Despre contrarevoluţia sprijinită de socialiştii europeni

[Ciprian Hangan]

După Lovitura de Stat a FSN, am simţit cu tot psihicul şi sufletul meu cum stăpânirea FSN-istă se adapă din Potirul de la Biserica din localitatea în care trăiesc, ca şi o stăpânire de la Dumnezeu, care şi slujeşte lui Dumnezeu; aceasta cred că s-a întâmplat pretutindeni în România, şi cred că tot aşa FSN-ul s-a adăpat şi din Potirele din celelalte ţări ortodoxe şi din cele catholice, protestante şi chiar neoprotestante. Desigur, eu n-am avut convingerea că FSN-ul slujeşte lui Dumnezeu, şi dacă cred că totuşi s-a adăpat din Potir, cred că a făcut-o fraudulos şi după indicaţiile lui Petru Groza privind împărtăşirea cu Pâinea şi Vinul spre triumful democraţiei de tip sovietic. Dacă există astăzi un proces de lustraţie a Preoţilor colaboratori cu Poliţia politică, acesta este făcut mai vârtos de comuniştii din eşalonul doi al PCR pentru a dobândi Pâinea şi cuţitul Bisericii şi a tăia şi spânzura pe cine poftesc ei şi fără constrângeri de nicăieri. Dar, fenomenul lustraţiei este sprijinit de socialiştii europeni, care de acum îşi vor adăpa făţiş stăpânirea europeană socialistă şi din Potirele ortodoxe, probabil tot pentru triumful democraţiei prosovietice. Dar deja se petrece un fenomen necanonic în sânul socialismului. Eşalonul doi PCR şi inovatorii socialişti europeni au rupt legăturile tradiţionale, statornicite la Yalta şi Malta, în sânul politicienilor socialişti, şi încearcă formarea altor legături canonice nesimţind-se deloc tributari trecutului lor socialist. În cele din urmă legalitatea se poate reduce până la respectarea Decalogului lui Moise în accepţiune creştină. Căci potrivit adevărurilor de credinţă creştină statornicite în Orient şi Occident, respectarea minimală a Decalogului atrage mântuirea lui Dumnezeu. Dar Orientul şi Occidentul au norme de drept canonic diferite, aşa cum le-a statornicit Biserica Una cea de dinainte de schisma din 1054. Dacă în Decalog primele 5 porunci sunt asemănătoare şi în Orient şi în Occident : 1) Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. , 2) Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor. , 3) Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. , 4) Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte. , 5) Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ. , următoarele două porunci au o ordine schimbată. La Orientali poruncile 6 şi 7 sunt în ordinea: 6) Să nu ucizi., şi 7) Să nu fii desfrânat, iar la Occidentali poruncile 6 şi 7 sunt în ordinea: 6) Să nu fii desfrânat. , şi 7) Să nu ucizi. Apoi poruncile iarăşi sunt asemănătoare în normele de drept canonic şi în Orient şi în Occident: 8) Să nu furi. , 9) Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. , 10) Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău. Apoi se cunoaşte şi se ştie că dacă primele cinci porunci din Decalog nu stau în puterea omului singur să le facă fără de aportul exclusiv al lui Dumnezeu şi al părinţilor ( căci poţi să le împlineşti numai în funcţie de cum îţi sunt poruncite de Dumnezeu sau părinţi ), urmatoarea poruncă, a 6-a oricine poate să o facă în raport direct cu Dumnezeu şi părinţii şi ceilalţi semeni. Dacă la Orientali perfecţiunea începe cu respectarea dreptăţii poruncii: să nu ucizi, şi se desăvârşeşte cu iertarea deplină de 70 de ori câte 7 a celor care au călcat poruncile prin călcarea poruncii a 7-a : să nu fii desfrânat, atunci la Occidentali perfecţiunea începe cu respectarea dreptăţii poruncii : să nu fii desfrânat, şi se desăvârşeşte cu iertarea deplină de 70 de ori câte 7 a celor care au călcat poruncile prin călcarea poruncii a 7-a: să nu ucizi. În caz contrar, adică al călcării statornice a poruncii a 6-a, persoana care face aceasta mai nedreptăţeşte, şi călcând şi toate poruncile prin călcarea poruncii a 7-a se mai spurcă. O altfel de persoană ce calcă poruncile începând cu cea pentru sine, a 6-a, are numele 666. Se cunoaşte şi se ştie că jurisdicţiile Bisericii celei Una, de dinainte de schismă, s-au păstrat şi după schismă. Căci Biserica locală Orientală, de Răsărit, numită şi Ortodoxă, nu a întemeiat în Occident Biserici cu caracter jurisdicţional Occidental, Apusean, numit şi Catholic, şi viceversa. Nu există Dioceze Ortodoxe, şi nici Mitropolii Catholice, desi există Biserici Ortodoxe şi în Apus, şi Biserici Catholice şi în Răsărit. În cele din urmă, strategia pentru contracararea mass-mediei socialiste şi a socialiştilor poate fi respectarea Decalogului potrivit Bisericii celei Una de dinainte de schismă, aşa cum au fost statornicite în tradiţia legăturilor dintre Răsărit şi Apus dintotdeauna, şi mai ales revenirea la Concordatul cu Sfântul Scaun pe care l-au desfiinţat comuniştii.