Despre legitatea contrarevoluţiei comuniste şi neocomuniste

[Ciprian Hangan]

Am văzut pe postul de televiziune Animal Planet ( care este un post de televiziune cu ideologie darwinistă ) o contrarevoluţie a unor maimuţe cu rol marginal, vagaboande împotriva liderului şi părintelui de maimuţe, a miniştrilor acestuia cu care el administra nevoile instinctuale sădite de Dumnezeu ale grupului de maimuţe, şi împotriva femelelor care-l susţineau pentru ca grupul de maimuţe să slujească instinctelor legice din fire, dar şi religiei revelate de Dumnezeu. Venerabilul Domn Nicolae C. Paulescu mărturisea în cartea sa '' Instincte, patimi şi conficte '' că instinctele sădite la animale sunt asemănătoare cu instinctele sădite la oameni; şi oamenii şi animalele au instinctul de familie, părintesc şi din punct de vedere politic şi din punct de vedere bisericesc, iar instinctul de familie are două componente: cel al iubirii conjugale şi cel al iubirii părinteşti. Apoi urmează instinctul de dominaţie şi subordonare în cadrul familiei şi instinctul de proprietate. După acestea, în ierarhie, adică la nivel superior este instinctul de trib, adică instinctul care porneşte de la o familie şi dezvoltă familia în mai multe familii, cum sunt la oameni străbunicii, bunicii, părinţii, unchii, copiii, verii, nepoţii şi strănepoţii. Şi animalele au rânduite acelaşi fel de instinct tribal. În acest instinct tribal există iubirea tribală, un soi de iubire frăţească, şi instinctul de dominaţie a unor imperative legice şi de subordonare faţă de imperativele legice în cadrul tribului. Apoi, la oameni este instinctul de naţie în care sunt incluse instinctele de iubire naţională şi instinctul de dominaţie şi subordonare în cadrul naţiei, care apără naţia în mod legic, şi care menţine ordinea interioară în cadrul naţiei. Tot la oameni mai există şi instinctul de umanitate, de iubire omenească, sau umanitarism. Conflictele instinctuale apar la oameni atunci când unii suferă ori de nesatisfacerea instinctelor proprii, ori de satisfacerea lor viciată, adică în mod neconform cu legitatea instinctelor. Şi la animale apar conflictele în acelaşi mod. Dar conflictul este o sabie cu două tăişuri, este o boală care trebuie să aibă şi un soi de remediu în ea. Revenind la tribul acela de maimuţe, care era undeva în India, el a fost tulburat de trecerea unui şarpe pe lângă el, fapt care a determinat euforia membrilor mai tineri ai tribului întrucât trecerea le-a inspirat înţelepciune, inclusiv de la Dumnezeu. Membrii adulţi ai tribului au încercat să domolească bucuria lor ca să nu se smintească de ea, şi să se folosească de ea în vederea pregătirii pentru a ajunge la bătrâneţe înţelepţi. Acest eveniment a determinat invidia şi răzvrătirea membrilor marginali ai tribului, care preferau vagabondajul, şi, nesatisfăcându-şi datoria instinctuală în mod corect, determinau unele disfuncţionalităţi la nivelul întregului sistem legic instinctual. Însă aceste maimuţe marginale au realizat că nu-şi satifac nevoile instinctuale ale lor şi faţă de trib, şi, acuzând tribul de contribuţie la exterminarea lor, au dat o lovitură împotriva ordinii legice de până atunci a tribului. Au rănit mortal pe conducătorul tribului, i-au gonit pe miniştrii acestuia, au rănit mortal pe unii tineri masculi ai tribului, afectând şi pe mamele acestora, au bătut pe toţi cei tineri ai tribului, ca prin bătaie să se supună lor, şi au violat femele adulte pentru ca să-şi imprime codul genetic şi să creeze volens nolens o nouă ordine în trib, care odată realizată nu-i mai poate nega nimeni existenţa, şi care cere din partea întregului trib remediul instinctual în ansamblu. Desigur , o astfel de legitate de răpire a dreptului la existenţă prin tâlhărie, au aplicat şi liberalii, şi social-democraţii, şi comuniştii, şi acum în prelungire şi neocomuniştii prin lovitura de Stat la adresa familiei Ceauşescu şi a miniştrilor lor şi a întregii stăpâniri comuniste care are un accept mondial la Yalta şi Malta. Reformările discutate la Malta nu aveau ca scop distrugerea comunismului, ci reformarea lui aşa încât să-şi respecte angajamentele mondiale faţă de sine şi faţă de cei care nu sunt ca ei. Dar răzvrătirea acesta legică, aş spune o lege luciferică, a mai existat de multe ori în poporul român, însă până la venirea comuniştilor la putere ea se realiza la marginea naţiei, şi nu la nivelul oficial al orânduirii naţiei, şi avea loc în raport cu satisfacerea perversă a instinctului de umanitate. Loviturile de răzvrătire marginale, pe fondul instinctului de umanitate, au venit din cauza unor neadaptări ale unora marginali la imperiul otoman, sau din cauza unor neadaptări ale unora marginali la revoluţionarii iacobini şi masono-iudei, sau social-democraţi şi masono-iudei, sau fascişti, sau la diverse mişcări religioase umanitariste care promovau o legitate falsă. Ceea ce s-a întâmplat odată cu venirea comuniştilor la putere, şi apoi a neocomuniştilor, a fost o inoculare de masă cu halucinaţii şi năluciri că aceştia ar reprezenta orânduirea oficială a lui Dumnezeu, deşi legic ei nu-i reprezintă decât pe nişte consumatori disperaţi din orânduirea lui Dumnezeu, nişte consumatori care încearcă disperat să supravieţuiască din tâlhărie, sperând că cele tâlhărite le-ar întoarce lui Dumnezeu şi naţiei, sau chiar umanităţii. Avorturile şi hedonismul noului regim postcomunist şi neocomunist, anticoncepţionalele, pornografia şi legalizarea homosexualităţii demonstrează că aceştia au fost abuzaţi prin sine şi prin alte conjucturi, şi că au venit să răzbune abuzarea lor. Deşi acest regim pretinde abolirea pedepsei cu moartea, el o răspândeşte din plin pe căi ocolite. Cred că dacă s-ar face o statistică demografică a poporului român condus de ei, s-ar observa că procentul celor care mor din diferite cazuri naturale, al celor avortaţi prin chiuretaje sau prin contracepţionale, al celor care mor din pricini de hedonism sau alte deviaţii, al celor care se prăpădesc vremelnic pentru diverse vicii, al celor care se căsătoresc ( dintre care cei mai mulţi se feresc să facă copii ), şi al celor noi născuţi în diferite împrejurări, dintre care cele mai multe stigmatizate ori drept ori în mod deviant, este în favoarea demostrării că poporul român nu se înnoieşte prin noi născuţi mai mulţi decât cei care se prăpădesc, ci îmbătrâneşte, piere, capătă sentimentul şi obiceiul morbidităţii. Însă cine sunt cei care au preluat conducerea Statului în mod abuziv, pentru că pe cea a Bisericii nu au preluat-o încă şi a rămas la comunişti ? Nici ei nu-şi prezintă autobiografia, ce origine au, ce au făcut în viaţă faţă de naţie şi umanitate, ce fel de exemplu vor să dea pentru urmat. Ei vorbesc Naţiei române şi umanităţii ca nişte necunoscuţi cărora le place dezinformarea pentru a stăpâni prin ea, dar şi consumul perdant de informaţii de la alţii care nu sunt ca ei. În final, cred că o revoluţie creştin-democrată trebuie să aibă în vedere caracterul legic al contrarevoluţiei acestora, şi să se teamă de ea ca aceea care se teme de cel care poate şi sufetul şi trupul să le arunce în Gheenă. Dacă avem puterea să nu iertăm un astfel de deviaţionism, adică să nu prăpădim pe el crucea pe care nu vrea să o poarte, eu cred că o revoluţie creştin-democrată înseamnă să ne răstignim ca creştinii democraţi şi nu ca aşa cum spunea Sfântul Apostol Petru în întâia epistolă sobornicească a sa, citez : '' Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. '' 1 Petru 4, 15-16 .