Continuare la despre revoluţia anticomunistă creştină

[Ciprian Hangan]

Revin cu câteva completări la propunerea pe care o susţin şi eu de proces al comunismului în spaţiul Bisericii. Se cunoaşte şi se ştie că clericii şi laicii comunişti au integrat în Biserică şi pe evreii kozari marxişti, dintre care unii erau cu funcţii de decizie în alegerea ierarhilor Bisericii în Congresul Naţional Bisericesc, ca şi membri ai Guvernului comunist al lui Petru Groza, dar ca şi atei, sau probabil ca membri în Parlamentul ocupat de comunişti prin fraudarea alegerilor din 1946, cu concursul unor popi din Uniunea Preoţilor Democraţi din România - procomunistă, dar şi a unor ierarhi cu contibuţii marginale în Biserică, dar prosovietici. Comuniştii din Stat sau din Biserică au iubit întotdeauna boala numită lepră care este consecinţa iubirii de stăpânire prin metoda lui Iuda Iscarioteanu de a-şi face singur plăcerea şi a băga mâna în blid cu Stăpânul politic sau Bisericesc orânduit tradiţional de Dumnezeu şi Biserica Lui nezidită de mâini omeneşti, şi după băgarea aceasta a mâinii în blid, asemănătoare labei lui Antihrist, de a ridica călcâiul asupra Stăpânului. Această comuniune cu evreii kozari marxişti , care i-au jecmănit prin violarea Decalogului pe confraţii lor evrei cu proprietăţi multe, cu binefaceri multe şi care pe deasupra mai aveau şi caracterul valoros , apreciat şi de Dumnezeu , de a mărturisi Legea Vechiului Testament pe care Iisus Christos n-a venit să o desfiinţeze, sau să o strice, ci să o împlinească, deci această comuniune cu aceşti evrei necinstitori de părinţi, ucigaşi vremelnici sau veşnici, sufleteşte sau trupeşte , de fraţi, desfrânaţi ( Ana Paulker propunea comuniştilor să găsească clericilor catolici care se opuneau comunismului ceva vină ca curvia, sau preacurvia cu femei, şi să le găsească clericilor tradiţionalişti ortodocşi care se opuneau comunismului ceva vină ca homosexualitatea ), hoţi ( căci au furat averile fraţilor sau binefăcătorilor lor şi au corupt pe alţii cu mâcare de furat ), ridicători de mărturie mincinoasă împotriva fraţilor sau binefăcătorilor lor, şi poftitori din ceea ce era al fraţilor lor sau al binefăcătorilor lor, repet, această comuniune cu aceşti evrei kozari a determinat promovarea unor afiliaţi oculţi pe lângă Puterea comunistă de Stat şi Bisericească, a unor persoane cu caracter de maimuţă şi papagal care preluând informaţii de la Puterea comunistă, mergeau şi terorizau pe diverşi ori comunişti pentru a-i face obedienţi faţă de regim, ori opozanţi anticomunişti în acelaşi scop. De altfel, aceste maimuţe sau papagali leproşi făceau şi drumul invers, de la cei terorizaţi la Puterea comunistă pentru a o însărcina cu privire la cei terorizaţi, şi a primi în schimb noi informaţii pentru terorizarea acelora în continuu. Nu consider că comuniştii terorizaţi de comunişti ar fi fost fraţi de suferinţă cu anticomuniştii pentru că sufereau de la aceiaşi terorişti, pentru că comuniştii au suferit pentru comunişti , şi ei prestau un fel de vasiliade în manieră diabolic comunistă pentru comunişti. Deci, în paralel cu revoluţia anticomunistă şi monarhistă în Biserică, aceşti comunişti prestau o contrarevoluţie comunistă. Şi acum fac acelaşi lucru. Acest lucru al terorizării proprii şi de a se mânca pe sine după metoda lui Iuda Iscarioteanu, a şi condus la internarea Patriarhului roşu Iustinian Marina în Spital, în 1977, pentru a fi jecmănit de comunişti care astfel doreau să dea tuturor jertfa jecmănirii lui pentru a-i corupe. Depravarea comuniştilor în 1977, care cereau să bea sânge ca kozarii, chiar şi de la Patriarhul roşu, a provocat un cutremur, pentru că ei l-au provocat pe Dumnezeu şi Biserica Lui să se cutremure de fărădelegea lor. Apoi, Ceauşescu, pentru a stopa revoluţia anticomunistă în Biserică, a început dărâmarea unor Biserici Ortodoxe care erau şi sunt ctitorii ale strămoşilor noştrii binecredicioşi, de o valoare inestimabilă de Patrimoniu. Patriarhul roşu a murit de ocară după cutremur , văzând câte pagube s-au produs la cutremur , pagube la care el a asistat neputincios, sau chiar a contribuit. După cutremur persecuţiile comuniste împotriva revoluţiei anticomuniste din spaţiul Bisericii s-au înteţit, căzând la datorie mulţi eroi creştini anticomunişti. Evenimentul cu şah comunist la Patriarh s-a repetat în 1986, când a mai fost un nou cutremur provocat de comunişti, şi când a murit şi Patriarhul Iustin, cu epoleţi de general de Securitate sub sutană. Patriarhul Teoctist a fost şi este mai fricos şi colaboraţionist cu comuniştii, căci a văzut ce s-a întâmplat cu ceilalţi Patriarhi comunişti, şi de atâta frică şi colaboraţionism cu comuniştii le-a dat acestora zapis pentru demolarea sau mutarea unor Biserici tradiţionale. Se pare că a fost inspirat până acum, întru-cât şahul l-a ocolit în 1989, şi i-a atins pe soţii Ceaşescu, care au devenit masă pentru unii români avizi de asemenea mâncare. În încheiere, consider că o revoluţie anticomunistă şi tradiţionalistă în spaţiul Bisericii trebuie să-i conţină în Biserică şi pe aliaţii din sfera de influenţă occidentală ai tradiţionaliştilor, şi , de asemenea, că trebuie luată în considerare şi contrarevoluţia comunistă şi mai ales neocomunistă - care promovează erotismul hedonist, şi faptul că comuniştii şi neocomuniştii au ca aliaţi în Biserica lor pe evreii marxişti, şi pe toţi comuniştii şi neocomuniştii din lume, iar mai recent internaţionala socialistă.