Decembrie 2004, Paris. Vlad Nistor - Paul Goma.

[administrator]

27 febr. 2005. Realitatea TV „Proiect România"
„ După o absenţă îndelungată, Paul Goma revine în ţară "

Decembrie 2004, Paris. Vlad Nistor - Paul Goma.

Vlad Nistor: Există o problemă „ atipică" în acest episod. Atipică atât din punctul de vedere al organizării emisiunii, dar
şi din punctul de vedere al personajului, de o intransigenţă specială, pe care nu ne-o asumăm în nici un fel. Punctele de
vedere ale lui Paul Goma, rămân ale domniei sale, fără ca noi să ni le asumăm în vreun fel. [ semnal muzical ]

¤ Dec.'2004. Încotro România?
Nistor: Ne reîntâlnim la „ Proiect România", la Paris, în casa domnului Paul Goma. Domnule Goma,
mărturisesc că nu mi-a fost uşor să mă întâlnesc cu dvs. O să vă întreb, cât se poate de direct, cu o formulă pe care, de obicei, o foloseam
la sfârşitul emisiunii: ce credeţi despre România, în decembrie 2004? Cum vă raportaţi la ea? Încercaţi să ne spuneţi unde
vă aşezaţi acum faţă de noi?
Paul Goma: Mi-aţi pus o întrebare încuietoare. Mi-aţi pus o întrebare încuietoare, fiind că eu, de la o vreme, încep istoria
de-a-ndăratelea. Dvs. mi-aţi spus - prezentul, 2004.Cum văd România în 2004. Ori eu, cam din anul 1990, al doilea an
după puci - care n-a fost revoluţie, nici măcar atâta … - aşa încât eu am încercat să văd unde am greşit, eu ca persoană,
şi noi ca grup de oameni care, împreună, am încercat să facem câte ceva. Mai ales oameni care eram deja în exil. Unde
nu a fost în regulă? Unu. Hai să zicem că asta nu ni se poate reproşa, pentru că eu, de pildă - fiindcă nu sunt nici
istoric, nici futurolog din acei care ghicesc trecutul, ca Brucan - nici eu n-am prevăzut căderea Zidului Berlinului.
Nistor : Nu vă aşteptaţi?
Goma : Nu. Eram atât de sceptic, încât o luasem în sens invers …
Nistor: Nu vă aşteptaţi ca pe timpul vieţii noastre să se-ntâmple aşa ceva …
Goma : Şi acest eşec – cum să spun - nu m-a deranjat pe mine ca persoană, adică nu m-a ofensat nici un pic; însă
mă uitam … mă uitam … nu că mă uitam, inima mea era acolo. Eu văd cu inima, chiar dacă n-am mai fost acolo de 27
de ani. Acum s-au împlinit 27. Şi vedeam că lucrurile merg din rău în mai rău. Şi într-un ritm trepidant.

¤ Dec.'96. Catastrofalul regim Constantinescu
Iar anul 1996, când a venit Constantinescu preşedinte, a fost o catastrofă.
Nistor : În' 96 sau toată perioada?
Goma : Ei, dacă eu n-am prevăzut căderea Zidului Berlinului, am prevăzut, din 1995, când, cu totul întâmplător, şi eu
îmi pusesem o candidatură provocatoare - nu că voiam neapărat - ca să-i oblig pe ceilalţi să-şi scoată programele, c-
aveau programe de primari, nu de preşedinţi - o să facem 16 poduri; o să facem 5 km de asfalt - Să fim serioşi, dlor!
Astea nu sunt programe de preşedinte care vrea să conducă un stat, o naţiune.
Eu judecam după ceea ce vedeam.
Cine „ năşeşte" - deşi murise între timp -? Coposu! Cine este Coposu? Coposu este un fost erou care devenise cârpă de
şters cizmele securiştilor. Eu ştiam asta din '77 - din'77, de când cu drepturile omului - ştiam ce au devenit marii
noştri „bărbaţi". Îi zdrobise. Securitatea îi strivise. Şi pe el, şi pe Bernea, şi pe Ţuţea, şi pe toţi … şi pe Noica.
Nu mai vorbesc de Noica! Iar acum am probe, am documente de la Securitate, că Noica a fost folosit de Securitate ca să
neutralizeze acţiunea mea. Acum am aflat, în 2004 – Noica!
Deci am prevăzut această catastrofă. Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. Pentru că Constantinescu nu era un preşedinte de
tranziţie. Era speranţa unei Românii întregi. A unor oameni care nu erau nici securişti, nici vinovaţi - nu se ştiau cu
musca pe căciulă - şi s-a dovedit că … n-a făcut nimic! Absolut nimic din toate promisiunile lui - Proclamaţia de la
Timişoara … judecarea … A făcut Pactul cu Ucraina! Cum şi-a permis el să-i vândă pe basarabeni şi pe bucovineni? Că
deja îi vânduse Iliescu, ruşilor … şi noi nu vom mai putea, în veac, contesta Pactul Hitler – Stalin …
Nistor : Deci înţeleg că tot ce este rău se datorează guvernării Constantinescu?
Goma: N-am spus: tot ce-i rău …
Nistor : Cam aşa reiese …

¤ dec.1989. Ion Iliescu = Ceauşescu bis
Goma: Nu, nu. Că, de pildă, dacă l-am lua pe Iliescu. Cine era Iliescu? Iliescu era un Ceauşescu-bis Nu? Adică s- a
schimbat echipa. Ori el – şi eu o ştiu foarte bine pentru că un prieten al meu basarabean care lucra la Figaro Magazin,
Lupan, a fost primul care l-a prins cu ocaua mică în 23 –24 decembrie'89, la Bucureşti. L-a întrebat : < Mai sunteţi
comunist? > La care el a răspuns: < Da, sunt în continuare comunist! > A şi scris asta. După aceea, el a încercat să
retragă …Ce să retragă?! Deci, îl luase gura pe dinainte şi gura a spus adevărul. Deci Iliescu era ce era.

¤ Guvernarea CDR - „Căpăstrul" lui Măgureanu
Goma: Dar speranţa noastră era în opoziţie! În marii noştri democraţi. Şi ce-au făcut marii noştri democraţi? Marii noştri
democraţi s-au lăsat duşi de căpăstru de Măgureanu! Cine-i Măgureanu? Era şeful Securităţii. Ei, şi când a fost ales
Constantinescu - eu ştiu, a fost ales cu entuziasm, oamenii plângeau de bucurie! - „omul nostru"! s-a dus la Alba Iulia -
alt loc simbolic, altă frustrare şi altă falsificare a istoriei, chestia cu 1 decembrie, e un furt de dată, ca să zic aşa - deci
când Constantinescu s-a dus la Alba Iulia - l-am văzut aicea la tembeliziunea franceză! - Constantinescu în faţă, ca un fel
de Alexandru Ioan Cuza, cu barba lui, şi în spate cine era? Virgil! Măgureanu!
Nistor : Este adevărat, dar la 1 decembrie 1996, era ales preşedinte de 2-3 zile…
Goma : Ei, câte-o fi fost! Şi mi-am adus aminte că fusese un zvon. Zvonurile trebuie luate în seamă. Ca şi folclorul, conţin
nişte adevăruri. Mai trăia încă Mihai Botez şi mai eram încă prieten cu el. - Nu ştiam că el… în sfârşit… o dădu-se spre
„ stânga", dar îmi era prieten, de unde să-i cunosc eu dosarul?! - Deci el fusese numit de Iliescu ambasador la
Washington. Botez. Şi în vederea plecării a făcut un tur de vizite pe la prieteni şi cunoscuţi. A fost şi la Coposu, bine-
nţeles. Era o persoană de vârf. Ce i-a spus Coposu să spună la americani?: < Pune o vorbă bună pentru Virgil! > Şi el a
întrebat < Care Virgil? > - el se gândise la Tănase. < Cum care Virgil? Măgureanu! >.
Şi Botez, uns cu toate unsorile - nu de asta a murit! - a rămas de gheaţă. Cum adică, acest "monument de democraţie" - aşa
se prezenta Coposu - martir, unul din secretarii lui Maniu
Eu am cunoscut 16 secretari ai lui Maniu …
Nistor : I-aţi cunoscut personal pe toţi?
Goma : Nu, personal am cunoscut vreo 11. Numai cu domiciliu obligatoriu, erau vreo 9. Printre ei Leucuţia … Şi -
gândea Botez - ăsta să fie?!… să nu-l doară sau să-i fi spus: < dragă Mihai, du-te la americani şi spune-le că nu ne
putem dezbăra de securişti, de activişti,, de nu ştiu ce … să ne ajute! > Nu! să facă ceva pentru Virgil!

¤ dec.2000 – „democratul" Iliescu?!
Goma : Şi atunci … şi atunci … la ce să te mai aştepţi? Pentru că deziluziile şi prăbuşirile nu s-au oprit cu aceasta …
Nistor: Bun…
Goma : Nu, nu, nu e bun. Pentru că a revenit Iliescu. Şi atunci a fost o deziluzie şi mai mare, pentru că toată
intelectualitatea română - „ directorii de conştiinţă" – au făcut Apelul acela imbecil, naţional - imbecil, care avea mai multe
lozinci. Zicea: <Să facem baraj împotriva antisemitismului! > ( gen Discovery ) < Să apărăm democraţia! >. Iar când
era vorba să amănunţească, ziceau : < Să-l stopăm pe Vadim Tudor! >. Ce reprezenta Vadim Tudor? Vadim Tudor
reprezenta … fascismul, iar Iliescu reprezenta … democraţia! Uite domnule! Uite domnule! Şi cine era în fruntea
frunţilor apelurilor, semnăturilor - care au fost publicate -? Păi erau „ Anele Ipătescu" ale noastre, începând cu
Blandiana, cu Adameşteana, cu Doina Cornea. Doinea Cornea!
Nistor : Ştiţi că Ana Ipătescu este un personaj fals, n-a existat nici o dată …
Goma : Asta-i altceva … Aşa a intrat în istorie … Noi avem mai multe „Ane Ipătescu". Şi intelectuali de sex din contra,
nu? Marele „reacţionar" Doinaş - atunci nu se ştia, săracul, că şi el … dădea şi el acolo …ceva - Doinaş, Patapievici -cum
se spunea? Haideggerul nostru! - chiar şi Pruteanu - care este Aheu! – şi … Pleşu. Toţi au semnat pentru Iliescu! Eu
am încercat să le explic - şi nu era Pruteanu, care era mai complicat …
Nistor : era senatorul lui Vadim …
Goma : Pentru Pruteanu nimic nu-i complicat, el trece cu o alerteţă extraordinară de la o extremă la cealaltă extremă;
hagiograful lui Petru Dimitriu, nu?
Nistor: Păi, da!
Goma : Cum începe, aşa continuă.

¤ Amnezia la români
Goma : Deci, pentru mine, acel an 2000, a fost catastrofal. O catastrofă nu naţională, ci o catastrofă şi personală şi
generală. Deci …asta m-a făcut să nu mai îndrăznesc să zic ce se poate face. Oamenii mă întrebau; iar jurnaliştii, un tic al
lor : < Ce credeţi, cum ar trebui să fie în viitor? > Care viitor?! Care viitor?! Păi noi, românii, trebuie întâi să realizăm
trecutul nostru. Or, am constatat că românul este amnezic. Am şi scris două broşurele - "Amnezia la români ". Românul
uită tot! Ştiu că uitarea este şi o protecţie, dar nici chiar aşa! Asta este o protecţie animală Este o protecţie animală …
Nistor : Este o trăsătură a românului?
Goma : Domnule, se vede că da. Pentru că … uitaţi-vă la ucraineni. Ucrainenii aceia care n-au cunoscut nici o dată
democraţia … [ pauză muzicală ]

¤ „Ce-câştigurile" României postdecembriste
Nistor : Întorcându-mă la România de după 1990 - dacă nu vreţi să vorbim despre viitor, nu vorbim - vorbim despre
actualitate şi despre trecut. Am înţeles că, pentru dvs, perioada'96 – 2000, e una … îngrozitoare. Dar perioada anterioară
şi perioada ulterioară acestui interludiu'96-2000, în istoria recentă a României, puteţi să ne spuneţi câte ceva despre
personajele care au populat scena?
Goma: Bine-nţeles. Ca în toate răsturnările, există şi un „ce-câştig". Deci după 1989, România, care era, aşa, în coada
cozii, românii au câştigat două lucruri absolut capitale. Vorbesc de cetăţeanul de rând :
1.Dreptul de a se exprima, dreptul la exprimare. Pe care nu prea ştie el să-l folosească, l-a mai folosit el şi cu exagerare,
dar aşa e întotdeauna, după o perioadă de tăcere, de mutism.
Dreptul de a ieşi din ţară. Pentru că noi eram consemnaţi în lagăr, până în'89. Nu?
Dar este adevărat că, pe măsură ce a trecut timpul şi oamenii au sărăcit şi mai mult, impedimentul nu a fost că nu li se dau
aprobări de la Secu' şi de la Miliţie ş. a.., ci banii! N-au bani. N-au bani ca să călătorească, să iasă, să … În rest, nu foarte
multe deziluzii. Deziluzia vine şi din faptul că fiind în groapă, şi uitându-te în sus, şi visând la o eventuală eliberare,
ieşire din groapă, vezi viitorul … luminos. Nu? Şi când acolo, viitorul nu e chiar aşa de luminos!

¤ Îmbogăţiţii de ieri şi de azi.
Goma : Au mai fost nişte răsturnări sociale, strict sociale. De pildă, în comunism toată lumea era egală - cu excepţia
ştăbimii - oamenii erau egali de săraci.
Nistor : E adevărat, egali în sărăcie.
Goma: Ei acum, tovarăşii noştri cu epoleţi pe sub - că ei au întors uniforma. Măgureanu, el apărea costum! Mie îmi
venea să -i zic : < Dezbrăcaţi-l, mă, şi vedeţi pe dedesubt! Acolo i se văd epoleţii! > - atunci când pretindea că nu-i ofiţer.
Ei, ăia au pus mâna pe …Eu în acestă chestiune nu-mi revendic nici un dar al profeţiei, ci un dar al observaţiei obişnuite.
Ăştia au intuit-o încă înainte de a trece în anul 1990. Adică în ultimele zile ale lui '89 …

¤ Execuţia ceauşeştilor
Goma: Când erau frământările alea… şi erau şi speranţe…dar erau şi primele chestii …, printre care şi execuţia
ceauşeştilor, pe care eu am perceput-o ca o tragedie naţională, şi ca o pată naţională, pe când oamenii din România ziceau :
< Bine i-au făcut! >.< Bine i-au făcut! > Atâta ură neputiincioasă adunaseră oamenii împotriva lui Ceauşescu, încât s-au
comportat aberant. Încât au avut un comportament de neeuropeni.
Domnule, nu merităm să fim europeni! Să fim primiţi în Europa. Dar asta rămâne între noi …

¤ „Antena" lui Paul Goma: inima
Nistor : D-le Goma, iertaţi-mă, vă pun o întrebare care poate fi considerată o paranteză. Spuneaţi adineauri că n-aţi mai
fost în România de 27 de ani. Spuneţi-mi … nu vi se … n-aţi suspicionat nici o dată, că faptul că n-aţi mai fost în
România de 27 de ani, că contactul dvs cu România e livresc, e internetul şi sunt oamenii care vin aici, ar putea, într-un
fel sau altul, să vă deformeze percepţia?
Goma : Da, este adevărat. Dar eu nu lucrez numai cu internetul şi cu oamenii ce vin. Eu mai am o sursă. O antenă. Cum
să-ţi spun …? Eu am plecat dar mi-am lăsat - e o figură de stil foarte umflată! - inima mea a rămas acolo. Eu tot
timpul de când am plecat, m-am visat în România. Da! M-am visat în România. Şi asta m-a făcut să fiu … cum să-ţi
spun?… Sigur că pierd anumite amănunte …. De pildă, pe mine nu mă interesează Năstase. Nu doar pentru că e din altă
generaţie, dar e un tip fără nici o semnificaţie. Nu este un personaj de luat în seamă. Că se poate spune că mă înşel…
Sigur că se poate să mă înşel … Mă înşel în foarte multe lucruri … Însă cred că în esenţial, în liniile generale, nu mă
înşel. Şi închei cu chestia asta: amărâţii ăştia de români meritau totuşi şi ei o soartă mai puţin gravă.
Nistor : Şi de ce n-au avut-o?
Goma : Păi fiecare şi-o face cu mânuţa lui. Pentru că eu fiind aici în Occident, şi publicând tot felul de reviste, mă
dădeam şi eu mare pe lângă unguri, pe lângă polonezi, pe lângă cehi, pe lângă ruşi, şi ziceam …< ştiţi, şi noi, românii,
suntem …. >
Nistor : Asta înainte de'89 …
Goma : Bine-nţeles. În perioada eroică.

¤ „Internaţionala rezistenţei anticomuniste "
Goma : De pildă : la un moment dat, se făcuse o „ Internaţională a rezistenţei anticomuniste". Cu bani americani. Declarată.
Ei erau cu banii. Şi ruşii erau foarte „generoşi" [neclar ] Maximov - dobitocul ăla care a murit, Dumnezeu să-l ierte, dar
era un tâmpit, era scriitor. <Ce nevoi ai? >- el vorbea ruseşte, şi traducea Renata Lesnik. <Ce nevoi ai? >El era generos,
imediat scotea carnetul de cecuri. Şi eu făceam semn < Ce nevoi au românii? > < Ştiţi, noi …>- şi mă apuca jalea!
Că-i vedeam pe polonezi: < Să ne trimiteţi 16 compozere > - pe atunci încă nu erau chestii de astea şi aparatură - şi mie
îmi venea să urlu, pentru că eram un fel de adjunct în Internaţionala asta a rezistenţei, şi, când ajungea la mine,
Maximov mă întreba < vaşe imea? >… <Ce nevoi ai? > Şi eu o făceam pe generosul, dar îmi venea să plâng. Şi după
aceea veneam acasă şi mă duceam la Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca şi le ziceam: < iar am mai primit nişte
picioare în c… şi nişte pumni în gură > fiindcă Maximov ăsta - băiat bun, rus de-al nostru din popor - iar îmi oferea
…ba un calculator …ba … A trebuit să-l mint că n-am nevoie! Nu mă mai întreba, mă ocolea. Până şi bulgarii, s-au
oferit - aveam prieteni bulgari cu care manifestam pe stradă - s-au oferit : < Noi avem vagoane care pleacă din gara
cutare, din Germania Federală, şi care sunt amenajate,şi care trec prin Romnia, şi opresc la … Simeria … Au în podea o
gaură în care se poate face …> Atât, să avem oameni care, în gara cutare, la ora cutare, să fie acolo şi să ia ceea ce
trimitem …Şi mă duceam la "monici" – cum le ziceam eu - şi plângeam dimpreună, aşa, pe după casă. Cui? Cui să-i
spui chestia asta?
Nistor : Ce înseamnă asta, că românii nu erau organizaţi, nu erau unitari, românii nu erau ….?
Goma: Românii nu erau organizaţi şi românii erau fricoşi; se c…pe ei de frică;
Nistor : Spre deosebire de toţi ceilalţi …?
Goma: Spre deosebire de bulgari, de pildă.
Nistor : De ce? Ţine de structura noastră intimă?
Goma: Cum de ce? Nu ştiu de ce. Şi în urma atâtor experienţe, am spus, domnule, eu nu mă mai consider român. Prefer să
fiu ţigan, să fiu bulgar, să fiu ucrainean, orice, numai român, nu!
Nistor: Şi câtă vreme a durat sentimentul acesta? Înţeleg că v-aţi schimbat..
Goma: Nu, nu. M-a dărâmat. Dar în sfârşit … Până la urmă - cum să-ţi spun eu? - e ca o mamă, Patria. Deşi-i
spunem Patrie, şi nu Matrie - că tata mai pleacă, dar mama-i una! N-ai încotro! E a ta şi cu ea de gât, mori. [ semnal
muzical ]

¤ Dosarul securist
Nistor : Vreţi în continuare să vă vedeţi dosarele.
Goma: Nu, nu e bine spus. Eu nu văd dosare. Eu n-am cerut să văd dosare. Însă un tânăr istoric Ştejărel Olaru, s-a străduit
să extragă nişte pagini din dosarele deja traficate - „pelinizate" cum le zic eu - şi a reuşit să-mi aducă nişte sacoşe de
documente. Legal, e voie, nu?
Nistor : Sigur, sigur …
Goma : Au fost - cum să spun? - traficate (că ochiul meu … dacă nu eram scriitor, trebuia să mă fi făcut securist. Nu-mi
scapă nimic! Am pierdut … ) Deci aceste dosare, eu le privesc cu mare suspiciune. Dar privindu-le cu suspiciune, le
înregistrez. Deci am primit o sumă de documente care nu sunt autentice, şi care sunt fotocopii după fotocopii. Şi care nu
sunt de primă importanţă. De pildă, nu există documentele din primele mele zile după arestarea din'77 - 1,2,3. Nu există.
După aceea mi-am dat seama de ce. Pentru că în primele acuzaţii, eu eram acuzat de trei chestii : crimă împotriva omenirii,
organizaţii şi relaţii împotriva naturii. Adică homosexualitate. A stăruit un tovarăş …. să semnez, şi n-am vrut să
semnez. < Nu semnez falsuri! > Şi pe urmă au renunţat la chestia cu homosexualitatea. Şi când au renunţat, am început să
cer: < Dar unde-i acuzaţia cu homosexualitatea? Vreau homosexualitate! Vreau să-l f… pe Ceauşescu! > În momentul
acela, biroul se golea! Fugeau securiştii, că ziceam de Ceauşescu! [ râd…. ]
Nistor : Şi aţi …
Goma : Aceste lucruri nu există în documentele primite. Nici măcar vreo copie de pe vreun mandat de aducere, sau vreun
act oarecare. Însă am avut, am trăit, o experienţă teribilă. Între 1 octombrie şi 15 octombrie, anul acesta, când le-am copiat.
Actele au fost falsificate prin sustragerea unor documente, e adevărat, şi ştiu, pentru că le-am semnat.
Dar securiştii care au fost - cum să spun? – structural dobitoci, nici să fure nu sunt în stare! Fură – fură! Vorbesc de
traficarea dosarelor astea. Pentru că, probabil, Pelin este cel mai luminat dintre ei. Ei nu şi-au dat seama că, lăsând anumite
chestiuni, pun în mâna duşmanului bomba. Or, în mâna mea, au fost puse următoarele: Planul de măsuri de compromitere
a mea, de pildă. Care cuprindea punctul 1, 2, 3..Trebuia aşa: < …să fabricăm, să facem… să răspândim zvonul … că Goma
este – de pildă - agent sovietic … > Securitatea nu spunea "agent al Mosadului ", pentru că ei erau în mare legătură de
colaborare. CIA şi cu albanezii ş.a.m.d
Nistor. : Cu albanezii!?
Goma : Da. Albanezii sunt un popor brav. După aceea, au lăsat în dosar ( probabil din tâmpenie, nu din oboseală ) o
chestie - mă rog, o să apară în februarie într-o carte - absolut extraordinară. Ei au format un „Comitet " - altfel îi spune,
o „Echipă" - ca să lupte împotriva mea! Eu eram un cârnat, un c…, un nimic. Cine eram eu? Şi eram şi închis. Eram cu
nevăsta-mea şi un copil. Şi în jurul meu, erau securişti, şi turnători, şi provocatori, şi oameni amărâţi,
care veneau pentru paşaport. < Dă-mi un paşaport, d-le comandant, că vreau să plec! >Şi-i înţelegeam, că ei asta voiau.
Ei, au făcut un Comitet, de 10 persoane, dintre care 2 erau negenerali - un locotenent colonel şi un sublocotenet – restul
erau generali …
Nistor: Oho!
Goma : iar al zecelea era, chestie extraordinară! - linia lăsată goală - era Ceauşescu! În fruntea acestei echipe se afla
Ceauşescu! Pentru că aşa se deducea.
Nistor: Şi ei ce vroiau? Să vă compromită, să vă controleze …?
Goma: Să mă compromită, să mă controleze … pentru că nu mai puteau să atenteze la viaţa mea, pentru că începuse să
se facă în străinătate să bâzâie, să mârâie … Din contra! Să mă păzească,să nu-mi cadă vreo cărămidă în cap! De la
cutremur … Şi-l întrebam pe generalul Pleşiţă - pe când nu ştiam de asta! - < şi dacă-mi cade o cărămidă-n cap, ce faceţi?
> < păi, nu, băieţii noştri sunt pregătiţi s-o intercepteze! > [ râd … ]

¤ Turnătorii, informatorii
Nistor : Şi în afară de aceste senzaţii, dosarul… Probabil că aţi găsit în el şi persoane în care aţi avut o anumită încredere
şi despre care aţi constatat că erau altceva decât păreau …
Goma: Stejărel Olaru, tânărul istoric care mi-a facilitat, şi mi-a adus, şi s-a străduit, dosarele… El avea o idee în cap : < vă
rog să-mi deconspiraţi turnătorii! > Şi eu i -am spus de la început :< D-le, e o chestie pe care eu n-o fac! > Pentru că eu,
în momentul când am aflat că cineva dintre apropiaţii mei este turnător, s-au a turnat fără să fie turnător, m-a turnat pe
mine, eu am spus –o şi-am scris-o. Şi aceştia sunt : Ivasiuc, Aurel Covaci, Titus Popovici,… şi încă unul. < Bine, ăştia…
dar restul? >. Probabil că suferise el, sau părinţii lui, de turnătorii de astea de la servici.. < Nu, dar trebuie să fie
demascaţi! > I-am spus: < asta-i o chestie care vă priveşte. Eu n-am să-mi pierd timpul, încercând să descopăr oare
cine se ascunde sub un nume de cod? > " Ruxandra " – care era în redacţia "României literare". Ruxandra putea să fie o
femeie, dar putea să fie un bărbat. De pildă, Vasile Băran. La ăsta mă găndesc mereu, dar ăsta lucra deschis. Tot neamullui
Vasile Băran erau securişti, miliţieni. Deci nu asta este important. Şi nu mi-a făcut nici un rău. Mie personal, ca să zic aşa,
"turnătorii" nu mi-au făcut nici un rău …

¤ Anchetă securistă
Goma : …pentru că eu n-aveam ce-ascunde. Chiar şi la anchetă. Eram destul de buruienos la gură, şi când era acuzaţia –
care a durat vreo săptămână, de homosexual - pe mandatul de aducere figura "relaţie împotriva naturii", şi eu întrebam
în plină anchetă ( unde erau mulţi mocofani din ăştia, securişti şi securoi ) şi întrebam naiv şi disperat : < cine l-a f
… pe Ceauşescu? > În momentul acela nu mai rămânea picior de securist în biroul de anchetă. Fugeau. Că ei nu voiau să
audă nimic. Probabil şi din cauza asta au scos acele documente, cu învinuirea de acest păcat al homosexualităţii. În
rest, eu încercam să le spun, atunci când eram în mâna lor, şi mă drogaseră, şi mă chinuiseră, mă bătuseră: < Domnilor,
dacă tot spuneţi că securitatea a fost patrioată, spuneţi-mi câţi spioni sovietici aţi arestat? >
Nestor: Îi întrebaţi atunci?
Goma : < Câţi? > La care Pleşiţă îmi răspundea: < Ei, ce ştii tu! Ăsta e secret de stat! > Secret de stat! Ziceau de unul
Şerb. Ştiam eu că e un miş-maş de-al lor! < Câţi? Voi vă lăudaţi…kak deleaet … GK…INKVD … KGB? Voi nu apăraţi
patria de duşmanul din afară, ci de duşmanul dinăuntru…. Pentru voi, noi suntem ăia " periculoşii"…, "duşmanu"! …>
Şi ce armate aveau! Şi ce dotări! Încă o chestie nostimă. Din dosare. După ce eu am fost arestat, la 1 aprilie '77, ei au
făcut un fel de bilanţ al activităţii echipei de Miliţie din Drumul Taberei - nu de securitate, de miliţie, care păzise
blocul, care cafteau, arestau - şi recompensarea lor. Şi este o listă de recompense. O am aicea…
1.Colonelul cutare primeşte… 3 m de stofă! ( şi dădea şi preţul! 900 şi ceva de lei ) …2.Căpitanul … … o
servietă de piele ( şi dădeau preţul! )
Nistor : Plăteau în natură! …
Goma: Şi pe măsură ce omul cobora în grad, cobora şi preţul: 3. Cutare..ceas de mână ( 600 şi ceva ) Culmea, ultimul
primea o curea de ceas ( 60 de lei )! Pentru că au dat dovadă de vigilenţă revoluţionară în cazul „Bărbosului". În cod eu
aşa apar. [ semnal muzical ]

¤ „Culoarea curcubeului"
Nistor : D-le Goma, la ce lucraţi acum?
Goma: Nu spun, secret.
Nistor : Ce face scriitorul?
Goma: Ce să facă?! Scriitorul scrie. Eu acum scriu, în continuare, Jurnalul. De multă vreme nu mai scriu altceva. O editură
a dorit să-mi reediteze „ Culoarea curcubeului "( mărturia despre'77 )- cartea pe care Liiceanu a scos-o şi după aceea a dat-
o la topit … a retras-o de pe piaţă şi-a dat-o la topit … şi n-a recunoscut, Doamne fereşte! … şi-a fost apărat de Monica
Lovinescu, şi Gabriela Adameşteanu …. toată lumea bună! Şi eu mă întrebam ca prostu': da de ce?! Şi după aceea,
când am făcut imprudenţa să-mi recitesc propria carte, mi-am zis: dar stai puţin, nu s-a schimbat nimic! 1990, faţă de
1977. E aceeaşi Mărie cu altă pălărie! Aceeaşi laşitate. Eu vorbeam de universul meu de intelectual. Deci o chestie: eu nu
eram un scriitor important. Însă eram un scriitor membru al Uniunii Scriitorilor. Şi în timp ce eu eram arestat şi toată
lumea scriitoricească ştia că eu sunt arestat, s-a ţinut o şedinţă şi m-au exclus din Uniunea Scriitorilor.
Asta nu se iartă! Adică nu iert. Niciodată! Nu! Şi cine era în Comitetul acela?: Manolescu, Blandiana, Zaciu ( nu?!
foarte bine ), Sorescu, Fănuş Neagu … Dintre ăştia – că erau mai mulţi - Nina Casian ( hoaţa! hoaţa! ) a absentat. Şi
Jebeleanu. Iar Fănuş Neagu a cerut - am acum documentele - ca Nina Casian şi cu Jebeleanu, cu care eu eram în
conflict, să fie incluşi pe lista celor care au votat excluderea lui Goma.
Nistor : Chiar dacă nu erau acolo! Solidaritate de breaslă!
Goma: Da. Public deci Culoarea curcubeului … Şi venindu-mi acum aceste documente şi copiindu-le, am propus
editorului să facă o „Adenda", nu? Aşa că „Culoarea curcubeului" este partea văzută a Securităţii, pe care eu am văzut-
o şi am povestit-o, care era la lumina zilei, nu? Documentele de-acum, „codul Bărbosu", este ceea ce nici eu nu ştiam.
Habar n-aveam, de pildă, că se făcuse acel „ Comitet", alcătuit din 10 inşi, din cei 9, şi cu Ceauşescu, 10. Ca să se
ocupe de cine?! De un cârnat ca mine! E adevărat că eram cu soţia şi cu un copil de 2 ani. Şi noi eram - ameninţam -
„duşmanii" poporului român, însăşi temelia republicii! Eram de o periculozitate extraordinară! [ semnal muzical ]

¤ „Dilemele" intelectualului român
Nistor : D-le Goma, ştiu că aţi evitat să răspundeţi la această întrebare, dar eu sunt obligat să v-o mai pun o dată: ce
credeţi că se va întâmpla cu lumea asta, cu lumea românească, contorsionată şi aberantă?
Goma : Din păcate, din păcate, am impresia că pe jumătate a avut dreptate Brucan, că avem nevoie - de câţi? – de 20 de
ani. Chestiunea cu Biblia, că el făcea aluzie la Biblie. Că noi va trebui să fim purtaţi în deşert un număr de ani. Or
numărul de ani este 36, nu 20. Din păcate, cred că vor trebui să treacă generaţii. Pentru că oamenii sunt bolnavi, sunt
îmbolnăviţi, sunt incapabili … Eu îmi făceam iluzii în primii ani după evenimente …. în'89. Ziceam: d-le, nu se poate,
aşa cum au fost miracole în poezie ( de pildă după noaptea stalinistă, au izbucnit din nimic, Nichita Stănescu, Ion
Alexandru, Blandiana, Constanţa Buzea - poeţii cei mari din anii '63 - '64 ), o să fie şi acum! Şi ce-am constatat? Că
tinerii noştri - eu îl aveam în vedere şi l-am urmărit pe Patapievici, şi am sperat în el şi după 2-3 ani de zile, a trebuit să
depun armele. Şi-am zis: domnule, el este fiul părinţilor săi. Aşa cum au fost demni părinţii săi - nu doar părinţii biologici,
ci profesorii ş.a. - aşa este şi el. Tot acolo se duce. Acum a scos o revistă. Ca să spună, ce? Ca să spună nimica! Dacă e
aşa, vorba ardeleanului < hai la noi, să vorbim ninica! >
Nistor: Dar revista - nu o apăr, dar - dar era interesantă în momentul în care a apărut …
Goma: Sigur! Şi „ Dilema" a fost interesantă pentru intelectuali! „Dilema" este - cum să spun?! – o diversiune de stat şi
de partid. Asta am spus-o acum … 15, 13 ani, când a apărut. „ Dilema" făcută de Pleşu. Adică era, cum era „Secolul XX"
în timpul lui Ceauşescu. Era o revistă extraordinară. Aflai lucruri noi, pe care nu le-aveai de unde afla. Da, dar era cu
voie de la " poliţiune"! Nu? Hăulică! Hăulică era „tovarăşu ".
Nistor : Dar „ Dilema" astăzi … dar de „ Dilema veche" care s-a desprins …?
Goma : Nu mă interesează divorţurile astea dobitoace. Nu mă interesează. Este „ dilema", este însăşi titlul. Noi de dileme
aveam nevoie când ieşeam din groapă, din prăpastie? De dilemă aveam nevoie?! În loc să discutăm cum să ieşim, cum
să facem ca să ne fie bine, ca să avem ce mânca, să ne recăpătăm demnitatea?! Este absolut necesar să ne cunoaştem
trecutul, soro, ca să mă exprim aşa. Ca să ştim de unde venim. Păi dacă aşa, ne uităm drept înainte, - „nu mă interesează
ce-a fost"! - Cum nu te interesează ce-a fost? Deci cei care au suferit, şi-au murit, şi-au vărsat sânge, [ text întrerupt ]
nu mai contează? Contezi tu, ca să te duci în America c-o bursă?!
Nistor : Da…
Goma: Păcat că n-avem timp să continuăm …. ca să-i mai radem … Tot degeaba!
Nistor : Vă mulţumesc
* * *