Raspuns d-lui Gabriel Andreescu

[administrator]

Paris, 9 februarie 2005

Domnule Gabriel Andreescu,

V-am trimis textul "Să învătăm de la evrei...?", nu pentru a vă, vorba Dvs.,
"gratula" (prin cuvinte); nici de "a vă convinge de..."dreptatea" mea, ci pentru
a vă aduce la cunostintă p a r t e a m e a d e a d e v ă r, într-o
măruntă-chestiune care mă priveste direct, dupa cum mă direct privise si o altă
măruntă-chestiune botezată: "drepturile omului" - începînd din 1977.
"Drepturi" pentru care si eu (dacă nu s-a înteles, amănuntesc: "pentru care
drepturi-ale...- chiar si eu" am avut de suferit - o trag si în momentul de
fată, în al 28-lea an, spre deosebire de Gabriel Andreescu, cel care a făcut
din "drepturile omului" o meserie; o carieră; o slujbă; onorată - si binisor
remunerată (cum asa: primesti bani pentru că aperi drepturile omului?
Imi iau dreptul să-l întreb pe Gabriel Andreescu -
apărător-oficial-al-drepturilor-omului la congrese, colocvii, conferinte,
dezbateri:
1. Ce fel de d r e p t u r i apără el pe unde umblă?;
2. Cine sunt o a m e n i i ale căror drepturi le apără Gabriel Andreescu -
contra plată?

Fiind eu un egoist notoriu, încep (contra)exemplele cu mine:
- Gabriel Andreescu, "prietenul meu", din 1990, a devenit rapid, fără
tresărire, complice fidel al Gabrielei Adamesteanu în campania de
denigrare a mea, autor al volumului de mărturii Culoarea curcubeului:
mă plânsesem că editorul Liiceanu retrăsese cartea din librării
imediat după aparitie (iunie 1990), o depozitase, iar în 1992-93 o trimisese la
topit: G. Adamesteanu a organizat, prin revista 22 - cu binecuvântarea Monicăi
Lovinescu - apărarea lui Liiceanu si acuzarea autorului cărtii distruse că...îl
calomniază pe bietul distrugător de carte ;
- G. Andreescu a fost complice (credincios) al Gabrielei Adamesteanu si după
aceea: revista 22 a publicat în rafală texte calomnioase la adresa
mea, dar a refuzat să tipărească răspunsurile mele la diatribele Biancăi
Marcu-Dumitrascu-Balotă, D.C. Mihăilescu, M. Iorgulescu, P. Barbăneagră, M.
Martin s.a., s.a.;
- G. Andreescu a fost complice fidel al Gabrielei Adamesteanu în lunga
campanie dusă de revista 22 împotriva Jurnalului meu I-II-III, editat de
Nemira în 1997, iar la "Serata" lui I. Sava, din 1997, nu a rostit o silabă de
protest când tovarăsa sa de viată si de idei, Adamesteanu, gâfâit secondată de
A. Cornea - a spus despre Jurnal că nu l-a citit (ca să nu i se
tulbure...tulburatura) - ceea ce nu a împiedecat-o deloc să-l condamne hotărît!-
Jurnalul, de el este vorba în continuare ; nu a miscat în front nici în
momentul în care Adamesteanu-Cornea, au avut nerusinarea de a "explica"
telespectatorilor că Goma este vinovat de agresiunea palestinienilor
împotriva Monicăi Lovinescu! Iar când I. Sava l-a întrebat ce crede despre
Jurnalul lui Goma, G. Andreescu a răspuns - la obiect...- că Goma a
suferit mult la viata lui si că este un personaj dostoievskian...;
- G. Andreescu m-a atacat în presă ă propos de "antiamericanism";
- G. Andreescu m-a atacat în presă, pentru "antisemitism"- în
particular recunoscînd că nu citise textul combătut.

Gabriel Andreescu regretă sincer că...îmi distrug fiinta într-o bătălie în care,
de astă dată, nu am dreptate.
Dacă ar fi gândit-scris - de pildă: "o bătălie [desi detest termenul, ca si
"luptă"] pe care - si de astă dată - o vei pierde" (eu, Goma), totul ar fi fost
corect: si gramatical si logic si...drept-uman. Dar că voi pierde "bătălia"...Care
bătălie? - actiunea în care sunt angajati mii, zeci de mii de persoane?
Dar admitînd că am pornit la o "bătălie", cea pe care o voi pierde - din care
motiv o voi pierde?: fiindcă sunt slab?, fiindcă am fost trădat de toti
colegii-camarazii-tovarăsii mei si am rămas singur-singurel?
Ei bine, nu: G. Andreescu mă anuntă că pricina rezidă în faptul că... nu
am dreptate.
Dar asta este o contaminare lingvistico-logică! A luat-o de la Gabriela
Adamesteanu, complicea sa vreme de un deceniu de convietuire. Ea se
pomenea anuntînd: «Eu reprezint!» - atât, nu continua, pentru a lămuri ce anume
reprezintă ea. Iată-l si pe fostul print consort gândind-sonorizînd eclipse
socialiste adamestenice: «Nu ai dreptate!»- punct.
Ca să putem continua discutia, accept că nu voi fi avînd dreptate
"în mod obiectiv", fiindcă eu apăr, subiectiv, p a r t e a m e a d e
a d e v ă r - dar oare de ce nu am eu dreptate?
Fiindcă, după G. Andreescu, dreptate avea Liiceanu, filosoful-editor, ucenicul
lui Noica - când trimitea la topit cartea mea de mărturii Culoarea
curcubeului ; avea dreptate G. Adamesteanu, când se făcea părtasă a
nesfârsitei fapte culturale a Liiceanului editor-topitor de carte, precum si a
imensului tsătsism (vine de la tsatsă) rostit-scris de Monica Lovinescu în 22,
la sugestia sfetnicilor dumisale: Adamesteanu si Liiceanu: "Imi pare rău că
l-am cunoscut pe Paul Goma" - si nu a încetat de a mai avea dreptate
(el, G. Andreescu de astă dată) după ce, despărtindu-se de sefesa
22-lui, a comunicat pe calea presei că dânsa a fost de totdeauna o
denuntătoare.
"A nu avea dreptate..." Asadar acesta este motivul pentru care Gabriel
Andreescu, industrias al drepturilor omului îi ignoră alegru pe românii din
Bucovina si din Basarabia (ba a militat-pentru si a consimtit la criminalul
Tratat cu Ucraina): aceia nu aveau deloc dreptate când se plângeau de
persecutiile la care îi supuseseră fratii rusi o jumătate de secol; apoi
verii primari ucraineni, de când deveniseră independenti, deci liberi să
persecute ei pe altii, să le interzică limba, scolile, cărtile, periodicele; de
dispretul suveran-analfabet al istoricului Zoie Petre, cea care îi
desemna pe românii din Basarabia si din Bucovina: "românofoni";
Au dreptate - după Gabriel Andreescu - doar minoritarii din România, nu si
majoritarii; dreptate au numai ungurii, numai evreii (bietii tigani, desi
minoritari, ei vor fi folositi, dar "dreptate" nu nu vor avea vreodata) - nu
si românii atunci când cer stabilirea si recunoasterea a d e v ă r u l u i
despre rolul evreilor în anul de cumplită ocupatie sovietică a Basarabiei si
Bucovinei de Nord, începînd de la 28 iunie 1940; despre rolul ungurilor în
Transilvania de Nord, ocupată de ei (nu de "fascisti", nici de "horthysti", ci
de unguri) la 1 septembrie 1940 - precum si a d e v ă r u l despre
responsabilitatea românilor si a ungurilor în persecutarea-masacrarea evreilor
si a tiganilor.
"Dreptate" si "adevăr" nu se suprapun, nu sunt chiar acelasi lucru -
stimate Gabriel Andreescu, salariat (în curând pensionar) al Drepturilor
omului (din România).
Eu îmi imaginasem că "drepturile omului" sunt pentru toti oamenii,
nu doar pentru dulăi. Fiindcă o a m e n i sunt (chiar) si românii, nu doar
ungurii; sunt o a m e n i si ne-evreii, orice-ar pretinde evreii - orice-ar
crede Gabriel Andreescu.
Sau poate mă însel iar? Fiindcă nu am "dreptatea" invocată în mesaj?
Sunt gata să dialoghez cu oricine stie ce este un dialog; cu oricine este de bună
credintă; cu oricine care, înainte de a calomnia, de a anatemiza, de a
antisemitiza, dovedeste că se află în cunostintă de cauză - cu osebire în
greaua-peste-poate operatiune a citirii prealabile a textelor pe care le
condamnă cu înversunare - în cor si în-mod-organizat.
Altfel avem de a face cu un diktat, nu cu o dezbatere.
Sănătate,
Paul Goma