, nici eroarea de a astepta schimbarea ei la fata , nici
pesimismul privind sansa de a o rasturna intr-un interval rezonabil.
O astfel de fuga , AZI, (dupa doi ani de infruntare continua,) va apare mai mult decit lasa,
nu-i asa...?
Ioan Rosca, 19 martie 1994