2.4 Aparatul cultural (presă, educaţie, artă, cenzură, propagandă)

Puterea care se organizează cu aparatul politic, se impune cu aparatul represiv şi se suţine material cu cel economic, are nevoie şi de un solid aparat cultural, pentru a cîştiga războiul de sens, la nivelul conştiinţelor- cel pe care îl lămureşte atît de bine Orwell. E vorba , la început de impunerea forţată a dogmelor, bazată pe supunere- pentru ca apoi, treptat, domesticirea cu biciul să fie transformată în educare persuasivă, transformarea conştiinţei obţinută prin metode Piteşti (efectul descurcării degradante) fiind valorificată de o propagandă coerentă (sindrom nord-corean). Din păcate, pentru pretenţia de a nu culege resentimente, evreii (comunişti), obişnuiţi să cultive coştiinţele/conturile - şi nu cîmpurile,  s-au înrolat masiv şi în oastea propagandiştilor ce s-au pretat la distrugerea discernămîntului şi trasformarea subiecţilor în „oameni noi”- adică sub-oameni.  

   Aşa cum o reflectă listele alcătuite de Apostu, îi găsim răspîndiţi peste tot: în ministere, facultăţi, edituri, redacţii de reviste, conducerea radioului şi televiziunii. Pînă şi reduta artei (muzică, pictură, arhitectură etc) a căzut în mîini vrăşmaşe - din nevoia de corodare a spiritului, facilitată de coruperea apetenţei estetice. Sinecuri? Desigur. Dar măcar confraţii lor din posturile administrative/economice puteau pretinde că fac şi ceva util, pe linia specialităţii profesionale. Dar în „cultură” nu s-au putut produce, timp de decenii, decît propagandă, adică falsuri corosive. Nu e deci vorba numai de clasicul parazitism cultural (în care s-a specializat „intelectualitatea” cinică) ci de profesarea acestuia cu crasă rea-credinţă, ştind prea bine efectul nociv al consumării otrăvurilor aruncate spre consumatori. Deci tîmpirea omului de către om- crimă spirituală- atingînd nivelul genocidului cultural.

            Activitatea de imbecilizare  cu toxina ideologiei comuniste (materialism dialectic, socialism ştiinţific- specialităţi „academice” în care evreii noştri au excelat) a avut şi un bonus: combaterea naţionalismului şi promovarea celui mai cras/sinucigaş cosmopolitism. Mondialism ce ne readuce în faţa întrebării: a folosit comunismul evreii sau şi aceştia au folosit comunismul? În numele re-educării  comuniste, evreimea plasată la comanda culturii noastre ne-a putut castra bibliotecile/şcoala temeinic, cenzurînd operele în care înaintaşii noştri se împotriviseră la cotropirea ţării de venetici. Cenzură auto- anihilantă, la  care se recurge şi azi, în România ocupată colonial.

a. Incursiuni prin „categoria grea”

            [1 . Constantinescu?- Cohn- Cohen- Bloch- Cunea; 2. Oigenstein- Răutu- Leabis- Bulan- Redel- Coler- Schapp- Oişteanu- Rab; 3. Rădulescu- Rudich; 4. Maxy- Herman; 5. Buican- Arnoldi; 6. Breslaşu- Breslau; 7. Negreanu- Schwartz; 8. Ardeleanu- Adler; 9. Moraru- Şafran; 10. Toma- Moscovici- Monda- Silvestru; 11. Roller- Zigelbaum; 12. Ralea?- Botezatu; 13. Bellu- Schor- Lowy; 14 Mihail- Mihailovici; 15. Spina- Schneider; 16. Podoleanu- Mendelovici; 17.Crohmălniceanu- Cahn; 18. Şelmaru- Terner;  19. Frunză- Rosenkranz- Fruchtman;  20. Zaharescu- Ţucherman- Plich; 21. Iosif- Brauchfeld; 22. Melinescu- Spitzer-Wasserman; 23.Sperber?; 24. Sebastian- Hechter; 25. Mendelsohn; 26. Negrea-Lobl; 27. Panaitescu- Witzling; 28. Năvodaru- Fischer- Stănescu- Foldes; 29. Novicov- Neuman; 30. Aszody; 31. Călugăru- Croitoru; 32. Pas- Schritter- Cassvan; 33. Profeta; 34. Vitner- Winter; 35. Vlad- Magyar; 36. Roman- Neulander; 37. Şaraga; 38. Zilber; 39. Brucan- Brucker- Sidorovici- Bogdan- Puican- Pincu; 40. Bîrlădeanu/ Goldenberg; ]

b. Explorări la „categoria mijlocie”

            [1. Aderca ….178. Zuaf]

c. Corelări cu listele de încetăţenire- la „categoria uşoară”

            [1. Bines ….6. Hirsch]

d.  Cazuri la „categoria uşoară”- fără potriviri pe listele de tip I

            [1. Abraham… 214 Zonenreich.]

a. Incursiuni prin „categoria grea”

1. Constantinescu - Cohn - Cohen- Bloch- Cunea

1a 273. (?) CONSTANTINESCU, Miron (13.XII.1917 Chişinău - 18.VII.1974 Bucureşti) (n., în funcţie de sursă, Mehr/Meir/Moses KOHN/COHEN67, originar din Chişinău) – sociolog, ilegalist (membru de partid din 1936), deţinut (1941-1944); după război agent de influenţă sovietic (cf. Watts 2011: 513 n. 2), membru al C.C. al P.C.R./P.M.R. (1945-1960 - exclus, apoi reabilitat, 1969-1974), membru al B.P. (1945-1957), al B.O. (1950-1952) al Secretariatului (1952-1954, 1972-1974) şi supleant al Comitetului executiv al C.C. al P.C.R. (1970-1974); membru al Comisiei pentru epurarea presei de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale (1945-1946), redactor şef (1944-1945) şi director (1945-1949) la Scânteia, subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale (1947-1948), secretar general al Comisiei de Stabilizare şi Redresare Economică (1947-1948), ministrul Minelor şi Petrolului (1948-1949), profesor şi şeful catedrei de materialism dialectic şi istoric la Universitatea Bucureşti (1948-1951), preşedinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955), vicepreşedinte (1954-1955, 1957) şi prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1957), ministrul Învăţământului (1956-1957, 1969-1970), director al Institutului de Cercetări Economice al Academiei R.P.R. (1957-1958), profesor de istorie şi economie politică (1958-1962), şef de secţie la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” (1962-1965), rector (1970-1972) şi preşedinte (1972-1973) al Academiei “Ştefan Gheorghiu”, vicepreşedinte al Consiliului de Stat (1972-1974), deputat M.A.N. (1946-1961, 1970-1974) şi preşedinte al Legislativului (martie-iulie 1974), multiplu decorat, inclusiv de de către fostul suveran Mihai, în 1946, cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946);

[1] Miron Constantinescu este unul dintre cele mai controversate persoane în privința identității sale. Apare menționat ca Moses Kohn, prima oara într-un draft de manifest al „Partidului Socialist Creștin”, descoperit în 1951 de Securitate, la domiciliul lui Lazăr Ștefănescu, document aflat în prezent în arhiva C.N.S.A.S. (dosar 15563, vol. 5, ff. 21-25) şi reprodus în Totok (2006: 14). La un deceniu distanţă, autorii volumului The Plot against The Church (1962) avansează varianta numelui de Mehr Kohn, menționat si de revista electronică Descoperă.ro („10 chipuri ale comunismului din România, 2009). Informațiile referitoare la viața lui Constantinescu premergătoare anilor ‟40, sunt relativ ambigue, cercetătorii si istoricii nereușind să ajungă la un consens nici măcar asupra locului sau de naștere, autorii avansând, dupa caz, variantele Chișinău, București, Galați şi Buzău.

1b 274. CONSTANTINESCU, Sulamita (n. Şulămita BLOCH) (d. 1968) - soţia demnitarului comunist Miron Constantinescu, fostă ilegalistă (condamnată la moarte în ian. 1944); după război în centrala C.C. (unde fost, inter alia, dactilografă), apoi încadrată ca director adjunct la cabinetul ministerial al Anei Pauker (v. M.Of. nr. 40 din 18 febr. 1948, partea I-a, p. 1389 şi nr. 178 din 4 august 1948, partea I-a, p. 6401; M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362) începând cu sfârşitul anilor ‘50 preşedinta Colegiului de Partid – regiunea Gorj; asasinată în 1968 de, cf. anchetei oficiale, fiica Ileana (adoptată), pacientă psihiatric la Gătaia şi Câmpina;

V Tismăneanu: Chiar problema copiilor infiati merita o discutie. [] Apoi, neinfiatii, destinul copiilor Preoteasa.[] Miron si Sulamita (deveniti personaje in romanele din exil ale lui Petru Dumitriu

12.BLOCH DIANA (21601/2014).

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2014/02/23/sulamita-constantinescu-bloch/

În 1949 a fost decorată cu Ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a, pentru însemnata contribuție adusă în lupta pentru Apărarea Patriei și a poporului muncitor„Sulamita Constantinescu a murit ucisă de fiica ei adoptivă schizofrenică, Ileana Constantinescu, elevă la un liceu de artă, fiind lovită în cap cu un corp dur, tăios, cel mai probabil cu un fier de călcat, în timpul unei crize, pentru că fosta ilegalistă Sulamita Constantinescu îi interzisese participarea la o distracție.

1c 3071. CONSTANTINESCU, Pavel (n. Paul IOSEFZON468, la 10.IV.1922, Odobeşti, Vrancea) – comandant pe şantierul Bumbeşti Livezeni (1944-1948), apoi cineast, aservit şi propagandist al regimului (v. spre exemplu articolul “O trecere în revistă a cinematografiei mondiale progresiste” din nr. 5 (iulie 1951) al revistei Cinema), ulterior emigrat în Israel, unde îşi ebraizează numele în forma “Paul ben Josef” (Solomovici 2001I: 409 şi II: 40, 42 şi 2003: 328; Kuller 2010: 191; ISRO nr. 275, 18 mai 2003)469;

            Fir completat la aparatul represiv

3850. COHN, Iosif – în anii ’50-’60 lector al D.G.P.T., responsabil cu cenzura în Botoşani;

724. KOHN, Hillel (26.VI.1891 - 1972; Cluj) – ilegalist (iniţial în reţeaua “Ajutorul Roşu”, din 1936 membru al secretariatului teritorial Ardeal al P.C.d.R.), autor de articole propagandistice în publicaţiile Lupta de clasă şi Osztályharc, avocat la Baroul Cluj, între 1940 şi 1941 conducătorul secretariatului regional al Partidului Comunist Maghiar din Ardealul de Nord, între 1941 şi 1945 deportat în mai multe lagăre de muncă forţată pentru activităţi comuniste; din 1945 şeful comitetului judeţean Cluj al P.C.R.; profesor universitar de economie politică la Universitatea “Bolyai” (din 1946 până la unificarea din 1959), apoi la U.B.B. (1959-1962, perioadă în care a fost şeful catedrei de economie plitică), autor al unor multiple studii elogioase la adresa marxismului (pentru autobiografia sa înaintată partidului, vezi Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 113-120); socrul lui Gheorghe Adorian; decorat în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a (v. şi Kuller 2008a: 226);

COHN, Hillel  Cluj 1891         Caracal / Romania      CLAIMS LIST AC-51 Camp / Ghetto In Transnistria

263. COHN, Moscu (n. Moses COHN) – şef de secţie în cadrul al Direcţiunii Presei (organul de cenzură) din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1949), responsabil de controlul pe teren al cărţilor (fond D.G.P.T., dosar 7/1948 Arhivele Naţionale, apud Corobca 2008b; M.Of. nr. 111 din 15 mai 1948, partea I-a, p. 4362; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);

                        (vezi la c)

2668. CUNEA, Sorin (n. Paul COHN (cf. fişei de la Securitate), respectiv Şaul-Sorin Cunea (cf. propriilor declaraţii) (8.X.1927 Bacău – 27.VII.2007 München, Germania) – redactor la Viaţa capitalei, Steagul roşu, apoi la TVR (1956-1964), emigrat în Israel în decembrie 1965, secretar de redacţie la revista de limbă română Lumea Magazin din Israel (1966-1968), apoi stabilit în Germania, unde îşi dobândeşte notorietatea prin emisiunea sa “Radio Magazin” de la postul de radio Europa Liberă (1968-1992); căs. cu Draga Creţer, cu un fiu – Gadi Cunea; cf. fostului general Nicolae Pleşiţă, ar fi fost recrutat de Securitate;

3188. POSMANTIR, Tudor (4.VII.1893 – 1982 Bucureşti) (fiul lui Josef, n. COHN (fiul Berthei), procurist la începutul secolului la banca Marmorosch Blank & Co.) – în perioada interbelică operator şi regizor de film, figură relativ controversată (potrivit lui C. Argetoianu şi altor surse, ar fi intermediat relaţia dintre Carol al II-lea şi Elena Lupescu), după august 1944 instalat de comunişti director adjunct al Oficiului Naţional Cinematografic de pe lângă Ministerul Propagandei / Informaţiilor / Artelor şi Informaţiilor (1945-1949) (v. M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4251), apoi responsabil cu proiectarea complexului cinematografic Buftea

2 Oigenstein- Răutu - Leabis- Bulan- Redel--Coler- Goldstein- Schapp- Oişteanu-Rab)

2a. 1097. RĂUTU, Leonte (n. Lev Nikolaievici OIGENSTEIN) (28.II.1910 Fălticeni – 1993 Bucureşti) – cf. raportului C.P.A.D.C.R., “principalul ideolog al P.C.R.” (2006: 46); ilegalist, membru P.C.d.R. din 1931 (în U.T.C.d.R. din 1929), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 85); fugit în U.R.S.S. în 1940, dobândeşte cetăţenia sovietică şi serveşte chiar ca deputat în Sovietul Suprem Ucrainean până la 22 iunie 1941, apoi cu diverse alte funcţii; după august 1944: membru C.C. al P.M.R./P.C.R. (1948-1984, ca supleant între 1958 şi 1960), membru al Biroului Organizatoric (1950-1954), supleant al Biroului Politic (1955-1965), membru al Secretariatului (1965-1969), al Comitetului Executiv (1965-1974) şi al C.P.Ex. ale C.C. (1974-1981); deputat M.A.N. (mandate succesive 1948-1985); şeful catedrei de marxism-leninism la Universitatea Bucureşti (devenită “C.I. Parhon”) (din 1949), membru în comitetul de redacţie la Scânteia (1945-1948), şef adjunct (1945-1948) şi apoi şef (1948-1956) al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., şeful Secţiei de Verificări a C.C. al P.M.R. în 1950, iar succesiv reorganizării, şef al Direcţiei Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R. (1956-1965); secretar general (1960-1964) şi apoi ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior (1964-1969), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1969-1972); preşedinte al Consiliului de Conducere şi rector al Academiei de Ştiinţe Social-Politice “Ştefan Gheorghiu” (1972-1981, când este marginalizat urmare a scandalului pe marginea emigrării fiicei sale Elena, v. infra); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat, inter alia, în 1980 cu “Steaua R.S.S.”; decorat cu ordinul Muncii clasa I-a (1948), ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a (1960), ordinul “Apărarea Patriei” clasa I-a (1974), titlul “Erou al Muncii Socialiste” şi medalia de aur “Secera şi ciocanul” (1964), ordinul “Victoria socialismului” (1971), ordinul “Steaua R.S.R.” clasa I-a (1980) ş.a.; incinerat la crematoriul “Cenuşa”, în timpul ceremoniei cântându-se Internaţionala (în 1993!)174;

Fratele lui Leonte, Mihail Oişteanu (n. Mikhail Nikolaievici Oigenstein, zis “Mişa”), căsătorit cu Bella Iosovici (originară din Cernăuţi), este tatăl lui Valery Oişteanu (n. 3 septembrie 1943 la Karaganda (în prezent în Kazahstan) şi al publicistului Andrei Oişteanu (n. 18 septembrie 1948, Bucureşti);

sora lui Leonte Răutu, născuta Eva Isaakovna Oigenstein, s-a căsătorit cu Ivan (alias Ioan) Rab, general de Armată, ambasador la Moscova şi respectiv director al Institutului de Istorie Militară din Bucureşti în perioada comunistă;

prima fiică a lui Leonte Răutu, Anca (căs.) Oroveanu, este profesoară la Universitatea Naţională de Artă Bucureşti, Facultatea Istoria şi Teoria Artei; soţul acesteia, Mihai Oroveanu, este director al Muzeului Naţional de Artă Contemporană şi director al Fundaţiei ARTEXPO;

cealaltă fiică a lui Răutu, Elena (zisă “Lena”, colegă de clasă la fostul Liceu Nr. 24, actual “Jean Monnet”, cu Nicu Ceauşescu şi V. Tismăneanu), căsătorită cu inginerul de sunet Andrei Coler175 (fiul lui J(e)an Coler), a depus împreună cu soţul ei o cerere de emigrare din România, fapt care ar fi contribuit la marginalizarea lui Leonte Răutu în 1981, urmare a unui veritabil scandal diplomatic; fiica lui Andrei şi Elena Coler, Luminiţa, emigrase în Israel încă din 1977 (după o relaţie cu Al. Mirodan), apoi se stabilise în SUA şi se căsătorise cu Richard Schapp, fiul fostului guvernator de Pennsylvania şi ambasador american în Israel, Milton Schapp; în 1982, cel din urmă a intervenit inclusiv în faţa Subcomisiei pentru Comerţ a Camerei Reprezentanţilor SUA pentru a forţa pe cale diplomatică emigrarea părinţilor nurorii sale, cuplul Andrei şi Elena Coler (fapt realizat la sfârşitul anului 1982176);

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2013/02/

1. RĂUTU, Leonte (n. Lev Nikolaievici OIGENSTEIN, (Lonea Oighenstein)) (n. 28 februarie 1910, Bălți, Basarabia (Imperiul Rus) – 1993 București). Conform raportului C.P.A.D.C.R., “principalul ideolog al P.C.R.” (2006: 46).

„Om politic comunist de origine evreiască, șeful Direcției de Propagandă și Cultură a CC al PMR (1956-1965)”, zis și „Cameleonte” (precizează ziua.ro), nominalizat de „Raportul Tismăneanu” printre cei „responsabili de menținerea și perfecționarea regimului criminal” comunist din România.

Ilegalist, membru P.C.d.R. din 1931 (în U.T.C.d.R. din 1929), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 85). Arestat în anii 1930.

In momentul anexării Basarabiei (1940), fuge în U.R.S.S., unde dobândește cetățenia sovietică și servește ca deputat în Sovietul Suprem Ucrainean până la 22 iunie 1941. (deține și diverse alte funcții, activând și ca secretar de redacție la gazeta „Pământ sovietic” din Bălți (RSS Moldovenească)).

Devine șef de secție al postului Radio Moscova, colaborând cu Ana Pauker, Petre Borilă (n. Iordan Draganov Rusev) și Valter Roman (n. Ernő Neuländer, tatăl lui Petre Roman, prim-ministru al României după 1989). La cererea Anei Pauker, Leonte Răutu revine în 1945 in România, ca vârf de lance al propagandei Partidului Comunist Român.

Ulterior, ideologul partidului comunist (condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, căruia ii scrie și discursurile). „După război, Răutu a devenit principalul ideolog al PCR, colaborând îndeaproape cu un alt basarabean, Iosif Roitman-Chişinevschi, pentru impunerea dogmelor staliniste asupra culturii române„.(raportul Tismăneanu, p. 45)

Încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763).

Membru C.C. al P.M.R./P.C.R. (1948-1984, ca supleant între 1958 și 1960), membru al Biroului Organizatoric (1950-1954), supleant al Biroului Politic (1955-1965), membru al Secretariatului (1965-1969), al Comitetului Executiv (1965-1974) şi al C.P.Ex. al C.C al PCR. (1974-1981).

Deputat M.A.N. (mandate succesive 1948-1985)

Șeful catedrei de marxism-leninism la Universitatea Bucureşti (devenită “C.I. Parhon”) (din 1949), membru în comitetul de redacţie la Scânteia (1945-1948), şef adjunct (1945-1948) și apoi şef (1948-1956) al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., șeful Secţiei de Verificări a C.C. al P.M.R. în 1950, iar succesiv reorganizării, șef al Direcției Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R. (1956-1965); secretar general (1960-1964) și apoi ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior (1964-1969), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1969-1972); președinte al Consiliului de Conducere şi rector al Academiei de Științe Social-Politice “Ștefan Gheorghiu” (1972-1981, când este marginalizat, urmare a scandalului pe marginea emigrării fiicei sale Elena) (vezi la finalul paginii – SCANDAL DIPLOMATIC – COMUNIȘTII DE IERI, DEMOCRAȚII DE AZI (sau DE LA SOCIALISM LA CAPITALISM)).

2b 213. BULAN, Tatiana (n. Tassia Isidorovna LEABIS) (n. 1912 Ucraina) – de formaţie cizmăriţă; ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2271); aflată în 1941 pe lista comuniştilor “categoria A” întocmită de Siguranţă; rămasă în Basarabia după 28 iunie 1940, fosta logodnică a lui Ştefan Foriş, apoi prima soţie a lui Leonte Răutu (în anii ’30), iar ulterior măritată în timpul războiului, în U.R.S.S., cu generalul rus Iakov Bulan; secretar general (din ian. 1949) şi ministru adjunct al Învăţământului Public (1951-1953), decorată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste; pensionată ca director de studii al Academiei de partid “Ştefan Gheorghiu”; fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosar 73/1951);

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2013/05/07/erou-al-muncii-socialiste-tatiana-bulan-leabis/

2c Natalia Răutu

1098. RĂUTU, Natalia (n. Niunea Iakovlevna REDEL; soţia lui Leonte Răutu) (n. 18 iulie 1912 Bălţi) – de formaţie farmacistă (cu studii în Belgia); ilegalistă cu stagiul recunoscut din 1935, kominternistă INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1629); după război deputat M.A.N. (1948-1952-?), decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R” cls. V-a (dosar R/40 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); cf. Magdei Ursache, soţia lui Răutu “n-a vorbit niciodata româneşte” (Ursache f.a. b);

https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/anca-oroveanu-rautu/

(vezi si replica https://culianu.wordpress.com/2009/04/02/magda-ursache-despre-tismaneanu-si-lustratie/)

https://www.g4media.ro/exclusiv-gabriel-liiceanu-a-demisionat-din-grupul-pentru-dialog-social-cum-isi-motiveaza-gestul-intr-o-scrisoare-devastatoare-de-11-pagini-si-de-ce-il-numeste-neo-paturica-pe-senatorul-usr-vlad-ale.html

Căsătorit cu Natalia (n. Niunea Iakovlevna REDEL, după căsătorie, devenita RĂUTU,) (n. 18 iulie 1912, Bălţi) – de formaţie farmacistă (cu studii în Belgia); ilegalistă cu stagiul recunoscut din 1935, kominternistă INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1629). După război deputat M.A.N. (1948-1952-?), decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R” cls. V-a (dosar R/40 Colecţia “ilegalişti decedaţi”). Conform Magdei Ursache, soția lui Răutu “n-a vorbit niciodată româneşte” (Ursache f.a. b);

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/natalia-rautu-farmacista-propagandei-sovietice

A fost cea mai apropiată prietenă a Elenei Ceauşescu. A fost soţia zbirului propagandei comuniste, dictatorul ideologiei de partid Leonte Răutu (născut Lev Oigenstein). A fost una dintre „divele“ ilegaliste din cartierul Primăverii, cu stagiu la Moscova. A fost una dintre femeile de casă ale stalinismului românesc. A sfârşit într-o rezervă a spitalului Elias, ţinută ani buni într-o stare vegetativă care nu a putut fi tratată niciodată. Cum a reuşit să escaladeze cele mai înalte fotolii ale partidului? Vă prezentăm biografia timpurie a Nataliei Răutu (născută Niunia Redel).

În 1933, Nataliei Răutu i se aduce la cunoştinţă că e expulzată din Belgia. Femeia era studentă în ultimul an la Farmacie, în oraşul Liege, însă autorităţile descoperiseră că, atunci când nu se ducea la facultate, era la dispoziţia Partidului Comunist din Belgia. Era activistă în Ajutorul Roşu, dar participase şi la câteva manifestaţii clandestine. Natalia reuşeşte însă să obţină îngăduinţă:va pleca după ce-şi termină studiile. Studenta se apropiase de comuniştii locali în vacanţele de vară, când lucra pe la diverse fabrici ca să-şi întregească veniturile. Mediul muncitoresc îi priise, mai ales că nu era chiar străină ideologic de extrema stângă. În liceu, la Bălţi, în Basarabia, făcuse parte din organizaţia Haşomer Haţair, mişcare a tineretului sionist socialist. În plus, îl cunoscuse pe Leonte Răutu şi se logodiseră – erau amândoi dedicaţi trup şi suflet mişcării comuniste.

În fine, după ce termină Farmacia în Belgia, Natalia se întoarce în Bălţi, unde lucrează, pentru puţină vreme, la farmacia spitalului evreiesc din oraş. „Când s-a întors, l-a găsit pe adoratul ei Leonea combinat cu altă femeie, nu ştiu cât era de căsătorit legal, pentru că nu se prea purta certificatul de căsătorie în mediile clandestinităţii comuniste. Foarte puţini îl practicau. [...] Deci Natalia l-a găsit pe Leonea Răutu împreună cu o altă militantă comunistă basarabeană, Tatiana Leapis, care ulterior l-a părăsit pe Răutu căsătorindu-se cu Ştefan Foriş“, arată istoricul şi politologul Vladimir Tismăneanu în volumul Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile răului.

La începutul anului 1935 pleacă pe drumul bătătorit de pegra comunistă din România:vine în ţară, se angajează la un atelier de cartonaje şi se înscrie în Ajutorul Roşu (MOPR). Avea sarcina de a procura fonduri pentru comuniştii din închisori, în special pentru puşcăriaşii de la Văcăreşti. Natalia Răutu, fiică de profesor de şcoală, cu studii universitare în Occident, e acum muncitoare la o fabrică de cartoane. Are şi viaţa de ilegalist sacrificiile ei.

La începutul anului 1935 pleacă pe drumul bătătorit de pegra comunistă din România:vine în ţară, se angajează la un atelier de cartonaje şi se înscrie în Ajutorul Roşu (MOPR). Avea sarcina de a procura fonduri pentru comuniştii din închisori, în special pentru puşcăriaşii de la Văcăreşti. Natalia Răutu, fiică de profesor de şcoală, cu studii universitare în Occident, e acum muncitoare la o fabrică de cartoane. Are şi viaţa de ilegalist sacrificiile ei.

Din ’37 îşi reia meseria:se angajează pe postul de chimist în laboratorul spitalului „Iubirea de oameni“, unde stă însă doar trei ani, pentru că e solicitată de partid înapoi în Bălţi. E, din nou, alături de fostul şi actualul logodnic, Leonte Răutu, secretar de redacţie la publicaţia locală „Pământ sovietic“. Începutul războiului, în iunie ’41, o găseşte pe farmacistă în oraşul basarabean. Comanda istorică a mareşalului Antonescu, „Ostaşi, vă ordon:Treceţi Prutul“, vine însă ca o condamnare la moarte pentru Leonte şi Natalia Răutu, şi evrei, şi comunişti.

Cei doi se retrag odată cu soldaţii ruşi tot mai mult înspre stepele sovietice. Natalia ajunge farmacistă în oraşul Stalino-Dombas, apoi „colhoznică“ la colhozul „Molotov“ din Rostov, trece prin Caucaz, Asia Centrală până la Moscova. În timpul acestui exod, cei doi copii pe care-i avea cu Leonte mor, cel mai probabil de foame, după cum susţine şi Vladimir Tismăneanu în Perfectul acrobat. „Natalia a rămas cu migrene îngrozitoare tot restul vieţii“, spune politologul.

Ajung la Moscova abia în iulie 1943, după doi ani de marcaţi de frică şi nenorociri. Locuiesc într-un mic apartament la subsol, în apropierea clădirii radioului sovietic, alături de mama Nataliei, Maria Efimova, tatăl bărbatului, Nikolai Ivanovici Oigenstein, şi de sora sa. Din noiembrie ’43, Natalia e adusă la radiodifuziunea sovietică, în redacţia românească a postului Radio Moscova. E dactilografă şi traducătoare.

Natalia regăseşte liniştea din spatele frontului, se căsătoreşte cu Leonte Răutu şi leagă prietenii cu familia Tismăneanu (Leonte şi Hermina Tismineţki), lucrători la acelaşi post de radio. Din octombrie 1945, femeia e chemată de partid în România şi repartizată la Secţia de Agitaţie şi Propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Din toamna anului 1946 până în iunie 1948 lucrează la secţia de Cadre, iar din iunie ’48 e în Comisia de Control a membrilor de partid.

Deşi problemele de sănătate din timpul prigoanei pe la colhozurile sovietice se resimt, Natalia Răutu îşi scrie numele cu litere de-o şchioapă în nomenclatura comunistă. Făcuse parte din garda veche a ilegaliştilor, avea experienţă de ilegalist şi stagiu la Moscova[]

În vreme ce soţul său, Leonte Răutu joacă, mereu câştigător, la ruleta funcţiilor de conducere în partid, femeia devine una dintre divele roşii din cartierul Primăverii. E şefa de cabinet a lui Iosif Chişinevschi (născul Jakob Roitman), secretar CC cu propaganda şi cultura. „În perioada 1958-1965, dintre soţiile conducătorilor partidului, Natalia Răutu este amica cea mai apropiată pe care o are Elena Ceauşescu. O vizitează pe Natalia aproape zilnic şi poate că puţina brumă de cultură care s-a lipit de Elena vine şi din influenţa pe care a avut-o Natalia asupra ei“, explică Vladimir Tismăneanu în Perfectul acrobat.[]

Problemele de sănătate îşi spun însă cuvântul prematur. Natalia Răutu sfârşeşte tragic, măcinată de suferinţele din luptele sale de ilegalistă. Vladimir Tismăneanu:„Sfârşitul ei de la mijlocul anilor 1970 a fost rezultatul unei foarte bizare viroze encefalice. Avea pe vremea aceea 54-55 de ani. Cred că după o manifestaţie de 1 Mai, unde a stat la tribuna A sau B, lângă tribuna oficială, a acuzat insuportabile dureri de cap, care erau la ea o situaţie frecventă. Seara a adormit, iar dimineaţa s-a trezit în stare vegetativă şi nu a mai putut fi tratată niciodată. A fost ţinută ani şi ani de zile într-o rezervă de la spitalul Elias“.

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2013/02/

cealaltă fiică a lui Răutu, Elena (zisă “Lena”, colegă de clasă la fostul Liceu Nr. 24, actual “Jean Monnet”, cu Nicu Ceauşescu şi V. Tismăneanu), căsătorită cu inginerul de sunet Andrei Coler175 (fiul lui J(e)an Coler), a depus împreună cu soţul ei o cerere de emigrare din România, fapt care ar fi contribuit la marginalizarea lui Leonte Răutu în 1981, urmare a unui veritabil scandal diplomatic; fiica lui Andrei şi Elena Coler, Luminiţa, emigrase în Israel încă din 1977 (după o relaţie cu Al. Mirodan), apoi se stabilise în SUA şi se căsătorise cu Richard Schapp, fiul fostului guvernator de Pennsylvania şi ambasador american în Israel, Milton Schapp; în 1982, cel din urmă a intervenit inclusiv în faţa Subcomisiei pentru Comerţ a Camerei Reprezentanţilor SUA pentru a forţa pe cale diplomatică emigrarea părinţilor nurorii sale, cuplul Andrei şi Elena Coler (fapt realizat la sfârşitul anului 1982176);

2d 267. COLER, V. Jean66 (GOLSTEIN; adesea cu prenume ortografiat “Jan”) - voluntar în războiul civil din Spania, după 1944 instructor al secţiei Cadre a C.C. al P.C.R. (1945-1950), apoi activist în cadrul D.G.P.T.; decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a în 1948, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949 (decretul nr. 873 al MAN din 20 august 1949) şi respectiv cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu; tatăl lui Andrei Coler, ginerele lui Luca Răutu şi al Luminiţei, emigrată în S.U.A.; emigrat în Israel, apoi stabilit în Statele Unite, unde a murit în anii ’90 (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 506-7, n. 19; Levy 2002: 132, probabil identic cu intrarea “Jean Koller” din C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 445);

2e 1010. OIŞTEANU, Mihail (n. Mihail Nikolaievici OIGENSTEIN, zis “Mişa”) (1916-2003) – fratele mai mic al lui Leonte Răutu; ilegalist (membru de partid din 1931) şi kominternist (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1455); arestat şi condamnat în 1932 şi 1937, fugit în U.R.S.S. în 1941, ofiţer politic într-un lagăr de prizonieri de război români şi italieni în Karaganda (în Kazhstan, acolo unde i se naşte şi fiul, Valery Oişteanu), revenit în august 1944 în România ca ifiţer N.K.V.D., în 1948 transferat din nou în U.R.S.S., apoi întors în România împreună cu familia în octombrie 1954; din 1955 doctorand, iar apoi profesor de istoria mişcării muncitoreşti la Şcoala Superioară de partid, ulterior Academia “Ştefan Gheorghiu”; pensionat în anii ’70; căsătorit cu Bella (n. Iosovici), tatăl fraţilor Andrei şi Oişteanu, publicişti; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (v. mai ales Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 505, n. 6);

Mihail Oişteanu (n. Mikhail Nikolaievici Oigenstein, zis “Mişa”), căsătorit cu Bella Iosovici (originară din Cernăuţi), este tatăl lui Valery Oişteanu (n. 3 septembrie 1943 la Karaganda (în prezent în Kazahstan) şi al publicistului Andrei Oişteanu (n. 18 septembrie 1948, Bucureşti);

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2013/02/

Fratele lui Leonte Răutu, Mihail Oişteanu (1916-2003) (n. Mikhail Nikolaievici Oigenstein, zis “Mişa”), căsătorit cu Bella Iosovici (originară din Cernăuţi), este tatăl lui Valery Oişteanu și al publicistului Andrei Oişteanu (n. 18 sep.1948, București).

Ilegalist (membru de partid din 1931) şi kominternist (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1455); arestat și condamnat în 1932 și 1937, fuge în U.R.S.S. în 1941. Ofiţer politic într-un lagăr de prizonieri de război români și italieni în Karaganda (Kazhstan), revenit în august 1944 în România ca ofițer N.K.V.D.

In 1948 este transferat din nou în U.R.S.S., Revine în România împreună cu familia în octombrie 1954. Din 1955 doctorand, iar apoi profesor de „istoria mișcării muncitorești” la Școala Superioară de partid, ulterior Academia “Ștefan Gheorghiu”. Pensionat în anii ’70.

Căsătorit cu Bella (n. Iosovici).

Decorat „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a, (art. XIV: „Mihail Oeșteanu – profesor la Academia de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu””) (v. Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 505, n. 6)

Paul Goma Saptamina Rosie : "La întrebarea: Cine dintre evreii români s-a dus în Basarabia, Bucovina de Nord, după 26 iunie 1940? De patru ani încercsă aflu – nu am reusit. Dacă pot cita sase nume: A. Bârlădeanu, Perahim, Celac, Sorin Toma, Roller, M. Oisteanu… – sunt incapabilsă spun cu ce se ocupaseră acestia între 28 iunie 1940 si15 iulie 1941- acolo. Cine-ce afăcut ?: secret militar. Cei care au fost acolo siaufăcut-dres atunci nu deschid gura. Prin 2003 l-am rugat pe Vladimir Tismăneanusă-mi împărtăsească ce stie despre acesti “revolutionari” printre care sitatălsău, Leon simama sa Hermina Marcusohn. Vladimir mi-arăspunscăpărintiisăi, ca “spanioli” au fost tot timpul la Moscova, cu Leonterăutu, deci nu stie nimic despre cei “activînd” bolseviceste din Basarabia… in această situatie noi, cei care nu stim cu adevărat, dar pe care ne interesesează, fiindcă Basarabia siBucovina sunt ale noastre, iar victimele tovarăsilor evrei: consângenii nostri – suntem obligatisă rationăm astfel:

«Dacă evreii refuzăsă spună ce aufăcut în istoria-geografia indicată, înseamnăcă faptele lor sunt de nemărturisit pentru oamenii normali: înseamnăcă au colaborat îndeaproape cu “Organele”; înseamnă ca ei,făptasii, se stiu vinovati de crime.

Este vorba, desigur, de evreii comunisti care, înainte, în timpul, după ocuparea Basarabiei a Bucovinei de Nord sia Hertei optaseră pentru Raiul Sovietic.

Câtisă fi fost? 130.000? 150.000? (cifră dată de NKVD), 260.000? Oricum, aproape toti cei care, după 22 iunie 1941, pentru că nu aveau nimic a-sireprosa (?), după ce au participat cu avânt la incen-dierea sidinamitarea oraselor sia târgurilor Basarabiei siBucovinei, au fugit vitejeste peste Nistru, casă nu pună Românii mâna pe ei,să-i pedep-sească pentru crimelefăptuite sinu au fost opriti de stăpânii lor, rusii,

decât în Asia Centrală, unde s-a născut poetul Valery Oisteanu, nepotul luirăutu – citez din Enciclopedia Exilului Românesc de Florin Mano-lescu: “3 sept. 1943, Karaganda, Kazahstan. Tatăl: Mihail Oisteanu, prof. universitar. Mama: Bella, născută Iosovici, ziaristă la Agerpres. Nepotul lui Leonterăutu (s.m., P.G.). Copilăria la Cernăuti”. Cumplitul Mihail Oisteanu – frate al Groaznicului Leonterăutu – a petrecut Anul de Sânge 1940-1941 în Basarabia ocupată de sovietici. Ca siBella Iosovici. Si au activat – bolseviceste. Cu asemenea ascendentă, cu o viată de pui de suprastab în cartierul Primăverii din România terorizată,sărăcită, des-creierată side clanul Oigenstein, cetăteanul sovietic Andrei Oisteanu pretinde a trata obiectiv “Holocaustul românesc”!"

Nov 12, 2013 — În sală a fost prezentă şi doamna Bella Oişteanu – mama sărbătoritului zilei -, care a făcut faţă cu succes unui maraton de discursuri ce a ...

2f. 2775. OIŞTEANU, Valeriu “Valery” (n. OIGENSTEIN) (n. 3.IX.1943 Karaganda, Kazahstan) – fiul lui Mihail Oişteanu (Oigenstein) şi al Bellei, nepotul lui Leonte Răutu şi fratele lui Andrei Oişteanu; publicist; redactor la Radiodifuziune între 1967 şi 1972, când rămâne în străinătate - în 1974 inclus într-o listă de persoane “cu funcţii în aparatul de stat şi organizaţii obşteşti plecaţi în străinătate în 1967-1973, care au refuzat să se întoarcă în ţară” (fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 27/1974);

https://www.referatele.com/referate/romana/Valeriu-Oisteanu/index.php

2g 5765. RAB, Eva (f. Eva Isaakovna OIGENSTEIN, căs. Rab-Iaroslavskaia) (1907 Basarabia – 1950 Bucureşti) - soţia generalului Ioan Rab şi sora lui Leonte Răutu; ilegalistă; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1352); decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; incinerată la crematoriul “Cenuşa”;

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2013/02/

8j  sora lui Leonte Răutu, născuta Eva Isaakovna Oigenstein, s-a căsătorit cu Ivan (alias Ioan) Rab, general de Armată, ambasador la Moscova şi respectiv director al Institutului de Istorie Militară din Bucureşti în perioada comunistă;

2h 1068. RAB, I. Ioan (n. Ivan Stepanovici RAB, după alte surse Janoş Rab) (1904-1973) – general, cumnatul lui Leonte Răutu (soţia sa, Eva, n. Oigenstein, a fost sora lui Răutu); “refugiat” în U.R.S.S. în 1940, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1351); revenit în ţară în 1944, decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a165, şeful serviciului de cadre din M.Ap.N. (1950-1953), pentru scurt timp ministru adjunct al Construcţiilor, apoi ambasador la Moscova, ulterior directorul Institutului de Istorie Militară din Bucureşti; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 33/1958;decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; fiica sa şi a Evei, Felicia (verişoară cu fiicele lui L. Răutu), a emigrat la începutul anilor ‘70 în Israel, unde s-a căsătorit cu David Wizman, ambii stabilindu-se câţiva ani mai târziu în Olanda;

2i 1069. RAB, I. Maria (1915-1976) – sora lui Ioan Rab şi cumnata lui Leonte Răutu; sub numele Barbu pentru scurt timp şefa Secţiei Internaţionale a C.C. al P.M.R. (cf. V. Tismăneanu166); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; incinerată la Bucureşti;

2j 5807. (?) RĂUTU, Dan – în 1971 redactor la Ed. Politică, decorat cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);

  fratele său Dan a condus Organizația Studenților Comunisti din 1932 și a fost acceptat în partid în 1933

2k1-3

8266. OIGENSTEIN, David Kalmanovici – probabil verişorul fraţilor Leonte Răutu şi Mihail Oişteanu (v. supra); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr.2131);

5808. RĂUTU, Sandu (fiul lui Richard şi Clara) – inginer, membru P.M.R. Bucureşti, în septembrie 1949 menţionat într-un referat al Ministerului Învăţământului într-o listă de studenţi şi aspiranţi (i.e. doctoranzi) care urmau să plece la studii în U.R.S.S. (Berindei, Dobrincu şi Goşu, 2009: 200), în anii ’60-’70 conferenţiar universitar la I.P.B., specializat în construcţii, în anii ’80 emigrat în Israel, unde a activat în cadrul Universităţii Ben Gurion din Beer Sheva;

5767. RAB, S. Ştefan (n. 27 dec. 1904) – ilegalist, cu stagiu recunoscut din 1932, decorat prin Decretul nr. 380 din 1967 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa I-a;

3 Rădulescu- Rudich

Gogu Rădulescu a fost fiul unui lăutar rom [1] şi al unei rusoaice din Leningrad. El şi-a luat doctoratul după ce a absolvit "Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale" din Bucureşti. În 1937 era unul dintre puţinii absolvenţi bucureşteni de studii superioare economice de „joasă extracţie socială”. A fost preşedinte al "Frontului Studenţilor Democraţi", organizaţie antifascistă controlată de comunişti în anii ’30, a petrecut anii războiului în URSS. În 1941, a dezertat din armata română fugind spre liniile sovietice, apoi a fost deportat în Siberia, iar în final s-a alăturat emigraţiei politice de la Moscova. S-a întors în România în 1946.[2] A fost adjunctul ministrului Comerţului Exterior între 1949-1952. În 1952 a fost exclus din partid şi destituit odată cu îndepărtarea grupului Luca-Pauker-Georgescu. În 1956 este numit ministru al Comerţului Interior (1956-1959), apoi al Comerţului Exterior, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1963-1979), vicepreşedinte al Consiliului de Stat (1979-1989). Totodată a fost membru al CC al PCR (1960-1989) şi al Comitetului Politic Executiv (1965-1989). []

Nu a avut copii biologici, ci un fiu înfiat, care în 2010 trăia în Franţa, la Paris.^[5]

Magnatul comunist Gheorghe (Gogu) Rădulescu s-a născut în 1914 și a încetat din viață, adăpostit la Căminul Comunității Evreilor, în 1991. Soția sa, Dorina, cu veleități scriitoricești, fusese evreică (născută Rudich), înrudită cu marele poet B. Fundoianu (Benjamin Fondane). După plecarea (eliminarea) din conducerea PCR, sub varii pretexte, a unor Alexandru Bârlădeanu (în 1968), Ion Gheorghe Maurer (în 1974) și Leonte Răutu (în 1981), Nicolae și Elena Ceaușescu s-au bizuit pe Gheorghe Rădulescu ca simbol al continuității istorice a comunismului din România. []

În anii războiului, Gogu a dezertat din Armata Română și a cerut azil politic în URSS. A fost arestat și deportat în Siberia, apoi, prin intervenția Anei Pauker, a ajuns și el la Moscova. A revenit în țară, a ocupat înalte demnități în aparatul economic. A ajuns ministru, apoi a fost arestat. A revenit după moartea lui Stalin, a ajuns din nou ministru și chiar vice-premier. La Congresul al IX-lea al PCR, în iulie 1965, a fost ales direct membru al Comitetului Executiv, fără a mai trece prin faza de membru supleant (deci cu drept de vot doar consultativ).

https://www.activenews.ro/stiri-social/In-timp-ce-Mircea-Vulcanescu-e-atacat-Gogu-Radulescu-membru-al-CPEx-al-CC-al-PCR-are-strada-si-statuie-in-Comana-144554

129

14 1a 2802. RUDICH, Maier (fiul lui Şrul (alias Israel) şi Roza) (7.VI.1913 Buzău - 1991 Israel) – publicist; în perioada interbelică redactor, sub pseudonimul “Mircea Radu”, la Zorile, Timpul, Semnalul, etc., după război secretar de presă la Ministerul (Artelor şi) Informaţiilor, în cenzură şi redactor la Agerpres, până în 1951, când este arestat şi condamnat pentru sionism; eliberat în 1954, emigra în Israel în 1959, unde activează ca poet şi publicist; căs. cu Silvia,[] ;

1b 1093. RĂDULESCU, Dorina (n. RUDICH) (25.V.1909 Roznov, Neamţ – 21.VIII.1982 Bucureşti) (fiica lui Isac şi Maria Rudich) – soţia demnitarului comunist Gheorghe (zis Gogu) Rădulescu (căs. 1938); ajunsă în Bucureşti în timpul adolescenţei, dactilografă în capitală în perioada interbelică, colaboratoare la Cuvântul liber (1935-1936), în cercul unor poeţi evrei avangardişti, recrutată de N.K.V.D., refugiată împreună cu soţul ei în URSS în 1941-1944 (perioadă în care este avansată până la gradul de colonel N.K.V.D., fiind demobilizată abia în 1947), revenită în ţară în 1944; dactilografă la Comisia Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Artelor (din martie 1945), redactor la Graiul Nou (cotidianul de limbă română al Armatei Roşii) (1944-1947), apoi la Viaţa capitalei (1947-1948), apoi activă în domeniul comerţului exterior în mandatul ministerial al lui Gogu Rădulescu, iniţial ca director în cadrul Ministerului Comerţului Exterior, ulterior ca membru în conducerea ILEXIM, în paralel

1c

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gogu_R%C4%83dulescu

https://liviudrugus.wordpress.com/tag/alexandru-barladeanu/

            versus liste I vreun copil/nepot cu alt nume sau nepoti nascuti după 1950: "136.Rudich Iulius, fiul lui Isidor şi Anuţa-Fany, născut la data de 25 iunie 1962 în localitatea Botoşani, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel,[] (1.650/2008) Copii minori: Rudich Hilla-Shulamit, născută la data de 19 ianuarie 2001, Rudich Ron-Moshe, născut la data de 20 septembrie 2002, Rudich Omer David, născut la data de 21 aprilie 2007" ;.

            versus liste I vreun copil/nepot cu alt nume sau: "29.RUDICH NETA (38399/2013). 30 RUDICH NOAM (38405/2013).31.RUDICH RAM (38408/2013)."

            versus liste III: ???

4. Maxy-Herman

3162. MAXY, M. H. (n. Maximilian Herman) (n. Macs HERMAN499) (26.X.1895 Brăila – 19.VII.1971 Bucureşti, cimitirul “Filantropia”) - pictor, membru de partid din nov. 1944, după război membru fondator şi în conducerea C.D.E. (practic primul secretar general al Comitetului, pentru câteva zile în iunie 1945, înlocuit de Bercu Feldman); membru al Comisiei de Epurare a personalului la Conservatorul de Muzică, la cel de Artă Dramatică şi la Şcolile Superioare de Arte Frumoase din Bucureşti (1945-1946); secretar general al Sindicatului Artelor Frumoase (1945-1946); membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1946-1947); consilier în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1947-1949); director al Galeriilor Naţionale / Muzeului Naţional de Artă al R.P.R. (numit în 1949); profesor la Facultatea de Arte Frumoase Bucureşti şi preşedintele sindicatului acestei instituţii (până în 1951); membru în Comisia Superioară de Epuraţie de pe lângă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946), iar în în 1964 cu Medalia Muncii cls. II-a;

2757. MAXY, Liana (11.II.1923 Charlottenburg, Germania – 25.II.2002 Tel Aviv, Israel) – fiica lui M.H. Maxy (v. infra) şi a Mellei; absolventă a Facultăţii de Teatrologie a I.A.T.C., colaborator la România Liberă (1945-1971) şi la Unirea; în 1947 numită membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Generală a Teatrelor din cadrul Ministerului Artelor (M.Of. nr. 295 din 20 dec. 1947, partea I-a, p. 11281); între aprilie 1948 şi februarie 1949 secretar de presă (cenzor) în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134); ulterior secretar de redacţie la Secolul 20, şef de rubrică la Cultura Poporului / Îndrumătorul cultural, redactor la E.S.P.L.A., emigrată în Israel în 1971, unde continuă să colaboreze cu multiple publicaţii de limbă română; decorată cu ordinul Meritul Cultural clasa I-a prin decretul nr. 1078 din 22 noiembrie 1967;

79. M. H. Maxy, profesor la Facultatea de Arte Frumoase București și președintele sindicatului acestei instituții; membru în Comisia Superioară de Epurație de pe lângă Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România

            completat la aparatul politic

7743. HERMAN, Max (n. 1897, Galaţi) – funcţionar (Profetului nr. 8); în 1941 pe lista comuniştilor categoria A” întocmită de Siguranţă;

7741. HERMAN, Ernst Gerşonovici - cu fişă personală în Arhivele Comintern

7742. HERMAN, Lazăr – medic; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2564);

Herman Zoltan http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/3461

Născut la data de: 22-11-1911, în loc. Cluj, jud. Cluj, Transilvania - Imperiul Austro-Ungar Etnia: evreu

Cazier: arestat la Timișoara, judecat, condamnat la 2 ani închisoare, nu i-a executat; arestat la Vulcan

1929-1930       Cluj      A activat la Cluj.

1930-1931       București         A activat la București.

1931-1932       Cluj      A activat la Cluj.

1932-1933       Timișoara        A activat la Timișoara.

1933-1934       Cluj      A activat la Cluj.

-           membru în com. local Cluj al UTCdR

-           membru al com. local Timișoara al UTCdR

Cazier -            Definitiv          10 luni închisoare        Inchisoare        Cluj

versus liste I - pe alt nume sau nepoti trecuti la copii dupa 1950

            18.Herman Gadi (născut Gustav), fiul lui Herman Marcel şi Herman Pery, născut la data de 28 septembrie 1971 în localitatea Fălticeni, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiryat Yam, str. Lilah nr. 7/49 (2409/2004).

            sau tecuti la o nora 59.Herman Henrietta Ruthi, fiica lui Elman Samuil şi Martha, născută la data de 19 iunie 1944 în localitatea Suceava, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Hana Senesh 17/4. (1.453/2007)

            versus liste II

7.HERMANN EDMOND ALEXANDER (80248/2016)

5 Buican-Arnoldi

211. BUICAN, Alexandru (n. Ern(e)st ARNOLDI) (23.V.1902 Rădăuţi – 12.II.1982 România) – ilegalist (cu stagiu recunoscut din 1921 (!) şi fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr.2179), participant la Rezistenţa Franceză, în 1941 figurând pe lista “comuniştilor categoria A” a Siguranţei59 (în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763)); după august 1944 redactor la Scânteia şi activist al secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R., membru în colegiul de redacţie al Pentru o pace durabilă, pentru o democraţie populară, redactor la Scânteia şi Contemporanul, prim consilier de presă la Ministerul Informaţilor (1947-1948), apoi consilier de presă la M.A.E. şi respectiv consilier de legaţie şi ministru consilier la Legaţia României de la Belgrad (1948-1949); ministru adjunct al Învăţământului Public (1949-1951), profesor la şcoala partidului (viitoarea Academie Ştefan Gheorghiu), respectiv vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1956-1962); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a, în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” iar în 1978 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 199, n. 2; Solomovici 2001 I: 195; Betea 2005);

6 Breslaşu- Breslau

3058. BRESLAŞU, Marcel (n. Mark BRESLISKA, după alte surse BRESLAU459) (6/20.IX.1903 Bucureşti - 20.IX.1966 Bucureşti) – membru de partid din 1942; în 1945, ca membru în conducerea C.G.M., numit membru al Comisiei de control şi cenzură a filmelor cinematografice înfiinţate sub umbrela Direcţiei Cinematografie a Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 112 din 21 mai 1945, partea I-a, p. 4198), respectiv emmbru al Comitetului de Lectură al Operei de Stat Bucureşti (din august 1947); ulterior şef al Departamentului Pedagogic (1948-1949) şi respectiv director general al Departamentului Învăţământ Artistic (1949-1950) din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor, membru în colegiul de redacţie la Gazeta literară, revista Uniunii Scriitorilor (din 1954), secretar al organizaţiei de partid a Uniunii Scriitorilor (1953-anii ’60), profesor la catedra de istorie a literaturii dramatice la Conservatorul de Stat Bucureşti (1948), profesor la Institutul de Artă (viitorul IATC) (1949-1960), apoi rectorul aceleiaşi instituţii (1961-1966), redactor-şef al revistei Secolul 20 (1961-1966), decorat cu Premiul de Stat în 1957 şi 1962 şi cu “Ordinul Muncii” cls. I în 1963 (cu prilejul împlinirii a 50 ani); incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

7 Negreanu- Schwartz

3178. NEGREANU, Dinu (fiul lui Lascăr Levy (al cărui tată, Yosef, îşi românizase numele din “Schwartz”) şi Jeaneta) (1916-?) – regizor, scenarist şi profesor I.A.T.C.; în perioda războiului regizor la Teatrul Evreiesc “Baraşeum” din Bucureşti şi profesor la Şcoala de Arte pentru evrei (1942-1944); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1135); după război angajat în primăvara lui 1945 şef de serviciu în centrala Ministerului Propagandei; detaşat la Moscova, de unde se întoarce în 1948 şi este numit membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Teatrelor a Ministerului Artelor şi Informaţiilor şi respectiv vicepreşedinte al Comitetului de Stat al Cinematografiei, post pe care îl părăseşte în 1952 pentru a deveni unul din principalii vectori ai propagandei mediate cinematografic, prin filme precum Nepoţii gornistului (1953), Pasărea furtunii (1954) sau Răsare soarele (1954); emigrat în Israel la sfârşitul anilor ’70, ulterior stabilit în SUA, unde a şi decedat;

3179. NEGREANU, Elena (n. Erna Grünberg, zisă “Nuţa”) (n. 13.II.1918 Iaşi) – stabilită în Bucureşti în 1926; actriţă la Teatrul Naţional (1944-1945, 1947-1955) şi la Teatrul Poporului (1945-1947); asistentă de regie a lui Liviu Ciulei, cadru didactic la I.A.T.C. (1947-1956); din 1956 regizor artistic în cadrul Radiodifuziunii; soţia (din 1938) lui muzicologului Radu Negreanu (v. infra), mama Lilianei (căs. Moraru); aparent încă în viaţă în Bucureşti, pe str. Eforiei (v. un interviu cu ea în I. Deleanu 2010: 7);

3180. NEGREANU, Radu ((fiul lui Lascăr Levy (al cărui tată, Yosef, îşi românizase numele din “Schwartz”) şi Jeaneta) (9.X.1913 Bucureşti - 2003) – fratele lui Dinu Negreanu; compozitor, muzicolog; în timpul războiului profesor la Şcoala de Arte pentru Evrei, în 1948 în conducerea Direcţiei Muzică a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (Vasile 2010: 43); din 1958 profesor la Conservatorul din Bucureşti (Kuller 2008a: 277); căs. cu Elena (n. Erna Grünberg, v. supra); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu medalia “Meritul Cultural” clasa I-a (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, p. 10655 ş.u.);

5607. NEGREANU, Marcu (n. SCHWARTZ) – din septembrie 1944 proprietar şi director al ziarului din Bârlad Păreri tutovene (1944-1946), ulterior secretar al sindicatului local al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor, afiliat Uniunii Scriitorilor (Ion N. Costea 2007: 21, 23, 24, 59, 61);

"3122. ISER, Iosif (n. Iosif SCHWARTZ, fiul lui Iser şi Leia) (21.V.1881 Bucureşti - 25.IV.1958 Bucureşti) – pictor, fost ilegalist, după război vicepreşedinte al subsecţiei Arte Plastice (secţia Artă) în cadrul A.R.L.U.S., reprezentant al realismului socialist în pictură, abordând în special portrete de muncitori, cu tablouri precum “Gheorghiu-Dej la Tribună”, “Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej”, “Portretul muncitorului Lăzărescu”, “Maica Bucurea toarce”, sau “Ţărănci torcând” "

"6150. SCHWARTZ, Iosif (n. 19 martie 1890) – membru de partid din 1 oct. 1945 (dosar S/77 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 125/1976 "

"8594. SCHWARTZ, Iosif Alexandrovici - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 401);"

            versus "91.Shalem Lory, fiica lui Schwartz Iosif şi Janet, născută la data de 15 februarie 1945 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzliya, str. Namidron nr. 4. (1.702/2009)"

Comentariu : Am copiat mai mult din ciorne pentru a se vedea situaţia numelor comune… (să observăm şi flexiunile ortografierii, care duc la considerarea înregistrarărilor despre o aceeşi persoană ca referindu-se la persoane diferite; credeţi că acei care au admis pretenţiile Wiesel au făcut astfel de verificări?) Identificarea e dificilă, după cum vedem chiar din alternativele de mai sus. Localitatea nu e un criteriu erm. Doar virsta  ne jaută, pentru a ne indoi de paternitatea din 1945 a celor născuti in 1881 sau 1890.

6134. SCHWARTZ, David - în 1948 redactor la ziarul procomunist Opinia din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 30-31);

SCHWARTZ, Ivel -aparat central

3181. NEGRIN, Harry (n. Harry SCHWARTZ503) (5.XII.1914 Bucureşti - 1995) – scriitor, muzicolog, textier de muzică uşoară, membru de partid, după unele surse instrument al cenzurii la radio la sfârşitul anilor ’40, textier al celebrului şlagăr “Cincinal în patru ani şi jumătate” (pe muzica lui Henry Mălineanu) (O.L. Cosma 2006) (inclus şi în Kuller 2008a: 450);

2820. SCHWARTZ, Ida - membru în prima echipă de cenzori împuterniciţi de comisia de cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale în 1945 (încadrată în luna mai ca şefă de birou), subordonată direct Comisiei Aliate de Control (1944-1946) (Corobca 2008: 15, n.7; 2008b, n. 6; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), în dec. 1947 promovată şefă de secţie la Direcţia Presă (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029; M.Of. nr. 33 din 10 febr. 1948, partea I-a, p. 1088); ulterior menţionată cu prenumele “Irina” şi în calitate de director al şcolii în care erau instruiţi “lectorii” cenzori (Lupu Mindirigiu 1999, apud Solomovici 2003: 379, 381);

1257. SCHWARTZ, Isidor – în 1948 secretar de presă în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 62 din 15 martie 1948, partea I-a, p. 2283);

vezi 2.3.c

versus 35.NEGREANU MANUELA (8619/2014).

36.NEGREANU MIRON ALEXANDRU (8621/2014).

8. Ardeleanu - Adler

50. ARDELEANU, Iosif (n. József Demenyi (Demö) ADLER26) (26.X.1909 Salonta, Bihor – 1988 Bucureşti) - fost ilegalist, redactor în echipa iniţială de la Scânteia, iar apoi la Contemporanul, director în M.A.E. în mandatul Anei Pauker (1947-1951), director general al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (preşedinte al Colegiului direcţiei - organul de facto al cenzurii în presă, fiinţând pe lângă Consiliul de Miniştri27) (din 1951 până în 1973, când este înlocuit cu Ion Cumpănaşu), membru al Comisiei Centrale de revizie (a C.C.) al P.M.R. (1955-1960); în 1958 cercetat disciplinar de C.C.P. (dosar nr. 1070/108 din 5.VI.1958); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, iar ca pensionar, în 1978, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a (Decret nr. 262 din 21 august 1979);

[PCR 7.            Adler Iosif       25-09-1909      Salonta, jud. Bihor       evreu               1936]

49. ARDELEANU, Gherghina (n. ADLER) (1913 Budapesta – 1950 Bucureşti) – în 1941 “lucrătoare mănuşi” conform unui raport al Siguranţei, din 1945 membru al comisiei de cenzură a presei instituită în cadrul Ministerului Propagandei şi subordonată direct Comisiei Aliate de Control, decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (Decretul 873/20.VIII.1949); incinerată la crematoriul “Cenuşa”;

            (versus vezi punctl c la Adler)

2623. ARDELEANU, Ştefan (n. SALZBERGER) (n. 1925) – ziarist comunist la Dobrogea Nouă (Constanţa, 1949-1953), apoi la Înainte şi Cuvântul Libertăţii (Craiova), cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1954), începând cu 1996 vicepreşedintele Comunităţii Evreilor din Craiova;

9 Moraru -Şafran

957. MORARU, Nicolae (n. Iulea ŞAFRAN145, zis “Iuli”, fiul lui Simion şi Clara (n. Falie)) (1.VIII.1912 Tighina, Basarabia – 18.I.1998 Bucureşti) – unul din principalii ideologi ai sistemului comunist în sectorul cultural; cf. lui Petre Groza, “evreu care nu a uitat învăţămintele sionismului” (apud Buzatu şi Cîrstea, 2010: 331); ilegalist, deţinut în multiple penitenciare (1933 – august 1944), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1452 şi 2607); uneori eronat menţionat ca voluntar în Spania (Andrei Micu în Zbăganu 2001); după eliberarea sa în august 1944 redactor la România Liberă şi Contemporanul, redactor şef al ziarului Veac nou (organul de presă al A.R.L.U.S.) (1945-1946), şeful de facto al Societăţii Române de Radiodifuziune (1945-1946), director general al postului de radio “România liberă” (1946-1948), preşedinte al Uniunii Ziariştilor (câteva luni în 1947 până la comasarea sindicatelor artiştilor, ziariştilor şi scriitorilor), secretar al Comitetului Artelor din Secţia centrală de educaţie politică a C.C. al P.C.R. (1947), secretar general al Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1950)146, redactor-şef la Viaţa Românească (1950-1953), profesor universitar şi, în pofida faptului că nu avea studii în domeniu, şeful catedrei de Estetică la Institutul de Arte din Bucureşti (1948-1968), iar din 1950 coordonator al publicaţiei lunare pentru străinătate, apoi redactor-şef, până la pensionarea sa, în 1979, al nou-transformatei Redacţii de Publicaţii pentru Străinătate (fosta Narodnaia Rumînia); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); autor al unor volume de critică şi ideologie literară, între care “Pentru fericirea

poporului” (co-autor Aurel Baranga), premiată cu Premiul de Stat în 1951; cu fişă de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R., dosar nr. 139/1955, nr. in. 159;

10 Toma- Moscovici - Monda - Silvestru

"3241. TOMA, Alexandru (n. Solomon MOSCOVICI, fiul lui Leibu şi Zalia) (11.II.1875 Urziceni – 15.VIII.1954 Bucureşti) (tatăl lui Sorin Toma), în perioada interbelică semnând articole în Adevărul şi Dimineaţa cu numele Alexandru S. Toma, membru de partid din 1933, după război editor la Scânteia şi director general al Societăţii Comerciale de Stat “Editura de Stat”, apoi preşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar ulterior, până la deces, director general al Editurii de Stat Pentru Literatură şi Artă, membru titular al Academiei Române; procalamat de comunişti “poet naţional”, autor al unui număr impresionant de poezii eligioase la adresa lui Stalin şi a altor demnitari comunişti şi a sistemului în ansamblu520, a beneficiat de funeralii naţionale; multiplu  decorat de statul comunist cu ordinul Steaua R.P.R., ordinul Muncii, medalia “Eliberarea de sub jugul fascist”, etc., dar şi de către fostul suveran Mihai, în 1946, cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946)"

            "26.Moscovici Iacob, fiul lui Salomon Sail şi Floretta, născut la data de 20 ianuarie 1954 în localitatea Borşa, judeţul Maramureş, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel,[adresa] (1994/2005)."

Comentariu : Putem renunţa la verificarea neverosimilei  treceri prin Borşa a domnului Solomon Moscovici, pentru ca in 1954 el  purta  probabil deja, oficial, numele  de Alexandru Toma.

2857. TOMA, A. Sidy (Sara) (24.II.1891 – 15.VI.1976 Bucureşti) – soţia lui Alexandru şi mama lui Sorin Toma, membru de partid din 1945, redactor la Scânteia în anii ’40-’50, membru în C.C. al U.F.D.R. (1948-?), cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1951) (dosar T/62 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a; incinerată la crematoriul Cenuşa”;

1394. TOMA, A. Sorin (n. Sorin MOSCOVICI, fiul lui Alexandru şi Sidy (Sara)) (23.IV./10.V.1914, Bucureşti – Netanya, Israel) - membru de partid din 1932; refugiat în timpul războiului în U.R.S.S., înrolat în Armata Roşie, luptă inclusiv la cucerirea de către sovietici a oraşului Königsberg (azi Kaliningrad); revenit după război în ţară, cu grad de locotenent, odată cu divizia infamă “Horia, Cloşca şi Crişan”; membru fondator al C.D.E. în 1945; redactor la Glasul Armatei, organul de presă al Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă (viitoarea Direcţie Superioară Politică) (1944-1945); după demobilizarea sa (din Armata Roşie) în 1946, redactor şef adjunct (1946-1947) şi redactor şef (1947-1960) al ziarului Scânteia, devenit notoriu prin seria de articole “Poezia putrefaţiei sau putrefacţia poeziei. Răsfoind volumele lui Tudor Arghezi” apărută în perioada 5-10 ianuarie 1948 în Scânteia şi consacrată ca “broşura canonică a jdanovismului cultural” (Tismăneanu şi Vasile 2008: 42); ulterior redactor principal la Ed. Ştiinţifică (1960-1975, pensionat); membru al Biroului Organizatoric al partidului (1950-1953); membru al CC al P.M.R. (1955-1960), exclus din partid în 1963, reprimit în 1973 (după alte surse în 1970); emigrat în Israel în 1987 (după alte surse 1980), încă în viaţă în 2009, când acorda un interviu Laviniei Betea pentru Jurnalul Naţional;

Ana Toma- vezi 2.4.a

5524. MOSCOVICI, Adolf – în aprilie 1946 redactor la ziarul procomunist Moldova liberă din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fd. Rectoratul Universităţii Iaşi, dosar nr. 76/1945, n.n.); posibilă identitate cu omonimul ilegalist, fiul lui Nuhăm, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 615);

2976. MOSCOVICI, Laura – în iunie 1948 numită de ministrul Învăţământului Public secretar al comisiei de disciplină pentru personalul administrativ, tehnic şi de serviciu la Universitatea Bucureşti (M.Of. nr. 129 din 5 iunie 1948, partea I-a, p. 4907);

6615. TOMA, V. Katalin-Sarolta (n. ERNYEI, 2.V.1914, Germania) – soţia (a doua a) lui Sorin Toma-Moscovici (căs. 1948), chimist, cercetător ştiinţific principal, decorat în 1971 cu ordinul Meritul Ştiinţific;

"954. MONDA, P. Emil (n. MOSCOVICI, fiul lui Zeilig şi Ghizela; fratele publicistului Virgiliu Monda şi nepot de unchi al lui Alexandru Toma) – în primii ani după război activist al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R. (fişă personală în dosarul 30/1947)"

            versus: "76.Moskovitz Laver Orah, fiica lui Moscovici Emil şi Clara, născută la data de 3 februarie 1951 în localitatea Vaslui, judeţul Vaslui, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa] (445/2008)"

Comentariu : Puţin probabil ca Emil Monda să fi ajuns la Vaslui în 1951 (purtînd încă numele Moscovici)

"3214. SILVESTRU, I. Valentin (n. Marcel MOSCOVICI, fiul lui Isac şi Sura) (20.X.1924, Rebricea, Vaslui – 27.XI.1996, Bucureşti) – scriitor, istoric şi critic teatral şi cinematografic; reporter la Victoria (sept. 1944-1946), România liberă (1946-1947), colaborator la Contemporanul şi Lumea (1946-1947), reporter la Rampa (1947-1948) şi Flacăra (1948-1950), director al Studioului Cinematografic Bucureşti (1950-1951), redactor-şef al revistei Probleme de cinematografie (1951-1953), profesor de estetică la Institutul de Teatru Bucureşti (1953-1959), şeful secţiei Artă la Contemporanul (1954-1969), şeful secţiei cornică dramatică la România literară (1969-1992, unde, cf. colegului de redacţie Şt. Agopian, “îşi ascundea cu mare grijă originea”513) (ambele funcţii ocupate ca demnitar în Ministerul Culturii), colaborator la Radiodofuziune şi la Gazeta literară, Teatrul514, Tribuna României., după dec. 1989 preşedintele Asociaţiei Criticilor Teatrali şi al Asociaţiei Umoriştilor; decorat cu ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 549 din 6 iunie 1967"

ClaimsConf.: "MOSCOVICI, Marcel   1922   Bucuresti / Romania    JM-13.250 b AC-26K []

MOSCOVICI, Sofia      1923   Bucuresti / Romania    O.11/124 YO-01b []

MOSCOVICI Marcel               Iasi / Romania             JM-13.335 A-62 "

VictimsDatabase: " 11900. Moscovici, Sofia     Birth date: 26 Oct 1914     Birth place: Tg Frumos Occupation:farmacistă"

            versus "70.Marcovici Maria, fiica lui Moscovici Marcel şi Moscovici Sofiea, născută la 31 iulie 1951 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa]." - HG.1246-5.08.2004

Comentariu : Putem renunţa la verificarea eventualei treceri prin Iasi a domnului Marcel Moscovici, pentru ca in 1951 el  purta  probabil deja, oficial, numele  de Valentin Silvestru.

2825. SILVESTRU, Leonte (1925-1987) – ziarist, redactor şef la De strajă patriei (1952-1954); incinerat la Crematoriul “Cenuşa”;

3010. SILVESTRU, Alice – soţia lui Valentin Silvestru; asistentă la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti la începutul anilor ’50 (I.P.B. f.a. p. 41);

versus

33.Rutberg Michal, fiica lui Moscovici Dolphi şi Moscovici Sorana, născută la data de 11 februarie 1964 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Moshav Kerem, Maharal Hof Hacarmel 30840. Copii minori: Rutberg Zohar, născut la data de 27 iunie 1990, Rutberg Amit, născut la data de 17 mai 1992, şi Rutberg Asaf, născut la data de 2 septembrie 1996 (3753/2005).

MOSCOVICI, Dolfi                  Dorohoi / Bucovina     JM-11.309 YO-8e

88.Moscovici Rutenberg Miriam Daniela, fiica lui Moscovici Dolphi şi Sorana, născută la data de 3 noiembrie 1961 în Bucureşti, sectorul 4, România, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, Eliau Hakim 2.137. Copii minori: Rutenberg Alon, născut la 25 aprilie 1998, Rutenberg Inbar Elizabeth, născută la 22 decembrie 1994, şi Rutenberg Yael Tal, născută la 24 noiembrie 1991. Dosar nr. 3.509RD/2005

154.Sandler Lyora, fiica lui Moscovici Emanuel şi Teodorescu Georgeta, născută la data de 16 mai 1951 în localitatea Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rehovot, str. Hachim Trebesnr. 3. (7.124/2009)

MOSCOVICI, Emanoil                       Bodeshti / Neamtz / Romania JM-13296 +AR-4        Army

76.Sarig Shlomo, fiul lui Moscovici Josef şi Yehudit, născut la data de 25 noiembrie 1963 în localitatea Haifa, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hasolelim. (319/2009)

67.Moscovitz Tal, fiul lui Jose şi Ariela, născut la data de 5 martie 1983 în localitatea Haifa, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Shnaim Benovember nr. 10. (1.018/2009)

38.Moscovici Andi, fiul lui Iustin şi Malia, născut la data de 6 iulie 1954 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rishon Lezion, str. Sadot nr. 54. (19/2009)

196.Moscovici Liran, fiul lui Mihael (născut la 3.07.1955 în localitatea Cluj) şi Antoaneta, născut la data de 21 martie 1986 în localitatea Holon, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, localitatea Holon, str. Avivim 8/7. (3.657/2005)

93.Moscovici Chaim, fiul lui Pincu şi Roza, născut la data de 23 aprilie 1948 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim, str. Arie Ben Eliezer nr. 41/40.(2.120/2008)

66.Moscovitz Joseph, fiul lui Moscovici Şmil şi Lili, născut la data de 1 octombrie 1954 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Shnaim Benovember nr. 10. (1.019/2009)

MOSCOVICI, Smil      Iasi 15/08/1925           Iasi / Romania             O.11/124 YO-01u

126.Moscovici Guy, fiul lui Shimon şi Yvonne Noemi, născut la data de 13 noiembrie 1989 în localitatea Haifa, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Binyamina, str. Herut nr. 38. (7.585/2009)

versus liste II

[] 48.MOSCOVICI ARMIN (71587/2012). [].MOSCOVICI MOTI ITIC (52481/2013). [] MOSHKOVITZ YONATAN DAVID (52485/2013). [] MOSHKOVITZ ELIRAN (52535/2013). [] 52.MOSCOVICI PNINA (52406/2013). 53.MOSHKOVITZ ESTER MALKA (52537/2013). 54.MOSHKOVITZ AVITAL MIRIAM (52534/2013). [] MOSCOVITCH ALON (7903/2013) ; [] MOSCOVICI AVISHAI (14329/2014). [] MOSCOVICI SILVIU (85025/2012). [] MOSCOVICI ZEVY (12435/2015). [] MOSCOVICI SILVIU (32030/2015). [] MOSCOVICI MAOR (45294/2015) ; [] MOSCOVICI DANIEL HARRY (78986/2015) ; [] MOSCOVICI IZCHAK-SHMUEL (36190/2016); [] MOSCOVITZ ABRAHAM (73981/2016) ; [] 32.MOSCOVICI SARIT (84170/2016) 33.MOSCOVICI SARON (84182/2016) [] MOSCOVITZ OREN (100640/2016) Copii minori: 3 [] MOSCOVICI RON MICHAEL (104631/2016)

87.Moscovici Antoaneta, fiica lui Pitariu Gherşin şi Clara, născută la data de 16 noiembrie 1958 în localitatea Tecuci, judeţul Galaţi, România, cu domiciliul actual în Israel, str. Avivim nr. 8/7 Holon. Dosar nr. 3.495RD/2005

74.Moscovici Blimeta, fiica lui Segall Iulius şi Ghiza, născută la data de 25 mai 1951 în localitatea Botoşani, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Bat-Yam, str. Yehuda Halevy nr. 11. (2.404/2007)

91.Moscovici Berger Debora, fiica lui Berger Elias şi Hena, născută la data de 20 iunie 1955 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kfar Saba, str. Tel-Hai nr. 37. (1.217/2008)

39.Moscovici Noemy, fiica lui Druckmann Wolf şi Goldina, născută la data de 7 august 1946 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Maapolei Egaz nr. 48/3. (21/2009

85.Moscovici Fabiena, fiica lui Şmilovici Herţel şi Mia, născută la data de 17 iulie 1947 în localitatea Brăila, judeţul Brăila, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ramat-Gan, str. Yad Shalom nr. 56/4. (1.863/2009)

127.Moscovici Yvonne Noemi, fiica lui Feigenbaum Victor şi Eva, născută la data de 1 aprilie 1959 în localitatea Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Binyamina 30500, str. Herut nr. 38. (7.580/2009) Copii minori: Moscovici Eyal, născut la data de 22.08.1995.

69. TOMA TAMARA (52385/2013) ;

11 Roller-Zigelbaum

 2995. ROLLER, Mihail (Şapse) (6.V.1908 Buhuşi – 1958 Bucureşti) – ilegalist (membru P.C.d.R. din 1936, după ce, pe parcursul studiilor în occident, devenise membru al partidelor comuniste German (1926) şi Francez (1928); relativ necunoscut înainte de întoarcerea sa în România din Uniunea Sovietică446, unde se refugiase în anii ’40; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 83); după război vicepreşedinte al Academiei Române devenite în 1948 Academia R.P.R., şef-adjunct al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. (1945-1955), director în cadrul Institutului de Studii Româno-Sovietice (1948-21.VI.1955), profesor şi şef al catedrei de Istoria României la Academia Militară (1948-1955), director-adjunct al Intitutului de Istorie a Patridului (viitorul I.S.I.S.P.) (1955-1958), deputat M.A.N. (1948-1952-1957); în calitate de preşedinte al Comisiei de Învăţământ din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie, însărciantă cu redactarea manualelor unice, a coordonat elaborarea infamului “Manual unic de istorie a R.P.R.”, o istorie grosolan falsificată a românilor în 1948, repudiată oficial după doar câţiva ani; a murit, în circumstanţe incomplet accidentate (unele voci susţin teoria sinuciderii, altele pe cea a unui atac cerebral); iniţial înmormântat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” din actualul Parc Carol din Bucureşti, apoi deshumat şi incinerat la crematoriul “Cenuşa”; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a;

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2018/05/06/mihail-roller-artizanul-unei-istorii-falsificate/

Roller Mihail

Născut la data de: 06-05-1908, în loc. Buhuși, jud. Neamţ, Moldova - România  Etnia: evreu

Membru din: 1926

Decedat: 1958

Cazier: arestat, 1933, eliberat; arestat cu un grup de antifasciști, sept. 1934, eliberat; arestat, reținut pentru cercetări câteva luni la Jilava, judecat de Consiliul de Război al Corpului II Armată București, achitat, 1938

Observații: I s-a acordat stagiu de partid din ilegalitate.

Activităţi

Perioada           Localitatea       Descrierea activității

-           București, Iași, Galați, Craiova, Cluj, Constanța         A lucrat la Agitprop-ul central al PCdR, instructor al com. local București, instructor al CC al PCdR.

Funcţii de conducere

Perioada           Funcția îndeplinită

-           secretar regional al PCdR la Galați

-           secretar regional al PCdR la Constanța

-           membru al CC al Ajutorului Roșu

ROLLER, Mihail [1] (zis Şapse, fiul lui Ben Tzion Roller, fratele lui Chaim Mordechai Roller (*)) (n. 6 mai 1908, Buhuși, Bacau, Romania – d. 21 iunie 1958, București, 50 de ani) – comunist ilegalist, conform declarației sale, membru de partid (PCdR) din 1926, cu carnet de membru PMR nr. 000107/6991, eliberat de organizația București; relativ necunoscut în România înainte de întoarcerea sa din Uniunea Sovietică [2], unde s-a refugiat în anii ’40; cu fișă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 83).

In 1951, locuia in București, pe strada Paris nr. 36, împreuna cu soția sa, Sanda/Sara Roller, si cei doi copii, 11 ani si 6 ani (Sonela, d. 1956) (conform declarației sale)

Profesia de baza: „activist de partid„, activând din 1926 in „București, Iasi, Galati, Craiova, Cluj, Constanta, unde ma trimitea„.

A lucrat la Agitprop-ul central al PCdR; instructor al com. local București; instructor al CC al PCdR; secretar regional al PCdR la Galați, secretar regional al PCdR la Constanța, membru al CC al Ajutorului Roșu

Legături in ilegalitate „pe linie de partid” cu „Ana Pauker, Leonte Răutu (n.r. Oigenstein), Stela Moghioroș, Sorin Toma (n.r. Sorin MOSCOVICI), Tatiana Bulan [9](n.r. LEABIS, Tatiana Isidorovna), Ana Toma (n.r. Ana GROSMAN, soția lui Sorin Toma), Stefan Voicu (n.r. Aurel ROTENBERG). s.a.”

Arestat in 1933 si eliberat; arestat cu un grup de antifasciști (sept. 1934), eliberat; arestat, reținut pentru cercetări câteva luni la Jilava, judecat de Consiliul de Război al Corpului II Armată București, achitat, purtându-se mereu „așa cum m-a învățat partidul„

Evreu de origine română, născut în Buhuși (pe atunci parte componentă a județului Neamţ, cu o numeroasă comunitate de evrei la începutul la începutul sec. XX), unul dintre principalii ideologi ai stalinismului în România. Considerat „marele falsificator al istoriei românești“ (Eugen Şendrea [3], în „Istoria necunoscută a Bacăului, volumul 2“ (Editura Vicovia, Bacău)), și, conform lui Vladimir Tismăneanu – „un posedat ideologic“ [4].

„În acest sens, un exemplu sugestiv îl constituie reinterpretarea totală a istoriei României de către o echipă condusă de Mihail Roller. În general, influenţa occidentală a fost neglijată, în timp ce marele popor rus, apoi sovietic, era prezentat întotdeauna ca protectorul românilor sau, cel puţin, al celor oprimaţi în România.

Roller a fost principalul autor al unui manual școlar pentru licee care a servit, până la moartea lui Stalin, drept versiunea definitivă, incontestabilă, a viziunii comuniste cu privire la istoria României.” – raportul Tismaneanu, 2006, p.49.

Totodata, conform unui raport CIA datat 30 ianuarie 1953 (ulterior desecretizat), Roller este și șeful unui „comitet tovărăşesc” care “purifică” Arhivele Naționale, distrugând documente istorice inestimabile ce dovedesc originea latină a poporului român„. Este vorba de “un tezaur national al poporului român”, avertizează CIA.

Mihail Roller urmează școala primară în comuna Buhuşi, Liceul de Băieţi în Bacău (actualul Ferdinand l). și face studiile superioare în Germania, la Berlin (1926-1928), şi în Franța (1928-1931), la Paris, unde adera la Partidul Comunist. Revine în România, cu calificarea de inginer, si se dedica mișcării muncitorești, publicisticii şi propagandei.

După Pactul Ribbentrop-Molotov și cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică, a plecat peste Prut în „Tara Făgăduinței“ (URSS). La Moscova, studiază istoria, făcând echipă cu Ana Pauker.

În 1937, finanțat de comuniști, a scos două cărţi: „Din istoria Drepturilor Omului“ (Bucureşti) şi „Contribuţie la istoria socială a României“.

După 23 august 1944, se reîntoarce în ţară, unde are o ascensiune fulminantă în rândul comuniștilor. Publica mai multe lucrări şi coordonează apariția manualului de istorie, destinat învățământului gimnazial.

Funcții: după război, vicepreședinte al Academiei Române (devenita, în 1948, Academia R.P.R.), șef-adjunct al secției Propagandă şi Agitație a C.C. (1945-1955), director în cadrul Institutului de Studii Româno-Sovietice (1948-21.VI.1955), profesor și șef al catedrei de Istoria României la Academia Militară (1948-1955), director-adjunct al Institutului de Istorie a Partidului (viitorul I.S.I.S.P.) (1955-1958), deputat M.A.N. (1948-1952-1957).

In calitate de președinte al Comisiei de Învățământ din cadrul secției Propagandă şi Agitație, însărcinată cu redactarea manualelor unice, a coordonat elaborarea infamului “Manual unic de istorie a R.P.R.”, o istorie grosolan falsificată a românilor în 1948, repudiată oficial după câțiva ani

Decorat cu Ordinul Muncii cls. I, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, Medalia Eliberării de sub jugul fascist si laureat al premiului de stat cls. I .

Cariera lui Mihai Roller intra în declin după 1956, când ocupa funcția de prim-adjunct al directorului Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. După excluderea din partid a lui Constantin Doncea, Vasile Bâgu, Grigore Răceanu, acuzați de fracționism şi minimalizarea importanței lui Gheorghe Gheorghiu Dej ca participant în greva de la Atelierele Grivița din 1933, Roller este criticat aspru în timpul Plenarei PMR, din iunie 1958.

Câteva zile mai târziu moare la București, în circumstanțe controversate (unele opinii susțin teoria sinuciderii, altele pe cea a unui atac cerebral). Inițial înmormântat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” din actualul Parc Carol din București, apoi deshumat şi incinerat la crematoriul “Cenușa”.

1128. ROLLER, M. Sara (n. Sara Markovna ZIGELBAUM, în unele documente interbelice ortografiat şi Zighlbaim) (16.XII.1912 – 28.V.1986) – soţia lui Mihail Roller [v. infra]; în perioada ilegalistă ţesătoare la fabrica Minerva din Bucureşti şi conducătoarea Frontului Feminin (v. Şinca 2006: 392); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2086); după 1944 activistă a partidului, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.M.R. (1950, 1951); decorată, ca pensionară, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2017/12/16/sanda-sara-roller-zighelboim/

ROLLER, M. Sanda (n. Sara Markovna ZIGELBAUM, în unele documente interbelice ortografiat şi Zighlbaim/Zighelboim) (n. 16 decembrie 1912, loc. Copanca, jud. Tighina, Basarabia, Imperiul Țarist – d. 1988)

Căsătorită cu Mihail ROLLER cu care pleacă în 1940 în URSS, „in misiune, cu aprobarea partidului, din 1940 pâna in 1945, si am venit in tara când partidul m-a chemat, împreuna cu soțul meu.”

Cu fișă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2086).

Conform declarației sale, membra PCR din 1932, fiind „atrasa in mișcare din 1926„, membru PMR din 1945, cu carnet de partid nr. 682156, eliberat de „Colegiu”.

Arestată in 1933 si eliberată; arestată in 1938, împreună cu Mihail Roller, soții Ana și Sorin Toma, eliberată, nu a fost judecată, condamnată.

In perioada ilegalistă, țesătoare „la fabrica de Postav din Buhuși, pana in 1929-1930„, ulterior, in anii 1931-1940, vine la București unde a cotizat la Ajutorul Roșu, a activat la tehnica CC al PCdR, a activat în organizații de masă conduse de PCdR, precum „Mama şi copilul“ (ANIC, fond 95, dosar 122350, f. 84, f/v, ANIC, Colecţia 53, dosar R/66, ANIC, fond CC al PCR-Secţia Organizatorică, Dosare anexă, dosar 158/1950, f. 34-35, Bosomitu, Burcea, Mihail Roller…., pp. 39-43) – (după alte surse, din1931, a lucrat la fabrica Minerva din București și ar fi fost conducătoarea Frontului Feminin (v. Şinca 2006: 392)).

După 1944, activistă a partidului la sectorul Central (1949-1950), din 1950 la secția „Industriei Ușoare”, „responsabila cu gazeta de perete”; cu fișă de cadre la secția Organizatorică a C.C. al P.M.R. (1950, 1951). In 1951, in sectorul alimentar. Din 1958 in 1960 a lucrat la ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice).

Are, împreuna cu Mihail Roller (n. 06.95.1908, Buhuși, Bacau – d. 21.06.1958, București), doi copii, din care unul in vârsta de 11 ani in 1951, si o fata Sonela (1949-1956). In 1951, soții ROLLER si copii lor locuiau in București, pe strada Paris nr. 36.

Legături in ilegalitate, pe linie de partid: „din 1926, la Buhuși cu tov. Goldstein si Marcovici, in București din 1932 cu Dora Roitman, care m-a atras la tehnica CC, in 1934 cu tov. Constanta Crăciun, in 1935 cu Lenuța Tudorache, Sorin Toma”

Decorată de Nicolae Ceausescu, ca „Sanda M. Roller – pensionară, București„, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a -„cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

8633. SI(E)GELBAUM / ZIGELBAUM, Ştrul (n. 1908 Cofanca, Tighina) – ţesător (Trinităţii nr. 10) (inventariat de două ori, vezi poziţiile 77 şi 296, intrările “Sigelbaum”, respectiv “Zighelbaum”); în 1941 pe lista comuniştilor categoria A” întocmită de Siguranţă; prezent în tabelul nr. 1 al corespondenţei P.C.d.R.-P.C.B. din 1940;

12 Ralea-Botezatu

1082. (?!) RALEA, Mihai171 (fiul lui Dumitru Ralea şi al Ecaterinei Botezatu [sic]; zis “Mişu”) (1.V.1896 Bucureşti (după alte surse la Huşi) – 17.VIII.1964 Berlin) – filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic; fost ilegalist, internat la Târgu Jiu în timpul războiului; cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 21); după august 1944 ministru al Artelor (martie 1945 – august 1946), co-director la Viaţa românească (1944-1946), ministru plenipotenţiar la Legaţia României de la Washington (1946-1948), membru titular al noii Academii a R.P.R. (din 1948), vicepreşedinte al Prezidiului M.A.N. (1958-1961), preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO (1961-1964), director al Institutului de Psihologie al Academiei R.P.R., şeful catedrei de psihologie la Universitatea Bucureşti; contributor marcant la propaganda regimului stalinist (a se vedea lucrările Caracterul antiuman şi antiştiinţific al psihologiei burgheze americane (1954), sau “Războiul psihologic”, instrument al agresiunii imperialiste (1954)); decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa II-a;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Ralea

Mihai Ralea s-a născut în 1896 la moşia familiei sale dela Huşi, fiul magistratului local Dumitru Ralea şi a Ecaterinei Botezatu-Ralea.[3] Din punct de vedere etnic, tatăl său a fost bulgar iar mama sa evreică.[4]

Biografie Emanoil Petruț - CineMagia.ro

În 1960, Emanoil se căsătorea cu fiica celebrului estetician și filozof Mihai Ralea. El avea 28 de ani, ea, aproape 31 de ani. Catinca Ralea a fost unul ...

https://www.radioromaniacultural.ro/portret-catinca-ralea-realizatoare-de-emisiuni-radio-tv-traducatoare-personalitate-culturala-de-exceptie/

Catinca Ralea s-a născut la Bucureşti, la 5 septembrie 1929, fiind fiica Ioanei (născută Suchianu) şi a esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în drept şi filosofie, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru al Academiei Române, director al revistei „Viața românească”. Totodată a fost soţia marelui actor Emanoil Petruţ – pe care l-a înconjurat cu sprijin total şi o dragoste infinită – şi nepoată pe linie maternă a criticului de film D. I. Suchianu.[]

n 1957 debutează ca traducătoare cu „Jurnalul Annei Frank”, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett.

https://evz.ro/comunistul-mason-ostracizare.html

Inteligent, frivol și multilateral, fiu al magistratului (bulgar) Dumitru Ralea și al Ecaterinei Botezatu-Ralea (evreică), Mihai Ralea e unul dintre cei mai controversați și mai versatili umaniști de stânga pe care i-am avut (în opinia mea, e și cel mai înzestrat eseist al „Vieții Românești”). []

Mihai Ralea a fost (deși antifascist…) ministru al Muncii în cabinetul carlist al primului partid unic, Frontul Renașterii Naționale – evidențiază Paul Cernat.

După 1944, pe filiere comuniste și masonice, l-a atras pe Mihail Sadoveanu în jocul sovieticilor. Pe filiere masonice ar fi ajuns și ambasador la Washington – speculează criticul literar Paul Cernat. De altfel, chiar Mihai Ralea ar fi recunoscut întrun raport oficial: „Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotențiar, ci pentru calitatea mea de mason”. Legendă sau fapt istoric, cert e că Mihai Ralea a fost inițiat într-o lojă masonică încă de pe vremea studiilor sale în capitala Franței, amănunt care i-ar fi modelat (frumos) ulterior, mai exact în timpul guvernării dr. Petru Groza, cariera diplomatică. Mai mult, se mai spune că, la indicația expresă a Annei Pauker, la acea vreme ministru de Externe în același guvern condus de Groza, Mihai Ralea ar fi fost avansat peste noapte de la gradul de Maestru (gradul 3) la cel de Cavaler Rosicrucian (gradul 18). Așadar, descurcărețul filosof ar fi descălecat în America de pe cai mari.[]

Fost membru PNȚ, Mihai Ralea își abandonează colegii de partid după alegerile din 1937, când trece cu arme și bagaje în tabăra regelui Carol al II-lea. Catalogat în dosarele Siguranței Statului drept un „socialist-comunist ce a sponsorizat agenți ai Uniunii Sovietice”, traseistul Ralea n-are nicio problemă în a se apropia, în timpul dictaturii antonesciene, de firavii (atunci) comuniști români instrumentați de la Moscova. Se va dovedi o alegere câștigătoare.

13 Bellu - Schor- Lowy

 118. BELLU, Niculae (n. Bellu SCHOR43) (23.VIII.1916 Brăila – 1997 Bucureşti) - ilegalist, redactor responsabil (oficial director) la România Liberă după august 1944 până în anii ’50, presedinte al Comitetului de Stat pentru Cinematografie (cu rang de ministru) (1950-1953), deputat M.A.N. (1952-1955), ulterior adjunct al rectorului Şcolii Superioare de Partid “Ştefan Gheorghiu”, respectiv profesor de limba română, etică şi publicist44, respectiv cercetător al Academiei R.S.R.; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a;

2881. BELLU, Elena (n. Helena LÖWY, fiica lui Eugen şi Johana) – originară din Ardeal, ilegalistă, condamnată pentru activităţi comuniste în perioada interbelică, după război profesor de filozofie la Universitatea Bucureşti, din 1974 la Institutul Politehnic Bucureşti, cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (135/1955), profesoară de marxism-leninism, apoi de materialism dialectic la Facultatea de Chimie din Bucureşti în anii ’60, autoare a unor articole de filosofie politică marxistă în Revista de filozofie; soţia lui Nicolae Bellu (v. supra), cu care va avut doi copii: Ioana şi Andrei; încă în viaţă în Bucureşti în primăvara lui 2011, locuind în continuare în locuinţa de pe str. Crângului;

Tismaneanu: Am incercat sa prezint o analiza a nomenclaturii vazuta din interior.[] destinul copiilor [] Bellu

4 1233. SCHOR, Adolf – în 1948 numit consilier de presă în administraţia centrală a Ministerului Minelor şi petrolului (M.Of. nr. 185 din 12 august 1948, partea I-a, p. 6658); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 600);

SCHOR, Adolf  1921   Bucuresti / Romania    JM-13.254 DI-3e

1234. SCHOR, Anghel (n. 1914, Brăila), fratele lui Nicolae Bellu – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1451); după război activist de partid, la începutul anilor ’50 profesor de economie politică la academia “A.A. Jdanov”, în 1953 cadru didactic la Şcoala de partid “Ştefan Gheorghiu”, exclus din partid în 1958, reprimit în 1965 şi angajat ca redactor la Viaţa Economică şi publicând şi la Ed. Politică până la pensionare; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 425, n. 38);

SCHOR, Anghel          Braila 23.12.1914       Caracal / Romania, Targu Jiu / Romania, Wapniarca / North Transnistria, Grosulova          CLAIMS LIST NI-248

8560. SCHOR, Beti Abramovna - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1187);

SHORR, Betti   1909   Cernauti / Bucovina     JM-10.574 +OL-4E     Perished

5281. LÖWY, Stefan – profesor la catedra de istorie-filosofie a UB Cluj în anii ’50 şi director cu delegaţie al Bibliotecii Centrale din Cluj (1955-1956);

            pentru toţi: versus liste II, III- vezi Schor la punctul 2.2.b

14 Mihail- Mihailovici

3168. MIHAIL, Jean (n. Jean MIHAILOVICI) (5.VII.1896 Hălăuceşti, Roman – 12.III.1963 Bucureşti) – regizor încă din perioada interbelică, după august 1944 şeful de facto al industriei cinematografice române după naţionalizarea din 2 nov. 1948; profesor la viitorul I.A.T.C. din Bucureşti (1950-1952); regizorul a câteva zeci de filme de propagandă în prima decadă postbelică, între care Un an de activitate ARLUS (1945), Reforma agrară (1945), De vorbă cu fraţii plugari (1945), Cântecul brazdei (1945), Ţara la datorie (1946), Poporul român în lupta pentru democraţie (1946), Copiii noştri (1946), Republica Populară Română în preajma alegerilor (1948), Naţionalizarea (1948), Al dolea Congres al Confederaţiei Generale a Muncii (1948) Cupa tineretului muncitor (1949), Aniversarea lui Puşkin (1950), Brigada lui Ionuţ (1954), etc. (eronat menţionat ca “Michael Jakob”, alias “Mihai Jehan” în multiple lucrări antisemite, toate plagiind de fapt din M. Pinay 1962: 21 / 1967: 76) (v. şi Kuller 2008a: 265; Cajal şi Kuller 2004: 554; Solomovici 2003: 328-9);

Mihailovici (Dan) Elisabeta http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/2419

Născută la data de: 25-07-1916, în loc. Galați, jud. Covurlui, Moldova - România Etnia: evreu

Cazier: ; arestată cu membri ai Blocului Democratic din Galați, 1936, eliberată, judecată în libertate, 1938, achitată

Perioada           Localitatea       Descrierea activității

1936-1940       Galați             A lucrat în sindicate, în Ajutorul Roșu.

1940-1948       URSS   A plecat în URSS, s-a înapoiat în 1948.

Cazier 1940-1940        Internare                      Lagăr   Caracal

5479. MIHAILOVICI, Simon (28.X.1910 – 1.VII.1975) membru de partid din 1934 (dosar M/145 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

 2758. MIHAILOVICI, Emanuel (1928 Suceava – 2000) – “după război a lucrat la Radio aproape trei decenii” (Kuller 2008a: 265), din 1983 angajat al T.E.S. din Bucureşti;

            vezi 2.1.d

15 Spina- Schneider

 2836. SPINA, G. (n. George SCHNEIDER) (n. 1896) – după august 1944 ziarist la Libertatea, autor de versuri proletcultiste la Veac Nou, membru al facţiunii procomuniste din P.S.D.; membru al Comisiei de Epurare a personalului Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 72 din 28 martie 1945, partea I-a, p. 2336); din 1945 în a prim-consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 105 din 12 mai 1945, partea I-a, p. 3805); director general adjunct al director general al Direcţiei Generale a Editurilor, Industriei Poligrafice şi Difuzării Cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri (1950-1952), ulterior arestat; decorat în 1947 de către fostul rege Mihai cu Ordinul “Meritul “Cultural” în grad de Cavaler

versus liste II, III- vezi  la SCHNEIDER punctul 2.3.c

16 Podoleanu-Mendelovici

1054. PODOLEANU, Jack (n. Iţic MENDELOVICI163, fiul lui Litman şi Tauba; prenume ortografiat ocazional şi “Jaques”) (11.II.1900 Podu Iloiaei, jud. Iaşi – 1972 Bucureşti) - ilegalist (membru de partid din 1921, internat în perioada 1941-1944 în lagărele de muncă disciplinară de la Tg. Jiu, Vapniarka şi Grosubova), cumnatul Ghizelei Vass (i.e. soţul Olgăi - sora lui Ladislau Vass), directorul Editurii P.M.R. (viitoarea Ed. Politică), apoi director general al Direcţiei Generale a Editurilor, Difuzării Căreţii şi Presei, ulterior secretar de stat responsabil cu industria alimentară în guvernul Dej; decorat ca pensionar prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;

164. MÂNDRA, Vicu (n. Levys MENDELOVICI501) (5.V.1927 Bucureşti – febr. 2010), ziarist şi scriitor – activist de partid instrumentalizat în impunerea noii linii doctrinare în literatura română, unul din “judecătorii” publici ai lui George Călinescu la sfârşitul anilor ‘40, redactor succesiv la revistele Tinereţea, Revista Literară şi Gazeta Literară, cadru didactic în anii ’50 la Facultatea de Filologie din Bucureşti (catedra de istoria literaturii române, condusă de Ion Vitner) şi redactor ocazional la revista Teatrul; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1954);

https://sites.google.com/site/iudaismroonline/personalitati-evrei-din-romania

VICU MANDRA. Nascut la 5 mai 1927, in Bucuresti, absolvent al Facultatii de Litere din Capitala, in 1949. Vicu Mandra debuteaza, in 1946, la revista “Tineretea”, face parte din redactia “Revistei literare”, in 1947, este redactor sef adjunct al “Gazetei literare”, intre 1956-1962. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1949, urca toate treptele carierei didactice universitare la Facultatea de Filologie din Bucuresti, pana la cea de profesor la catedra de literatura romana contemporana. Printre cartile de referinta se numara: Insemnari despre literatura si teatru (E.S.P.L.A., Bucuresti, 1958), Incursiuni in istoria dramaturgiei romane (Editura “Minerva”, Bucuresti, 1971), Clasicism si romantism in dramaturgia romaneasca (Editura “Minerva”, Bucuresti, 1973), Victor Ion Popa (Editura “Albatros”, Bucuresti, 1975), Istoria literaturii romane. Evolutia genului dramatic – 1800-1918 (Tipografia Universitatii Bucuresti, 1977), Jocul situatiilor dramatice (Editura “Eminescu”, Bucuresti, 1978), Istoria literaturii dramatice romanesti (Editura “Minerva”, Bucuresti, 1985). Este autorul a peste 500 de articole si studii aparute in reviste literare din tara si din strainatate.

24.Mendelovits Mirela, fiica lui Haimovici Şmil şi Haimovici Ana, născută la data de 3 iunie 1951 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cu domiciliul în Israel, str. Maale Akrabim 38 Beer Shieva (1285RD/2007).

37. MENDELOVICH BECKER LIAT LIA SIMA (67480/2012) ;

35.MENDELOVICH DOV HAIM (54530/2016)

36.MENDELOVICH NOGA (54530/2016)

11. MENDELOVITS GAY MENAHEM (108101/2016) ;

12. MENDELOVITS MAOR KESHET AVIA (108109/2016) ;

17 Crohmălniceanu-Cahn

3078. CROHMĂLNICEANU, Ovid S. (n. Moise CAHN, fiul lui Lazăr şi Esthera (n. Leibovici)) (16.VIII.1921 Galaţi – 30.IV.2000 Berlin) – exponent al realismului socialist impus în literatura română postbelică, menţionat de raportul final al C.P.A.D.C.R. ca făcând parte din “adevărata armată de experţi în subtilităţi dogmatice [care] pândea orice şovăire ideologică” în literatură (2006: 491); de formaţie inginer; redactor la Ecoul şi la Revista Literară (1944-1946), Contemporanul (1947-1951), redactor-şef adjunct la Editura Didactică şi Pedagogică (1951-1953), apoi redactor (1953-1956) şi respectiv redactor-şef (1956-1962) la Viaţa Românească, perioadă în care publică şi volumul său Pentru realismul socialist; ulterior, ca redactor-şef adjunct la Gazeta Literară (1963-1966); profesor universitar de limba şi literatura română la Facultatea (astăzi) de Litere din Bucureşti (1948-1991, pensionat); sesizează şi urmează oportunist schimbarea „liniei de partid” şi devine un treptat critic al formalismului dogmatic în literatură; emigrat în Germania în 1992, stabilit la Berlin;

C. D Nicolae: "Toată clasa asta de „scrobiţi“ vine de la nişte evrei comunişti putrezi, precum Ovid S. Crohmălniceanu, pe numele lui real (?) Moise Cohn, unul dintre cei mai toxici marxişti proletcultişti implicaţi în războiul mpotriva culturii române, care acţiona alături de un Ion Vitner sau Paul Cornea, evrei comunişti şi ei. Crohmălniceanu-Cohn l-a „lansat“ şi pe juvenilul Cărtărescu în proză, în 1983 (in volumul colectiv Desantul) şi i-a „însoţit“ paşii şi după 1989, cand i-a postfaţat productia de serie „Levantul”, inainte de a se „expatria” la Berlin, în 1992, unde a şi murit, liniştit, în anul 2000, după ce a împuţit de marxism cultura română"

18 Şelmaru - Terner

"3232. ŞELMARU, Traian (n. Selmar TERNER518) (n. 12.01.1914 Bucureşti – 15.XI.1999 Bucureşti) – critic literar reprezentant al realismului socialist, redactor (iniţial scria şi pentru România Liberă) şi secretar general de redacţie la Scânteia (sept. 1944 - 1946); consilier de presă în centrala Ministerului Propagandei (din mai 1945); în 1947 numit membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Generală a Teatrelor din cadrul Ministerului Artelor (M.Of. nr. 295 din 20 dec. 1947, partea I-a, p. 11281); redactor-şef adjunct la Scânteia (1946-1950, 1956-1957); secretar general al Uniunii Scriitorilor (1951-1956); consilier cultural la Ambasada României la Moscova (1957-1959); redactor şi respectiv redactor-şef la revista Teatrul (1959-1969), respectiv redactor principal şi cronicar teatral la Informaţia Bucureştiului (1969-1979, pensionat); instrument de încredere al lui Leonte Răutu, fiind cel care de pildă declama: “lozinca e un lucru sfânt, ordinul de luptă al Partidului nostru, iar scriitorii sunt propagandişti şi trebuie să înveţe a utiliza cu mândrie şi cu măiestrie lozincile”519; decorat în 1971 cu ordinul “23 August” clasa a II-a;

2850. ŞELMARU, Florica (22.IV.1916 – 9.I.1982) – soţia lui Traian Şelmaru, după august 1944 membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), membru de partid din 1945, în luna mai a aceluiaşi an (când încă mai purta numele “Florence Terner”408) încadrată ca şefă de secţie la Direcţia Presei în Ministerul Propagandei, ulterior ziaristă la România Liberă (în echipa condusă de N. Bellu, ocupând funcţia de redactor şef-adjunct) până în anii ’50, cu dosar de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1955), apoi corespondentul ziarului Scânteia la Moscova, ulterior membru al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale şi traducătoare la diverse edituri din ţară, în anii ’70 redactor la ziarul Munca; decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. a IV-a iar în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; incinerată la crematoriul Cenuşa; "

            versus liste I, II :vreun copil/nepot cu alt nume versus liste III: ???

19 Frunză- Rosenkranz- Fruchtman

2698. FRUNZĂ, Eugen (fiul lui Alexandru şi Susana (n. Rosenkranz)) (21.VIII.1917 Mährisch Schönberg, Austria) – scriitor, publicist, traducător, colaborator în timpul războiului la ziarul Bucovina din Cernăuţi (1941-1944), în septembrie 1944 instalat de sovietici prefect al judeţului Rădăuţi (1944-1946), director al cotidianului Lupta poporului din Suceava (1946-1947), şeful secţiei agrare la Scânteia, editor al suplimentului Scânteia satelor (1947-1950), apoi redactor-şef la Albina, respectiv redactor la Flacăra şi Contemporanul (1950-1955) şi secretar al Uniunii Scriitorilor (1953-1955), membru al comitetului de redacţie la Tânărul scriitor (1955-1957), colaborator la Gazeta literară, Iaşul literar, Luceafărul, Munca, Scânteia Tineretului, Viaţa militară, Viaţa românească, etc.; autor de literatură proletcultistă stridentă – v. volumele Sub steagul vieţii (1950), Zile slăvite (1951), 600 de milioane de oameni liberi (1955), Liberi şi stăpâni (1956), Ţară minunată (1956) ş.a.;

2699. FRUNZĂ, Mihail (n. FRUCHTMAN) (12.VIII.1914 – 1.XII.1975) – membru de partid din 1944, din 1948 şeful sectorului Ştiinţă în secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., detaşat pentru studii la Moscova, apoi redactor şef adjunct la Lupta de Clasă în anii ‘50, ulterior director în cadrul Editurii Politice, la începutul anilor ’70 consilier juridic la Ministerul Justiţiei; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a (dosar F/117 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

20 Zaharescu - Ţucherman -Plich

1477. ZAHARESCU, Barbu (n. Bercu ŢUCHERMAN218) (11.III.1906 Bârlad – 14.XI.2000 Bucureşti) - ilegalist (membru de partid din 1923, deţinut în lagărul de muncă din Miercurea Ciuc şi în penitenciarele din Chişinău, Aiud şi Braşov, aflat pe lista de comunişti periculoşi întocmită de Siguranţă în 1941, cu dosar personal la Comintern); după război numit la conducerea Direcţiei de Agitaţie şi Propagandă a C.C. în 1949; redactor şef la Lupta de clasă, redenumită Problemele Păcii şi Socialismului (până în 1962), director al Editurii P.M.R. şi şeful catedrei de economie politică la Universitatea Bucureşti (1948-1955), rectorul Institutului Maxim Gorki (1952-1954), director adjunct al Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice al C.C. al P.M.R. (1954-1955), ulterior ambasador în Argentina (1955-1956), Turcia (1956-1959), China, Birmania şi RPD Vietnam (1959-1961), membru supleant (1955-1965) şi titular (1965-1974) al C.C. al P.M.R./P.C.R., membru al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1984), reprezentant P.C.R. la redacţia revistei Problemele Păcii şi Socialismului (1980-1989); decorat cu diverse ordine şi distincţii de stat în 1948, 1961, 1964 şi 1981; a locuit până la sfârşitul vieţii pe Şos. Kiseleff din Bucureşti;

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2016/03/11/stea-a-romaniei-si-erou-al-muncii-socialiste-barbu-zaharescu-bercu-zukerman/

    Autor al lucrărilor: Sindicatele si problema națională (1946); Despre „Capitalul” lui Marx (Editura P. M. R., 1948, 112p); Curs elementar de Economie Politica (Editura Cartea Românească, 1948); Karl Marx despre procesul de circulație a capitalului (1955); STIINTA ECONOMICA MARXISTA (Editura Politica); Economia politicã. Manual. Capitalism. (1967, în colab.); Conștiințe social-politice (1969); Manual de economie politica (Editura Didactica si Pedagogica, 1972), Economie politicã marxistă si capitalismul contemporan (1977); Teoria valorii si banii (1987); [[

Căsătorit cu ZAHARESCU, Betty (zisă “Bibi”) (n. PLICH, 11 aprilie 1913 Chişinău – d. 15 octombrie 1999 București, asasinată) – după război în conducerea U.F.A.R./U.F.D.R., apoi însoţindu-şi soțul în misiunile diplomatice; decorată prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a; mama lui Laurent Sorell (stabilit în Texas, S.U.A.), Mircea Zaharescu (București), Anna Fielder (Londra) şi Vladimir Zaharescu (Ierusalim); după unele surse, bunica prezentatorului TV si actualului membru PNL, Andrei Zaharescu (fiul lui Mircea Zaharescu).

1478. ZAHARESCU, Betty (zisă “Bibi”) (n. Betty PLICH) (11.IV.1913 Chişinău – 15.X.1999 Bucureşti, asasinată) – soţia ilegalistului Baruch Lerner, apoi a academicianului Barbu Zaharescu [v. supra]; după război în conducerea U.F.A.R./U.F.D.R., apoi însoţindu-şi soţul în misiunile diplomatice; decorată prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a; după unele surse, bunica prezentatorului TV Andrei Zaharescu (fiul lui Mircea); mama lu Laurent Sorell (stabilit în Texas, S.U.A.), Mircea Zaharescu (Bucureşti), Anna Fielder (Londra) şi Vladimir Zaharescu (Ierusalim);

3030. ZAHARESCU, Vladimir (fiul lui Barbu şi Betty Zaharescu) – istoric la I.S.P.S.P. (de pe lângă C.C. al P.C.R.), publicist la Editurile Politică şi respectiv Militară în anii ’60-’70, ulterior emigrat în Israel împreună cu soţia şi fiica sa Zoya, în prezent research fellow la Universitatea Ebraică din Ierusalim;

Mircea

            Andrei

Andrei Zaharescu a fost purtătorul de cuvânt al lui Victor Ponta pe vremea când acesta era premier.[]

Andrei Zaharescu a făcut un împrumut uriaș, deși câștigă bani frumoși în Africa de Sud, țară în care este consul al României. Fostul soț al Andreei Berecleanu s-a împrumutat cu 300.000 de lei în 2018 și trebuie să returneze banii până în anul 2020. Suma este aproape egală cu salariul pe care l-a primit în anul în care a făcut împrumutul.

https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/barbu-zaharescu/

21 Iosif- Brauchfeld

657. IOSIF, Petre (n. Leon BRAUCHFELD) (25.XII.1907 – 26.VII.1982) – ilegalist (membru departid din 1938) şi kominternist (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1715), fost voluntar în războiul civil din Spania; de profesie medic; după război director al Operei Naţionale din Bucureşti (cf. Steinhardt 2005: 411115, Kuller 2010: 190 şi Solomovici 2003: 88); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, ca maior medic (r.) în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); director general adjunct la Societatea Română de Radiodifuziune (1945-1946), membru în Consiliul de îndrumare a Teatrului Poporului (1946-1948), director al Direcţiei Literare în cadrul Ministerului Artelor (1946-1948), director de departament în centrala M.A.E. (1948-1952), cadru didactic şi director al Şcolii de Literatură “Mihai Eminescu” din Bucureşti (1952-1956), apoi însărcinat cu afaceri la Roma, respectiv ambasador (promovat ministru plenipotenţiar) la alte reprezentanţe diplomatice ale României, la începutul anilor ’70 întors în centrala M.A.E. pe postul de director adjunct al Direcţiei de Informaţii (de presă, n.n.), apoi pensionat; cu fişă de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (dosar 46/1955, nr. inv 69); prozator, autor al lucrărilor procomuniste Filimon Sârbu: am murit pentru ca ţara mea să trăiască (1946), Cifrul (1948), Într-o noapte la Madrid (1955), etc.; decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a, iar în 1978 (consecutiv pensionării) cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a II-a;

versus liste I nepoti trecuti  la nora73.Iosif Mirica, fiica lui Şchor Iancu şi Hinda, născută la data de 14 iulie 1937 în localitatea Ştefăneşti, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Hanof nr. 25, Savion 56540. (3.886/2006)

68.Josef Clarisse, fiica lui Herşcu Natan şi Eva, născută la data de 9 octombrie 1956 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, 34721, str. Henrieta Sold nr. 2. (1.391/2005)

vrsus liste I 25.IOSEF REUT (95730/2016)

6. IOSEF DVIR (87627/2016);

7. IOSEF LIRAZ (87635/2016) ;

8. IOSEF RON (87627/2016);

13. JOSEF DOR (38466/2013) ;

14. JOSEF RACHEL (38469/2013) ;

15. JOSEF VERED (38470/2013) ;

22 Melinescu- Spitzer-Wasserman

911. MELINESCU, Ilca (n. Ilka SPITZER, căs. WASSERMAN, fiica lui Moritz şi Hilda) (1915 Bucureşti - 2002) – de profesie farmacistă, fostă ilegalistă deţinută la Mislea şi Dumbrăveni, după război secretara biroului Anei Pauker (şi după unii conducătoarea de facto a Ministerului Afacerilor Externe, M.A.E.) şi directoarea editurii de limba rusă “Cartea Rusă” (1953), secretar general al Ministerului Sănătăţii în anii ‘50, ulterior directoare la Editura pentru Literatură Universală, iar apoi redactor şef la Editura Univers (de unde se pensionează în (?)1981); decorată în 1949 şi respectiv în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; a fost soţia lui Nicolae Melinescu (funcţionar M.A.E. şi decan al facultăţii de Filozofie din Bucureşti) şi mama lui Nicolae Melinescu Jr., crainic al defunctului “Telejurnal” din perioada ceauşistă, în prezent încă angajat al TVR, fiul său (i.e. nepotul Ilcăi), Mihai, fiind actualul corespondent al TVR la Washington; martoră a acuzării în procesul lui Pătrăşcanu, pe care l-a acuzat de antisemitism;(Arh. St. Bucureşti, Ministerul Instrucţiunii Publice, Direcţia Învăţământului Superior, dosar nr. 620/1936, ff. 26-8, apud Nastasă 2011: 578);

6721. WASSERMAN, Aron (n. 26 nov. 1904) – membru de partid din 1944 (dosar W/6 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

8881. WASSERMAN, Emil (Şmil) - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1727; “dosare adiţionale”, p. 6);

8882. WASSERMAN, Herman (n. 28.I.1913 Moldoviţa) - în 1936 între studenţii evrei de origine română de la Brno (Cehoslovacia) aflaţi în atenţia organelor locale de informaţii ca desfăşurând activităţi comuniste

2858. VASERMAN, N. Henrieta (probabil Wasserman) - la începutul anilor ’60 redactor la Lupta de clasă, decorată cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a prin Decretul 550 din 9 sept. 1963;

1442. WASSERMAN, Henrietta – avocat; membru al contenciosului Ministerului Afacerilor Interne (1945-1948), apoi al Contenciosului Ministerului Justiţiei (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848);

8883. WASSERMAN, Moise (fiul lui Aizic) - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1466);

8884. WASSERRMAN, Peisah Favelev - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1726);

            versus

38.WASSERMAN ERWIN, fiul lui Wasserman Abraham şi Klara-Sura, născut la data de 22 iunie 1942 în localitatea Iampol, Republica Moldova, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rishon Le Zion, Sokolov 10. (3549/2004)

39.WASSERMAN MARTA, fiica lui Geller Chascel şi Schifra, născută la data de 6 mai 1943 în localitatea Moghilev, Ucraina, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rishon Le Zion, Sokolov 10. (3550/2004)

7.Chalamish Kiselstein Debora, fiica lui Wasserman Pincu şi Sima, născută la data de 29 noiembrie 1947 în localitatea Dorohoi, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Bnei-Brak, str. Gruner nr. 57. (1.899/2008)

23.Elazar Ella, fiica lui Waserman Bereu şi Fany, născută la data de 18 decembrie 1930 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Argov nr. 21. (2.158/2007)

25.VASERMAN TOM (63916/2016)

57. VASSERMAN ITAMAR MOTY (6358/2014) ;

57.VASSERMAN LIZA (6352/2014).

57. VASSERMAN ITAMAR MOTY (6358/2014) ;

23 Sperber

3158. MARGUL-SPERBER, Alfred (n. Alfred Sperber, cu pseudonim derivat din prenumele mamei, Margula) (23.X.1898 Storojineţ – 3.I.1967 Bucureşti) – evreu germanofon, în prmiul război mondial înrolat în armata austro-ungară pe frontul de Est, unde fraternizează cu bolşevicii şi aderă la Marea Revoluţie, în perioada interbelică funcţionar, redactor la Czernowitzer Morgenblatt şi membru al Cercului Cultural al scriitorilor evrei de limbă germană din Cernăuţi, în timpul războiului stabilit la Bucureşti pentru a evita deportarea, după august 1944 poet procomunist, “unul din pilonii principali ai realismului socialist din România” (Totok 2011), autor a zeci de poezii elogioase la adresa partidului (v. de ex. poezia “Partidul ţi-a dat vlagă”, întreg volumul Versuri pentru tineret, din 1959 şi multe altele), redactor la Radiodifuziune şi în presa de limbă germană din România (1948-1952), după care se dedică exclusiv scrisului şi traducerilor; decorat în 1954 cu Premiul de Stat clasa I-a (Kuller 2008a: 364-5);

8683. SPERBER, Mihai - în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 9 din 11 ian. 1941, partea I-a, p. 132);

24 Sebastian-Hechter

Mihail Sebastian (Iosif Hechter)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian

Mihail Sebastian (nume real: Iosif Mendel Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu; n. 18 octombrie 1907,[2][3] Brăila, România – d. 29 mai 1945,[2][3] Bucureşti, România) a fost un om de litere român, de origine evreu, care a scris romane, dramaturgie şi critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ţinând printre altele şi cronică muzicală.

Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, [] Moare în plină tinereţe creatoare, lovit de un camion în 1945, la numai câteva luni după lovitura de stat de la 23 august 1944.

https://adevarul.ro/cultura/carti/stigmatele-mihail-sebastian-evreul-chibzuit-legionar-comunist-

Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică Ed. Cartea Românească

În iulie 1944, Sebastian s-a întâlnit cu Lucreţiu Pătrăşcanu, membru fondator al Partidului Comunist din România, şi-atunci cei doi au făcut planuri în legătură cu viitoarea activitate a scriitorului la gazeta „România liberă“. După 23 august, când România a întors armele împotriva Germaniei Naziste, Sebastian a consemnat entuziast: „Toată noaptea am scris pentru «România liberă», care trebuia să apară în zori. Eram fericit că întâmplarea mă făcea gazetar în chiar noaptea victoriei“.

https://revistacultura.ro/nou/2010/09/mihail-sebastian-la-23-august/

Pe 30 iulie 1944, Mihail Sebastian se intâlneste cu Lucretiu Patrascanu la ferma colonelului Octavian Ulea, seful de Protocol al Palatului1 si var cu Patrascanu2, aflata in apropierea Bucurestiului, in Pantelimon. Pe 31 iulie Sebastian noteaza in jurnal: „Ieri, o zi intreaga petrecuta la o ferma, nu departe de Bucuresti, intr-o casa fermecatoare, ca un decor pentru «Jocul de-a vacanta»“. []Intalnirea lui Sebastian cu Patrascanu a fost aranjata probabil de Belu Zilber, fost coleg de liceu cu Patrascanu si legatura lui de partid din iarna lui 1943-19444. Tot ce stim despre continutul discutiei vine dintr-o insemnare a lui Sebastian din 31 august:[] Asadar, cu trei saptamâni inainte de 23 August, Sebastian accepta sa ia parte la actiunea ilegalista, de partea comunistilor. Ce va mai fi vorbit cu Patrascanu? []

Pe 23 august, imediat dupa lovitura de Palat prin care Antonescu fusese debarcat, lovitura la care atât Patrascanu cât si Zilber participasera activ, Sebastian e alaturi de cei doi – si nu numai6 – intr-o casa conspirativa din Strada Armeneasca, unde scrie la „România libera“ care urmeaza sa apara a doua zi dimineata, in sfârsit, in legalitate: „Toata noaptea am scris pentru «România libera», care trebuia sa apara in zori. Eram, fericit ca intâmplarea ma facea gazetar, in chiar noaptea victoriei“7.

De fapt, pe 24 august apar doua editii din „România libera“: o „editie speciala“ de doua pagini, nedatata si continând subtitrarea „ziar patriotic“, care a aparut in cursul serii, al noptii sau chiar „in zori“; si o editie datata 24 august 1944, nr. 11, tot de doua pagini. Diferentele sunt mai mult de paginare a materialelor decât de informatie. Totusi, a doua editie contine in plus „Declaratia Comitetului Central al Partidului Comunist din România“ si „câteva pasagii semnificative din brosura «Armata Rosie vine» recent publicata de partidul Comunist din România“.I

Dat fiind caracterul anonim al materialelor (anonim in doua sensuri: textele fie nu sunt semnate si se reduc la informatii cu o puternica prelucrare propagandistic-agitatorica, fie sunt asumate de instante supraindividuale – „Regele“, „Guvernul“, PCR; declaratia regelui fusese de altfel scrisa de Patrascanu si Zilber8), identificarea semnãturilor este dificilã.[]

In cazul colaborarii lui Sebastian, in momentul 23 august, cu „România libera“ si Partidul Comunist, avem de a face cu un scrib. Sebastian paraseste repede „România libera“, in jur de 31 august, inainte de a-si „angaja semnatura“11. Ceea ce nu inseamna ca decizia lui de a-si asuma un asemenea rol intr-un asemenea context nu face parte din biologia personajului Sebastian si nu este cât se poate de personala, de „a lui“[]

Ce a scris Sebastian in scurta lui perioada de „România libera“? Cu doua exceptii (una partiala, intrucât priveste doar reproducerea in ziar a unor fragmente dintr-un text publicat separat; dar amândoua majore), pentru care avem surse, nu se poate decât specula cu un grad redus de verosimilitate. []Daca ar fi sa speculez, as spune ca textul care deschide numarul datat din 24 august al ziarului a fost scris de Sebastian; stilul si retorica par sa fie ale sale:[]

Mai productiv este sa vorbim despre acele texte pentru care avem atestari de paternitate.

Primul dintre ele este „Manifestul Blocului National-Democratic“, publicat in numarul 13 din 27 august 1944 al „României libere“. Sebastian insusi marturiseste in jurnal, in nota din 7 septembrie, ca el este autorul:„Ma amuza cariera pe care o face o fraza din «Manifestul Blocului National-Democratic», redactat de mine: «Istoria nu face daruri».[] Despre al doilea text redactat de Sebastian in preajma lui 23 august (mai precis in saptamânile de dinaintea acestei date), si anume brosura „Armata Rosie vine“, nu se pomeneste nimic in jurnal. Exista insa o serie de marturii care fac atribuirea probabila:[]

Mihail Sebastian mîntuit? de Gheorghe Grigurcu

[]Străbătînd momentul legionar şi anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care nu ezită a scrie o broşură exaltat prosovietică, Armata Roşie vine, editată în preziua sosirii acesteia, iar în noaptea de 23 august, pe care o petrece alături de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Belu Zilber, redactează, febricitant, aşa-numitul Manifest al Blocului Naţional-Democratic, ce urma să apară în „România liberă”, sub semnăturile lui Iuliu Maniu, Const. I. C. Brătianu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Const. Titel Petrescu… []

Comentariu: Ciudata greutate cu care s-a stabilit ce a facut Sebastian in 1944 (combinaţia cu Patrascanu, scoarea primului numar din Romania Libera- 24 august, redactarea mafiestului Blocul partidelor democratice, compunerea odiosului opuscul "Armata rosie vine" (stiu ca doamna Corobca a gasit dovezile directe ca el a scris-o) se venerarea ostasului sovietic elibertaor) este al nenumurăbilul punct ce  se aseză pe aceeasi dreaptă "ireală"…. Cind nu s-a amai putut ascunde faptul, a venit explicatia: din cauza suferintelor provocate de antisemitismul, oprite de comunistii si armata rosie. perfeect logic/legitim. Dar tocmai asta e problema: EXISTA o explicatie  fireasca pentru particparea evreilor la distrugerea romanilor prin comunism.

Mihail Sebastian (Iosif Hechter)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Sebastian

Mihail Sebastian (nume real: Iosif Mendel Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu; n. 18 octombrie 1907,[2][3] Brăila, România – d. 29 mai 1945,[2][3] Bucureşti, România) a fost un om de litere român, de origine evreu, care a scris romane, dramaturgie şi critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ţinând printre altele şi cronică muzicală.

Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept şi filozofie la Bucureşti. Are o tentativă de a-şi da doctoratul în drept la Paris, soldată cu un eşec. Lucrează apoi ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, preşedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul, unde îl cunoaşte pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Prin legislaţia antisemită de la începutul anilor '40, i s-a interzis să mai funcţioneze ca jurnalist şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. Jocul de-a vacanţa este interzisă, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fără nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu. Piesa Ultima oră s-a jucat după moartea lui Sebastian, la Teatrul Naţional Bucureşti, sub direcţia lui Zaharia Stancu.[4]

Moare în plină tinereţe creatoare, lovit de un camion în 1945, la numai câteva luni după lovitura de stat de la 23 august 1944.[5] []

„Cu o grabă febrilă, Mihail Sebastian a intrat în rândurile luptătorilor sociali. I-am surprins o cuvântare la radio, asupra teatrului sovietic zămislit de frâmântarea războiului. (…) Ce adâncă şi înţelegătoare analiză, ce intuiţie a unor situaţii şi psihologii, atât de diferite de ale teatrului celorlalte naţiuni!“, a notat acesta cu ironie în volumul „Contribuţii critice“. Atunci s-a presupus inclusiv că accidentul lui Sebastian a fost pus la cale de comunişti, deşi autorul nu lucra împotriva regimului.

https://adevarul.ro/cultura/carti/stigmatele-mihail-sebastian-evreul-chibzuit-legionar-comunist-1_581b4b4f5ab6550cb82d4599/index.html

Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică

Ed. Cartea Românească

http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2373:mihai-iovnel-evreul-improbabil-mihail-sebastian-o-monografie-ideologic-cr&catid=346&Itemid=133

În iulie 1944, Sebastian s-a întâlnit cu Lucreţiu Pătrăşcanu, membru fondator al Partidului Comunist din România, şi-atunci cei doi au făcut planuri în legătură cu viitoarea activitate a scriitorului la gazeta „România liberă“. După 23 august, când România a întors armele împotriva Germaniei Naziste, Sebastian a consemnat entuziast: „Toată noaptea am scris pentru «România liberă», care trebuia să apară în zori. Eram fericit că întâmplarea mă făcea gazetar în chiar noaptea victoriei“.

https://revistacultura.ro/nou/2010/09/mihail-sebastian-la-23-august/

Pe 30 iulie 1944, Mihail Sebastian se intâlneste cu Lucretiu Patrascanu la ferma colonelului Octavian Ulea, seful de Protocol al Palatului1 si var cu Patrascanu2, aflata in apropierea Bucurestiului, in Pantelimon. Pe 31 iulie Sebastian noteaza in jurnal: „Ieri, o zi intreaga petrecuta la o ferma, nu departe de Bucuresti, intr-o casa fermecatoare, ca un decor pentru «Jocul de-a vacanta»“. Trimiterea la piesa din 1938 este, voit sau nu, ironica, intrucât, departe de a fi un exercitiu floral-escapist, intâlnirea de la ferma era una conspirativa, asortata momentului care precede evenimentul din 23 august: „Toata lumea conspira la Bucuresti de altfel. Orasul e plin de zvonuri si informatii trunchiate. Toata lumea e la curent. Numai Antonescu, cel vizat, se pare ca nu.“3

Intalnirea lui Sebastian cu Patrascanu a fost aranjata probabil de Belu Zilber, fost coleg de liceu cu Patrascanu si legatura lui de partid din iarna lui 1943-19444. Tot ce stim despre continutul discutiei vine dintr-o insemnare a lui Sebastian din 31 august: „Când, acum patru saptamâni, la ferma lui Ulea, ne-am inteles asupra gazetei, nu pot spune ca nu regretam in anumita masura ca ma intorc in jurnalism. Dar primeam situatia in masura in care imi dadea urgent posibilitatea sa spun tare tot ce am tacut, scrâsnind, timp de cinci ani.“5

„Gazeta“ este „România libera“, care aparea in ilegalitate. Asadar, cu trei saptamâni inainte de 23 August, Sebastian accepta sa ia parte la actiunea ilegalista, de partea comunistilor. Ce va mai fi vorbit cu Patrascanu? []

Pe 23 august, imediat dupa lovitura de Palat prin care Antonescu fusese debarcat, lovitura la care atât Patrascanu cât si Zilber participasera activ, Sebastian e alaturi de cei doi – si nu numai6 – intr-o casa conspirativa din Strada Armeneasca, unde scrie la „România libera“ care urmeaza sa apara a doua zi dimineata, in sfârsit, in legalitate: „Toata noaptea am scris pentru «România libera», care trebuia sa apara in zori. Eram, fericit ca intâmplarea ma facea gazetar, in chiar noaptea victoriei“7.

De fapt, pe 24 august apar doua editii din „România libera“: o „editie speciala“ de doua pagini, nedatata si continând subtitrarea „ziar patriotic“, care a aparut in cursul serii, al noptii sau chiar „in zori“; si o editie datata 24 august 1944, nr. 11, tot de doua pagini. Diferentele sunt mai mult de paginare a materialelor decât de informatie. Totusi, a doua editie contine in plus „Declaratia Comitetului Central al Partidului Comunist din România“ si „câteva pasagii semnificative din brosura «Armata Rosie vine» recent publicata de partidul Comunist din România“.I

Dat fiind caracterul anonim al materialelor (anonim in doua sensuri: textele fie nu sunt semnate si se reduc la informatii cu o puternica prelucrare propagandistic-agitatorica, fie sunt asumate de instante supraindividuale – „Regele“, „Guvernul“, PCR; declaratia regelui fusese de altfel scrisa de Patrascanu si Zilber8), identificarea semnãturilor este dificilã.[]

In cazul colaborarii lui Sebastian, in momentul 23 august, cu „România libera“ si Partidul Comunist, avem de a face cu un scrib. Sebastian paraseste repede „România libera“, in jur de 31 august, inainte de a-si „angaja semnatura“11. Ceea ce nu inseamna ca decizia lui de a-si asuma un asemenea rol intr-un asemenea context nu face parte din biologia personajului Sebastian si nu este cât se poate de personala, de „a lui“[]

Ce a scris Sebastian in scurta lui perioada de „România libera“? Cu doua exceptii (una partiala, intrucât priveste doar reproducerea in ziar a unor fragmente dintr-un text publicat separat; dar amândoua majore), pentru care avem surse, nu se poate decât specula cu un grad redus de verosimilitate. Fiind vorba in principal de texte scurte, nepersonale si neautonome din punct de vedere gazetaresc si ideologic, scrise cel mai probabil cu cerneluri amestecate in redactie, atribuirea de texte lui Sebastian este un proces prea putin relevant. Daca ar fi sa speculez, as spune ca textul care deschide numarul datat din 24 august al ziarului a fost scris de Sebastian; stilul si retorica par sa fie ale sale:[]

Mai productiv este sa vorbim despre acele texte pentru care avem atestari de paternitate.

Primul dintre ele este „Manifestul Blocului National-Democratic“, publicat in numarul 13 din 27 august 1944 al „României libere“. Sebastian insusi marturiseste in jurnal, in nota din 7 septembrie, ca el este autorul:„Ma amuza cariera pe care o face o fraza din «Manifestul Blocului National-Democratic», redactat de mine: «Istoria nu face daruri».[]

Despre al doilea text redactat de Sebastian in preajma lui 23 august (mai precis in saptamânile de dinaintea acestei date), si anume brosura „Armata Rosie vine“, nu se pomeneste nimic in jurnal. Exista insa o serie de marturii care fac atribuirea probabila:

(i) Al. Rosetti vorbeste, intr-o pagina de ziar dedicata lui Sebastian dupa moartea lui, de „brosurile pe care le-a scris cu prilejul loviturii de stat de la 23 August 1944“ („Victoria“, 13 iulie 1945);

(ii) In aceeasi pagina cu Rosetti, Ieronim Serbu este mai exact bibliografic: „Cine cunostea structura sufleteasca si intelectuala a lui Mihail Sebastian n-a fost surprins de evolutia lui din ultimii ani, care marca o atitudine net antifascista. Aceasta atitudine a fost sustinuta printr-o activitate periculoasa in ilegalitate, când a scris si o brosura despre Armata Rosie.“ (Ieronim Serbu, „Antifascistul“, in „Victoria“, 13 iulie 1945);

(iii) D. I. Suchianu, un alt familiar al lui Sebastian, vorbeste in 1975, la o Rotonda comemorativa organizata de Muzeul Literaturii Române, despre aceasta brosura:

„D.I. Suchianu: Vreau sa te intreb daca ai citit cartea lui… «Armata Rosie vine!»

Serban Cioculescu: Nu. Nu am citit.

D. I. Suchianu: Care este mai mult decât… Eram in momentul acela groaznic, când nu stiam ce se intâmpla, când voiam sa iesim din razboi, când el era pus de noi la curent cu toate activitatile noastre conspirative si a fost insarcinat sa scrie aceasta carte, care era o fresca a ignominiei in care se gasea intelectualitatea româneasca in momentul acela. O carte foarte frumoasa.“13

Acestor marturii (venite, toate, din surse credibile si suficiente pentru a compune o ipoteza verosimila) li se pot adauga o serie de argumente circumstantiale care, singure, nu „demonstreaza“ nimic, dar care impreuna sunt convergente cu ipoteza ca Sebastian a scris brosura, alcatuind ceea ce s-ar putea numi un front de interpretare.

In primul rând, e plauzibil ca la intâlnirea cu Patrascanu s-a stabilit o actiune ceva mai concreta decât posibilitatea teoretica a unei colaborari intr-un viitor vag.

In al doilea rând, prezenta pe 23 august a lui Sebastian in chiar miezul evenimentelor (redactarea „României libere“ alaturi de doi dintre responsabilii loviturii de stat) arata ca era un personaj (i) credibil pentru comunistii suferind altfel de secretomanie si (ii) un personaj care pastrase legatura conspirativa cu comunistii.

In al treilea rând, fragmente din brosura sunt publicate in „România libera“ din 24 august – numar la a carui redactare Sebastian stim ca participa. Unul dintre cele doua fragmente – si aici sta argumentul circumstantial – contine, sub titlul „«Programul» Partidului Comunist“, câteva pasaje privind tocmai problema antisemitismului:[] Desigur, se poate contraargumenta ca Sebastian doar a ales un fragment pe o tema ce-l preocupa dintr-o brosura avuta la indemâna. Dar cum se face ca din toate brosurile scoase cu acel prilej tocmai „Armata Rosie vine“ se gasea in redactia „României libere“?

Un al patrulea argument tine de atitudinea mai mult decât favorabila a lui Sebastian fata de Armata Rosie dupa intrarea sovieticilor in Bucuresti. Nimic nu-l impiedica, odata risipit pericolul nazist, sa critice abuzurile soldatilor sovietici. Totusi, simpatia lui Sebastian este fatisa, iar „scuzele“ pe care li le gaseste sunt imperturbabile. Un singur exemplu: „Soldatii astia rusi, care trec pe strazile Bucurestiului, cu zâmbetul lor de copil si cu badarania lor cordiala, sunt niste ingeri. De unde iau puterea sa nu puna foc peste tot, sa nu ucida, sa nu prade, sa nu prefaca in scrum orasul asta in acre locuiesc mamele, nevestele, surorile, amantele celor acre au asasinat, incendiat si nimicit propria lor tara?“

In fine, la sfârsit dar nu in ultimul rând, nu poate fi lasat deoparte argumentul intern al stilului: „Armata Rosie vine“ pare scrisa de Sebastian. Stilul brosurii prezinta asemanari de nuanta cu maniera stilului eseistic al lui Sebastian. Din motive de spatiu renunt aici la analiza filologica paralela, pentru a prezenta câteva fragmente []

Străbătînd momentul legionar şi anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care nu ezită a scrie o broşură exaltat prosovietică, Armata Roşie vine, editată în preziua sosirii acesteia, iar în noaptea de 23 august, pe care o petrece alături de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Belu Zilber, redactează, febricitant, aşa-numitul Manifest al Blocului Naţional-Democratic, ce urma să apară în „România liberă”, sub semnăturile lui Iuliu Maniu, Const. I. C. Brătianu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Const. Titel Petrescu… Intervine însă o neaşteptată cădere a celui ce părea în fine pus în armonie cu mersul istoriei. Cu puţine zile înainte, aidoma unui zelos propagandist, Mihail Sebastian, proclama cu voce înaltă că „oricîte piedici ar sta în cale, glasul Partidului Comunist va fi auzit şi înţeles, pentru că este astăzi însuşi glasul instinctului naţional de conservare”, şi nu mai puţin decît „o chemare la viaţă”. Adăugînd cu imprudent entuziasm că în ţara sovietelor ar avea loc „o experienţă de regenerare umană de proporţii uriaşe”, ce ar înfăptui, într-o apoteoză a prezentului, „şcoli, teatre, stadioane, spitale, sanatorii, muzee de artă, biblioteci”. Dar deodată se ivesc, în paginile jurnalului, mărturiile unei dezolări, ale unei crize atît de rapid instalate încît pare aproape neverosimilă. La finele anului 1944, scriitorul se declară a se afla deja „într-o fundătură mizerabilă”.

Comentariu: Ciudata greutate cu care s-a stabilit ce a facut Sebastian in 1944 (combinaţia cu Patrascanu, scoarea primului numar din Romania Libera- 24 august, redactarea mafiestului Blocul partidelor democratice, compunerea odiosului opuscul "Armata rosie vine" (stiu ca doamna Corobca a gasit dovezile directe ca el a scris-o) se venerarea ostasului sovietic elibertaor) este al nenumurăbilul punct ce  se aseză pe aceeasi dreaptă "ireală"…. Cind nu s-a amai putut ascunde faptul, a venit explicatia: din cauza suferintelor provocate de antisemitismul, oprite de comunistii si armata rosie. perfeect logic/legitim. Dar tocmai asta e problema: EXISTA o explicatie  fireasca pentru particparea evreilor la distrugerea romanilor prin comunism

25 Mendelsohn

3167. MENDELSOHN, Alfred (fiul lui Leon; 4/17.II.1910 Bucureşti – 9.V.1966 Bucureşti, cimitirul “Filantropia”) – în cvasitotalitatea biografiilor întocmite de autori evrei i se menţionează exclusiv opera muzicală; compozitor; membru de partid din 1945; redactor muzical la Scânteia (1945-1946); secretarul subsecţiei (1946-50), respectiv preşedintele secţiei Muzică a A.R.L.U.S. (1950-?); responsabil muzical la postul de radio România liberă (1946-1947); membru al Comitetului pentru Arte din cadrul Direcţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. (1946-1948); din februarie 1949 membru al Comisiei de triere şi verificare a materialelor de muzică simfonică de pe lângă Ministerul Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136); profesor la Institutul de Artă / Conservatorul Bucureşti şi membru al Consiliului Director al Operei de Stat (din 1948); inspector general în cadrul Direcţiei Muzică a Ministerului Artelor (1947-1948); deputat în Sfatul Popular Bucureşti (1948-1952); secretar al celulei de partid (1946-1948), secretar (1947-1948), membru al Biroului (1946-1956) şi secretar al Societăţii/Uniunii Compozitorilor (1956-1966), calitate în care în 1956 de pildă declama: “Uniunea Compozitorilor […] desfiinţează din rădăcini caracterul mercanil al vechii Societăţi […] şi orientează eforturile creatorilor şi ale muzicologilor spre o concepţie nouă spre crearea unor opere importante, legate de viaţa şi aspiraţiile poporului nostru, creatorul socialismului” (revista Muzica, nr. 3/1956, apud P. Brâncuşi 2006: 163-4); redactor la revista Muzica, unde opinează că “în artă se duce o bătălie aprigă între nou şi vechi”, acuză “tendinţele retrograde, reacţionare, care vor să izoleze arta de popor” şi preaslăveşte “marea lumină care a răsărit în octombrie 1917” (idem); autor prolific de compoziţii omagiale la adresa liderilor, partidului şi ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucţia” (1949), simfonia cu cor “Sub cerul de vară” (versuri Maria Banuş), “Simfonia a IV-a, Apelul Păcii”, oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbuşirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie [româno-sovietică, n.n., I.A.]”, cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ş.a.; multiplşu decorat de autorităţile statului comunist, dar şi de către fostul suveran Mihai, în 1946, cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946) (Kuller 2008a: 261-2; P. Brâncuşi 2006: 122, 147, 162, 163-4, 166-7 şi 2005: 104-5, 111; S.D. Pop 2007: 3, 9; O.L. Cosma 2006: Miliţia Spirituală 2011; Catalan 2009: 188);

337. DUNĂREANU, Horia (n. Harry MENDELSOHN) – medic M.A.I.; membru în comisia de editură din cdrul Direcţiei Studii a Ministerului Sănătăţii în 1948; membru în Colegiul Ministerului Sănătăţii şi chiar adjunct al ministrului în guvernul Gheorghiu-Dej; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (întocmit 1953) (inclus în Kuller 2008a: 437);

versus

8.Mendelsohn Morel, fiul lui Mendel şi Relly, născut la 25 aprilie 1949 în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, Alenby 35.

101.Mendelson Arie, fiul lui Eli-Haim şi Eti, născut la data de 1 octombrie 1959 în localitatea Gura Humorului, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Gazit Gilon, Haifa. (1.562/2006)

65.MENDELSOHN GERSHON (23669/2015).

26 Negrea-Lobl

2982. NEGREA, Arnold (n. Arnold LÖBL) (d. 1996 Ierusalim) – originar din Făgăraş, în anii ’30, după absolvirea studiilor universitare la Berlin şi Basel, devine membru al reţelei Ajutorul Roşu, iar din 1941 secretarul organizaţiei de partid Turda; la sfârşitul lui 1944 numit secretar al organizaţiei P.C.R. Turda, din 1946 până în 1962 profesor de economie politică la Universitatea Bolyai (până în 1959), apoi la universitatea unificată Babeş-Bolyai, şeful catedrei de economie politică (1956-1959), ocupând şi funcţia de director de studii al Universităţii, ulterior, până la sfârşitul anilor ’60, decan al Facultăţii de Istorie şi Filologie; recenzor al cărţii lui Pavel Dan, Despre limitele şi contradicţiile utilizării tehnicii în capitalism (în Korunk, sub titlul “Könyv a technikai fejlődés korlátairól a kapitalizmusban”, 1958) respectiv director al întreprinderii de comerţ exterior din Cluj; emigrat după pensionare în Israel împreună cu soţia sa, Zita (n. Weinberger);

27 Panaitescu - Witzling

1019. PANAITESCU, Horia (n. Harry Elias WITZLING) (18.V.1921 Bucureşti - 21.III.1986155) – membru de partid din 1940, activist P.C.R.după război, absolvent al Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti; din 1956 şi până la pensionarea din ani ’70 director general adjunct (şi după 1973 membru al Colegiului) Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri - formal al doilea om în sistemul cenzurii din timpul comunismului; în afara activităţii guvernamentale publicist realist-socialist; cu dosar de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie C.C. al P.C.R. (întocmită 1954);

28 Năvodaru - Fischer- Stănescu- Foldes

2770. NĂVODARU, Petre (n. Peter Avram FISCHER, la 21.III.1913, d. nov. 1988) (socrul lui Paul Goma) – ilegalist (membru de partid din 1933), cu dosar personal la Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1891); după august 1944 redactor la cotidianul pro-comunist Era Nouă şi la Scânteia391, în 1946-1947 redactor la ziarul Universul, respectiv director adjunct al editurii omonime; în sept. 1947 numit de ministrul Justiţiei în funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Editorilor din România, din partea Editurii de Stat (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8019); în 1948 iniţial numit consilier de legaţie M.A.E. la Legaţia R.P.R. din Oslo şi Helsinki (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 532), iar din iunie director general adjunct al Editurii de Stat (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142); apoi exclus din partid urmare a implicării sale în “dosarul Pătrăşcanu”, după 1957 director adjunct la Direcţia Centrală de Statistică (şeful departamentului Studii Demografice) şi ulterior publicist la diverse edituri; în 1961 propus pentru decorare într-un raport al Direcţiei Treburilor Cancelariei P.M.R. (Goma 2007; Balaş 2008: 413, 424; Solomovici 2004: 184; Tismăneanu 1991: 141);

http://inst-idst.ro/ro/idst/mecanisme-represive/partea-ii-literele-m-p/n/pagina7

Năvodaru, Petre                       Membru P.C.R.; ilegalist; prieten al lui Lucreţiu Pătrăşcanu; arestat; judecat în procesul „lotului Pătrăşcanu”; acuzat de spionaj în favoarea S.U.A.; reabilitat, 1956 (Zilber, A., 148).

Sora lui Petre Năvodaru; arestată; anchetată (Zilber, A., 112, 166).

http://www.paulgoma.com/replica-lui-sorin-toma-catre-redactia-jurnalului-national/

https://moldova.europalibera.org/tismaneanu/2017/3/25

Pe de altă parte, Dej era conștient că între protejații săi, Ceaușescu și Preoteasa, distanța intelectuală era astronomică. Cei doi, care se cunoșteau bine din lagăr, evadaseră împreună de la Târgu-Jiu, cu o lună înaintea lui 23 august. Anumite surse afirmă că în această perioadă Nicolae Ceaușescu și Grigore Preoteasa s-au adăpostit în locuința mamei prietenei (apoi soției) lui Grigore, Ecaterina (Kati), militantă de origine maghiară, nepoată a lui Ștefan Foriș. După război, sora lui Kati, Iluș, a fost măritată, până la prematura-i dispariție în urma unui cancer, cu Petre Năvodaru (ulterior socrul lui Paul Goma, Năvodaru fiind el însuși un personaj despre care ar merita scris un eseu).

Decretul nr. 25/1972 privind eliberarea unor tovarăși ... - Lege5 Tovarășii Petre Năvodaru și Mircea Bulsanu se eliberează din funcțiile de directori generali adjuncți ai Direcției Centrale de Statistică.

 a preveni plecarea din Bucureşti, Ana-Maria Goma fusese chemată la editura Cartea Românească şi Petre Năvodaru la editura Univers sub diverse motive.

TESU Solomovici : http://www.ziua.ro/display.php?data=2003-11-25&id=133317

Toti au mintit, au inventat vini imaginare si i-au improscat cu noroiul acuzatiilor false pe "vinovati", si in primul rand pe Lucretiu Patrascanu. Martorii evrei n-au facut exceptie: Petre Navodaru (alias Fischer), ing. Emil Harstein, Ilca Wasseman (Melinescu), ilegalistii Suzana Kun, Ilie Constantinovski, Dorina Rudich (viitoarea sotie a fruntasului comunist Gogu Radulescu), Eta si Paul Wexler, Alexandru Nuta (Haimsohn), Ana Solomon, Gabriel Steinberg, Maximilian Guttman, Valentina Goldenberg (doctorita care i-a procurat Lenei Constante otrava ceruta pentru Patrascanu, inaintea arestarii acestuia), Paula Bacalu, Egon Weigl. Nimeni nu a facut exceptie, aidoma tuturor martorilor romani, cu totii laolalta, fara deosebire de nationalitate, etnia speciala a martorilor mincinosi, etnia unica a infricosatilor, nici o diferenta intre marturia criminala a comunistei evreice Ana Toma si depozitia criminala a martorului-roman Gheorghe Tatarascu, preocupati mai mult sa-si salveze pielea decat sa respecte adevarul. Daca Securitatea avea nevoie de o marturie mincinoasa semnata de o personalitate inalta a culturii, cum era, de pilda, profesorul lingvist Alexandru Graur, nu a fost nici-o problema ca acesta s-o furnizeze.

2218. NĂVODARU, Luiza (n. Amalia Luiza FISCHER, căs. ELMAN, fiica lui Avram) (d. 2000) – ofiţer la Direcţia a II-a Contrasabotaj a D.G.S.P. până în 1952, când este destituită şi anchetată alături, inter alia, de fratele ei, Petre Năvodaru, în dosarul “dosarul Pătrăşcanu”, ulterior exonerată, devine şef de catedră (limbi străine) la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa (oficial “Şcoala de Ofiţeri M.A.I. nr. 3”) (1953-1958), apoi transferată la Direcţia “F” a Ministerului de Interne, calitate în care este decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; după trecerea în rezervă traducătoare la diverse edituri, în anii ‘90 pensionară M.A.I.; soacra lui Paul Goma (Balaş 2008: 413; Dobre et al. 2006: 82; Rosek 2006: 101; Cosma 1994: 45; 70; Deletant 1999: 332; Goma 2007: 118);

[1584 Năvodaru Luiza Amalia (Ellmann) 29.03.1921]

1317. STĂNESCU, Eugen (n. Aron FISCHEL, după alte surse Arthur FISCHER) - istoric marxist, după război şef de tură în echipa de cenzori ai presei scrise (Carol Neumann apud Solomovici 2003: 379) ca secretar de presă la Direcţia Presă din centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372); ulterior director adjunct al Editurii Academiei R.P.R. şi şef al secţiei de istorie şi arheologie a Institutului de Studii Sud-Est Europene în anii ’50-’70;

1318. STĂNESCU (căs.), Joseta (Josette) - membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale instituite prin Decretul-Lege nr. 364 din 2 mai 1945 (A.N.I.C., fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dos. 1027, Corobca 2008: 15, n.6), iar din 1946 translator interpret-şef în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);

3099. FÖLDES, László (n. FISCHER) (26.VI.1922 Arad – 10.I.1973 Cluj) – publicist şi scriitor, fost deportat sub ocupaţia maghiară din Ardealul de Nord, după război membru de partid în Cluj, cu articole procomuniste la Korunk, profesor de estetică la Academia de Muzică din Cluj şi la Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu”, membru al filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, se debareasează pe parcursul anilor ’60 de dogmatismul care l-a caracterizat în anii ’50 (Kuller 2008a: 150; Balas 2008: 149; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 171, 173);

            vezi Fischer la 2.5.a

28.STĂNESCU-FLADERER DIANA-GRATIELA (103078/2016)

            Firul Stanescu este completat la aparatul represiv

            vezi fischer

29 Novicov - Neuman

3182. NOVICOV, Mihail (n. NEUMAN, fiul lui Maximilian şi Varvara (n. Dox))  (27.VIII.1914 Odessa – 9.IX.1992 Bucureşti) – alt propagandist de prim rang al sistemului comunist; ilegalist încă din timpul studenţiei la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, de unde este exmatriculat în 1933 pentru activitate comunistă; încarcerat între 1933 şi 1944; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1515); imediat după august 1944 director şi proprietar al ziarului şi tipografiei “Moldova liberă” din Iaşi (1944-1947), apoi redactor-şef la România Liberă, şeful secţiei Propagandă şi Agitaţie a comitetului judeţean de partid Iaşi (1945-1946), din 1945 membru al Secţiei cenzoriale de Producţie Artistică a U.S.A.S.Z., critic literar promotor al realismului socialist504; inspector general (1948) şi apoi director administrativ al Direcţiei Literară în cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1949), membru al Consiliului de îndrumare a Teatrului Poporului (din 1948), secretar al Uniunii Scriitorilor (1949-1953), redactor-şef al revistei Flacăra şi director al Şcolii de Literatură Mihai Eminescu” din Bucureşti (1950-1951), vicepreşedinte al Comitetului de Stat al Cinematografiei (1953-1954), profesor la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” (unul din cei cu care studentul Paul Goma intrase într-un conflict deschis), iniţial la catedra de Teoria  Literaturii (1952-1953), apoi şeful catedrei de literatură rusă şi sovietică (1954-19788), rector al Institutului “Maxim Gorki” (1949-1962, rector între 1958 şi 1962), preşedintele Asociaţiei Slaviştilor din România (1976-1990); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a;

5622. NEUMANN, Ernst - după august 1944 în conducerea locală P.C.R. Timişoara, implicat în formarea organizaţiei locale a C.D.E. (Glass 2002: 146-7);

https://sites.google.com/site/iudaismroonline/personalitati-evrei-din-romania

PRIM RABIN DR. ERNEST NEUMANN. S-a nascut la 12 ianuarie 1917, in comuna Ceica. Studii liceale si teologice la Oradea. Intre 1935-1940, a urmat Seminarul Rabinic si Facultatea de Filologie, Limbi Semitice si Istorie Orientala, din Budapesta. In 1940, si-a sustinut doctoratul. In 1941 – examenul de capacitate pentru a putea profesa in tara. Din 1941 pana azi, este rabin al obstii evreiesti din Timisoara si decan de varsta al reprezentantilor cultelor din acest oras. A participat la numeroase congrese rabinice in Israel, la centenarul Seminarului Rabinic din Budapesta (1977) si, in 1988, la un Congres al Miscarii Iudeo-Crestine, tot in capitala Ungariei. Este unul dintre promotorii miscarii ecumenice din Timisoara.

2772. NEUMANN, Carol [a nu se confunda cu “spaniolul” omonim, inginer, v. supra] – conform propriilor memorii, în 1945 angajat la Agerpres, ulterior la comisia de cenzură instituită în cadrul Ministerului Propagandei; din iunie 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4);în anii ’50 se reînscrie la Facultatea de Medicină, profesând ulterior ca medic (apud Solomovici 2003: 379, 380-1);

2984. NEUMAN, Charlotte – asistentă la cabinetul de marxism-leninism al Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1951) (I.P.B. f.a. p. 41);

            vezi 2.1.c

30 Aszody

2626. ASZODY, Ion (n. László ASZÓDY) (16.X.1908 Arad – 24.XI.1976) – scriitor şi publicist, membru de partid, între “evreii maghiari” din “prim-planul vieţii culturale şi intelectuale comuniste” (Vágó 1981: 123, n.26); în sept. 1947 numit de ministrul Justiţiei membru al Consiliului Director al Asociaţiei Editorilor din România (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8019); director adjunct al S.C.S. “Editura de Stat” (1948-1950), în perioada 1950-1951 director adjunct în cadrul Editurii pentru Literatură (viitoarea E.S.P.L.A.) (Pienescu 2008: 156), redactor la Flacăra (1952-1969) şi Korunk (1957-1969) şi autor la Editurile Ştiinţifică şi Politică; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

31 Călugăru- Croitoru

3068. CĂLUGĂRU, Ion (n. Buium sin Ştrul Leiba CROITORU, fiul lui Ştrul sin Leiba Croitoru şi Ţipa) (14.II.1902 Dorohoi – 22.V.1956 Bucureşti) - ziarist asumat marxist în perioada interbelică (publicând, inter alia, la Vremea şi Cuvântul465), membru de partid cu stagiu recunoscut din 1942; după război membru fondator al sindicatului scriitorilor evrei (alături de Emil Dorian şi Ury  Benador); în 1945 numit de ministrul Muncii consilier pentru presă şi revistă la Oficiul “Muncă şi Lumină”; redactor la diverse ziare controlate de comunişti (Scânteia, Contemporanul, Viaţa Românească), în iunie 1948, membru în comitetul director al nou înfiinţatei reviste Viaţa Românească; considerat autoritate ideologică în domeniu, ales autor de prefeţe la cărţile Editurii “Cartea Rusă”, autorul nuvelei Oţel şi Pâine – o apologie a industrializării comuniste, considerat de istoricul literar Ana Stelejan ca fiind unul din primii agitatori propagandişti din Români şi pilon al “noii ordini din literatură”; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946), iar apoi, de mai multe ori, de autorităţile comuniste;

            (versus vezi la punctul c- Croitoru )

3069. CĂLUGĂRU-CĂPITĂNEANU, Titina (fiica lui Ştrul sin Leiba CROITORU şi Ţipa, sora lui Ion Călugăru; căs. Căpităneanu) (8.I.1911 Dorohoi - 1973 Bucureşti) – nume sonor în seria exponenţilor realismului socialist în artele plastice; membru de partid din 30 martie 1945, pictor, după august 1944 colaboratoare la Scânteia (cvasipermanent), Contemporanul, Gazeta literară, Informaţia, Arta plastică, din 1949 conferenţiar la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu din Bucureşti”, din 1950 membru în conducerea Uniunii Artelor Plastice, co-autoare a cărţii Grafica sovietică (1950), un veritabil ghid normativ-prescriptiv al realismului socialist pentru graficienii şi pictorii români, în care artista decretează: “trebuie să ştim a învăţa de la artiştii sovietici cum să facem din arta noastră o artă activă, de luptă, cum să fim fermi pe poziţia luptei împotriva cosmopolitismului şi formalismului în artă”466; decorată de autorităţile comuniste cu premiul “Ion Andreescu” al Academiei R.P.R. în 1949, ordinul Muncii clasa a II-a în 1949, medialia “Cinci ani de la eliberarea de sub jugul fascist” în 1952 şi ordinul “23 August”; incinerată la crematoriul “Cenuşa” (Arhiva U.S.H.M.M., colecţia RG-25.012M, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1940-1944, dosar nr. 488/1943; M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 711; Kuller 2008a: 100; S. Ştefănescu 2009; Mândrescu 2004: 20-21; J.G.S.I.G.R. 1993: 11);

2667. CROITORU, Avram (fiul Bertei, n Löbel) (n. 23.VII.1930) – ziarist la Scânteia (1949-1956), iar din 1956 până la pensionare la revista Albina (ed. de Ministerul Culturii); ulterior redactor la Realitatea Evreiască (2002-2009);

3917. CROITORU, Bercu - redactor la ziarul procomunist Lupta Moldovei din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 34-35, nr. crt. 29835, 30 aprilie 1948);

32 Pas - Schritter- Cassvan

1023. PAS, Ion (n. Calman SCHRITTER) (6.X.1895 Bucureşti – 20.V.1974 Bucureşti) – fost membru P.S.D. şi redactor la Gazeta în anii ‘20-’30, cu convingeri nedisimulat marxiste; după război vicepreşedintele secţiei Presă a A.R.L.U.S., membru al Comisiei pentru epurarea presei de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale (1945-1946), vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, ministrul Artelor (1946-1948), membru neîntrerupt al C.C. al P.M.R. între 1948 şi 1965, preşedintele Comitetului de Stat pentru Radiodifuziune şi Televiziune (1958-1965, apoi pensionat); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946); decorat cu ordinele “Steaua R.P.R.” clasa a II-a (1948) şi “Steaua R.S.R.” clasa I-a (1964);

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2014/05/20/erou-al-muncii-socialiste-ion-pas-calman-schritter/

„pentru merite deosebite in opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversari a eliberării patriei”, și de către Nicolae Ceausescu, cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (1971) și medalia de aur Secera și Ciocanul (Decret 155/1971) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”.

[*Cf. dosarului pe care l-a depus la casa de pensii a ziariştilor în 1943, locul şi data de naştere a ziaristului Ion Pas, născut Calman Schritter, fiind identică cu cea a viitorului demnitar comunist Ion Pas ]

7191. CASSVAN IEŞEANU, Sarina (3.I.1894 Bacău – 8.I.1978 Bucureşti) – soţia lui Ion Pas; prozatoare, traducătoare, publicistă; în perioada interbelică cu articole în Steagul, Socialismul, Rampa, Cuvântul Liber, etc.; în 1941 i se fixează domiciliu obligatoriu “pentru legături cu servicii informative străine”; din 1945 membru de partid şi al Societăţii Scriitorilor (Arhiva U.S.H.M.M., colecţia RG-25.012M, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1940-1944, dosar nr. 554/1943; M.Of. nr. 58 din 9 martie 1942, partea I-a, p. 1720; CSIER/Kuller 2008: 98-9);

2656. CASSVAN, Lazăr (Eliezer) (fiul Sarinei-Sara, ilegalistă) – în anii ’50 redactor la E.S.P.L.A., ulterior publicist, critic literar şi cinematografic (e.g. Mituri şi legende din lumea filmului (Ed. Eminescu, 1976), O lume de celuloid (1979), Unora le place filmul (Ed. Eminescu, 1981), etc.);

33 Profeta

3190. PROFETA, Laurenţiu (12.I.1925 Bucureşti – 20.VIII.2006) – membru şi compozitor devotat partidului, enumerat de muzicologul P. Brâncuşi între autorii de “cântec de masă conceput în ritm de marş”, director adjunct al Societăţii Române de Radiodifuziune (1949-1953), şeful Direcţiei Muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953-1955, 1959-1961), cu studii de perfecţionare la Conservatorul din Moscova (1945-1959), secretar general al U.C.M.R. (1968-1989); după 1989 compozitor pentru Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti; autor, inter alia, al compoziţiilor muzicale “Pentru August 23”, “Luminile roşului Octombrie”, “Cantata patriei”; decorat de statul comunist cu ordinul Muncii clasa a III-a (1959), ordinul “Meritul Cultural” (1969), cu Premiul U.C.M.R. (1968, 1969, 1977, 1984), etc. (Kuller 2008a: 304; O.L. Cosma 2006; S.D. Pop 2007: 7; P. Brâncuşi 2006: 166-7 şi 2005: 104; A. Brumaru 2006: 17, 21; YIVO Institute..., f.a.);

https://sites.google.com/site/iudaismroonline/personalitati-evrei-din-romania

LAURENTIU PROFETA. S-a nascut la 12 ianuarie 1925, in Bucuresti. Studii: Facultatea de Filosofie din Bucuresti, Conservatorul din Bucuresti si din Moscova. Printre compozitiile sale, mentionam:[]

34 Vitner - Winter

3249. VITNER, Ion (n. Jakob WINTER, fiul lui Leon şi Ghizela (n. Zoller)) (19.VIII.1914 Bucureşti - 12.IV.1991 Bucureşti) – fost deportat în Transnistria, apoi redactor la Scânteia (1944-1946) şi Orizont (1944-1947), redactor-şef la Contemporanul (1947-1949), apoi redactor-şef adjunct la Flacăra (1949-1950), colaborator la Gazeta Literară, Contemporanul, Tribuna şi Viaţa Românească, unde publică seria de articole intitulată “Pe drumul realismului socialist”; consacrat ca al doilea critic literar marxist al României524 şi scriitor proletcultist rebarbativ, numit în 1948 (deşi stomatolog de profesie) şef adjunct al catedrei de literatură română modernă la Facultatea de Litere/Filologie din Bucureşti, parte a înlocuirii tuturor apropiaţilor lui George Călinescu (căruia îi ia de altfel locul în 1950) la catedră cu oameni aserviţi regimului; va conduce caterda până în 1970, când se pensionează; membru în conducerea Societăţii, apoi Uniunii Scriitorilor (1948-1960), decorat cu Premiul de Stat (1949 şi 1955) şi Premiul Academiei R.P.R. (1954);

2860. VITNER, Carol – încadrat iniţial în iunie 1948 ca translator interpret-şef la Direcţia Culturală, dar transferat rapid ca lector la Direcţia Presă (organismul instituţional de cenzură) din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1949), responsabil de controlul pe teren al cărţilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5463-4; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134; A.N.I.C., fond D.G.P.T., dosar 7/1948, apud Corobca 2008b);

            versus

114.Witner Mauriciu, fiul lui Marcu şi Clara, născut la data de 16 iunie 1929 în localitatea Botoşani, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzelya, str. Levin nr. 28. (139/2005)

113.Witner Erika, fiica lui Schneider Avram şi Ecaterina, născută la data de 14 octombrie 1937 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzelya, str. Levin nr. 28. (137/2005)

            65.Lazarovitch Daniela, fiica lui Witner Mauriciu şi Erika, născută la data de 5 august 1964 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzeliya, str. Amir nr. 7. (1.507/2008) Copii minori: Lazarovitch Karin, născută la data de 20 iunie 1994.

131.Vitner Clareta, fiica lui Schvartz Nathan şi Mirla, născută la data de 5 iunie 1949 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Holon, str. Ramat Ha Golan 25/15. (33/2008)

            58.Vitner Golan Natisse, fiica lui Vitner Marius şi Clareta, născută la data de 17 decembrie 1976 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Holon, str.Ramat Hagolan nr. 25. Dosar nr. 32/RD/2008

85.WINTER CHEN (60604/2012).

86.WINTER MAAYAN (60610/2012).

87.WINTER SHOSHANA (60608/2012).

88.WINTER YARDEN (60615/2012).

35 Vlad- Magyar

1433. VLAD, M. Teodor (Vlad Tivadar MAGYAR) – evreu maghiarofon originar din Timişoara ilegalist, de formaţie tâmplar, după război activist de partid, director adjunct în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (din mai 1948), co-autor (alături de Ed. Mezincescu, T. Călugăru şi Gh. Şaru) al volumului Grafica sovietică (Bucureşti: Cartea Rusă, 1950), ulterior vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Artă (1950-1953, responsabil cu direcţiile Teatru, Muzică, Arte Plastice şi Cinematografie), apoi însărcinat cu afaceri la Ambasada României de la Moscova (indicat ca evreu în Kuller 2010: 190, Solomovici 2003: 89 şi E. Giurgiu 2002); fişă de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.C.R. (dosare anexe nr. 11/1954, nr. inv. 43);

36 Roman- Neulander

2a "1133. ROMAN, I. Valter (n. Ernest (în unele documente maghiarizat Ernö) NEULÄNDER)179 (7.X.1913 Oradea – 11.XI.1983 Bucureşti) - evreu maghiarofon, membru de partid din 1931; în 1933 este expulzat pentru activitate ilegală comunistă din Cehoslovacia, unde era student la Brno; în 1945 cu grad de maior, şeful secţiei educaţie şi cultură în Divizia a 2-a de voluntari români “Horia, Cloşca şi Crişan” (în cadrul Armatei Roşii); după august 1944 general-maior (în 1949), şeful Direcţiei Propagandă din Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă (E.S.P.) (1945-1948), transformată ulterior în Direcţia Superioară Politică a Armatei (1948-1950, perioadă în care a îndeplinit funcţia de locţiitor politic al Marelui Stat Major), membru în colegiul de redacţie de la Scânteia (1946), coordonatorul reorganizării Siguranţei ca D.G.S.P. în cadrul Ministerului de Interne în 1948, cadru didactic la Universitatea P.C.R. la sfârşitul anilor ’40, ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1951-1953, când este destituit, fiind reabilitat în 1964); profesor de economie politică la I.P.B. (1953-1955, chiar şef de catedră între 1953 şi 1955, respectiv în 1967-1968 cu grad de conferenţiar la catedra de socialism ştiinţific), directorul Editurii Politice (1964-1967, 1968-1983); membru al C.C. al P.C.R. (1965-1983); în anii ’70 preşedintele secţiei de Ştiinţe Politice a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu”; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a, cu ordinul Muncii clasa I la împlinirea a 50 de ani în 1963 (Decretul nr. 614 din 9 oct. 1963), iar în 1981 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a; tatăl lui Petre Roman, primul premier al României după decembrie 1989";

https://www.contributors.ro/insomnii-dialectice-die-partei-hat-immer-recht/

Vladimir Tismaneanu 29/08/2014

"Ora trei dimineața la Budapesta, octombrie 1956. Zgomotul și furia demonstrațiilor și marșurilor de noaptea trecută s-au domolit, dar puțini sunt cei care își dau seama că o epocă a luat într-adevăr sfârșit. La Ambasada Sovietică, munca se continuă la turație maximă: ambasadorul Iuri Andropov și consilierul său, Vladimir Kriucikov, au o întrevedere cu un oficial român, trimis în mare grabă la Budapesta de către Gheorghiu-Dej, în misiune specială. Numele lui e Valter Roman.[]Dacă există ceva ce Valter dispreţuieşte şi urăşte visceral, acel ceva e şovinismul. Josnicia egoistă, stridentă şi vrednică de dispreţ a naţionalismului. Îşi aminteşte de copiii care strigau pe stradă, în Oradea, sloganuri stupide, odioase împotriva „jidanilor”. Doar în Partid a reuşit să-şi facă uitate spaimele – teribilele, insuportabilele sale nelinişti.[] Pe când se afla în Spania, Valter a fost – dacă nu chiar implicat direct – indubitabil la curent cu lichidarea grupării foco libertario în Catalonia şi cu asasinarea lui Andrés Nin de către Gerő, Vittorio Vidali şi brutele lor ucigaşe. În orice caz, se situa la antipodul valorilor preţuite de către Orwell, socialistul anti-autoritar. Un intelectual central-european ce râvnea cu disperare să-şi uite atât originea etnică, cât şi valorile inițiale, Valter s-a oţelit şi a devenit un practicant abil al artei dublugânditului: întotdeauna gata să aprobe linia partidului, să o explice, chiar şi atunci când cei mai buni prieteni ai săi erau înfieraţi drept renegaţi detestabili, elemente corozive abjecte şi trădători ai cauzei.[]La sosirea Anei Pauker, în urma schimbului de prizonieri dintre Stalin și guvernul român din vara anului 1940, el s-a alăturat nou-formatului nucleu de exilați al Partidului Comunist Român. []Valter era disponibil, gata să slujească interesele cetății sfinte a comunismului. A primit un apartament la Hotel Lux, unde a întâlnit-o pe Hortensia, o comunistă spaniolă căsătorită cu un activist important, apropiat al lui Dolores Ibárruri, La Pasionaria.[]Valter şi Hortensia şi-au părăsit partenerii de viaţă. Valter i-a adoptat pe copiii Hortensiei (Mirela şi Raul), întemeindu-şi o nouă familie. În România postbelică, au mai avut împreună doi copii: Pedro şi Carmen"

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2014/10/07/valter-roman-neulander/

"În anul 2000, istoricul rus Tofik Islamov a descoperit că în 1944, tatăl lui Petre Roman a propus comisiei sovietice care investiga situaţia Transilvaniei, ca această provincie să-şi declare independenţa, sub garanţii sovietice şi occidentale. Petre Roman a contestat concluziile, dar Islamov a adus argumente suplimentare, arătând un document din 1944, în care Valter Roman consideră atât România şi Ungaria vinovate de război împotriva Uniunii Sovietice, iar Transilvania „un conglomerat etnografic”, cu o „tradiţie a suveranităţii regionale, a independenţei economice” și drept „cea mai progresivă parte a ţării”.De asemenea, dezertorul Ion Mihai Pacepa l-a acuzat pe tatăl lui Petre Roman că a participat la reprimarea sângeroasă a Revoluției Ungare din 1956.[] activist responsabil cu agitația si propaganda la Comitetul județean P.C.dR.Ilfov si în resortul propagandistic al C.C. al U.T.C.dR. (oct. 1933–mai 1934);[]  maior în războiul civil din Spania,[]La începutul anului 1939 s-a retras cu brigăzile internaţionale în Franţa, ajungând cu ajutorul partidului la Paris”.În mai 1 939 a fost trimis, cu un grup de tovarăşi, în URSS, unde a lucrat ca inginer la fabrica de avioane „Kalinin” din Kaliningrad, iar la izbucnirea războiului s-a înrolat voluntar în Armata Sovietică, fiind repartizat la o unitate specială. Din mai 1942 a lucrat la Moscova, mai întâi la Komintern, apoi la Institutul de Cercetări Ştiinţifice.[]

            Căutările "Neulander" neproducînd corelaţii, să revenim la Romani, deşi au alte surse ….

1130. ROMAN, S. Andrei (n. Dezsö GRÜN, zis şi “Dezideriu”, fiul lui Şulem şi Hani (n. Samuel)) (16.XI.1904-1982) (“Bondi”) – evreu maghiarofon, de profesie zugrav; membru P.C.d.R. din 1924, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 322); voluntar în Spania, după război colonel de Securitate, apoi controlor la Comitetul Controlului de Stat (1954 – anii ’60); dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (11/1954); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat cu ordinul “Steaua R.S.R.” prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 157 din 4 mai 1971;

1131. ROMAN, Eugenia (n. Jenia “Erna” Abramovna ROSMAN) (n. 1907, Soroca) – ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2002); în anii ’50 activistă a secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (fişă de cadre întocmită în 1955);

5861. ROMAN, Lupu (n. Lupu Baruhovici ROSMAN) (10.VII.1909 Basarabia – 1957 Bucureşti) – ilegalist (din 1934) şi militant comunist, incinerat la crematoriul “Cenuşa” (Bezviconi 1972: 237) (dosar R/67 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2082);

            Nu găsim însă , pe listele de tip II decît "39.ROMAN VAN DAALEN SHIRLY (13930/2014)."

37 Şaraga

29a 3229a. ŞARAGA, Lascăr (1892 Iaşi – 5.VII.1968 Israel) (cunoscut mai ales sub pseudonimul literar “Samson Lazăr”) - de formaţie avocat, menţionat drept comunist radical în multiple memorii ale unor autori evrei; în perioada interbelică ziarist la săptămânalul stângist Egalitatea şi avocat al inculpaţilor comunişti ilegalişti, în 1941 aflat în atenţia Siguranţei ca activist comunist categoria  A (în 1940 urma să fie internat în lagărul de muncă obligatorie de la Miercurea Ciuc; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu); după război secretar general simultan al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din Vechiul Regat (U.C.E.R.V.) şi al Federaţiei Uniunii de Comunităţi Evreieşti din România (F.U.C.E.); din 1945 membru în C.C. al organizaţiei procomuniste I.K.U.F. (a evreilor vorbitori de idiş) şi membru în conducerea C.D.E.; membru al comisiei interimare a Uniunii Colegiilor de Avocaţi din România (1946-1948); în ian. 1948 numit preşedinte al Comisiei Interimare a Casei Centrale de Asigurări a Avocaţilor din România (v. M.Of. nr. 23 din 29 ian. 1948, partea I-a, p. 683); poet, nuvelist şi publicist până în 1957, când a emigrat în Israel, unde a activat ca publicist sub pseudonimul amintit; cf. Solomovici (2003: 185), în Israel, Şaraga “bombarda” redacţia ziarului comunist de limbă română Glasul Poporului cu “poezii patriotice şi imnuri închinate păcii. Erau aceleaşi poeme pe care le publicase în presa comunistă din Româniam cuvântul partid dispăruse în favoarea Sionului”;

            Nu am reperat legături pe firul Saraga cu listele anexe, nici în forma I: 

45.Shatz Rachel, fiul lui Şaraga Iacob şi Liliana, născut la data de 14 noiembrie 1962 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, Rehov Kipnis nr. 1. Copii minori: Shatz Itay, născut la data de 6 octombrie 1992, Shatz Yuval, născut la data de 23 iulie 1996. Dosar 1710/RD/2004.

137.Saraga Asaf Yakov, fiul lui Şaraga Şuiăm şi Aurelia, născut la data de 2 iulie 1942 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiriat Haim, str. Alexandru Zaid nr. 70. (402/2008)

116.Shraga Midian, fiul lui Şaraga Izu şi Fani-Hildegard-Filipine, născut la data de 12 iulie 1953 în localitatea Moineşti, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Lehavim Anafa 0002. (125/2007)

            nici in forma II : "70. SARAGA SHMUEL MEIR (4414/2016)" ;versus liste III:??

            nevaînd potriviri nici cu altele puncte Şaraga din lista Apostu:

29b 3230. ŞARAGA, Sami – fostă figură notorie a lumii interlope bucureştene şi susţinător al reţelei “Ajutorul Roşu” în perioada interbelică; după război activist comunist, instalat de Gheorghiu-Dej director în cadrul Ministerului Industriei Uşoare (Solomovici 2003: 185-6);

38 Zilber

1494. ZILBER, C. Herbert (zis “Belu”, în fişele din penitenciare ZILBERT220) (14.X.1901 Tg. Frumos – 1978 Bucureşti) - ilegalist, “la 27 de ani era spion sovietic”, condamnat ca atare la 5 ani închisoare (Solomovici 2004: 184); după război iniţial consilier economic în centrala Ministerului Afacerilor Străine (din mai 1945), apoi expert în delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (1947), apoi director al Institutului Român pentru Studiul Conjuncturii, profesor de economie politică la Universitatea Bucureşti şi director al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.) între 1944 şi 1947, arestat şi condamnat în “procesul Pătrăşcanu”, graţiat în 1964, ulterior publicist sub pseudonimul “Andrei Şerbulescu”; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 96/1968;

84. Herbert (Belu) Zilber, director al Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC) între 1944 și 1948, când va fi arestat și ulterior judecat în “procesul Pătrășcanu”

983. NAUM, Ana (17.VI.1914 – 24.XII.1977) (nume de cod în perioada ilegalismului: Nuţu Fuxman, soţia lui Belu Zilber) – în reţeaua “Ajutorul Roşu” în timpul războiului, cu stagiu de ilegalistărecunoscut din 1932, ulterior directoarea adjunctă a Direcţiei Generale a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării Cărţii (transformată apoi în D.G.P.T.) de pe lângă Consiliul de Miniştri până în anii ’50 (v. Pienescu 2008: 154, 155), ulterior redactor la Editura de Stat pentru Imprimate şi Publicaţii; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;

            versus

36.Grupam Mira, fiica lui Silber Karol şi Lotti, născută la data de 15 decembrie 1946 în localitatea Vatra Dornei, judeţul Suceava, România, cu domiciliul în Israel, Bat-Yam, str. Arlozorov nr. 19. (1442/2007)

99.Zilber-Bercovitz Drorit, fiica lui Mendel şi Ester, născută la data de 16 iulie 1968 în localitatea Petah Tiqva, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Raanana, str. Shlonski Avraham nr. 5. (230/2009). Copii minori: Zilber Ayelet, născută la data de 19.06.1996, Zilber Dvir, născut la data de 24.09.1998, Zilber Shavit, născut la data de 24.08.2002.

102.Wirzberger Fraide, fiica lui Silber Andor şi Enţa, născută la data de 9 aprilie 1966 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim 79853, Smuel Hanavi 72. (2.582/2007)

63. SILBER ROY (5330/2016);

99.Zilber-Bercovitz Drorit, fiica lui Mendel şi Ester, născută la data de 16 iulie 1968 în localitatea Petah Tiqva, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Raanana, str. Shlonski Avraham nr. 5. (230/2009). Copii minori: Zilber Ayelet, născută la data de 19.06.1996, Zilber Dvir, născut la data de 24.09.1998, Zilber Shavit, născut la data de 24.08.2002.

39 Brucan- Brucker- Sidorovici- Bogdan- Puican-Pincu

3a "202. BRUCAN, Silviu (n. Saul BRUCKER (în certificatul de naştere “Brucar”), fiul lui Adolf şi Ethel (Etty))57 (18.I.1916 Bucureşti - 14.IX.2006 Bucureşti) – ilegalist, după 23 august 1944 şeful secţiei politice iar apoi redactor-şef adjunct al ziarului Scânteia (până în anii ’50), cel care conducea întreaga campanie propagandistică de comunizare, acelaşi care în mai 1945 ameninţa în ziar: “Da, nici o cruţare! Bandiţi manisto-salaziţi!”; ambasador la Washington (1956-1962); vicepreşedinte al Consiliului Radioteleviziunii Române (1962-1966); diverse alte funcţii în ministerele conduse de M. Constantinescu, I. Chişinevschi şi apoi L. Răutu; marginalizat în anii ’80, aflat în atenţia U.M. 0110 (“anti-KGB”); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1955); după 1989, “eminenţa cenuşie” a F.S.N.-C.P.U.N. şi orchestrator al înfiinţării G.D.S., respectiv analist politic comentator la ProTV chiar şi la 15 ani după 1989; a avut 3 surori: Clara (căs. cu Leopold Puican), Tony (căs. cu Jean Bogdan, v. supra) şi Henriette (căs. cu Lică Vişan); incinerat la crematoriul “Cenuşa”"; [? "U.S., Obituary Collection, 1930-Current      Death, Burial, Cemetery & Obituaries Silviu Brucan   Birth   abt year Death            Abt 2006 Obituary place Washington"]

Să completăm profilul familiei:

3b "1275. SIDOROVICI BRUCAN, R. Alexandra (n. MARCOVICI; căs. iniţial Sidorovici, ulterior Brucan; zisă “Saşa”) (1906 Constanţa – 2000 Bucureşti), soţia lui Silviu Brucan – ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1587, doc. 28 şi nr. 1830, doc. 6); după război acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946); fondatoare şi membră în comitetul de conducere al U.F.A.R. (1945-1948), membru în comitetul exeutiv al Federaţiei Internaţionale a Femeilor Democrate (1946-1948-?), membru al C.C., al Comitetului Executiv şi secretar general al U.F.D.R. (1948-1952-?), deputată de Bucureşti în Adunarea Deputaţilor / Marea Adunare Naţională (1946-1948-1952); procuror general al regiunii Oltenia (1949-1953), secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948; conferenţiar şi şef-adjunct al catedrei de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București, numită în funcţie prin decizia Direcţiei Cadre a Ministerului Industriei (1949-56)191; ulterior funcţionar în cadrul ambasadei României la Washington, împreună cu soţul ei, ambasador; în anii ’60-’70 conferenţiar la Academia “Ştefan Gheorghiu”";

            Semnalînd că nu am găsit potriviri de nume pe listele anexe decît, pe listele tip II:

 6. BRUCKNER SHARON (14149/2013) .

Dar se pare că nu erau pui de revenit din Israel. Familia aceasta, ca şi a lui Roman (Iliescu?) din păcate, a rămas cu noi….

173. BOGDAN, Jean (n. Iancu BERMAN50, fiul lui Philip şi Rosa (n. Stark)) (16.V.1916 Bucureşti - 2001 (S.U.A.?)) – cumnatul lui Silviu Brucan (căsătorit cu sora acestuia, Tony, fiica lor, Adriana Livianu, locuind în prezent în S.U.A.) şi fratele ofiţerului de Securitate Hary Bogdan; cu diverse funcţii în aparatul economic şi financiar al statului comunist de-a lungul perioadei postbelice; cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, 14/1951);

3050. BOGDAN, George Radu (11.III.1920 Galaţi – 12.VIII.2011 Bucureşti) – critic şi istoric de artă marxist, redactor la Ecoul (1944-1945), apoi la Scânteia tineretului (1945-1948), inspector şef în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (1948-1950), conferenţiar la Catedra de Istoria Artei - Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" (din 1951), şef de secţie la Muzeul Naţional de Artă, iar în anii ’60 cercetător principal şi şeful sectorului artă modernă şi contemporană la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, iar în anii ’70 ministru adjuct al Educaţiei şi Învăţământului (eliberat din fucnţie în 1977); verişorul lui Vladimir Colin;

168. BOGDAN, Alexandru (n. GOLDEMBERG) (n. 5 dec. 1912) – membru de partid din 1944 (dosar B/178 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din mai 1945 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Propagandei, ulterior promovat consilier de presă; pensionat la cerere în martie 1947, cu grad de consilier de presă (M.Of. nr. 67 din 22 martie 1945, partea I-a, p. 2146; M.Of. nr. 62 din 15 martie 1947, partea I-a, p. 1946; M.Of. nr. 105 din 12 mai 1945, partea I-a, p. 3806);

5729. PINCU, Leopold - în 1948, după naţionalizare, numit de ministrul Industriei contabil-şef al întreprinderii “C. Iodănescu” din Bacău (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7341)

PINCU, Leopold          1914   Bucuresti / Romania    JM-13.254 DI-5           Slave Labor

Prin decizia Nr. 45.664 din 12 Mai 1947, s'a schimbat d-lui Leopold Pincu, niscut la 27 Mai 1904 in Brfiila,

domiciliat in Bucuresti. str. Labirint Nr. 186, numele sau patronimic de Pincu in acela de Puican, spre a

se numi Leopold Puican.

40 Bîrlădeanu- Goldenberg?

4a "110. BÂRLĂDEANU, Alexandru (n. GOLDENBERG (?)) (25.I.1911 Comrat (Basarabia) - 13.XI.1997, Bucureşti) – licenţiat în drept (1937, Iaşi), profesor de drept (1937-1940), rămas în Basarabia după iunie 1940, în timpul războiului evacuat în Karaganda, revenit în ţară în 1946, probabil agent sovietic (Watts 2011: 148 n. 4, 198, 376); membru de partid din 1943 (când, în calitate de membru al C.C. al partidului comunist din R.S.S.M. este trimis la studi la Institutul Central Economic de la Moscova), expert economic al Comisiei guvernamentale române la tratativele de pace de la Paris (1946-1947), secretar general al Ministerului Economiei Naţionale (1946), apoi al Ministerului Industriei şi Comerţului (1947-1948), ministru adjunct al Industriei (1948), ministru adjunct al Comerţului (1948), ministru al Comerţului Exterior (1948-1953, 1953-1955), preşedinte al C.S.P. (1955-1956), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1965 şi 1967-1969), preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (1967-1968); membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1955-1969), membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (1962-1965), membru al Comitetului Executiv şi al Prezidiului Permanent al CC al PCR (1965-1969), din 1970 preşedintele secţiei de Studii Economice la Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu” şi, după 1989, preşedinte al Senatului în prima legislatură postdecembristă (1990-1992) şi vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994); multiplu decorat de autorităţile comuniste, dar şi de către fostul suveran Mihai, în 1947, cu Ordinul “Coroana României” în grad de Comandor";

https://spetcu.wordpress.com/2013/08/11/calatoria-initiatica-a-secuiului-ratacitor-in-raiaua-gagarusa/

"Acum mi-e foarte clar de ce fostul demnitar comunist Alexandru Bârlădeanu (n. 1911 – d. 1997), născut Saşa Goldenberg, membru al CC al PMR/PCR (1955-1969), ajuns după 1989 senator, născut la Comrat, din tată evreu şi mamă româncă, şi-a ales acest nume de scenă pentru a urca treptele PCR. Pur şi simplu Bârlădean e cel mai întâlnit nume de găgăuz vorbitor de limbă rusă din Comrat. Mai departe veţi vedea o grămadă de nume româneşti în grafie chirilică: Tătar, Arnăut, Stoica, Crăciun, Vlah, Covurluianu, Neagu, Bejenar, Mardar, Croitor, Furtună, Oatu. Numele nu sunt alese de mine special, pur şi simplu sunt mormânt lângă mormânt. Ăsta-i poporul găgăuz vorbitor de limbă rusă!"

            Si o afirmatie a lui Tudor Voicu  care ar trebui neaparat verificată, avind în vedere gravitatea acuzaţiei:

https://arhiva-romanilor.blogspot.com/2012/07/

"Ca represalii pentru impuscarea celor 25.000 de evrei din Odessa, de catre autoritatile romane, I.V. Stalin a ordonat executarea a 15.000 de prizioneri de razboi romani la Saratov, pe Volga (vezi Transnistria, vol. II, pag. 70,71, de Jean Ancel). Comandantul Politic al lagarului de prizonieri de razboi romani era evreul Goldenberg (1911-1997), originar din orasul Comrat, Basarabia, care dupa 1945 s-a stabilit in Romania,, unde a si murit, fiind inmormantat la Cimitirul Ortodox Sf. Vineri din Bucuresti. Acest evreu GOLDENBERG, cunoscut în România cu numele de Bârlădeanu Alexandru a fugit la ruși în luna iunie 1940, unde s-a înrolat în armata Uniunii Sovietice cu numele de Sasha Bardenco, şi cu gradul de colonel. El a fost recunoscut de un fost student de la Universitatea din Iaşi, unde acest evreu, Bârlădeanu, fusese asistent universitar. El nu a îndrăznit să vină în România, decât în anul 1945, când a fost răsplătit cu înalte funcții în conducerea Statului Român de evreica Ana Pauker, chiar şi cu un castel în oraşul Breaza, pe Str. Națiunii, nr. 9 (cel mai mare și mai frumos imobil din Breaza). O mai mare batjocura nici nu se putea !"

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2020/08/19/alexandru-barladeanu-din-pcr-in-fsn/

" Pensionat la 58 de ani; exclus din partid, după „scrisoarea celor 6„".

https://liviudrugus.wordpress.com/tag/alexandru-barladeanu/

"Pentru că am amintit de Al Bârlădeanu (prezentat în episodul de ieri) nu pot să nu observ că în Wikipedia nu se aminteşte nimic despre tatăl său – evreu, după cei trei autori, iar despre mama sa se scrie că este fiica unui preot român, în timp ce în cartea pe care o prezint Al. B. apare ca fiind fiul unui evreu şi al unei femei despre care doar pot presupune că era rusoaică, fiul având etnia rusă. Ofiţer sovietic în NKVD, a avut calitatea de recrutor pentru serviciile sovietice, având numele de cod Marcel []"

            versus (după ce s-ar lămuri problema filiaţiei) numeroşi Goldenberg pe listele I (dar nici unul urmaş de Saşa/Alexandru-vezi listele incluse la apartul politic ) şi numeroşi pe listele II ), ţinînd cont şi de indicaţia: V Tismăneanu: " Sandu si Irina, ai lui Alexandru Barladeanu"

            Căutarea corelaţiilor putindu-se extinde şi la alţi "Bîrlădeni" de pe listele Apostu:

"2641. BÂRLĂDEANU, Daniel (1926 – XI.2009 Bucureşti, cimitirul sefard) – în anii ’50 colaborator la mai multe cotidiane, apoi consacrat la Flacăra, unde a fost inclusiv secretar de redacţie (‘60’-’80), după Revoluţie autor al mai multor cărţi [];

2642. BÂRLĂDEANU, Victor (17.XII.1928 Bucureşti – 5.I.2007 Bucureşti) – corector la Graiul nou (ziarul de limbă română al trupelor sovietice din Bucureşti) (1946-1947), redactor la secţia culturală a ziarului Scânteia (1947-1949), corespondent al ziarului la Moscova (1949-1955), începând cu anii ’60 activ mai ales ca criitor (membru U.S.R. din 1949), după 1989 membru fondator şi secretar general al Asociaţiei Culturale de Prietenie România-Israel; fii săi au emigrat în Israel în anii ’80"

3021. VAIDA, Aurel (n. Avram GOLDEMBERG, a.k.a. sub pseudonimul literar Goldemberg-Vaida) (30.I.1910 Iaşi – 17.XII.1965 Bucureşti) - ilegalist şi atentator în perioada interbelică; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1190); în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 255 din 27 oct. 1941, partea I-a, p. 6598); decorat de M.A.N. în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, după război secretar economic al Ministerului Industriei şi Comerţului (din febr. 1948), ulterior director de muzeu la Institutul de Istorie al Partidului, semnatar al unor articole la Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Steaua, Viaţa românească, Veac nou, etc., scriitor proletcultist incurabil450 (ca membru al U.S.R. a participat activ la excluderea unor scriitori în 1955) şi ocupând diverse funcţii de conducere la mai multe edituri comuniste;

vezi la 2.5.a

b Explorări la „categoria mijlocie”

1

17. ADERCA, Felix (n. Froim Zeilicu ADELSTEIN, fiul lui Avram Adercu (n. Adelstein, orig. din Austro-Ungaria) şi Debora (n. Dobrişa Iosub)) (13./26.III.1891 Puieşti (odin. jud. Tutova, azi Vaslui) – 12.XII.1962 Bucureşti) – în perioada interbelică funcţionar la Ministerul Muncii (1920-1944) şi publicist; după război iniţial reîncadrat ca şef de secţie la Ministerul Muncii (în martie 1945), ulterior şeful Direcţiei Învăţământ Artistic din Ministerul Artelor (1946-1948, când se pensionează);

18. ADERCA, F. Marcel (fiul lui Felix (v. supra) şi al Rubinei (n. Rifca Penchas, 1890-1974)) (26.I.1920 Craiova – 21.III.2008, Bucureşti, cimitirul sefard) - funcţionar în centrala M.A.E. (1948-1951), exclus din partid în 1953, ulterior funcţionar la “Cartea Rusă” (1953-1954), respectiv redactor la Ed. pentru Literatură Universală (1954-1975, când se pensionează), editor, publicist (v. şi dosarul său de la C.C.P. (nr. inv. 41/99 din 22.IV.1954));

19. ADERCA, Clara (n. Klari KAHANA) (prima soţie a lui Marcel Aderca, recăs. ulterior cu Jana) – funcţionară în centrala Ministerului Comerţului Exterior (1953-1957), ulterior funcţionară la Sovromlemn (1957-1960) – menţionată în dosarul de la C.C.P. al soţului său (1954); emigrată în Israel, ulterior stabilită în Occident, recăs. cu Richard Raskind;

2

27. ALEXANDRU, Mihail [alias]– la începutul anilor ’30 student la Drept, cazat la căminul (pentru studenţi evrei) “Schuller”23, ilegalist din “vechea gardă”, ministru adjunct al Comerţului Interior (1948-1952), ulterior epurat, apoi reabilitat, secretar general al Ministerului Educaţiei şi Culturii în mandatul lui Ilie Murgulescu, din anii ’60 secretar general al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă; []

3

35. ALMOSNINO, Leon (d. 1971, Bucureşti) – în perioada interbelică director în cadrul Societăţii Române de Telefoane, după august 1944 şeful Serviciului Presă din Ministerul Poştei şi Telecomunicaţiilor (1950-1954), destituit şi exclus din partid în 1954 pentru neglijenţă în serviciu (dosar nr. 363/169 din 1.12.1954, fond C.C.P.; nu a fost niciodată arestat, aşa cum avea să pretindă ulterior fiul); tatăl poetului George Almosnino;

4

30. ALPERIN, Siegfried (fiul lui Heinrich şi Ernestina) (1913 – 1994 Israel) – membru al Comisiei mixte de cenzură24 instituite în mai 1945 în cadrul Ministerului Propagandei25, din nov. 1945

şeful Direcţiei Cinematografie din Ministerul Propagandei, apoi regizor la Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) şi în paralel redactor la Radiodifuziune, exclus din partid în 1951 pentru fost colaboraţionism cu legionarii şi afacerism (dosarul personal la C.C.P., nr. inv. 372/665, din 2.I.1951); căs. cu actriţa Teodora Alperin (n. Teodora Anka, 1917-2003) (v. producţia La clacă, 1946);

2618. ALPERIN, Samuel (n. HALPERN) – şeful secţiei crainici la Societatea Română de Radiodifuziune după război, ulterior în cadrul Direcţiei Cinematografie din Ministerul Informaţiilor (v. M.Of. nr. 160 din 16 iulie 1947, partea I-a, p. 6098; M.Of. nr. 290 din 14 dec. 1946, partea I-a, p. 12912) ;

5

3034. ALTERESCU, A. Simion (n. Simon IERUSALIM, fiul lui Aron şi Clara) (3.V.1921 Constanţa – 1995 Israel) – teatrolog; redactor la România Liberă (1944-1946), secretar de redacţie la revista Lumea (1945-1946) şi la Radiodifuziune (1946-1947), redactor responsabil la Rampa (1946-1948), membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Teatrelor a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (din iunie 1948); inspector general în Ministerul Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Generală a Teatrelor (1948-1951); prim-redactor la Contemporanul (1948-1952); apoi la revista Teatrul în anii ‘50, responsabil ca reprezentant al partidului cu impunerea liniei dogmatice la revistă, profesor şi şef de catedră la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale" (1949-1964), critic (cercetător ştiinţific) la Institutul de Istoria Artei, secţia de teatru-cinematografie (din 1951), exclus din partid în 1962 urmare a decoperirii legăturilor sale cu grupului implicat în jaful asupra maşinii Băncii de Stat a R.P.R. din 1959 (v. dosarul de la C.C.P. nr. 381/671 din 9.XI.1962); emigrat în Israel în 1987, unde a publicat ocazional sub semnătura “Simion Alterescu-Ieruşalmi”;

(versus: vezi la a)

6

2620. ANTIP, Felicia (n. Felicia Rene SOLOMON, fiica lui Moriţ (alias Moise) şi Clara (n. Revici)); căs. Lazarovici, iar din 1954 Antip) (28.I.1927 la Focşani – 16.II.2013 Bucureşti) - soţia generalului (ziarist militar) Constantin Antip (1925-2011, cu care are doi copii: Florin şi Igor Antip); redactor la Agerpres (1950-1963), la revista Lumea (1963-1971) şi la Radio (“Tribuna României”) (1971-1984); decorată în 1964 cu Medalia Muncii; a locuit până la sfârşitul vieţii în Bucureşti, pe str. Londra;

Felicia („Riri”) (n. Solomon, 28 ianuarie 1927, Focsani – 16 februarie 2013 (86 ani), București), fiica lui Moise (Moritz) Itzic Solomon (n. 16 august 1898, Beresti-Bistrita, Roman, Romania – d. 1992 (93-94 ani), Israel)și Clara Solomon (n. Revici, 17 octombrie 1905, Nicorești, Galați, Romania – d. 14 februarie 1993 (87 ani), București); soția generalului (ziarist militar) Constantin Antip (n.27 octombrie 1925 – d. 21 februarie 2011 (85 ani)), cu care a avut doi copii: Florin Antip (casatorit cu Oana-Lelia Antip) şi Igor Antip (căsătorit cu Rada (Rodica) Istrate). Redactor la Agerpres (1950-1963), la revista Lumea (1963-1971) şi la Radio (“Tribuna României”) (1971-1984); decorată în 1964 cu Medalia Muncii. Fosta soție a lui Ozias Lazarovici.(n. 1918)

Constantin Antip

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Antip

A început să lucreze în 1945 ca redactor la gazeta „Vreme nouă” din Vaslui, pe care a condus-o apoi din 1946.[2]

În octombrie 1948 a fost chemat în corpul ofiţerilor, cu gradul de locotenent şi încadrat în redacţia cotidianului „Glasul Armatei” (publicaţie care din ianuarie 1952 şi-a schimbat titlul în „Apărarea Patriei”). A început activitatea ca redactor (1948-1951) şi a continuat-o ca şef de secţie (1951-1953), redactor-şef adjunct (1953-1955), redactor-şef (1955-1959, 1962-1969).[2]

Între 1955 şi 1975 a făcut parte din conducerea „Uniunii Ziariştilor Profesionişti, din 1958 până în 1965 a fost redactor şef al revistei „Presa noastră”, organ al Uniunii Ziariştilor. []În 1967 s-a numărat printre fondatorii revistei Magazin Istoric, al cărei redactor-şef a fost până în 1968. Primul număr avea să apară în aprilie 1967 şi aborda istoria reală. şi nu cea contrafăcută, [] După 20 de ani de activitate în armată, la 23 august 1968, Constantin Antip a fost înaintat la gradul de general-maior. La sfârşitul anului 1969, a fost numit adjunct al secretarului Consiliului Politic Superior din Ministerul Apărării Naţionale membru în Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (instituţie care a fost înfiinţată în anul 1949, transformată în Comitetul pentru Presă şi Tipărituri în 1975 şi desfiinţată în 1977). A lucrat aici până în 1975, când a fost numit directorul Muzeului Militar Central, funcţie pe care a ocupat-o până la pensionare, în 1987.[2]

7

3038. AUERBACH, Franz Iosif (5.III.1915 - 2002) – scenarist, regizor dramaturg; după august 1944 membru de partid, director succesiv al Teatrului de Operetă, Teatrul Poporului şi Teatrului din Ploieşti, ulterior al Teatrului Evreiesc de Stat (1955-1987), în anii ’50 cercetat disciplinar de C.C.P. (dosar nr. 1275/788 din 10.VIII.1954); decorat în 1967 cu ordinul “Meritul Cultural” cls. IV-a;

3039. AUERBACH, Vily (1929 – II.2011 Bucureşti) – în perioada comunistă inspector principal pentru biblioteci în cadrul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, apoi producător în cadrul studiourilor cinematografice Bucureşti (inclusiv în anii ’90), în ultimii ani aio vieţii redactor la Ed. Hasefer; socrul regizorului Tudopr Ţepeneag (fiul scriitorului Dumitru Tepeneag);

8

1559. BANTEA, Eugen (n. Eugéne BEER, botezat “Mihail”250) (30.I.1921 Bârlad – 24.XI.1987 Bucureşti) – membru de partid din 1944 în anii ’60 şeful Editurii Militare, colonel, detaşat de la M.A.I. la M.Ap.N. în anii ‘70 (cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (9/1969), promovează treptat până la gradul de general-maior; director al Institutului de Studii de Istorie Militară, în anii ’60-’70 autor al unor lucrări de istoria mişcării muncitoreşti şi istorie militară română (v. şi Kuller 2008a: 51); fratele medicului Corneliu Bantea (Beer); căs. cu Marcela, profesoară de limba engleză;

9

3041. BANUŞ, Maria Edel (28.III./10.IV.1914 Bucureşti – 14.VII.1999) (fiica lui Max Banuş (fost director la Banca Marmorosch-Blank, d. 1923) şi Anetta (n. Marcus)) – ilegalistă, consacrată ca poetă vector al realismului socialist de sorginte jdanoviană, membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Femeilor Democrate din România, decorată inter alia cu Premiul de Stat (1951) şi Ordinul Muncii cls. I (1964), colaboratoare a revistei Drumul femeii (1945-1946), autoare a volumelor proletcultiste Despre pământ (1954), Se-arată lumea (1956), Torentul (1957), Poezii (1957), a versurilor “Cantatei lui Stalin” (versuri Mihail Andricu), precum şi a piesei de teatru Ziua cea mare (1951), un elogiu al colectivizării satelor din România; pilduitor pentru oportunismul ei camuflat în patos proletar, la începutul anilor ’50 Maria Banuş avea să schimbe replica “Trăiască Regele!” din primele acte din Hamlet cu... “Trăiască Republica!” (Paraschivescu 1994: 396);

10

2880. BÁNYAI, László “Ladislau” (n. BAUMGARTEN) (17.XI.1907 Baia de Criş – 3.VI.1981 Bucureşti) – evreu maghiarofon; ilegalist; profesor la Facultatea de istorie (1946-1957) şi chiar rector al Universităţii din Cluj (1952-1956), apoi profesor de istorie la Universitatea Bucureşti (1957-1958), colaborator la Era Socialistă, Lupta de clasă, Korunk, director adjunct al Institului de Istorie “Nicolae Iorga” (1958-1967); autor al unor lucrări precum “Lupta mişcării muncitoreşti transilvănene pentru făurirea statului naţional unitar” (Lupta de clasă, 1968), “Contribuţia maselor populare din Transilvania la eliberarea ţării de sub jugul fascist [23 August 1944 – 25 octombrie 1944]” (Cumidava, 1969); “Partidul Comunist Român în fruntea luptei comune a oamenilor muncii români şi maghiari împotriva dictaturii militaro-fasciste şi a cotropirii horthyste. MADOSZ-ul în anii 1940-1944” (An. Ist., 1971) “Lupta comună a oamenilor muncii români şi maghiari împotriva dictaturii militaro-fasciste şi a cotropirii horthiste (1940-1944)” (Împotriva fascismului, 1971), etc.; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 15/1959, respectiv fiţă de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie, dosare anexe nr. 136/1955 şi 139/1955;

11

89. BARANGA, Aurel (n. Ariel LEIBOVICI34, fiul lui Jean şi Paulina) (20.VI.1913 Bucureşti - 10.VI.1979 Bucureşti) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2399), dramaturg, poet şi publicist (autor, inter alia, al versurilor imnului comunist din 1948 “Zdrobite cătuşe”); redactor la radio (1945), corespondent la Tribunalul Poporului (1945-1946); în 1947 numit secretar al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Generală a Teatrelor din cadrul Ministerului Artelor (M.Of. nr. 295 din 20 dec. 1947, partea I-a, p. 11281); inspector general în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (până în noiembrie 1948), ulterior inspector general al Direcţiei Artelor din Ministerul Culturii şi membru al echipei redacţionale la revista Teatrul în anii ’50-’60; membru al C.C. al P.C.R. (1969-1974); redactor-şef al revistei Urzica (1949-1979); căsătorit cu actriţa Marcela Rusu (1926-2002), fosta soţie a lui Alexandru Bârlădeanu; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1976!); decorat cu Odinul Muncii cls. II-a în 1954, ordinul “23 August” cls. IV-a în 1959, respectiv ordinul “Steaua R.S.R.” şi “Meritul Cultural” cls. II-a în 1971;

            (versus vezi leibovici)

12

95. BARBU, Hilel Adolf – director general adjunct al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (organul de cenzură de pe lângă Consiliul de Miniştri) (1949-1952); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1951);

2630. BARBU, Morel (n. Jules Morel BURĂCH358) (n. 6.VII.1921 Iaşi) – după război “lector” (i.e. cenzor) în cadrul comisiei de cenzură instituite în cadrul Ministerului Propagandei / Informaţiilor / Artelor şi Informaţiilor (Carol Neumann apud Solomovici 2003: 379), iar între iunie 1948 şi februarie 1949 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5463; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

Barbu Morel I. (Burach, Burah):Secretar al Legaţiei RPR din Belgia, membru de partid exclus în 1954 pentru că a întreţinut legături cu elemente duşmănoase şi a transportat peste graniţă obiecte de valoare, fapte pentru care a fost arestat şi cercetat. CCP a hotărât menţinerea deciziei, reconfirmată în 1956, 1957 şi 1960.

13

2639. BĂLEANU, Avram Andrei (n. 13.I.1931 Bucureşti) (fiul lui Ion (român) şi Ileana) – redactor-şef la Tânărul leninist (1951-1954), doctorat în Filosofie la Leningrad (1956), şef de secţie la Scânteia (1956-1969), unde, în ediţia din 24 mai 1964 vitupera de pildă “Cine sut rinocerii? Fasciştii şi Garda de Fier!”, ulterior director adjunct la Teatrul de Comedie din Bucureşti (1969-1984), respectiv director adjunct al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti (1984-1985), autor ocazional la Ed. pentru Literatură Universală şi la revistele Gazeta literară şi Teatrul, emigrat în Germania via Israel359 (Solomovici 2004: 565; Kuller 2008a: 433);

14

2882. BENARI, Lenormanda (zisă “Alice”; uneori cu numele de familie ortografiat şi “Benary”) (15.VIII.1903 – 4.IV.1987 România) – în timpul războiului profesoară la liceul patricular pentru fete (evreice; înfiinţat alături de soţia savantului Kreindler) şi la Şcoala de Arte pentru evrei din Bucureşti (1942-1944), membru de partid cu stagiu recunoscut din 1942, după război membru în conducerea Uniunii Patrioţilor şi a U.F.A.R., membru al C.C. al U.F.D.R. (din febr. 1948), activistă P.C.R./P.M.R., în anii ’50 şef de Direcţie în cadrul Ministerului Învăţământului Public şi profesor universitar; decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a (Kuller 2008a: 433; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 151, 154, 157, 166, 477; Solomovici 2001I: 390 şi 2003: 55; Miliţia Spirituală 2011; Ioniţoiu 2006:141; Goma 2008:162; Şt. Mihăilescu 2006: 380; Slama-Cazacu 2005-2006: 23; Hasan 2010: 1; dosar B/105 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

6.BENARY ARIEL ZWI (15434/2015).

7.BENARY RAPHAEL (15447/2015).

15.       BENARY ODETTE (45419/2015) ;

15

2883. BENDITER, Ichil (fiul lui Efraim şi Haia Perla (n. SCHWEMER)) (n. 20 iunie 1919) – fost ilegalist, internat în lagărul de muncă de la Vapniarka, după august 1944 co-proprietar (alături de Mihail Novicov) al tipografiei “Moldova liberă” din Iaşi şi funcţionar al Comisiei Interimare din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi, membru de partid din 1945, ulterior profesor de marxism-leninism la Facultatea de Filosofie a Universităţii Iaşi (actuala U.A.I.C. Iaşi) (1948-1949), apoi profesor (inclusiv decan) la Facultatea de Ştiinţe Juridice (ulterior de Drept) (1955-1982); emigrat în 1983 în Israel; încă în viaţă, autor, sub nume ebraizat Yehiel Benditer, al cărţii Vapniarca, memorială a deportării din timpul războiului;

2884. BENDITER, Janeta (n. ORNSTEIN)418 (12.III.1917-1980) – soţia lui Ichil Benditer [v. supra], fostă deportată în Transnistria, după august 1944 redactor la ziarul “democrat” Opinia din Iaşi; membră de partid din 1944, profesoară la catedra de marxism-leninism a Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii Iaşi (actuala U.A.I.C. Iaşi) (1948-1951, în 1949 cu grad de conferenţiar), apoi obţinând titlul doctoral la şcoala de partid de la Bucureşti, ulterior profesor de istorie (cu grad de prof. univ. în 1978) la Facultatea de Istorie-Geografie a Universităţii Iaşi (1954-1979) şi redactor la revista filialei Iaşi a Academiei, Studii şi cercetări ştiinţifice; decorată în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;

Orenstein-Benditer Janeta http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/2441

Născută la data de: 12-03-1917, în loc. Botoșani, jud. Botoşani, Moldova - RomâniaEtnia: evreu

Cazier: arestată, eliberată fără condamnare; internată în lagărele Miercurea Ciuc, Caracal, Tg. Jiu, Vapniarka, Grosulovo

-           Botoșani         A activat numai la Botoșani.

16

3046. BENIUC, Emma (n. Emma-Silvia FRIEDMAN) (24.IV.1917 – 1979 Bucureşti) – soţia originară din Basarabia a poetului proletcultist Mihai Beniuc (după precedentul mariaj cu Marcel Breslaşu [v. supra]), după unele surse agent G.R.U. încă din timpul războiului, arestată în aprilie 1944 pentru propagandă comunistă; după 1944 traducătoare de limba rusă la diverse instituţii şi publicaţii (iniţial la Ed. Cartea Rusă – A.R.L.U.S.), lector universitar la Iaşi (1946-1948), apoi împreună cu soţul ei la Ambasada R.P.R. de la Moscova; revenită în ţară şi exclusă din P.M.R. pentru comportament necorespunzător pe perioada detenţiei ilegaliste; reprimită în partid în 1957; ulterior profesoară de literatură rusă la facultatea de filologie din Bucureşti; sinucisă, incinerată;

            vezi Friedman la 2.1.a

Mihai Beniuc

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Beniuc

Mihai Beniuc renunţă la promovarea cărţii sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej”, şi se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceauşescu.

Publică în medie câte o carte pe an; îşi reeditează unele lucrări; altele îi sunt traduse în străinătate.

În 1965 este înlăturat din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din Bucureşti.

Mormântul lui Mihai Beniuc în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti

În ultimii ani de viaţă se stabileşte în vila sa din cartierul Primăverii şi îşi continuă activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se publică în principalele ziare şi reviste ale epocii.

Moare la 24 iunie 1988 şi este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti.

V Tismăneanu: Apoi, neinfiatii, destinul copiilor [] Beniuc si Emma

17

2885. BENJAMIN, Lya (n. 16.V.1931, Târnăveni) (fiica lui Alexandru; căs. cu Harry KULLER) – cunoscută publicului larg doar ca figură venerabilă a comunităţii evreieşti din România după 1990 (implicată în proiecte comunitare precum C.S.I.E.R., editura Hasefer, “comisia” Wiesel”, etc.), partea din viaţă de dinainte de 1989 cvasideplin obscurată: absolventă a facultăţii de istorie a Universităţii de Stat a Uralului “A.M. Gorky” din Sverdlovsk (în prezent Ekaterinburg) în anii ’50, ulterior istoric marxist la, inter alia, “Academia ‘Ştefan Gheorghiu’”, (co-)autoare a unor lucrări precum “Biblioteci muncitoreşti în perioada interbelică” (în Revista bibliotecilor, 1971) sau Imagini ale unui trecut glorios. Din istoria mişcării muncitoreşti a P.C.R. (Ed. Didactică şi Pedagogică, 1974), decorată chiar în 1964 cu Ordinul Muncii” cls.

18

7 "3091. ELIAD, Sandu (n. Solomon BERCOVICI475) (9.VI.1899 Botoşani – 1979 Bucureşti) – regizor şi respectiv ziarist în presa sub control evreiesc în perioada interbelică; în 1944 membru fondator A.R.L.U.S. şi bibliotecar al secţiei Propagandă şi Artă; din 1945 funcţionar la Confederaţia Generală a Muncii (M.Of. nr. 68 din 22 martie 1947, partea I-a, p. 2148); numit în 1948 director al Teatrului Confederaţiei Generale a Muncii, ulterior director şi regizor al teatrului Evreiesc de Stat din Iaşi şi colaborator ocazional la revista Teatrul din Bucureşti; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946) şi în acelaşi an cu cu Ordinul “Meritul “Cultural” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 192 din 21 aug. 1947, partea I-a, p. 7543); tatăl poetului şi scriitorului Tudor Eliad,

stabilit la Paris (inclus în Kuller 2008a: 437)"

cens 1942: BERCOVICI, Solomon       1899                artist    Brezoianu 7-11?        

Conf Claims. BERCOVICI, Solomon   41         bookkeeper  Rabniţa               left nov 1943

            versus ELIAD TUDOR, fiul lui Sandu-Bliad Solomon şi Eugenia, născut la data de 2 august 1943 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean francez, cu domiciliul actual în Bucureşti, B-dul Unirii nr. 78, bl. J 2, se. 1, ap. 4, sector 3.(aprobat prin HOTĂRÂRE nr. 408 din 29 martie 2006)

                        3.Eliad Katja Lee, fiica lui Tudor şi Miriam, născută la data de 9 ianuarie 1972 în localitatea Tel Aviv, Israel, cetăţean francez, cu domiciliul actual în S.U.A., New York 10128, 50 East 89 Street, ap. 17F. (4.407/2009) (aprobat prjn ORDIN nr. 3064/C din 9 noiembrie 2009)

            sau "9.Bercovici Isac, fiul lui Solomon şi Rahel, născut la data de 4 iulie 1945 în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa] (3.692/2005)"

Comentariu: Ajungînd de la Botoşani la Bucuresti in 1941, domnul S Bercovici/Eliad nu pare a fi tatăl din Galaţi- 1945

2619. ANDRONIC, H. Iosif (n. BERCOVICI) (1897 Dorohoi – 1991 Bucureşti) – publicist, redactor la Flacăra, Viaţa Românească şi alte reviste în anii ’50-’70 (YIVO f.a.); incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

2893. BERCOVICI, Levin (var. Lewin Bercovich) - profesor, venit, ca atâţia alţii, din URSS în 1944, şef de cadre la Universitatea Bucureşti (singura sursă C.D. Niculae 2004: 34);

39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.

3576. BERCOVICI, Mircea (fiul lui Isidor şi Sofia) (1923-1999) – arhitect, decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a; posibilă identitate cu omonimul secretar de presă, până în febr. 1949, la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

2893. BERCOVICI, Levin (var. Lewin Bercovich) - profesor, venit, ca atâţia alţii, din URSS în 1944, şef de cadre la Universitatea Bucureşti (singura sursă C.D. Niculae 2004: 34);

3048. BERG, Lotte (n. Lucia BACINSKI, îşi schimbase deja numele în “Stephanovici” înaintea căsătoriei cu Gheorghe Flondor) (5.XII.1907 Cernăuţi – 12.IX.1981 Bucureşti) – evreică germanofonă, poetă şi traducătoare, stabilită în 1944 la Bucureşti; autoare proletcultistă în anii ’50-’60, un timp corector la Kultureller Wegweiser, versiunea în limba germană a Îndrumătorului cultural, ulterior dedicându-se traducerilor din şi în limba germană (Kuller 2008a: 433);

(vezi lista de la punctul a)

19

2636. BERNSTEIN, Elvin (pseudonim publicistic “B. Elvin”; fiul lui Herman (proprietarul unei rafinării de ţiţei) şi Rela (n. Braunstein)) (24.VIII.1927 Moineşti – IX.2011 Bucureşti, cimitir Giurgiului) – debutează în presă la Ecoul în sept. 1944, în anii ’50 redactor la E.S.P.L.A. şi colaborator al revistei Teatrul; ulterior, până în 1989, redactor la Editura Tineretului, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, secretar literar al Teatrului de Comedie din Bucureşti (anii ’60), respectiv editor al revistei Caietul Teatrului Naţional (1969-1989); după 1989 co-editor al revistelor Arc şi Litere şi redactor-şef al ediţiei de limbă română a Lettre internationale;

https://www.rfi.ro/articol/stiri/cultura/disparitia-unui-mare-discret-b-elvin

2643. BERNSTEIN, Paul (1928 Cernăuţi - 2003) – absolvent de medicină, stabilit în Bucureşti în 1946, a lucrat “mai bine de 50 de ani” în cadrul “oficiului de relaţii internaţionale” al Radiodifuziunii (Kuller

            (versus - vezi la pt a)

20

2645. BLAZIAN, Henri Paul (n. Herşcu ISRĂILOVICI, fiul lui Martin şi Clara (n. Blasbalg)) (15.III.1902 Bucureşti – 20.X.1962 Bucureşti) – în perioada interbelică redactor la România literară, Rampa, Curierul artelor, Dreptatea, Năzuinţa, Progresul literar, etc., membru al primei redacţii la Societatea Română de Radiodifuziune în anii ’30; după război reâncadrat la S.R.R. (sept. 1944 – iunie 1945), publicist la E.S.P.L.A., colaborator aproape zilnic la Era nouă (1944-1947), apoi inspector general-şef, iar ulterior reîncadrat consilier tehnic la Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) (1947-1952); în ian. 1947 numit membru în Consiliul Superior al Muzeelor de pe lângă Ministerul Artelor; cu fişă sub numele “Henry Blejan” la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (ff. 11-12, dosar 64/1954);

21

2894. BOLDAN, V. Emil (n. Emil BERENŞTEIN419, fiul lui Vili şi Paulina (n. Lebeanu)) (15.I.1909 Focşani – 1997) – preşedintele Casei de Credit a profesorilor, scriitorilor şi artiştilor evrei din România (1945-1948), redactor-şef al revistei Gazeta Învăţământului (1948-1953), decanul Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti (1953-1954), rectorul Institutului de Limbi Străine din Bucureşti (1954-1955), secretar general al Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice (1960-1968)420; decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a prin Decretul nr. 635 din 13 oct. 1964

22

2892. BORGEANU, Constantin (n. Iţic (zis Izu) LÖWINSOHN, fiul lui Ştrul şi Hene) (d. 2006) - profesor de filosofie (conferenţiar în 1953, şeful catedrei de filozofie în 1973) şi membru titular şi chiar prorector al Academiei “Ştefan Gheorghiu” în anii ’60-‘80; fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (103/1953); decorat în 1964 cu “Ordinul Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale şi de stat” clasa a III-a;

2891. BORGEANU, Alexandru (n. Berl (zis Bernard) LÖWINSOHN, fiul lui Ştrul şi Hene) (15.VIII.1922 – 3.I.2006 Bucureşti, cimitir Giurgiului) – mai puţin cunoscut comparativ cu frate său, Constantin; cadru didactic universitar, autor în anii ’60-’80 al unor articole şi studii în Analele Universităţii Bucureşti, seria Filozofie, precum “Modelul marxist-leninist al claselor sociale şi realitatea contemporană a socialismului” (1983),

23

3052. BRATU, Lucian (n. Lucian-Fred BERGMAN, fiul lui Mircea şi Erna (n. Simon)) (n. 14.VII.1924) – regizor de film, absolvent al Institutului Unional de Artă Cinematografică din Moscova (1955); autor de multiple producţii cinematografice propagandistice; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1980);

3053. BRATU, Horia [alias] – critic literar şi teatral, portavoce a realismului socialist, membru de partid şi U.S.R., cu doctorat la Moscova, în anii ’50-’60 colaborator cvasipermanent la revista Teatrul, cu articole publicate şi în Contemporanul, Viaţa românească ş.a.; emigrat în Israel, după unele surse stabilitîn anii ’70 la New York (între evrei în Kuller 2008a: 434);

3054. BRATU, Savin (n. Raul BARAŞ, fiul lui Filip şi Perla) (15.V.1925 Roman, Neamţ – 4.III.1977 Bucureşti) - scriitor şi teoretician literar apologet al stalinismului, identificat de C.P.A.D.C.R. ca reprezentant al cenzurii spaţiului publicistic, profesor la Facultatea de Filologie din Bucureşti, impus în 1950, în echipa lui Ion Vitner, colaborator succesiv la revistele Moldova Liberă (din Iaşi, 1945) Naţiunea, Revista literară, Gazeta literară, Tânărul scriitor, Viaţa românească, Contemporanul, debutant editorial cu broşura “Cum participă tineretul la întrecerile socialiste” (1949); între lucrările sale, volumul Eroul timpurilor noastre în proza din ultimii ani (1955) „îşi propune să discute, în lumina experienţei adânci, dezvăluite în dezbaterile Congresului Scriitorilor Sovietici, unele probleme ale creării eroilor pozitivi" şi postulează: “pentru scriitor, reflectarea forţelor organizatorice transformatoare ale partidului nu e numai firească, ci şi obligatorie”; căs. cu Bianca (n. Abramovici, 1923-1977);

24

2649. BRĂNIŞTEANU, Bucur (n. BRAUNSTEIN) – fiul mai celebrului ziarist interbelic B.(eno) Brănişteanu-Braunstein (1874-1947); după 1944 membru de partid, redactor la Cotidianul (suplimentul de prânz al României Libere), în octombrie 1947 angajat secretar onorific al Biroului de Presă al Prefecturii Poliţiei Capitalei; în anii ’50-‘60 redactor la Scânteia Tineretului, respectiv redactor şef la Steagul Roşu, ulterior emigrat în Israel şi stabilit definitiv în S.U.A., la New York; căs. cu Beatrice (n. Kertesz), tatăl Lianei Bradin; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 2/1959

3701. BRAUNSTEIN, Sache - redactor la ziarul procomunist Lupta Moldovei din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 34-35, nr. crt. 29835, 30 aprilie 1948) – posibilă identitate cu persoana omonimă funcţionar în Industria laptelui (v. supra);

2638. BRATIN, Titu (n. BRAUNSTEIN) – director de programe al Societăţii Române de Radiodifuziune în 1945;

192. BREBU, Madeleine (n. Mina BRAUNSTEIN) (n. 26.IV.1898 Iaşi) – în iunie 1945 angajată şefă de secţie în centrala Ministerului Propagandei, viitor al Informaţiilor (M.Of. nr. 127 din 7 iunie 1945, partea I-a, p. 4758; decizia M.J. nr. 122.698 din 4 dec. 1945 în M.Of. nr. 295 din 28 dec. 1945, partea I-a, p. 11177);

2653. “BRUNEA-Fox, F.” (n. Filip BRAUNER, zis “Fifi”) (18.I.1898 Roman, Neamţ – 12.VI.1977 Bucureşti) - în perioada interbelică, folosind pseudonimele “Filip Brunea”, “Fox”, “Felix”, “Mac”, “Polomac”, “Pan”, etc., redactor la Dimineaţa (1925-1937), Adevărul (1932-1937) şi colaborator la Clopotul, Adam, Zodiac, Cuvântul Liber, Jurnalul, Reporter, Curierul Israelit şi Torţa; după 1944 traducător şi colaborator la: România liberă, Scânteia, Viaţa Românească, Flacăra, Magazinul, Viaţa militară, Contemporanul, Unirea / Revista cultului mozaic;

            50.Gross Daniela, fiica lui Braunstein Philip şi Livia, născută la data de 27 octombrie 1955 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Menora nr. 9. (955/2008) Copii minori: Gross Itamar, născut la data de 30.10.1993. (ORDIN nr. 3243/C din 22 decembrie 2008 )

            (versus- vezi Braunstein la a)

25

191. BRÂNCU, Zîna (n. Haia Solomonovna GRINBERG) (21.VII.1906 (după alte surse 21 dec.1906) – 1972 Bucureşti) – originară din Basarabia, membru de partid din 1927, plecată în U.R.S.S. în timpul războiului; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 175); după război activistă a Secţiei Propagandă – Agitaţie a CC al PMR (1949-1950), şefă adjunctă a secţiei Organe de Conducere a C.C. al P.M.R. (din 1950), iar de la începutul anilor ’50 cadru didactic la Academia “Ştefan Gheorghiu”55, unde a ocupat inclusiv funcţiile de director de studii şi respectiv de prorector (până la jumătatea anilor ’60); membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (1955-1960); incinerată la crematoriul “Cenuşa”; decorată cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a în 1948 şi cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949; dosar de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1953);

26

2652. BRUMARU, Zamfir (n. BRUMMER, fiul lui Samoilă) – unul din principalii cenzori în literatura românească de după război, cadru didactic la catedra de marxism-leninism a Facultăţii de Litere din Bucureşti în anii ’40-’50, ulterior director general adjunct al Agerpres în anii ’60; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a;

            23.Lascu Eugen, fiul lui Brummer Iacob şi Maria, născut la data de 12 iunie 1951 în Bucureşti, România, cetăţean american, cu domiciliul actual în S.U.A., Roseville Michigan 48066, 19275 Rock St. (3.057/2008)

27

3758. CAJAL, H. [Mălina?] – între cenzorii activi în România în anii ’60 (Mocanu 2003 apud T. Urian 2004);

28

3067. CĂLIN, Vera (n. KRANZDORF (a.k.a. Clejan), căs. RUSSO; fiica lui Herman) (n. 17.II.1921) – fostă ilegalistă (legătura de partid a lui L. Pătrăşcanu între 1943 şi 1944), impusă la Facultatea de Filologie (fostă Litere) în 1949, alături de Ion Vitner, Ovid. S. Crohmălniceanu, N. Tertulian ş.a. în locul colegilor lui G. Călinescu, într-un efort imbecilizant de ideologizare în cheie marxistă a întregii literaturii române, promovată până la gradul de profesor (1970); în paralel, redactor la Editura pentru Literatură şi colaboratoare ocazională la revista Teatrul; decorată în 1951 cu Medalia Muncii, emigrată în Israel în 1976, ulterior stabilită în S.U.A.;

29

3070. CERBU, L. Emanuel (n. HIRSCH467) – de formaţie ziarist, din mai 1945 inspector în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), ulterior director administrativ adjunct al Direcţiei Cinematografie în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255 şi nr. 292 din 17 dec. 1946, partea I-a, p. 12979); din 1947 membru al comisiei ministeriale pentru cenzura filmelor (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1947, partea I-a, p. 574);

2659. CERBU, Traian (n. HIRSCH?) - în sept. 1947 numit de ministrul Justiţiei membru al Consiliului Director al Asociaţiei Editorilor din România, din partea Editurii “Cartea Rusă”; în 1949 revenise în centrala inisterului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8019; M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1949, partea I-a, p. 1359);

15. CERBU GALIT (17316/2014).

1.CERBU DAN (67689/2012).

30

2901. CERNEA, Mihail (n. Moshe CATZ, fiul lui Marcu-Leib şi Seindel (n. Faerstein)) (n. 14.X.1931 Iaşi) – sociolog, membru de partid, cadru didactic la “Academia ‘Ştefan Gheorghiu’” în anii ’60, membru al Comitetului Naţional de Sociologie, cercetător şi şef de sector (1962-1973) în cadrul Institutului de Filozofie al Academiei R.S.R., angajat în 1974 de Banca Mondială (probabil după emigrarea via Israel); membru corespondent al Academiei Române (din 1991); autor şi coautor al lucrărilor Lupta dintre materialism şi idealism în istoria filozofiei din România: activitatea P.M.R. de răspândire a filozofiei marxist-leniniste în ţara noastră (1963), Despre dialectica construirii socialismului (1964), Socialismul şi progresul (1967), Contribuţii la sociologia culturii de masă (1970), etc., autor de articole în Revista română de sociologie, Cercetări filozofice, Revista de filozofie ş.a.; activ în S.U.A. ca sociolog şi antropolog, sub numele “Michael M. Cernea”;

2902. CERNEA, Stela (n. Stela JAVETZ, fiica Evei) (23.XII.1933 Bucureşti – 1968 Bucureşti) – soţia (prima a) lui Mihail Cernea, la rândul ei sociolog; membru U.T.M. din timpul liceului şi de partid din 1956; autoare a cărţilor Sociologia burgheză contemporană şi problema claselor (1962) şi Structuralismul funcţionalist în sociologia americană (1970, postum) şi a unor articole în Revista de filozofie;

31

3810. CHITLARU, David (n. Şlomo-David Chitlaru, fiul lui Burah şi Haike) (1925-1999) – după naţionalizare şi până în febr. 1949, numit de ministrul Artelor şi Informaţiilor, administrator unic la tipografiile “Argus”, “B. Seidman”, “Munca”, “Concurenţa”, Herşcu Braunstein” şi “Marcel Braustein” din Botoşani (M.Of. nr. 38 din 15 febr. 1949, partea I-a, p. 1279); în anii ’60 redactor la Revista Cultului Mozaic, decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;

32

2900. CÂMPINA, T. Barbu (n. FRI(E)DMAN) (1923-1959 Bucureşti) – ilegalist, absolvent al “Colegiului pentru studenţii evrei” din Bucureşti, în 1946 membru fondator A.R.L.U.S. (subsecţia Învăţământ Superior); în octombrie 1948 numit şefă de secţie în cadrul Direcţiei Interioară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 240 din 15 oct. 1948, partea I-a, p. 8214) apoi istoric medievist care spre exemplu îl ipostazia pe Vlad Ţepeş în conflictul său cu boierii ca pe un precursor al marxismului423, cu grad de conferenţiar din 1950, şef de secţie (1952-1955) şi director adjunct (1956-1959) la Institutul de Istorie al Academiei Române şi redactor responsabil al revistei Studii şi materiale de istorie medie (1956-1959), articolul său “Cercetări cu privire la baza socială a puterii lui Ştefan cel Mare (în vol. Studii cu privire la Ştefan cel Mare, 1956, pp. 11-111) obţinând Premiul de Stat al R.P.R. (Kuller 2008a: 100; Solomovici 2004: 567, Pleşa 2006: 165-6, n.5, etc.);

33

256. COGAN, Isac (zis “Jean”) (6.V.1906 Orhei – 23.I.1984 România) – fost tipograf ilegalist (aflat pe Lista Siguranţei din 1941 a comuniştilor de categoria A, an în care i se stabileşte de altfel şi domiciliu obligatoriu), cu stagiu recunoscut din 1934; după război cu varii funcţii de conducere în sistemul tipografic, în 1971 încă direcor al Întreprinderii poligrafice “Bucureştii Noi”, calitate în care este de altfel şi decorat cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a II-a (Decretul 157 din 4 mai 1971) (dosar C/119 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 28/1956;

COGAN, Isac  Orhei 1906      Caracal / Romania, Targu Jiu / Romania, Wapniarca / North Transnistria, Grosulova             CLAIMS LIST AC-50 Camp / Ghetto In Transnistria

7221. COGAN, Abram (n. 1905, Chişinău) – cizmar; în 1941 pe lista comuniştilor categoria A” întocmită de Sguranţă;

COGAN, Abram                      Rautzel / Beltzi / Basarabia      JM-13.713

7222. COGAN / KOGAN, Beleamia Moiseevici - în tabelul 3 al corespondenţei P.C.d.R. – P.C.B. din 1940 (jud. Orhei);

COGAN, Bela  Tzighina 1875 Transnistria      CLAIMS LIST AC-50 Camp / Ghetto In Transnistria

7223. COGAN, Calman - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2314, doc. 4);

7224. COGAN, Gerş Şmulevici - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 471);

COGAN, Gersh           47       Tzighina / Benderi / Transnistria          JM-13.710 AR-13

7225. COGAN, Iancu - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2376, doc. 14); în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946);

COGAN, Iancu            Polonie 1898   Targu Jiu / Romania, Grosulova.jiu, Grosulova.jiu, Grosulova            CLAIMS LIST YA-53     Camp / Ghetto In Transnistria

7226. COGAN, Moritz - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2314, doc. 3);

7227. COGAN, Riva - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 472);

COGAN, Riva 74       Cernauti / Bucovina     M.52/719 +VI-2M

7228. COGAN, Sara Anchelevna - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1996);

COGAN, Sara  29       Cernauti / Bucovina     M.52/719 +VI-2L

7229. COGAN, Sima Alterovna - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2095);

7230. COGAN, Veniamin Moiseevici - cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2376, doc. 9);

3.Cogan David, fiul lui Vladimir şi Ana, născut la 21 februarie 1946 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Nofit 36001, str. Eitanim nr. 93. (1.836/2005)

4.Cogan Lena, fiica lui Caroi şi Margareta, născută la 17 februarie 1953 în localitatea Cluj, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Nofit 36001, str. Eitanim nr. 93. (1.832/2005)

34

2905. CRIŞAN, Ionel (n. Ionel KIRSCHEN424) (7.I.1911 Brăila – 20.XI.1988 România) – membru de partid din 1944, fost şofer al Anei Pauker (cf. memoriilor fostului activist P. Ţugui (2004: 272)), în ianuarie 1948 încadrat în centrala M.A.E. cu rang de consilier de legaţie, ulterior instalat de Mihail Roller director adjunct al Bibliotecii Academiei R.P.R.; adjunctul lui Barbu Lăzăreanu, împreună cu care editează Glose şi comentarii de istoriografie literară (Bucureşti, Ed. Academiei R.P.R., 1958); co-autor (alături de Ion Barbosa) al lucrării Marx şi Engels in limba romînă: 1871 – 1944 (idem, 1956); emigrat în Israel, ulterior stabilit în Brazilia; recunoscut ca evreu în Kuller 2010: 190; probabilă identitate cu a.) “Ionel Crişan” - condamnat pentru activitate comunistă, în sept. 1942 înregistrat de Direcţia Generală a Penitenciarelor între deţinuţii evrei din penitenciarul Caransebeş, pedeapsa expirând la 27 februarie 1944 (A.C.N.S.A.S.vol. 59, ff. 297-8) şi respectiv b.) “Ion Crişan” – inclus între rusofilii asimilaţi din Basarabia în Watts 2011: 196 n. 2) (v. şi C. Lupu 2011);

35

3079. CRUCEANU, Mihail (fiul lui Mihail şi Ecaterina (n. Petroveanu)) (13.XII.1887 Iaşi – 7.VII.1988 Bucureşti) – poet şi prozator; înaintea primului război mondial profesează ca avocat şi profesor la Târgu Jiu, Craiova, Râmnicu Vâlcea şi Alexandria; participant la instaurarea autorităţilor bolşevice în Odessa, în 1917; ilegalist, casier general al Partidului Comunist în 1921, şi responsabil al ziarului Socialismul; arestat şi deţinut pentru activitate comunistă la Miercurea Ciuc, Caracal şi Târgu Jiu; după război (din sept. 1944) inspector general în Ministerul Învăţământului şi ocupând diverse alte funcţii în ierarhia comunistă; cadru didactic la catedrei de literatură română modernă la Facultatea de Litere/Filologie din Bucureşti după instalarea lui Ion Vitner în locul lui George Călinescu (1949-1957, pensionat); colaborator la Tânărul scriitor, Contemporanul, Gazeta literară, Viaţa românească ş.a. (inclus între mai mulţi autori evrei în F.C.E.R., C.S.I.E.R. şi Institutul “Elie Wiesel” 2008: 175, 187); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946);

36

2906. CSEHI, Iuliu (n. Gyula KLEIN) (26.XI.1910 Satu Mare – 21.VI.1976 Cluj) – maghiarofon, fost deportat într-un lagăr de muncă obligatorie (1943-1944), membru de partid din 1945, profesor la Oradea (toamna 1944 – 1945), redactor la diverse publicaţii din Oradea (1945-1947), director de studii la Universitatea Bolyai din Cluj (1947-1952), profesor de liceu la Aiud (1952-1954), apoi revenit ca profesor de literatură şi estetică la Universitatea Babeş-Bolyai până la pensionare; între “evreii maghiari” din “prim-planul vieţii culturale şi intelectuale comuniste” (Vágó 1981: 123, n.26); membru al filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor; autor al lucrărilor Clasa muncitoare şi literatura în 1963, respectiv Studii (1973), dedicată originilor literaturii socialiste în România (H. Kuller 2008a: 115-6; T. Mózes 1997: 156; Vágó 1981: 123, n.26)425;

37

3922. CSUCSUJ, Paraschiva Elisabeta (n. FÖLDER) (n. 2.XI.1945 Oradea) – membru supleant al C.C. al P.C.R. (1984-1989), şef al sectorului presă şi tipărituri în cadrul comitetului judeţean de partid Bihor (1980-1984), membru al Comisiei Naţionale de Demografie;

38

2907. CUŞNIR MIHAILOVICI, E. Clara-Claudia (15.V.1903 - ?) – originară din Basarabia; veche ilegalistă, membru P.C.d.R. din 1923, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 82); director (1951-1953) şi apoi director adjunct (1953-1955) pentru muncă ştiinţifică la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice al C.C. al P.C.R., ulterior director al Muzeului de Istorie al Partidului până la pensionare în 1965; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, în 1953 cu Ordinul Muncii cls. I-a, în 1963 prin decret individual (nr. 385 din 26 iun. 1963) cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a, iar în 1979 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. I-a (Decret nr. 38/27.I.1979);

39

3080. DAMIAN, S. (n. Sami Druckmann, fiul lui Carol (etnic german) şi Pessia (n. Abraham)) (n. 18.VII.1930, Alba Iulia) – critic şi istoric literar, identificat de Raportul Final al C.P.A.D.C.R. între paznicii dogmei în literatură, redator la Contemporanul (1951-1954), Gazeta literară (1954-1968), România literară (1968-1973), redactor-şef la Luceafărul (1973-1974), emigrat în Germania (1976) via Israel, unde va conduce catedra de limba şi literatura română a Seminarului de Romanistică de la Universitatea Heidelberg (1976-1995), în prezent pensionar publicist;

            versus liste II 14. DRUCKMANN SHAY SHMUEL YOSEF (33207/2013) ;

40

12c 298. DAN, Pavel (n. Pál Ludovic DAVIDOVICS (uneori ortografiat şi “Davidovici”)) (14.VIII.1924 Kecskemét, Ungaria – 1959) - activist al P.C.R. Cluj (1945-1947), apoi transferat la C.C. al P.M.R. ca instructor în cadrul sectorului Ştiinţă al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., ulterior secretar general al Camerei de Comerţ Exterior, expert economic în delegaţia României la O.N.U., respectiv cadru didactic de economie politică la I.S.E.P./A.S.E.; membru al Comitetului de Luptă pentru Pace al R.P.R.; autor al cărţii Despre limitele şi contradicţiile utilizării tehnicii în capitalism (Bucureşti, Ed. de Stat pentru Literatură Politică, 1957); sinucis în 1959 în circumstanţe neclare, speculându-se că ar fi fost spion occidental (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R – secţiile Propagandă şi Agitaţie, dosar 51/1949, ff. 118-121, respectiv Relaţii Externe, dosar 29/1957, ff. 8-11; Peter Dan (şi comentariile lui Fred Simescu) 2011; comunicare personală din 14.XI.2011 a fiului său, P.D.; Balas 2008: 367-8; M.Of. nr. 273 din 28 nov. 1945, partea I-a, p. 10381);

12a 297. DAN, Ecaterina (n. Finca DAVIDOVICI, 1908) – ilegalistă (cu numele conspirativ “Tincuţa”), soţia lui Paul Leibovici-Dan, între 1948 şi 1950 (cu grad de secretar de legaţie) prim secretar al Legaţiei României la Stockholm (M.Of. nr. 189 din 17 august 1948, partea I-a, p. 4686), iar ulterior în centrala M.A.E. până în 1954 (menţionată şi în scandalul “devierilor de dreapta” din M.A..E. (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., cancelarie, dosar nr. 51/1952); decorată, în mai 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar ulterior, ca pensionară, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a;

12b 3081. DAN, Tudor (n. Paul LEIBOVICI) – ilegalist, soţul Ecaterinei Dan (n. Finca Davidovici); din 1945 şeful subsecţiei Cinema a secţiei Propagandă a A.R.L.U.S.;

12d 2908. DAN, Clara (n. Clara Agneta HERTZ) (1924 Cluj – 2007) – soţia lui Pavel Dan (Davidovics, v. supra); activistă de partid, cercetătoare la Institutul de Filozofie al Academiei Române şi autoare în revista Cercetări filozofice (v. e.g. art. “Despre dialectica generalului şi a individualului” (nr. 4/1955)); autoare în volumul Dialectica materialistă. Metodologia generală a ştiinţelor particulare (coordonat de C.I. Gulian sub egida Institutului de Filozofie în 1963) şi a capitolului “Empirisme et realisme de Marx a Piaget” (în Epistemologie et marxisme, Paris, 1972); emigrată în 1975 în Israel-S.U.A. împreună cu fiul său, Peter (n. 1947, Cluj) (şi probabil şi fiica, Marika), care între timp s-a stabilit la New York (P. Dan 2011, Fred Simescu 2011; comunicare personală P. Dan, dec. 2011);

8.DAN EVIATAR (198/2013).

15.DAN FRANZ (28017/2015).

16.Dan Pnina, fiica lui Blum Meer şi Minuţa, născută la data de 10 mai 1951 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rehovot 76302, str. Hanassi Harishon 38/30. (3.696/2005) Copii minori: Dan Mai, născut la data de 26 ianuarie 1992.

41

3083. DAVIDOGLU, Mihail (n. Moisă DAVIDZON471, fiul lui Mihail şi Clara (n. Kochen)) (11.XI.1910 Hârlău, Botoşani – 17.VIII.1987 Bucureşti) – promotor notabil al realismului socialist în dramaturgie472, membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Teatrelor a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (din iunie 1948), membru în conducerea Uniunii Scriitorilor în mandatul lui M. Beniuc, director la Ministerul Artelor (şi Informaţilor) (1945-1948), apoi preşedinte al comitetului pentru cultură din cadrul comitetului de partid al sectorului 1 Bucureşti; în anii ’50 prezent şi în colegiul de redacţie al revistei Teatrul;

42

2910. DAVIDSOHN, Isac “Jan” (25.XI.1907 Sireţel, Iaşi – 24.XI.1984 Iaşi) – ilegalist, dar cu stagiu recunoscut doar din 1947; din 1948 profesor de materialism didactic şi istoric la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Iaşi (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1949, partea I-a, p. 778), unde a ocupat timp de trei decenii funcţia de şef de catedră; în paralel predând aceeaşi discplină la Facultatea de Ştiinţe Juridice; decorat în 1978 cu ordinul “23 August” cls.II-a;

            versus alt nume sau nepot de la fiu: 22.Lobel Davidsohn Sorin, fiul lui Leon şi Tiril, născut la data de 13 februarie 1961 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, Str. Alyat-Hanoar nr. 14/31, 67450.(1855/2005). Copii minori: Loebel Davidson Lion, născut la data de 20 aprilie 1992, Loebel Davidson Roy, născut la data de 26 decembrie 1998.

43

3084. DELEANU, Harry-Horia (25.XII.1919-1998) (fiul lui Arnold şi Malvina (n. Feller)) – teatrolog, membru de partid, profesor la I.A.T.C. (’50-’70), redactor la revista A.R.L.U.S. Veac Nou (1945-1953), membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Teatrelor a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (din iunie 1948), redactor şef al revistei Teatru (1956-1958); autor în anii ’50 al unor varii lucrări de sorginte proletcultistă473; a continuat să publice şi după 1990, la Ed. Hasefer; fiul său, Radu (n. 26 ian. 1952 Bucureşti), care şi-a ebraizat numele în Israel în forma Delano, a solicitat şi reobţinut cetăeania română în 1009 (ordinul MJ nr. 407/30.01.2009; M.Of. nr. 70 din 5 febr. 2009);

Harry Deleanu. Birth. 22 janv. 1905 (22 Jan 1905) Houston -Texas-, Etats Unis D'amerique (USA). Death 1 mai 1995 (1 May 1995) Paris-20E-Arrondissement, Paris, France

            versus "31.Delano Radu, fiul lui Deleanu Harry-Horia şi Sorana, născut la data de 26 ianuarie 1952 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa]" (cerere 112/2008- admisă prin Ord.Min.Jus.407/C-30.01.2009)

3982. (?) DELEANU, Gabriela – în 1948 era funcţionată în Ministerul Artelor şi Informaţiilor, numită reprezentant în Consiliul Director al Filarmonicii de Stat Bucureşti (M.Of. nr. 137 din 16 iunie 1948, partea I-a, p. 5160);

3983. DELEANU, Liviu (n. Lipa Cligman) (8.II.1911 Iaşi – 12.V.1967 Chişinău) – fugit în U.R.S.S. în 1940, după război rapsod proletcultist al noului regim prin volume precum Krasnodon (1950), Vremuri noi (1952) ş.a.;

44

3085. DEMETRIUS, Lucia (16.II.1910 Bucureşti - 29.VII.1992 Bucureşti) (fiica lui Demetrius Vasile (n. Ogea) şi Antigona (n. Rabinovici)) – fostă funcţionară la Uzinele Malaxa (1936-1938), după august 1944 traducător al Editurii Cartea Rusă, profesoară la Conservatorul Muncitoresc (1944-1949), apoi membru în noua conducere a Societăţii Scriitorilor din România, în iunie 1945 angajată ca funcţionară diurnistă la Serviciul de Presă al Ministerului Justiţiei (1945-1946), ulterior secretar cultural şi apoi prim-secretar de presă la Ministerul Informaţiilor / Artelor şi Informaţiilor (1946-1950), profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică (1944-1949), regizor de teatru exponent al realismului socialist la teatre din Sibiu, Braşov şi Bacău (1950-1952), colaboratoare la Scânteia, Cuvântul femeilor şi Contemporanul, respectiv la revista Teatrul în anii ’50-’60, etc.;

45

2675. DONA, Henri (n. Henric NATANSOHN367, fiul lui Nathan şi Pesia; căs. cu Rozalia; fiică: Irina Zamfir) (n. 21 febr. 1921 Botoşani) – redactor-şef adjunct la România Liberă începând cu 1946, şeful catedrei de Ziaristică de la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, la jumătatea anilor ’50 director general adjunct al Radiodifuziunii, apoi redactor-şef la Flacăra din anii ’60 până în 1973 (când va fi înlocuit de Adrian Păunescu), apoi la Arhiva Naţională de Filme (ultima menţiune în 1977); în 1953 menţionat în documentele partidului ca director general adjunct al Radiodifuziunii; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1955); decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a;

46

2676. DORIAN, Emil (n. Isidor LUSTIG, fiul lui Herman şi Ernestina) (16.II.1892368-1957), medic şi poet – după război membru fondator (are cuvântul de deschidere al congresului de constituire al organizaţiei naţionale) şi secretar general al C.D.E. Bucureşti, redactor la Unirea (1945-1947, responsabil al secţiei culturale); autor al poeziei omagiale “Închinare lui Stalin” (v. textul reprodus integral în Negrici 1996: 28-9) (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 93-34);

            vezi lustig

47

2677. DRĂGUŞANU, Sidonia (fiica generalului Leon Drăguşeanu şi a Matildăi (n. Demetrescu (1886-1974)); zisă “Sidi”) (4.VIII.1908 Bucureşti – 3.V.1977 Bucureşti) – un timp soţia lui Miron Radu Paraschivescu; prozatoare, redactor-şef la Femeia şi Căminul (1945-1949), redactor la România liberă (1948-1959), apoi redactor şi redactor-şef la E.S.P.L.A. (1951-1955), colaboratoare la diverse publicaţii sub multiple pseudonime;

48

3089. EISIKOVITS, Max (Mihály) (8.X.1908 Blaj – 12.I.1983 Cluj) – evreu maghiarofon, în perioada interbelică co-fondator (alături de Zeno Vancea) al “Conservatorului Muncitoresc” la Timişoara, apoi profesor la cel municipal, postbelic membru de partid şi comunist zelos, “dintre cei mai duri muzicieni stalinişti” (D. Popovici), director al Operei maghiare din Cluj (1948-1952), profesor de compoziţie (din 1946) şi rector al Academiei de Muzică din Cluj (1950-1953; l-a exmatriculat pe studentul anticomunist Mircea Istrate); autor al pieselor “Noi şi pâmântul”, “Balada tractorului”, “Salut Revoluţiei”, “Ne conduce partidul” (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 711; D. Popovici 2010: 262; Kuller 2008a: 131; P. Brâncuşi 2006: 122, 147, 150; O.L. Cosma 2006; L.G. Bratu 2008: 433 n. 12);

49

3092. FEHER, Andrei (25.V.1916 România – 28.IV.2003 California) – operator de imagine, regizor şi scenarist, participant la realizarea peliculelor propagandistice Directorul nostru (1955), Pasărea furtunii (1957), Dincolo de brazi (1957), emigrat la sfârşitul anilor ’60 în israel (unde regizează producţia Războiul de 6 zile, stabilit via Italia în Suedia în anii ‘70, unde regizează şi produce multiple producţii pornografice sub pseudonimele “Andrew Whyte” / “Andrea Bianchi” (e.g. Mémoires d’un pervers (1983), The Porno Race (1985), Hetaste liggen (1983) etc.);476

50

3094. FELDMAN, Ludovic (25.V.1893 Galaţi – 11.IX.1987 Bucureşti) – violonist şi compozitor; în perioada războiului în cadrul orchestrei simfonice a teatrului evreiesc din Bucureşti, ulterior concert-maestru în orchestra Filarmonicii “G. Enescu” din Bucureşti (1945-1953, pensionat); inclus între cei “care preluau cu zel indicaţiile culturnicilor Iosif Kişinevski, Leonte Răutu, Edouard Mezincescu” (S.D. Pop 2007: 3), apologet al “deceniului glorios” (1944-1954) în revista Muzica (nr.7-8(iul.-aug)/1954), autor al pieselor “Cântec pentru Stalin”, “Mi-e gândul la Stalin” şi al altor cântece de masă “compuse în ritm de marş”; unul din compozitorii favoriţi ai autorităţilor în perioada stalinistă, decorat cu Menţiunea I-a (1945), Premiul III de compoziţie “George Enescu” (1946), Premiul de Stat (1952), ordinul Muncii clasa a III-a (1954), etc. (P. Brâncuşi 2006: 147, 166-7; O.L. Cosma 2006; Kuller 2008a: 139-40; Oprea, Petrulia şi Hîncu 1973: 103-4);

versus vezi 2.1.c

51

2689. FELEA, Ion (n. Iancu (după alte surse Israel) FELER372, fiul lui Leon; uneori menţionat cu prenumele Iosif) (n. 28.I.1900, Paşcani – 23.III.1989 România) – fost ziarist interbelic la Lupta,

după august 1944 la Libertatea, membru P.S.D. până în 1948 (în facţiunea “unionistă”, procomunistă), apoi P.M.R.; şef de birou în Oficiul de Studii al Ministerului Muncii (1945-1948); redactor la Contemporanul, deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952); ulterior angajat la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.M.R şi redactor la revista Presa noastră în anii ’50; decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul Tudor Vladimirescu cls. I-a;

2690. FELEA, ? – fiul lui Ion Felea; membru de partid şi redactor la Agerpres; exclus şi demis pentru sionism (v. Solomovici 2003: 276);

3095. FELEA, Aurel (n. Aurel H. FELDSTEIN477) (n. 18.X.1920 Bucureşti) – cf. unor coreligionari, plasat între scriitorii evrei “cu mici concesii” făcute regimului comunist (Kuller 2010: 191, 438, Solomovici 2001II: 54, 2001I: 176, şi 2003: 328); între acestea probabil şi cenzura practicată în calitate de membru al Comisiei pentru verificarea pieselor de muzică uşoară de pe lângă Ministerul Artelor şi Informaţiilor (v. M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136);

52

389. FISCH, Sanda (n. Surica FISCH) – din iunie 1948 şefă de secţie în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor

53

397. FLAVIAN, Jacques (n. FINKELSTEIN95) (n. 2.X.1913 Galaţi) - angajat în 1945 ca fotograf principal în centrala Ministerului Propagandei, ulterior promovat şef adjunct de birou administrativ în centrala Ministerul Propagandei, iar din decembrie 1947 promovat şef de secţie în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905);

54

2921. FLODA, Liviu (n. Adolf I. LEIBOVICI427) (16.VIII.1913 Brăila – 1997 Bucureşti) – după război membru de partid, ziarist (1945-1947), conferenţiar suplinitor la Academia Comercială din Bucureşti şi profesor de istoria formelor sociale la Şcoala Superioară de Muzeografie din Bucureşti (1947-1948), iar în paralel inspector general în centrala Ministerului Artelor / şi Informaţiilor; ulterior pe diverse posturi administrative al mai multe întreprinderi din Bucureşti, semnatar al unor articole la Jurnalul de dimineaţă şi Libertatea; doctor în economie (1946) cu teza “Bugetul de stat în economia socialistă a Uniunii Sovietice); emigrat în Israel, apoi stabilit în S.U.A. în 1963, din 1964 colaborator şi corespondent al postului de radio Europa Liberă, cu pseudonimul “Andrei Brânduş” (Kuller 2008a: 148); decorat în 1947 de către fostul rege Mihai cu Ordinul “Meritul “Cultural” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 192 din 21 aug. 1947, partea I-a, p. 7543);

55

2923. FLORIAN, Radu-Henri (1927-1997) – conform propiilor declaraţii supravieţuitor al pogromului din Iaşi, după război membru de partid şi comunist convins, din 1949 până în 1990 cadru didactic de marxism-leninism şi apoi socialism ştiinţific la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, autor la Lupta de clasă (ulterior Era socialistă, unde îl înfiera de pildă pe C. Noica) şi Revista de filozofie, autor al mai multor cărţi de teorie politică marxistă, după schimbarea de regim director al Institutului de Teorie Socială al Academiei Române, redactor-şef la Societate şi cultură şi holocaustolog; până şi un biograf evreu admite, că “[a] plătit totuşi, în unele probleme, tribut dogmatismului” (Kuller 2008a: 149); potrivit altui autor evreu, V. Tismăneanu, Florian nu l-ar fi acceptat ca doctorand, ba mai mult, “nu ştiu ce l-a apucat, […] a devenit subit agitat, a început să se răstească furios, să-mi reproşeze că în bibliografie aveam nume de gânditori burghezi, toţi aceşti Aroni, Berlini şi alţii ca ei…”428;

https://revista22.ro/opinii/gabriel-andreescu/cazul-botez-ostilitatea-fostilor-ideologi-comunisti-fa-de-disidena-anticomunist

Radu Florian, tatăl lui Alexandru Florian, a urmat între 1946-1950 cursurile Facultății de Filozofie din București. Protejat al lui Leonte Răutu, a fost numit asistent la catedra de marxism-leninism în 1948, încă student. În paralel cu cariera universitară, a urmat una de activist. A luat parte la acțiunile organizației Tineretul Progresist, din 1949 a devenit activist al CC al UTC, iar din 1950, propagandist al Comitetului municipal de partid București.

Între 1950-1953, a funcționat și în cadrul Ministerului Învățământului, la Direcția predării științelor sociale. Pentru „realizări“ a fost decorat cu ordine și medalii (Ordinul Muncii clasa III-a, cu medaliile „A 25-a aniversare a eliberării Patriei“ și „A 50-a aniversare a înființării PCR“). Ajunge profesor universitar și, în 1970, membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice. A făcut parte din Comisia ideologică a Comitetului de partid din Centrul Universitar București.

Aceste date vorbesc despre cariera strălucitoare a lui Radu Florian în sistemul ideologic al PCR în plin stalinism. Când, în anii 1960, partidul a schimbat linia ideologică pe care Florian o reprezenta, saltul din mers dintr-o barcă în alta nu mai era posibil. Național-comunismul nu introdusese doar filtre de natură ideologică, ci și etnică, iar Radu Florian era evreu.[]

401. FLORIAN, Jean (n. Jean BLUMENFELD) (n. 23.VI.1916 Tg. Ocna, BC) - încadrat ca secretar cultural principal în centrala Ministerului Informaţiilor în august 1946 (M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856; M.Of. nr. 70 din 25 martie 1947, partea I-a, p. 2266);

            versus liste I:

56.Florian Ittai, fiul lui Shaul-Paul şi Yael, născut la data de 22 aprilie 1989 în Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Suedia nr. 9. (5.960/2004)

57.Florian Shaul-Paul, fiul lui Aron şi Ema, născut la data de 12 noiembrie 1953 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Suedia nr. 9. (5.960/2004) Copii minori: Florian Adi, născută la data de 13.09.1993.

56

Editura în limbi străine … directori adjuncţi … Gh. Fodor

            versus

20.Fodor Yoel, fiul lui Ludovic şi Hedviga, născut la data de 9 aprilie 1931 în localitatea Timişoara, judeţul Timiş, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Netanya, str. HaravKuknr. 11. (Dosar nr. 101RD/2008)

27.Fodor Peter Bela, fiul lui Fodor Bela şi Erdelyi Rachel, născut la data de 14 mai 1942 în localitatea Cluj-Napoca, judeţul Cluj, România, cetăţean american, cu domiciliul actual în S.U.A., 2280 Century Hill Los Angeles, California 90067. (4.541/2008)

27.Fodor Susanna Serena, fiica lui Bela şi Rachel, născută la data de 24 aprilie 1948 în localitatea Târgu Mureş, judeţul Mureş, România, cetăţean american, cu domiciliul actual în S.U.A., 200 East End Avenue, ap. 4 F, New York, MY 10128. (1.608/2009)

            sau

36.Fodor Iudith, fiica lui Salamon Sigismund şi Olga, născută la data de 11 februarie 1947 în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, România, cetăţean sud-african, cu domiciliul actual în Africa de Sud, 4 Alon Road Blairgowrie, 2194 Randburg. (526/2008)

37.Fodor Medina-Tatiana, fiica lui Oneţ Valeriu Venicius şi Augustina, născută la data de 15 noiembrie 1956 în localitatea Gurahonţ, judeţul Arad, România, cetăţean suedez, cu domiciliul actual în Suedia, 42327 Sodra Sandby, Ekvagen 42. (1.399/2008)

57

3100. FREDANOV-GELEHRTER, B. Beate (n. Beate FRIEDMAN479, slavizat Fredanov, căs. Gelehrter) (11.V.1913 Cernăuţi - 13.III.1997) – actriţă de teatru, în timoul războiului profesoară la Şcoala de Arte pentru Evrei din Bucureşti (1942-1944), căsătorită cu doctorul Iuliu Ghelerter, împreună cu care forma, potrivit memoriilor fostului lor cumnat, criticul literar Matei Călinescu, “un cuplu de comunişti convinşi, rigid dogmatici chiar şi în intimitate” (Călinescu 2005); secretară a subsecţiei Teatru (secţia Artă) a A.R.L.U.S. încă de la înfiinţare (1944), membru al C.C. al U.F.D.R. (din febr. 1948), membru al Secţiei de Producţie Artistică (i.e. organul cenzurii în domeniu) din cadrul Uniunii Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti la sfârşitul anilor ’40; co-director al Teatrului Naţional; profesor de artă dramatică la Conservator şi la I.A.T.C. (din 1948 până în anii ’70; în paralel, între 1957 şi 1959 profesoară la studioul T.E.S. Bucureşti (menţionată şi în Kuller 2008a: 153; Sebastian 1996: 448; Solomovici 2001 I: 210; Catalan 2009: 188, 191; Şt. Mihăilescu 2006: 429-30); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946), iar în 1967 cu ordinul Meritul Cultural cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “23 August” clasa a II-a;

            vezi la 2.1.a

58

3102. FRODA, Scarlat (n. Solomon WEITZENDORF) (12.II.1899 Bucureşti – 1964) – publicist, dramaturg şi traducător; în perioada interbelică ziarist sub pseudonimele “Scarlad Froda”, “Ion Dacu”, “Lazăr Cosma” ş.a., director la Rampa (1927-1938); în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946); după război membru de partid; fondator şi director al Teatrului Victoriei (1944-1946); contributor la sovietizarea culturii postbelice prin traducerile la Ed. Cartea Rusă ale cărţilor Aşa s-a călit oţelul (ed. a VI-a, 1952) şi Gorki în amintirea contemporanilor (1957); fratele matematicianului Alexandru Froda; căsătorit timp de aproape patru decenii cu actriţa Leny Caler;

59

433. GALIN, Dondi – în mai 1945 încadrat ca inspector general în centrala Ministerului Propagandei, ulterior prim-consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4038);

60

2927. GÁLL, E. Ernö (în unele documente de partid cu prenume românizat “Ernest”) (4.IV.1917 Oradea – 17.V.2000 Cluj) – membru P.C.d.R. din 1938, profesor şi scriitor, între “evreii maghiari” din “prim-planul vieţii culturale şi intelectuale comuniste” (Vágó 1981: 123, n.26), fost deportat în lagărul de muncă de la Buchenwald (familia sa ar fi murit la Auschwitz), din 1948 conferenţiar (filosofie marxistă, ulterior sociologie) şi prorector al universităţii “Bolyai” din Cluj, în anii ’50 între redactorii publicaţiei de limbă maghiară Korunk, autor ocazional la Lupta de clasă; membru în prezidiul Academiei “Ştefan Gheorghiu” din 1970; membru corespondent al Academiei din 1974; propus pentru decorare într-un raport al Direcţiei Treburilor a Cancelariei C.C. al P.M.R. în 1961 (Opriş 2005); coordonatorul tezei de doctorat a lui Virgil Ioanid (Kuller 2008a: 440; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 816 ş.a.; Solomovici 2004: 344; Mozes 1997: 156; Vágó 1981: 123, n.26);

4312. GAAL, Gavril – membru de partid; în decembrie 1945 numit de către ministrul Educaţiei Naţionale profesor suplinitor la Facultatea de Filosofie şi Sociologie a Universităţii de Stat cu predare în limba maghiară din Cluj-Napoca (M.Of. nr. 296 din 29 dec. 1945, partea I-a, p. 11192); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 172/1956;

            vezi 2.2.c

61

2702. GELLES, Emil374 – de formaţie inginer, director general al Societăţii Române de Radiodifuziune (martie – iulie 1945), apoi redactor la Ed. Cartea Românească (e.g. autorul cărţii Energetica Atomică, din 1946); emigrat în Israel la o dată necunoscută, ulterior stabilit în S.U.A., unde în anii ’60-’70 a activat ca traducător;

62

449. GEORGESCU, (Alexandru?) (n. ASHKENAZY)101 – avocat, director general în cadrul Ministerului Învăţământului (1948-1952);

2703. GEORGESCU, Victor (n. Sandu VAISMAN, 1919, fiul lui Haim şi Raşela) – redactor la Frontul Plugarilor (1946-1953), ulterior reporter 1, redactor, şef de secţie, secretar general de redacţie şi chiar redactor-şef la revista Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, în prezent internat la căminul comunităţii evreieşti din Bucureşti şi blogger amator sub pseudonimul “Pompiliu Sterian”;

63

2705. GHIMEŞAN, Ion – menţionat ca redactor şef al variantei franceze Roumanie nouvelle a publicaţiei tetralingve pentru străinătate în anii ’50 (Solomovici 2003: 88, unde e indicat ca evreu), ulterior director în cadrul Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea, respectiv autor publicat la Ed. Tineretului şi E.S.P.L.A.;

64

2706. GIROVEANU, S. Irma - în anii ’60 redactor principal la Editura Politică; decorat cu Medalia Muncii Decretul Preşedintelui Consiliului de Stat nr. 729 din 24 octombrie 1969;

3107. GIROVEANU, Aurel (n. Aurel ENGELBERG, fiul lui Luţă) (24.IX.1916 Girov, Neamţ483 – 31.III.2001 Bucureşti) – pianist şi compozitor, redactor al Radiodifuziunii în perioada 1949-1950; autor inter alia al compoziţiilor “Slavă lui Stalin” şi “Stalin e lumina” la sfârşitul anilor ’40; ulterior compozitor de muzică uşoară şi coloană sonoră (Kuller 2008a: 169; Storin 2006: 23; P. Brâncuşi 2006: 122; O.L. Cosma 2006);

65

490. GONDA, Gheorghe (n. Sigismund SZILLE) (n. 27.IX.1906 Budapesta) – evreu maghiarofon, capturat şi condamnat de autorităţile române pentru spionaj în favoarea Ungariei în 1942, după război membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei (numit în mai 1945), instructor în cadrul secţiei Literatură şi Artă (iniţial sector în cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie) timp de două decenii, prezent şi ca lector nesalarizat al C.C. al P.M.R. în 1953; fostulsău coleg de birou, Andrei Strihan (el însuşi evreu), afirmă că Gonda, “evreu maghiar”, ar fi lucrat un timp în subordinea lui Moses Rosen la F.C.E.R. şi respectiv că ar fi emigrat împreună cu soţia sa Ani în Israel, unde cei doi ar fi devenit “religioşi fanatici” (în Solomovici 2004: 401);

491. GONDA, Nicolae (n. SZILLE) – fratele lui Gheorghe Gonda; în prima jumătate a anilor ’30 student medicinist şi unul din liderii studenţilor evrei comunişti ai Universităţii “Regele Ferdinand” din Cluj-Napoca, aflat în atenţia Siguranţei şi arestat chiar în 1933 (v. Arh. St. Cluj, Universitatea “Regele Ferdinand I”, Rectorat, dosar 750/1932-1933, apud Nastasă 2011: 500, 501 n. 2 şi 512); după război încadrat în ianuarie 1948 ca secretar II de legaţie în centrala M.A.E. în mandatul Anei Pauker (M.Of. nr. 18 din 22 ianuarie 1948, partea I-a, p. 516);

66

2933. GRAUR, Alexandru (n. Alter BRAUER-ROSENFELD430) (9.VII.1900 – 10.VII.1988 Bucureşti) – ilegalist, membru de partid din 1938, în timpul războiului membru fondator şi director al Liceului Evreiesc din Bucureşti); după război membru fondator al A.R.L.U.S. în 1944 (şi totodată secretarul subsecţiei istorie-filologie), profesor la Liceul “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti (sept. 1944 – dec. 1945), membru al Comisiei de Epurare a salariaţilor Societăţii  Române de Radiodifuziune (1945-1946), şeful secţiei culturale (1947-1949) şi apoi director general adjunct în cadrul Comitetului pentru Radioficare şi Radiodifuziune (adjunctul lui Matei Socor) (1949-1952), profesor (din 1946) şi şeful catedrei de filologie clasică a Facultăţii de Filosofie şi Litere în cadrul la Universitatea Bucureşti (1952-1964), apoi şeful catedrei de lingvistică generală (1964-1970), decan al Facultăţii de Filologie (1954-1956), director al Editurii Academiei R.S.R. (1955-1974, apoi pensionat), preşedinte al Societăţii de Studii Clasice (1958-1988), preşedintele secţiei de Ştiinţe Filologice, Litere şi Arte a Academiei (1974-1988); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (din 1955); membru corespondent (din 1948) şi apoi titular (din 1955) al Academiei R.P.R.; tatăl jurnalistului sportiv Dumitru Graur, respectiv soţul Neagăi Graur (soţia activistului Mihai-Bujor Sion, decedat într-un accident de avion); decorat la aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea P.C.R. cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);

72. Alexandru Graur (Alter Brauer, tatăl reporterului sportiv Dumitru Graur), director general adjunct al Societății Radiofonice Române din 1949, succedându-i în funcție lui Matei Socor

2655. CANARACHE, Ana (n. Ana BRAUER, zisă “Nica”; sora lui Alexandru Graur) (n. 1900) – filolog, traducător la diverse edituri în anii ’60-’70, coautoare a unor dicţionare, autoare a unor articole în Limba română (revista condusă de fratele ei) (Kuller 2008a: 435; Groza/Graur 2009: 7);

430 Fratele său, Constantin Graur, n. Abraham Brauer Rosenfeld (1880-1940), a fost membru fondator al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România în 1919, iar între 1930 şi 1936 director de redacţie la ziarele Adevărul şi Dimineaţa (avându-l ca director administrativ pe Emil (Şmil) Pauker, ceea ce ar putea explica circumstanţial poziţia ambelor ziare faţă de procesul comuniştilor de la Craiova, din 1936), ambele deţinute de bancherul evreu Aristide Blank prin intermediul Societăţii de Editură “Cultura Naţională”. N.B. Parantetic se cuvine poate menţionat că în perioada interbelică, redacţiile cotidianelor Adevărul (tiraj mediu 140.000 exemplare) şi Dimineaţa (250.000) erau compuse în cvasi-totalitate din evrei cu vădite şi adesea radicale simpatii stângiste, ambele fiind suspendate în 1937 de guvernul Goga-Cuza ca “ziare jidovite”. O contribuţie majoră a avut-o indubitabil articolul “Cine sunt?” apărut în ziarul competitor Universul din 6 ianuarie 1937 (an LIV, nr. 5, p. 7), care inventaria câteva zeci de ziarişti ai celor două cotidiane amintite, cu pseudonimele sub care semnau, juxtapuse numelor lor native. 291

9 "5943. ROZENFELD, Nicolae – redactor în presa craioveană în perioada comunistă (FEDROM f.a.);

ClaimsConf.: "ROSENFELD, Nicolae             Romania          JM-13297 +AR-6d       Army"

ROSENFELD, Nicolae           Cluj 28/05/1928 Buchenwald O.11/72 YO-04c          From Transilvania

ROSENFELD, Anna     Debrecen                     JM-344(jews from Romania) PAGE 44

            versus "155.Zuszman Julia, fiica lui Rozenfeld Nicolae şi Ana, născută la data de 9 iulie 1954 în localitatea Cluj, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa] (4914/2004)

Comentariu: Probabil că nu a ajuns redactor la Craiova domnul N Rozenfeld din Cluj (care nu pare a fi dispărut la Buchenwald, ci a avea revendicări… faţă de România)

            vezi si 2.1.c

GRAUR, Neaga (1976 - 1980) “Jurnal” (versiunea adaptată postată pe blogul personal de jurnalistul Dumitru Graur (la adresa http://dumitrugraur.wordpress.com/neagagraur/)

https://dumitrugraur.wordpress.com/neagagraur/

"– Neaga (Nina pentru apropiați) Graur s-a născut la Brăila la 8 mai/27 aprilie 1921 într-o familie de muncitori, fiind cea mai mare dintre cei 4 copii ai soților Nicolae și Ionica Sion. A decedat la 4 octombrie 2005, la vîrsta de 84 de ani.

– S-a căsătorit în 1947 cu profesorul Alexandru Graur, pe care l-a cunoscut pe cînd lucra la Radio. Tot în 1947 (pe 30 mai) s-a născut singurul copil al familiei Graur, care avea să primească prenumele Dumitru.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Graur"[]

Au trecut, iată, trei zile de cînd a avut loc Plenara C.C. în care s-au anunțat schimbările noi. Deci tov. Burtică (Cornel Burtică, secretar al CC al PCR pe probleme de presă și propagandă) nu mai e șeful presei și televiziunii. Deci acela care l-a înlocuit – și l-a urît atît de tare – pe Bujor (Sion Mihai-Bujor,  fost membru al CC al PCR), a fost la rîndul lui scos din funcție. Mă întreb (și nu știu dacă voi afla vreodată) în ce măsură a contribuit la moartea lui Bujor (fratele Ninei Graur a decedat în decembrie 1975, după un suspect accident aviatic).[]

1980

Anul nou (adică Revelionul) la Rozica. Cum va fi acest an?

La Sf. Vasile am aprins candela din camera mea. A ars candela toată săptămîna, de la sfîrșitul lunii decembrie. Anunțul pe care l-am publicat: „La cinci ani de la plecarea năprasnică a iubiților și neasemuiților noștri Selina și Bujor Sion înclinăm la mormîntul lor ființa noastră de rană neînchisă, omagiind luminoasa lor amintire. Binecuvîntați fie ei în veci pentru bucuria și strălucirea adusă vieții în scurta lor trecere prin această lume. Binecuvîntați toți acei care, amintindu-și-i, vor păstra un moment de reculegere”.

Nați (Lupu, fratele Selinei) a intervenit pe lîngă copii (Mihai și Ghiță) pentru ca anunțul să fie modificat (?). N-a fost modificat!

Se pare că s-a adîncit răceala dinspre familia mea. Mama, Tanța, Mihai nu-mi vorbesc. Mihai mă evită.

În fine, aflu că în luna octombrie a apărut în Sec. 20 (publicație tipărită în limba romînă) din Israel articolul meu cu note de drum din țara sfîntă. Mi l-a trimis Tania la 1 decembrie, însoțit de cîteva rînduri din partea ei. Nu i-am răspuns. Nu cred că vom mai relua vreodată relațiile, deși îmi lipsește. Era singura care-mi mai intra în casă. Dar atitudinea ei de nepermis față de mine în Ambasada Israelului, a pus capăt relațiilor noastre. De ce a făcut-o? E cert că i s-a cerut. De către cine?

Rabinul dr. Rosen a fost aspru criticat de presa israeliană pentru comportarea lui față de evreii din România. Se pare, cel puțin așa mi s-a relatat, că președintele Statelor Unite, referindu-se la lipsa totală de libertăți de la noi, ar fi spus: „Degeaba vorbește dr. Rosen de atmosfera destinsă și că drepturile omului ar fi respectate în România. Este inexact!” Așa o fi? În orice caz, deși nu mă văd în nici un fel implicată în această poveste, Comunitatea nu ne mai invită. Amalia Rosen a fost rece la penultima vizită, iar la ultima nici nu m-a mai primit singură. Era de față sora ei. Cu ce cred ei că le-am putut dăuna eu?

Graur s-a căsătorit în anul 1947 cu Neaga (Nina) Sion (1921-2005), care era fiica cea mai mare a soţilor Nicolae şi Ionica Sion, familie de muncitori români din Brăila.[1] Ei au fost părinţii comentatorului sportiv Dumitru Graur. Unul din fraţii Ninei Graur a fost Mihai Bujor Sion, fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi care a murit în decembrie 1975 după un suspect accident aviatic.[6]

https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/gheorghe-pana-2/

Selina (n. Lupu), soţia ilegalistului şi ulterior activistului Mihai-Bujor Sion (şeful sectorului Presă la secţia Propagandă şi Agitaţie în anii ‘50) (A. Strihan în Solomovici 2004:

Sion Mihai Bujor fiul lui Mihail Bujor si Selina nascut 17.12.1954

https://playtech.ro/stiri/adevarul-despre-fiul-lui-ion-iliescu-cine-este-de-fapt-mihai-bujor-sion-ce-avere-are-si-cati-bani-face-de-la-stat-162366

67

3109. GRUIA, Ştefan (n. GOLDBERGER484) (4.XII.1912 Oradea – 13.IX.1965 Bucureşti) – soţul Charlottei Gruia (de la Comisia de Control a Partidului), ilegalist (cu stagiu recunoscut din 1931), după război funcţionar de rang superior la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă în anii ’50-’60, ulterior şeful Direcţiei Biblioteci din cadrul Ministerului Învăţământului; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1955); incinerat; (inclus şi în Kuller 2008a: 441) (dosar G/161 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

            versus

35.Gruia Cornelia, fiica lui Stigelbauer Ioan şi Viorica, născută la data de 19 noiembrie 1965 în localitatea Pojejena, judeţul Caraş-Severin, România, cu domiciliul în Suedia, str. Grevegardsvagen nr. 12, V. Frolunda. (1.893/2006)

68

2938. GRÜNBERG, Ludwig (12.XI.1933 Buzău – 8.I.1995 Bucureşti) – profesor, timp de câteva decenii, de marxism, ulterior filosofie, la A.S.E. Bucureşti432 (I.I.C.C.M.E.R. 2011; Solomovici 2003: 390);

2708. GRUMBERG, R. - între cenzorii activi în România în anii ’60 (Mocanu 2003 apud T. Urian 2004); 

3110. GRÜNBERG, Arnold - în iunie 1948 numit de ministrul Artelor şi Informaţiilor în conducerea Societăţii Comerciale de Stat “Cinexfilm” (M.Of. nr. 143 din 24 iunie 1948, partea I-a, p. 5342);

versus- vezi 2.2.a

69

551. HALPERN, Suzana (probabil soţia/fiica lui S. Alperin) - până în febr. 1949 şefă de secţie la Direcţia Teatre a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1133);

2618. ALPERIN, Samuel (n. HALPERN) – şeful secţiei crainici la Societatea Română de Radiodifuziune după război, ulterior în cadrul Direcţiei Cinematografie din Ministerul Informaţiilor (v. M.Of. nr. 160 din 16 iulie 1947, partea I-a, p. 6098; M.Of. nr. 290 din 14 dec. 1946, partea I-a, p. 12912) ;

            versus vezi la 2.2.c

70

2712. HERA, Florin (fiul lui Saul) (n. 22.VI.1925, Roman) – în anii ’50 încadrat în aparatul diplomatic, apoi transferat la Radio ca redactor-şef adjunct al redacţiei emisiunilor pentru străinătate (’60-’70), autor ocazional la Lumea, Magazin istoric şi Contemporanul în anii ’70-’80, decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;

71

8a 3056. BREAZU, Marcel (n. Marcel HERŞCOVICI-BREAZU458) (25.V.1912 Bucureşti – 3.VII.1994 Bucureşti) – membru de partid din 1942, redactor-şef la Tânărul Muncitor după august 1944, menţionat şi în conducerea publicaţiilor Naţiunea, Scânteia Tineretului şi Contemporanul (Kuller 2008a: 82), responsabil cu cenzura în literatură şi alte arte, din 1948, cadru didactic la catedra de materialism dialectic şi istoric a Facultăţii de Filosofie din Bucureşti; cercetător şi apoi director adjunct al Institutului de Filozofie al Academiei R.P.R. (1955-1966), ulterior profesor de estetică în cadrul Institutului de Arte Plastice, publicist la Contemporanul (v. art. “Impasul artei dezumanizate” din 14 iunie 1957); fratele lui Vicu Mândra (v. infra);

            22.Davidovici Herscovici Heidi, fiica lui Marcel şi Mina, născută la data de 2 mai 1954 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzlya, str. Nordau nr. 44A (3.342/2008)

HERSHCOVICI, Marcel          1919   Bucuresti / Romania    JM-13.254 DI-4b         Slave Labor

HERSHCOVICI, Marcel          1923   Bucuresti / Romania    JM-13.254 DI-3b         Slave Labor

Comentariu : Neverosimila incursiunea de la Bucuresti la Bacau (deci nu Mina a fost soţia domnlui profesor). 

8b  "789. LEON, Alexandru (n. Leon HERŞCOVICI) – membru de partid din 1945, când este încadrat iniţial ca şef de serviciu în centrala Ministerului Propagandei, unde este promovat progresiv în cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor; ulterior consacrat ca publicist (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903)"

"578. HERŞCOVICI, Leon Silviu - în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658)"

"932. MIHĂILEANU, Petre (n. Leon HERŞCOVICI) (n. 11.V.1909 Vaslui) – membru de partid cu stagiul recunoscut din 1938, voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania (Diamant 1979: 371, Sugarman f.a.: 110); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1755); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); după august 1944 inspector general în cadrul Direcţiei Politice Administrative a Poliţiei Prefecturii Capitalei (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3877; M.Of. nr. 4 din 4 ian. 1947, partea I-a, p. 61); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a140, la începutul anilor ’50 trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar în cadrul diplomaţiei române141, apoi coautor al unor articole sub egida I.S.I.S.P., apoi traducător la diverse edituri (dosar M/158 Colecţia “ilegalişti decedaţi”)"

            versus "50.Herşcovici Iosef, fiul lui Leon şi Hana-Ruhla, născut la data de 9 decembrie 1950 în localitatea Botoşani, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa] (4.276/2004)

2713. HERVIAN, Dinu (n. Duţu HERŞCOVICI375) (13.XII.1913 Moineşti – 15.III.1974) – editor la ziarul local Cuvântul nostru din Moineşti, apoi membru P.C.R. şi în conducerea C.D.E., redactor şef la Frontul Plugarilor (1944-1948), inspector la Direcţia Litere a Ministerului Artelor (1946-1948), director general adjunct la Agerpres (1948-1956), corespondent Agerpres în China (1956-1958), secretar general al Asociaţiei Ziariştilor Români (1958-1964)376; cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 62/1956;

carp: 283. HERŞCOVICI S, HERVIAN, St. Traian No. 45,journalist. Plundered and robbed home, damages Lei 56.000

Comentariu : Cei trei Leoni incepind sa ne lumineze din Bucuresti din 1945, 1949, 1944 este neverosimil ca ar fi luminat si viata Henei Ruhla din Botosani .

4688. HERŞCOVICI-NICAN, Nicu – din 1946 vicepreşedinte al sindicatului local Bârlad al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor, afiliat Uniunii Scriitorilor (Ion N. Oprea 2007: 59);

vezi la 2.3.b

72

3113. HÎNCU, Dumitru (fiul lui Avram şi Perla) (n. 5.V.1922, Botoşani) – translator şi critic literar; după război activist al U.T.M. Botoşani, debutează în presă la Apărarea (1946), ulterior redactor la Contemporanul (sfârşitul anilor ’40 – începutul anilor ‘50) şi numeroase alte reviste, în anii ’50 redactor la E.S.P.L.A., după 1989 inclusiv director adjunct al C.S.I.E.R.; decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a; 

73

603. HODOŞ, Nicolae (n. HOLCZER, în 19 iunie 1920, la Beiuş, Bihor)112 – din mai 1945 membru al comisiei mixte de cenzură a presei sub coordonarea ministrului Propagandei Naţionale, în subordinea Comisiei Aliate de Control (Decretul Lege nr. 364 din 2 mai 1945), ulterior în cadrul Ministerului Informaţiilor (1944-1946-1947-?)); din febr. 1949 secretar general al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (în guvernele Petru Groza, care îl şi menţionează ca evreu într-un dialog cu Emil Bodnăraş, v. Buzatu şi Cîrstea 2010:335 ş.u. şi Solomovici 2003: 191-2);

            versus 30.Neufeld Furst Eva, fiica lui Holczer Acatiu şi Holczer Irina, născută la 19 iunie 1947 în localitatea Cărei, judeţul Satu Mare, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ashdod, str. Bilu 9. 77641. (1.750/2005)

74

620. HOROVITZ, Alice - membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale instituite prin Decretul-Lege nr. 364 din 2 mai 1945 (A.N.I.C., fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dos. 1027, Corobca 2008: 15, n.6);

4759. HOROVITZ, Filip – conferenţiar de istorie veche la Universitatea din Iaşi după război şi director al Muzeului local de Antichităţi, viitorul muzeu de istorie (C.S.I.E.R. ( Kuller 2008a: 443);

vezi 2.1.c

75

16120. ILIEŞIU, Mirel (n. Marcu IOSIPOVICI, fiul lui Haim şi Zina) (18.X.1923 Bucureşti – 23.III.1985 Târgu Mureş) – membru de partid din 1945, ziarist (1945-1951), apoi regizor responsabil al filmărilor lui Gheorghiu-Dej şi al altor multiple materiale de propagandă în anii ‘50, angajat regizor al studioului cinematografic “Alexandru Sahia” până în 1985 şi colaborator al F.C.E.R.; regizor inter alia al documentarelor O zi pe lacul Razelm (1956), Furnalul (1968), Bicaz: cota 563 (1959), Tăbăcarii (1963), Sub steagul partidului (1971), Un măreţ program de propăşire economică (1969), etc.486 – “dispărute” din mai toate biografiile oficiale; soţia sa Lidia (n. Zilberman, d. 2000) şi fiica, Doina Ilieşiu Denes [căs. cu fiul lui Ivan Alexandru Denes?], s-au stabilit în statul Delaware (S.U.A.), fiica recăsătorindu-se cu Horia Vais;

76

2946. IOANID, Virgil (n. Virgiliu N. IŢICOVICI433) (17.XII.1927 Bucureşti - 2002) – membru U.T.C. din 1942 şi P.C.R. din 1945; în 1948 secretar al C.C. al Uniunii Naţionale a Studenţilor din România; în 1951 şef adjunct al Secţiei Învăţământ Superior a C.C. al U.T.M.; şef de lucrări la catedra de marxism-leninism (ulterior socialism ştiinţific) a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1957); redactor-şef la revista Ştiinţă şi Tehnică în anii ’50-’60; funcţionar superior la Ministerul Învăţământului şi Culturii (1957-1962); ulterior cadru didactic la Institutul de Construcţii Bucureşti; [continuare dupa 1989- vezi segmentul 3];

https://revista22.ro/opinii/gabriel-andreescu/cazul-botez-ostilitatea-fostilor-ideologi-comunisti-fa-de-disidena-anticomunist

Tatăl lui Radu Ioanid, Virgil Ioanid, a fost din 1947, vreme de câţiva ani, activist la CC al UTC. În 1956 a devenit, pentru doi ani, director general adjunct al ONT, iar din 1957 până în 1962, a ocupat funcţia de șef de serviciu în Ministerul Învățământului. Din 1962 urmează o carieră universitară, dar şi o activitate paralelă, cu misiuni în țările occidentale pe linia Ministerului Comerțului Exterior. Era un apropiat al vechii gărzi comuniste - prieten cu Gogu Rădulescu. Contactele lui cu birocraţia comunistă rămăseseră ample şi în anii 1970-1980. Apela la oameni din vârful Securității (generalul Ghenoiu) sau ale aparatului CC al PCR (Nicolae Croitoru, secretar pentru problemele de propagandă).[]

652. IOANID, Anitta – din ianuarie 1948 şefă de serviciu în centrala M.A.E., ulterior detaşată la ambasada R.P.R. de la Ankara (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 536);

vezi si la 2.2.b

653. IOANID, Paul (n. Paul LEIBOVICI, fiul lui David şi Paulina)) (24.III.1923 Brăila - 18.II.1960 Jilava) – inginer energetician, fratele lt.-col. Al. Ioanid [v. infra], aflat în Palestina în 1943-1944 cu legături cu spionajul britanic; membru al grupului de evrei care a jefuit maşina Băncii de Stat a R.P.R. la 28 iulie 1959, profesor universitar cu doctorat la Moscova, la momentul arestării şef de catedră la Academia Tehnică Militară din Bucureşti; executat la 18 februarie 1960 (Solomovici 2005 şi 2001II: 111; Kuller 2008a: 443; Goma 2005: 4; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 200-1)114;

77

2947. IONESCU-GULIAN, Constantin Henri (22.IV.1914 Bucureşti – 21.VIII.2011, cimitir Filantropia) – numit, elocvent, “un Roller al filosofiei” de către V. Tismăneanu435; profesor universitar (la Universitatea Bucureşti) de filosofie marxistă începând cu 1948 (şeful catedrei de Istoria Filosofiei între 1953 şi 1975), director al Institutului de Filosofie al Academiei R.P.R./R.S.R. (1954-1967), preşedintele secţiei Filozofie – Psihologie – Drept a Academiei Române (1967-1992), membru titular al Academiei R.P.R. din 1955, din 1970 membru în prezidiul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu”, decorat (individual, prin Decretul nr. 320/25 iulie 1964) în 1964 cu Ordinul Muncii cls. II-a, autor al unor lucrări precum Introducere în etica nouă (1946), Marxism şi structuralism (1976), etc.436;

2948. GULIAN, Edith (n. 7.IX.1922 Bucureşti) – soţia filosofului marxist Ionescu-Gulian; psiholog, angajată în acelaşi institut al Academiei R.P.R. cu soţul său şi redactor la revista Probleme de Psihologie, rămasă în Occident (Marea Britanie) în 1977;

78

2950. IOSIFESCU, P. Silvian (n. Samson JOSIFOVICI, în actul de identitate schimbat “Sylvain Iosifescu”; fiul lui Pincu şi Tonia) (21.I.1917 – V.2006, Cimitirul Sefard Bucureşti) – fost ilegalist, după război critic literar, redactor la Scânteia (până în 1949), E.S.P.L.A şi profesor la Facultatea de Litere (ulterior Filologie) a Universităţii Bucureşti (iniţial conferenţiar la catedra de istoria literaturii române, apoi profesor şi şeful catedrei de Teoria Literaturii) în anii ‘50, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Cârlova şi Vlahuţă de toate pasajele care nu concordau cu doctrina comunistă; decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a prin Decretul nr. 635 din 13 oct. 1964;

79

3125. JEREA, Hilda (n. JEKER) (17.III.1916 Iaşi – 14.V.1980 Bucureşti) – pianistă şi compozitoare, inclusă în memoria unor muzicologi din perioada respectivă între “cei mai duri muzicieni stalinişti” (D. Popovici 2010: 262); în timpul războiului cadru didactic la Şcoala de Arte pentru Evrei din Bucureşti; după august 1944 membru de partid, cadru didactic la Conservatorul Bucureşti (1948-1949 cu grad de profesor adjunct, 1969-1972), secretară a Uniunii  Compozitorilor (1949-1952), între cei care în revista Muzica a anilor ’50 “critica fără cruţare formalismul”, “calea preferată de pătrundere a cosmopolitismului şi mai ales a impresionismului”, autoare a compoziţiilor “Slavă lui Stalin”, “Sub soarele deşteptării” (1951), “Sub soarele păcii” (1952, versuri Dan Deşliu), “Odă legii staliniene”, “Patria, culorile”, “Salutul cravatelor roşii”, “Cântec pentru prietenia româno-sovietică” (1954) şi coautoare a culegerii Cântăm Partidul: Cântece de masă (1961); bună prietentă (suprinzător?!) a Ninei Cassian; recompensată pentru servilismul ei cu Premiul de Stat şi Ordinul Muncii; soţia lui Dinu Negreanu, cu care a avut o fiică, Dana (căs. George), aflată în prezent în S.U.A. (D. Popovici 2010: 262; P. Brâncuşi 2006: 122, 134, 166-7; O.L. Cosma 2006; S.D. Pop 2007: 4, 7; respectiv FEDROM 2008: 92 şi Kuller (2008: 216), care însă escamotează complet din biografia Hildei Jerea - ca în multiple alte cazuri, de altfel - partea de militantism procomunist);

80

2727. JIANU, Ionel (n. Ionel STARK, fiul lui Leon) (23.X.1905 Bucureşti – 18.III.1993 Paris) – publicist şi traducător; după război director al revistei Lumină şi coloare (1945-1947), inspector în cadrul Direcţiei Generale a Teatrelor din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (ian. – oct. 1950), şeful secţiei de artă plastică a E.S.P.L.A. (1951-1958), responsabil în cadrul Editurii Meridiane (1958-1960) şi profesor la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu”(1954-1961); emigrat în iulie 1961, stabilit la Paris, unde înfiinţează şi conduce editura de artă ArtEd; fratele lui Virgil Stark şi al arhitectei Leta Stark (D.G.L.R., Kuller 2008a: 216, Simuţ 2008b: 13; M. Popa 2003; Eliade 1990: 219);

81

750. JOIL, Raul (pseudonim publicistic ocazional: “Raul Iulian”) (n. 25.IV.1904, Iaşi) – fost poet suprarealist în perioada interbelică, după război activist de partid, la sfârşitul anilor ’40 şef de seviciu la Direcţia Generală a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării Cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri, în anii ’50 în conducerea E.S.P.L.A., ulterior publicist şi mai ales traducător (menţionat şi în Pienescu 2008: 154);

751. JOIL, I. Fany – soţia lui Raul Joil (v. supra); în anii ’50-’60 redactor principal la Editura Politică; decorată cu Ordinul Muncii clasa a III-a prin decretul nr. 729 din 24 octombrie 1969;

82

2953. KALLÓS, Nicolae (n. 11.XI.1926 Oradea) – fost internat în lagărele de la Auschwitz şi Buchenwald în timpul războiului; după revenirea în ţară profesor de materialism istoric şi şeful catedrei de Filosofie de la facultatea de Filosofie a Universităţii (Babeş-)Bolyai din Cluj-Napoca (încadrat în febr.. 1949 cu grade de preparator începând cu anul universitar 1948/1949), autor al unor cărţi precum Sociologie, politică, ideologie (1975), Mică enciclopedie de politologie (coautor Ovidiu Trăsnea, 1977), sau Măiestria politică a Partidului Muncitoresc Român (1964, coautor Trofin T. Hăgaz); după 1989 a ocupat inclusiv funcţia de preşedinte al comunităţii evreieşti din Cluj;

83

2730. KAMERLING, Paul (n. Pinkas Kamerling) – director de personal la Societatea Română de Radiodifuziune după război (menţionat şi de Nicolae Steinhardt);

84

 2899. CÂMPEANU, Pavel (n. Benjamin KATZ421)- vezi la Pavel Cimpeanu

2731. KATZ, Iosif – directorul adjunct al E.S.P.L.A. în prima jumătate a anilor ’50 (v. Pienescu 2008: 156, 158, inclus şi în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 445), ulterior publicist şi traducător la diverse edituri;

2954. KATZ, Ana – cadru didactic la I.P.B. în anii ’60-’70, predând materialism dialectic, apoi Filozofie, cu grad de lector în 1962, respectiv conferenţiar în 1974 (I.P.B., f.a., pp. 70, 96);

3128. KATZ, Mîndru (n. Mandy Katz) (1925-1978) – membru de partid, pianist, care, cf. Solomovici (2004: 51), “când a împlinit 27 de ani a fost făcut artist emerit al R.P.R. şi a primit o casă splendidă”, adaugându-se în nuanţare că “[e]ra însă straşnic supravegheat de agenţii Securităţii” (Solomovici 2004: 51); emigrat în Israel în 1958; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (136/1955) (v. şi Kuller 2008a: 222);

3250. VRANCEA, H. Ileana (n. Heda KATZ, căs. POPPER525, cu nume românizat în 1958) (n. 19.IV.1929, Bârlad, fiica lui Matei şi Hanca (n. Liebman)) – critic literar, membru de partid in 1950, în anii ’60 o “înflăcărată UTC-istă” (Schafir 2000:38), şefa secţiei culturale la Scânteia (1950-1955), şefa secţiei de literatură şi artă la Lupta de clasă / Era socialistă (1955-1971), calitate în care este decorată cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a prin Decretul 550 din 9 sept. 1963; emigrată în Israel în 1983;

3131. KAZAR, Vasile (n. KATZ) (30.VII.1913 Sighet – 21.III.1998 Bucureşti) – fost deportat la Auschwitz, grafician, membru de partid, colaborator în perioada interbelică la ziarele stângiste Cuvânt liber şi Stânga, după război cadru didactic (promovează până la gradul de profesor univ.) la catedra de grafică a Institutului “N. Grigorescu” din Bucureşti (1950-1976); elogiat de publicaţiile de parid Munca, Arta Plastică, etc. în anii ’50-‘60; distins în 1963 cu titlul “Artist emerit al poporului”;

2901. CERNEA, Mihail (n. Moshe CATZ, fiul lui Marcu-Leib şi Seindel (n. Faerstein)) (n. 14.X.1931 Iaşi) - vezi la Cernea

3066. CASSIAN, Nina (n. Renée-Annie KATZ, fiica lui Iosef (n. Katz462, fiul lui Samuel şi Fany (Seidner)) şi Jana (n. Şmilovici)) (n. 27.IX.1924, Galaţi) - înscrisă în P.C.d.R. la 16 ani (1940), debutează în presă la Ecoul (oct. 1944, sub pseudonomul “Maria Venjamin”), scrie la România Liberă (1945-1947) şi la Rampa (1947-1948, sub multiple pseudonime), membru al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Teatrelor a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (din iunie 1948), apoi redactor-şef adjunct la Urzica şi laboratoare a Radiodifuziunii; exponentă emblematică a servilismului voluntar şi zelos faţă de regimul de teroare stalinistă, poetă proletcultistă notabilă a primei jumătăţi a anilor ’50463; căsătorită până în 1948 cu Vladimir Colin, ulterior cu ideologul cultural Al. I. Ştefănescu [v. infra]; rămasă în 1985 în SUA464;

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2014/11/27/nina-cassian-stalin-e-lumina/

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian, la Galați, pe 27 noiembrie 1924 (anul in care murea Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut drept Lenin) – (d. 15 aprilie 2014, New York), fiica lui I. Cassian-Mătăsaru și a Janei Smilovici. a fost una dintre vocile complet dedicate stalinismului, in particular, și comunismului, in general.Înscrisă în P.C.d.R. la 16 ani (1940), debutează în presă la Ecoul (oct. 1944, sub pseudonimul “Maria Venjamin”), scrie la România Liberă (1945-1947) şi la Rampa (1947-1948, sub multiple pseudonime), redactor-șef adjunct la Urzica și laboratoare a Radiodifuziunii.[]

Constructivă la propriu chiar, unul din popasurile poetei având loc, pentru aprofundarea cunoștințelor și revizuirea conștiinței sale, pe șantierele inspiraționale ale patriei, unde se construia la greu, in scopul edificării socialismului multilateral dezvoltat.

Urmarea acestei incursiuni, a fost, de pildă, poemul „Carnetul de brigadier„, semnat de Nina Cassian (publicat in 1949), din care redăm o strofă:[]

In pofida stării generale de maxima fericire, Cassian a trecut și printr-un moment traumatizant. Drama majora s-a produs la decesul lui Stalin, eveniment atât de copleșitor, încât a trebuit transpus in versuri, deși poeta nu își găsea cuvintele. Cumva, (nu se știe cum) până la urma le-a găsit și iată ce-a ieșit:[]

Nina Cassian (după ce a lăsat poporului român o serie de remarcabile elogieri versificate, dedicate stalinismului și comunismului), va prefera, mai târziu, in mod surprinzător, să-și ia „zborul” peste hotare, și să facă, in fine, sacrificiul suprem de a trăi ultimii 29 de ani, mai puțin „imaculata” experiență a societății imperialiste, alegând, după 1985, să rămână (până la moarte) alături de un (domn) „mestecător al gumii”(Maurice Edwards, ultimul ei sot 4),in SUA.[]

Pe 18 aprilie 2014, New York Times menționa: „Nina Cassian, poetă româncă exilată pentru că satiriza (!) regimul comunist, a murit la vârsta de 89 de ani, in locuința sa din Manhattan”. Printre publicațiile imperialiste care au tresărit la moartea poetei ‘anti-comuniste”, s-au numărat The Economist si The Guardian.

Solomon Katz- vezi la Constantin si Alexandru Dobrogeanu-Gherea

versus liste -vezi 2.5.b

85

3135. KOFFLER, Eugen (4.X.1908 Galaţi – 1989 Israel) – muzicolog, în timpul războiului angajat al Teatrului “Baraşeum” din Bucureşti, ulterior (co-)autor al compoziţiilor omagiale “Cântec pentru Stalin” şi “Scrisoare pentru tovarăşul Stalin” la sfârşitul anilor ’40 – începutul anilor ’50 (Kuller 2008a: 225; O.L. Cosma 2006);

versus vezi 2.1.c

86

3137. KRAUSS, Maximilian – încadrat în mai 1945 ca dactilograf, ulterior promovat secretar, iar din 1947 prim-secretar de presă al Ministerului Artelor (Direcţia Regionalelor), apoi al Artelor şi Informaţiilor şi membru în conducerea oficiului Naţional Cinematografic de pe lângă minister (M.Of. nr. 126 din 2 iunie 1948, partea I-a, p. 4822; M.Of. nr. 87 din 13 aprilie 1948, partea I-a, p. 3371; M.Of. nr. 141 din 24 iunie 1947, partea I-a, p. 5140; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905);

3138. KRAUSZ, Tiberiu (1919-2010) – pictor aparţinând “nucelului dur” al realismului socialist în artele grafice de după război, profesor la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti în anii ’60 (Cr. Vasile 2008: 270; Şuşară 2006; 2008: 12);

            vezi la 2.3.c

87

2958. LÁNYI, Gabriel – evreu maghiarofon, membru de partid, în anii ’50 redactor-şef adjunct al revistei Probleme economice, emigrat în Israel la începutul anilor ’60, unde activează ca redactor la Revista Familiei, periodic de limbă română din Tel Aviv (Trebici 2011; Tandet-Ron 2002:7);

88

3142. LAZĂR, Dorio (n. Dorio-Isacco GHELMAN490, fiul lui Lazăr) (20.IV.1922 San Remo, Italia – 2004, Germania) – sculptor aservit regimului stalinist, din “nucleul dur al realismului socialist” (Şuşară 2006, 2008: 12, v. şi L. Robu 2008: 249), autorul unor sculpturi precum “Griviţa Roşie” (1947), “Maria Cinca”, bustul din gips al lui I.V. Stalin (v. catalogul Expoziţia anuală de stat a Artelor Plastice, Ministerul Culturii, E.S.P.L.A., 1953, p. 28) sau statuia lui Stalin din oraşul Braşov (dezvelită la 6 nov. 1951); până în februarie 1949 inspector în cadrul Direcţiei Arte Plastice a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134); în anii ’50 redactor şef al revistei Arta Plastică;

5131. LAZĂR, A. Edit - în 1972 redactor principal al ziarului în limba maghiară Elore, decorată cu medalia Meritul Cultural prin Decretul Preşedinţiei Consiliului de Stat nr. 337 din 4 sept. 1972;

vezi la 2.2.b

89

763. LAZAROVICI, Isac – consilier cultural în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (apr. 1948 – febr. 1949) (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123; M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2041);

LAZAROVICI, Isac       1907   Bucuresti / Romania    JM-13.248 +EL-8A      Army

LAZAROVICI, Isac       1896   Botoshani / Romania   JM-13.347 AR-11i        

            versus liste I 19.Dorneanu Gabi, fiica lui Lazarovici Isac şi Ernestina, născută la data de 20 martie 1950 în localitatea Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiriat Motzkin 26 123, Zalman Shazar 6/23. (1.902/2006)

Comentariu: Nu pare a fi vorba de  persoanele din Piatra Neamţ.

2959. LĂZĂREANU, Barbu (n. Baruch (după alte surse Bernard437) LEIZEROVICI, zis “Bubi”; fiul lui Herşcu şi Eti-Ita) (5.X.1881 Botoşani - 19.I.1957 Bucureşti) - istoric literar şi publicist, în perioada interbelică şi a războiului redactor la principalele periodice comuniste (România Muncitoare, Socialismul) sau de orientare nedisimulat stângistă (Adevărul şi Dimineaţa); cu dosar de cadre în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 23); salvat de la internarea într-un lagăr de muncă (în calitate de comunist) de către regina-mamă Elena, după război co-fondator (alături de I.C. Frimu) şi prim rector al Universităţii P.C.R. (viitoarea “Academie”) “Ştefan Gheorghiu” (1946-), membru în prezidiul şi director al Bibliotecii Academiei R.P.R. (1948-1957); decorat în 1946 şi încă o dată în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” (în grad de Cavaler II, respectiv I); înmormântat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” din actualul Parc “Carol” din Bucureşti;

765. LĂZĂRESCU, Andrei (n. Aşer LAZAROVICI) (18.VIII.1914 – 27.II.1985 România) – ilegalist, cu stagiu recunoscut de partid din 1936, după război director în cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1947-1950), în paralel membru al Comitetului Director al Editurii de Stat” (numit în 1948 în locul lui Petre Năvodaru (Fischer)), ulterior director general adjunct al Direcţiei Editurilor şi Tipografiilor din cadrul Ministerului Culturii, iar de la sfârşitul anlor ’60 director la Editura de Stat pentru imprimate şi publicaţii; cu fişă de cadre la secţia Propagandă şi  Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1953); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, iar în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a (dosar L/29 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

Lazarovici/Lăzărescu Aşer/Andrei http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/1113

Născut la data de: 18-08-1914, în loc. Bucureşti, jud. Ilfov, Muntenia - România    Etnia: evreu

Membru din: 1936       1933-1941                   A activat la Bucureşti.

1951    Era director general adjunct la Direcţia Generală a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării Cărţii şi Presei.

Funcţii de conducere -             membru în Comitetul Sect. Albastru al PCdR

Cazier 1941     Definitiv muncă silnică pe viaţă          Inchisoare  aransebeş  udecat în proces cu Vasile Vaida.

766. LĂZĂRESCU, Clara (n. Clara LAUFER119) (n. 11.X.1915 Lucăîceşti, Bacău) – după război şefă de serviciu la Direcţia Presă în Ministerul Propagandei / Informaţiilor până în ian. 1948, când demisionează (M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1948, partea I-a, p. 319; M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);

            versus liste I  alt nume sau nepoti pe numele fiilor:

72.Lazarovitch Shlomo, fiul lui Iulius şi Ghitla, născut la data de 4 octombrie 1961 în localitatea Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzlia, str. Amir nr. 7. (1.506/2008)

31.Grimberg Ştefi, fiica lui Lazarovici Iulius şi Ghitla, născută la data de 18 aprilie 1957 în localitatea Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, Burla 41/5. (1.759/2007)

66.Lazarovitch Keidar, fiul lui Shlomo şi Daniela, născut la data de 30 iunie 1990 în localitatea Petah Tiqwa, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzeliya, str. Amir nr. 7. (1.507/2008)

50.Nuri Lia, fiica lui Lazarovits Zoltan şi Mina, născută la data de 16 mai 1953 în localitatea Timişoara, judeţul Timiş, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Bashan 12, Ramat Hasharon. (1.756/2007)

137.Shechter Siona, fiica lui Lasarovici Idei şi Iudith, născută la data de 18 august 1960 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Shimon Ben Tzvi nr. 23/30 Givataim. (2.797/2007)

            sau nepoti pe numele norei: 66.Lazarovici Toni, fiica lui Zaharovici Idid şi Sosa, născută la data de 6 martie 1931 în localitatea Hârlău, judeţul Iaşi, România, cu domiciliul în Israel, Herzelia, str. Ros Pina nr. 1. Dosar nr. 3.099RD/2007

65.Lazarovitch Daniela, fiica lui Witner Mauriciu şi Erika, născută la data de 5 august 1964 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzeliya, str. Amir nr. 7. (1.507/2008) Copii minori: Lazarovitch Karin, născută la data de 20 iunie 1994.

55.Lazarovici Ahuva, fiica lui Fogel David şi Rozalia, născută la data de 25 iulie 1946 în localitatea Sighet, judeţul Maramureş, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, El'ad, str. Honi Hameagel nr. 101. (1.696/2009)

            versus liste II: alt nume sau : 28.LAZAROVICI LIBA (15314/2013).29.LAZAROVICI SOLOMON (15316/2013).[] LAZAROVIC MOSHE (41023/2013).[] 57.LAZAROVICH TOPAZ (6167/2014).58.LAZAROVICH SAPIR (6174/2014). 59.LAZAROVICH ZVIKA (6167/2014).[]

58.LAZAROVICI AHUVA (26663/2015).[]2017 23. LAZAROVICI ORIT (60090/2016) ;[]24. LAZAROVICI IULIAN (60084/2016) ;

versus liste III: ???

            Notă Fir completat la aparatul politic

90

Leibovici- Raicu-Lupan

3150. LUPAN, Radu (n. Raimond LEIBOVICI496, fiul lui Josef şi Estera (n. Vigder)) (n. 23.III.1920, Galaţi) – încadrat în mai 1945 ca impiegat în centrala Ministerului Propagandei, ulterior promovat succesiv secretar cultural principal, respectiv prim-secretar de presă în centrala Ministerului Informaţiilor (1946-1947-1948), redactor-şef la Editura pentru Literatură şi şef al departamentului extern al săptămânalului Contemporanul (1948-1952), şef de secţie la Uniunea Scriitorilor (1959-1983, pensionat), redactor la E.S.P.L.A. pe parcursul anilor ’50, lector la catedra de limbă şi literatură engleză a Universităţii Bucureşti, autor ocazional la Gazeta literară (unde spre exemplu denunţa tendinţele morbide din poezia baudeleriană şi acuza că subiectivismul lui Proust, care ar împiedica omul în înţelegerea problemelor esenţiale ale

68. Radu Lupan, redactor-șef la Editura pentru Literatură și șef al departamentului extern al săptămânalului Contemporanul până în 1952, când va fi demis

839. LUPAN, ? – soţia lui Radu Lupan (Leibovici) (v. infra) – din 1947 funcţionară în centrala Ministerului Afacerilor Externe; în 1951 era şefa Serviciului Paşapoarte; demisă în 1952 în cadrul unui val de “epurări” (v. Levy 2002: 182, respectiv stenogramele reproduse în Fl. Constantiniu 2003, la pp. 133 şi 135);

5296. LUPAN, Lizica – ziaristă în presa craioveană în perioada comunistă (Kuller 2008a: 447; FEDROM f.a.);

3088. DUDA, Virgil (n. LEIBOVICI, fiul lui Carol şi Uca (n. Solomon); fratele lui Lucian Raicu) (n. 25.II.1939 Bârlad) – scriitor; jurist la Baia Mare şi Ploieşti (1961-1970), ulterior redactor şi producător la Studioul Cinematografic Bucureşti şi la casa de Filme 1 (1970-1987); emigrat în Israel în 1988, unde activează ca bibliotecar şi redactor la publicaţiile de limbă română Ultima oră şi Viaţa noastră;

3141. LARIAN, Sonia (n. Ariane LEWENSTEIN, fiica lui Mordco şi Antonia (n. Reissman)) (n. 15 mai 1931 Bucureşti) – scriitoare şi publicistă; în timpul liceului redactor la Revista elevilor (1947-1950), apoi redactor la Viaţa românească (1950-1958), Contemporanul şi România literară şi colaboratoare la alte publicaţii; emigrată în prima jumătate a anilor ’80 alături de soţul ei, criticul Lucian Raicu (v. infra) şi stabilită la Paris; 3192. RAICU, Lucian (n. LEIBOVICI, fiul lui Carol şi Uca (n. Solomon)) (12.V.1934 Iaşi – 22.XI.2006 Paris) – critic literar şi publicist; din 1952 redactor la Viaţa românească, ulterior la Gazeta literară şi România literară; emigrat în prima jumătate a anilor ’80 împreună cu soţia sa, scriitoarea Sonia Larian, stabilit în Franţa în 1986;

1081. RAICU, Melania (n. REITMAN170) (n. 6.IX.1921 Galaţi) – la sfârşitul anilor ’40 inspector general în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5465);

versus 20.LUPAN LIVIU (9367/2014). vezi si leibovici

8 "5171. LEIBOVICI, Jean – în 1948 redactor la ziarul Opinia din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 30-31)"

3148. LUCA, Eugen (n. Jean LEIBOVICI, fiul lui Iţic şi Rebeca493) (21.VI.1923 Iaşi – 13.VII.1997 Haifa, Israel) – critic şi istoric literar marxist, publicând după război la Opinia şi Lupta Moldovei în Iaşi, apoi la Contemporanul, Luceafărul şi Viaţa românească, în anii ’50 semnatar al unor articole precum “Umanism şi patos revoluţionar” în revista Teatrul sau “Lirism şi prejudecăţi poetice” în Tânărul scriitor (nr. din aprilie 1957), în care deplânge faptul că unii poeţi şi-au pierdut încrederea în posibilităţile oferite de poezia militantă social; emigrat în anii ’70 în Israel, unde colaborează la diverse publicaţii de limbă română; căs. cu Tamara Haifa (n. Rabotnic, fica lui Gerş şi Golda);

Romania, Bucharest Jewish Students: "Record information. Name      Jean Leibovici n1921"

"Name  Jean M Leibovici 1909  Arrival dd mm year New York, New York, USA

Name   Jean Joseph Leibovici Birth     9 févr. 1907 (9 Feb 1907) Bucarest (Bucuresti), Roumanie (Romania) Death 23 avr. 1967 (23 Apr 1967) France"

"2735. LEIBOVICI, Braha (zisă “Beatrice”) (1928 Moineşti – 2008 Bucureşti) – ziaristă în perioada comunistă la diverse cotidiane, după 1989 colaboratoare la Realitatea Evreiască (inclusă în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 446)"

            53.Leibovici Andrei, fiul lui Jean şi Brana, născut la data de 13 martie 1955 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa] (837/2008). Copii minori: Leibovici Stephanie, născută la data 8 februarie 2000, Leibovici Jesica, născută la data 14 decembrie 1997.

            96.Sponko Drorit Gabriella, fiica lui Leibovici Jean şi Gherghina, născută la data de 24 iunie 1951 în Bucureşti, România, cetăţean american, cu domiciliul actual în S.U.A. [adresa] (2004/2006)

Comentariu : Nu am putut stabili daca Jean, a venit de la Iasi si s-a alaturat Brahei sau a luat o Gherghina.

3192. RAICU, Lucian (n. LEIBOVICI, fiul lui Carol şi Uca (n. Solomon)) (12.V.1934 Iaşi – 22.XI.2006 Paris) – critic literar şi publicist; din 1952 redactor la Viaţa românească, ulterior la Gazeta literară şi România literară; emigrat în prima jumătate a anilor ’80 împreună cu soţia sa, scriitoarea Sonia Larian, stabilit în Franţa în 1986;

830. LUCHIAN, Paul (n. Mendel LEIBOVICI130) (22.I.1912 Iaşi - 1956) – ilegalist (în 1943 membru supleant al C.C.), în 1949 decorat cu ordinul “Apărarea Patriei cls. III-a şi încadrat cu grad de conferenţiar la catedra de bazele marxism-leninismului (în cadrul Facultăţii de Electrotehnică) a I.P.B., promovat prof. univ. în 1950 şi respectiv şef al catedrei în 1953131 (i.e. omologul lui L. Răutu de la Universitatea Bucureşti), menţionat şi ca director al editurii în limbi străine (în Kuller 2010: 189 şi Solomovici 2003: 88); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”

2736. LEIBOVICI, Sabina – în anii ’50 tehniciană la Agerpres (Antip 2012);

3088. DUDA, Virgil (n. LEIBOVICI, fiul lui Carol şi Uca (n. Solomon); fratele lui Lucian Raicu) (n. 25.II.1939 Bârlad) – scriitor; jurist la Baia Mare şi Ploieşti (1961-1970), ulterior redactor şi producător la Studioul Cinematografic Bucureşti şi la casa de Filme 1 (1970-1987); emigrat în Israel în 1988, unde activează ca bibliotecar şi redactor la publicaţiile de limbă română Ultima oră şi Viaţa noastră;

5184. LEIBOVICI, Zalman - în 1945 numit de ministrul Finanţelor agent administrativ stagiar în cadrul Administraţiei Financiare judeţene Baia (M.Of. nr. 202 din 6 sept. 1945, partea I-a, p. 7833);

            versus - vezi 2.2.b

91

http://vladimirrosulescu-istorie.blogspot.com/2011/09/lista-partiala-de-evrei-comunisti-care.html

2740. LEWIN, ? - maior, fost ofiţer în Armata Roşie, şef cenzură pentru presă în 1944-1945 (comanda de facto comisia instituită pe lângă Ministerul Propagandei)381;

92

2741. LIMAN, Horia (n., cf. actelor oficiale, Herman LEIBELSOHN382, după alte surse LEHMAN) (22.X.1912 Bucureşti – 22.VII.2002 Elveţia) – în perioada interbelică redactor la Zodiac, Discobolul, Vremea şi Lumea Românească, după august 1944 redactor la Revista Muncii (1944-1945), redactor şef adjunct la Scânteia (1945-1946) şi apoi redactor şef la Contemporanul (1946-1957), apoi din nou redactor la Scânteia, iar ulterior corespondent Agerpres la Geneva, unde “defectează”, solicitând şi obţinând azil politic (1965/1970), ulterior activând ca publicist; fiul său, jurnalistul şi publicistul Adrian Mac Liman383 (n. 12.VIII.1944), stabilit la Madrid, este Marele Maestru al Marii Loji Confederale a Spaniei şi preşedinte al Centrului Iberic pentru Studii Masonice (C.I.E.M.) din Madrid384;

809. LIMAN, Clara (n. LÖBELSOHN) (soţia lui Horia Liman) – după război angajată iniţial ca şefă de birou în Ministerul Propagandei în mai 1945, ulterior promovată succesiv până la funcţia de director administrativ adjunct în centrala Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255, nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904 şi nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10919);

93

2742. LITTMAN, I - între cenzorii activi în România în anii ’60 (Mocanu 2003 apud T. Urian 2004);

3145. LITANI, Dora (n. LITTMAN) – după război colaboratoare activă a ziarului Unirea al C.D.E. (Solomovici 2003: 319) şi cadru didactic la Facultatea de Litere/Filologie din Bucureşti (cf. Mioara Cremene în Croitoru 2005:6), în anii ’60 autoare a unor lucrări publicate la Editura Cultura, ulterior stabilită în Israel, unde şi-a continuat activitatea publicistica (posibil aceeaşi persoană cu cea din Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 175) (v. şi Solomovici 2001 II: 105; Kuller 2008a: 447);

            vesus liste I  92.Littman Nilly, fiica lui Yuval-Liviu şi Tamar, născută la data de 12 august 1977 în localitatea Haifa, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Saar Hagai nr. 6. (3.034/2006)

94

830. LUCHIAN, Paul (n. Mendel LEIBOVICI130) (22.I.1912 Iaşi - 1956) – ilegalist (în 1943 membru supleant al C.C.), în 1949 decorat cu ordinul “Apărarea Patriei cls. III-a şi încadrat cu grad de conferenţiar la catedra de bazele marxism-leninismului (în cadrul Facultăţii de Electrotehnică) a I.P.B., promovat prof. univ. în 1950 şi respectiv şef al catedrei în 1953131 (i.e. omologul lui L. Răutu de la Universitatea Bucureşti), menţionat şi ca director al editurii în limbi străine (în Kuller 2010: 189 şi Solomovici 2003: 88); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

95

3149. LUDO, I. Isac. (n. Isac IACOBITZ494) (10.IX.1894 Iaşi – 23.V.1973 Bucureşti) – scriitor şi publicist procomunist, activ mai ales în perioada interbelică; după război redactor-şef la Unirea (Solomovici 2003: 319); se alătură zelos atacurilor din anii ’40 împotriva lui George Călinescu, acuzându-l că nu ar fi eliminat din a sa Istorie a Literaturii Române scriitorii cu convingeri de dreapta, cel despre care fostul şef rabin Alexandru Şafran, dezavuându-i apologia regimului stalinist, avea să afirme în anii ’60: “A ajuns Ludo un antisemit al propriului sau neam, mai ordinar decat un A. C. Cuza”495;

https://ro.wikipedia.org/wiki/I._Ludo

I. Ludo, pseudonimul artistic al lui Isac Ludo (n. 4 noiembrie 1894, Iaşi – d. 23 mai 1973, Bucureşti) a fost un publicist şi scriitor român de etnie evreiască, laureat al Premiului de Stat (1953).

Isac Ludo s-a născut la data de 4 noiembrie 1894, în oraşul Iaşi, într-o familie de mici comercianţi evrei. Înscris la liceu în anul 1904, nu a putut urma decât patru ani de studii, fiind nevoit să abandoneze din cauza lipsurilor materiale. La vârsta de 14 ani, s-a angajat ca funcţionar de birou. []

El a fost activ în cercurile literare de stânga din perioada interbelică. În anii de ascensiune ai fascismului, Ludo a publicat un număr mare de articole demascând regimul hitlerist şi politica statelor fasciste.

A fost director al revistei „Adam” (1929-1940), la care au colaborat scriitori de prestigiu ca: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Benjamin Fundoianu, Felix Aderca, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, pictorul şi arhitectul Marcel Iancu ş.a. []

În anul 1945, Isac Ludo a lansat un atac virulent la adresa „Istoriei literaturii române” editată de către George Călinescu în 1941. El a afirmat că George Călinescu s-ar fi discreditat atât sub aspect estetic, cât mai ales moral, prin aceea că nu îşi revizuise în chip radical ediţia din 1945 a „Istoriei” sale, neeliminând numele unor autori care n-ar mai fi meritat să figureze într-o asemenea lucrare, printre care: Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr sau Nae Ionescu, consideraţi exponenţii unei gândiri retrograde, emblematică pentru curentul ideologic al legionarismului. Cei menţionaţi ar fi fost dominaţi de un şovinism excesiv, fiind exponenţiali pentru inspirarea cumplitelor crime ale extremei drepte din România [2].

Preluarea puterii politice de către regimul comunist şi climatul politic din deceniul 1950-1960 îi înlesneşte lui Ludo publicarea majorităţii scrierilor şi traducerilor sale. Renunţă la activitatea sa de publicist, folosindu-şi pasiunea sa de polemist în scrierea unor romane cu un minimum de ficţiune, în care îşi putea exercita verva şi sarcasmul asupra evenimentelor politice. []

În anii regimului comunist a adoptat poziţii conformiste în raport cu linia politică oficială, inclusiv atitudinea ostilă faţă de mişcarea naţională evreiască, pe care o simpatizase în tinereţe („Scrisoare lui Ben Gurion”, etc.), şi aceasta în plină perioadă de represiune a sionismului in România.

96

2751. MAJTENY, Erick (n. Erick MANN) (19.IX.1922 Timişoara – 22.VI.1982 Bucureşti) (tată german, mamă evreică) – “jurnalist semievreu de limbă maghiară” cf. fostului său amic şi coleg evreu Ioan Gärtner386; ilegalist, în 1942 internat în lagărul de la Târgu Jiu; după război membru de partid, ziarist în Timişoara, la Drapelul Roşu (1946-1948), transferat la Bucureşti, redactor la revista Ifjumunkas (1949-1954), la Ed. Tineretului (1952-1953) şi la ziarul Elore (1953-1954, 1964-1982), secretar al Uniunii Scriitorilor din România (1955-1956), ulterior colabortor al revistelor Igaz Szo (1957), Muvelodes (1958-1959) şi Utunk (1963); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr. 133/1955);

97

3155. MANEA-MANOLIU, Ion (după căsătorie şi-a completat alias-ul cu “Manoliu”, după soţie) (1925 Galaţi – 1995 New York) – ziarist la Scânteia în anii ’60, iar apoi secretar general şi redactor adjunct al Agerpres în anii ’70, rămas în SUA printr-o stratagemă498 şi transformat în anii ’80 în critic al regimului la postul de radio Europa Liberă (Kuller 2010: 191 şi 2008: 447; Solomovici 2003: 328-9);

            versus vezi manea la 2.2.b

98

2756. MAXIM, Mihail (n. Mauriciu STAHL388; în alte documente ale partidului Mihaiu Maxim) (15.IV.1923 Bucureşti - 1981) – din 1946 director al Editurii Tineretului (a C.C. al U.T.C. / U.T.M.) până la sfârşitul anilor ’50, ulterior director în cadrul Ministerului Culturii, respectiv al Fondului de Stat al Cărţii; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (89, respectiv 83/1956) (v. şi Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 110; Kuller 2008a: 257, 448);

99

3163. MĂLINEANU, Henry (n. LAZAROVICI500) (25.III.1920 Bucureşti – 2000) (ocazional cu pseudonimul “M. Ciru”) – alt dirijor şi compozitor (de muzică uşoară) semnatar al “pactului cu diavolul”; membru de partid, membru în Biroul Uniunii Compozitorilor în anii ’50, director muzical şi dirijor la Teatrul de Revistă Bucureşti (1950-1953), colaborator la Muzica, Scânteia, Informaţia Bucureştiului, România liberă; compozitor, inter alia, al compoziţiei filosovietice “Prietenul Vanicica” şi al mai celebrului şlagăr “Cincinal în patru ani şi jumătate” (pe versuri de Harry Negrin), multiplu decorat de autorităţile comuniste (Kuller 2008a: 259-60; P. Brâncuşi 2006: 150; O.L. Cosma 2006);

100

932. MIHĂILEANU, Petre (n. Leon HERŞCOVICI139) (n. 11.V.1909 Vaslui) – membru de partid cu stagiul recunoscut din 1938, voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania (Diamant 1979: 371, Sugarman f.a.: 110); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1755); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); după august 1944 inspector general în cadrul Direcţiei Politice Administrative a Poliţiei Prefecturii Capitalei (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3877; M.Of. nr. 4 din 4 ian. 1947, partea I-a, p. 61); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a140, la începutul anilor ’50 trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar în cadrul diplomaţiei române141, apoi coautor al unor articole sub egida I.S.I.S.P., apoi traducător la diverse edituri (dosar M/158 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

2759. MIHĂILEANU, Ion (n. Mordha “Marcu” BUCHMAN) (n. 1.VII.1921 Iaşi) – membru U.T.C. din 1945 şi P.C.R din 1946; după august 1944 redactor responsabil la Tânărul muncitor, membru al activului central al C.C. al U.T.M. (din 1948); asistent la catedra de limbă română a Facultăţii de Fiklosofie a Universităţii Bucureşti (din anul universitar 1948/1949); din 1951 redactor responsabil adjunct la Scânteia Tineretului, ulterior redactor şef adjunct la Contemporanul timp de două deceni (’50-’70), ocazional scenarist şi traducător; tatăl regizorului Radu Mihăileanu, stabilit în 1980 în Franţa (via Israel); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 44/1956 (inclus şi în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 449; pentru schimbarea numelui v. decizia M.J. nr. 39.605 din 15 apr. 1946 în M.Of. nr. 95 din 24 apr. 1946, partea I-a, p. 4119);

2760. MIHĂILEANU, Veronica – soţia lui Ion Mihăileanu [v. supra] – în conducerea Editurii Tineretului în anii ’50-’60, ulterior publicistă şi traducătoare alături de soţul ei, împreună cu care emigrează în Franţa via Israel (v. şi Solomovici 2001I: 239);

Radu Mihăileanu

https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Mih%C4%83ileanu

S-a născut într-o familie de evrei-români din Bucureşti. Tatăl său, Mordechai Buchman, şi-a schimbat numele în Ion Mihăileanu după evadarea dintr-un lagăr de concentrare nazist din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Mama lui este româncă. Radu fuge din România în 1980 şi se stabileşte mai întîi în Israel, apoi în Franţa, unde a absolvit Institutul de Cinematografie din Paris. În 1989, a realizat, împreună cu Marco Ferreri, adaptarea dialogului platonic "Banchetul" în telefilmul cu acelaşi nume.

versus 17.Buchman Vered, fiica lui Rosman Isac şi Paulina, născută la data de 9 iulie 1957 în localitatea Dej, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Modiin, str. Nachal Snir nr. 39. (979/2006). Copii minori: Buchman Ido, născut la data de 25 aprilie 2000, Buchman Noa, născut la data de 23 mai 1991, Buchman Amit, născut la data de 22 iunie 1993, şi Buchman Omri, născut la data de 13 iunie 1996.

101

939. MINDIRIGIU, Lupu – de formaţie tâmplar, după război instructor teritorial şi “lector” al ziarului Scânteia, cenzor de presă în cadrul Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (1952-1977), ocazional publicist la Presa Noastră143 (editată de Consiliul Ziariştilor din R.S.R.), apoi redactor la România Liberă până la emigrarea în Israel în 1980, unde, în 1999, avea să publice cartea de memorii Un anonim în citadela presei româneşti, apărută la Tel Aviv (Solomovici 2003: 377-9 ş.u.; Otu şi Râjnoveanu 2007: 56);

102

943. MIŞOSNIKY, Leon (1921 Bucureşti – III.2007 Bucureşti) – pictor; ilegalist, internat în timpul războiului într-un lagăr de muncă obligatorie la Titu-Găieşti; în 1948 numit preşedinte al Consiliului de Administzraţie la “Imprimeriile Independenţa” (M.Of. nr. 32 din 9 febr. 1948, partea I-a, p. 1051); în anii ’50 student la Facultatea de grafică şi poligrafie de la Moscova, după  întoarcerea în ţară “ocupând diferite funcţii tehnice şi administrative, până la postul de director în instituţii poligrafice” (Ţ. Goldstein 2010: 18);

103

4. "2766. MOLHO, Eva (n. Eva ROSENBERG, fiica Anuţei) – soţia medicului Morico Molho, ziaristă la România Liberă după război; emigrată în Israel alături de soţul ei (Solomovici 2004: 400); sora lui Teodor Coman (n. Rosenberg), căs. cu Lidia Alcalay; "

            versus "16.Molho Mario, fiul lui Morico şi Eva, născut la data de 20 ianuarie 1954 în localitatea Bucureşti, sectorul 1, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa]" (cerere  1.785/2004 admisă prin HG.129-6.02.2008)

952. MOLHO, Salvador (d. 1977?) – jurnalist, cenzor al D.G.P.T. în anii ’50, responsabil şi cu instructajul “lectorilor”, demis şi transferat la tipografia publicaţiei Viaţa Cooperaţiei; fratele său, Morico, medic, a emigrat în Israel, unde a practicat medicina (în anii ’70 era şeful Institutului de Fiziologie Pulmonară din Haşomer) (Carol Neumann apud Solomovici 2003: 379, 381-2: 2004: 400);

953. (?) MOLHO MORARU, Florentina – directoarea (lector-şef) direcţiei Literatură şi Artă din cadrul Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri în anii ’50-’70, responsabilă cu cenzura; aparent încă în viaţă în 2005, locuind în Piaţa Amzei, în Bucureşti (Vorobca 2008c, Mocanu 2003, Urian 2004);

versus 35.MOLHO YAEL (16878/2015).

44. MOLHO NOA (45354/2015) ;

63. MOLHO TAMAR (20807/2016) ;

104

2768. MONTAUREANU, Virgil (n. 1902) – înainte şi inclusiv după război directoul Editurii Cultura Poporului (Solomovici 2001 I: 239, menţiune şi în Sebastian 1996: 33, n. 22; Kuller 2008a: 449); în sept. 1947 numit de ministrul Justiţiei membru al Consiliului Director al Asociaţiei Editorilor din România, din partea Socec (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8019); căs. în 1931 cu Maria Schein; emigrat în anii ’60 în Israel, unde îşi continuă activitatea publicistică;

105

3174. MUGUR, Florin (n. Legrel MUGUR, fiul lui Leon şi Roza (n. Thau)) (7.II.1934 Bucureşti – 9.II.1991 Bucureşti) – membru U.T.C. din timpul liceului (exclus în 1956), întrerupt doi ani pentru a lucra la Radio şi în presa scrisă; debut în 1948 cu versuri dedicate muncitorimii în Brigadierul (suplimentul ziarului Tânărul muncitor); redactor la Ed. Tineretului (1950-1960), paralel cu studiile; profesor de liceu în jud. Argeş (1960-1966) apoi în Bucureşti (1966-1969); redactor-şef adjunct la revista Argeş (1969-1973); lector-cenzor la Ed. Cartea Românească (1973 –1989);

106

2980. NATANSOHN, Iosif (fiul lui Nathan şi Pesia; fratele lui Henri Dona) – fost ilegalist, arestat în anii ’30 (Solomovici 2001 I: 194-5), după război profesor de marxism-leninism, respectiv

materialism didactic la Facultatea de (Istorie şi) Filosofie a Universităţii din Iaşi441; autor al unor articole în Revista de filozofie, respectiv al volumului Sociologie (Iaşi, 1974); căs. cu Nuţa;

107

6. "3177. NATRA, Sergiu (n. S. NADLER, fiul lui Benjamin şi Nora) (n. 12.IV.1924 Braşov,) – compozitor şi muzicolog, membru de partid şi menestrel al regimului în anii postbelici, în conducerea Uniunii Compozitorilor în anii ’50, unul din “cei mai duri muzicieni stalinişti”, compozitor prolific de muzică omagială “în ritm de marş” – v. piesele “Ogoare noi în lunca Prutului”; căsătorit cu Sonya-Coralia (n. Rosen, sculptoriţă), împreună cu care (alături de fiul Daniel) a emigrat în 1961 în Israel, unde a continuat să activeze şi să predea la Tel Aviv, abandonând, fireşte, orientarea sa comunistă de odionioară; (D. Popovici 2010: 247, 262; Al. George 2010: 10; P. Brâncuşi 2006: 116, 166-167); în 2004 a solicitat redobândirea cetăţeaniei române (v. M.O.R. nr. 1050 din 12 nov. 2004)"

            versus "17.Natra Sonya-Coralia, fiica lui Rosen Moise şi Rosen Ellsa, născută la 28 aprilie 1925 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel [adresa]

            18.Natra Daniel, fiul lui Natra Sergiu şi Natra Sonya-Coralia, născut la 5 august 1959 în localitatea Stalin, judeţul Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [aceeaşi adresă]. Copii minori: Natra Gillie Kim, născută la 24 august 1993, Natra Ronnie Lee, născută la 12 martie 1996, Natra Ben Dorri, născut la 24 decembrie 2000.

            19.Natra Sergiu, fiul lui Nadler Benjamin şi Nadler Nora, născut la 12 aprilie 1924 în localitatea Stalin, Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, [aceeaşi adresă]"

(cereri aprobate prin HG.1866-4.11.2004)

108

2776. OLARU, Tudor (n. Iosif GERBER, fiul lui Adolf şi Alice (n. Einhorn, 1897-1980)) (1920 – 2008 Canada) - fost ilegalist, un timp coleg de celulă cu Nicolae Ceauşescu, concomitent însă informator al Siguranţei (motiv de excludere din partid în timpul detenţiei, ulterior reprimit), membru al secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al U.T.C. şi şef al secţiei Propagandă la ziarul Scânteia (1945-1948), în anii ’50 adjunctul lui Al. Drăghici la D.G.S.S., în anii ’70 reangajat ca şef de secţie la Scânteia, decorat cu Ordinul Muncii cls. III-a şi ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a în 1964, respectiv cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a în 1971; căs. cu Sonia, tatăl lui Gheorghe şi Donca;

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2018/08/19/jurnalisti-la-scanteia-olaru-tudor-iosif-gerber-stea-a-romaniei-populare/

            versus 8.GERBER REUVEN (26716/2013).

109

1024. PASCAL, Ernestine – în 1948 şefă de secţie la Direcţia Cinematografie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 214 din 15 sept. 1948, partea I-a, p. 7620; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);

            vezi 2.2.c

110

3184. PERAHIM, Jules (n. Iuliş (Jules) BLUMENFELD505) (24.V.1914 Bucureşti – 2.III.2008 Paris) – pictor, refugiat după anexarea B.B.N.H. în U.R.S.S., revenit în România în 1944 pe poziţia de “comisar artistic”, iniţial redactor la Veac Nou (ziarul de limbă română al Armatei Roşii), devine unul din exponenţi marcanţi ai realismului socialist în pictură (v. de pildă tabloul “Luptăm pentru pace”, centrat pe chipul lui Stalin), profesor la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, şeful Uniunii Artiştilor Plastici şi director al revistei Arta Plastică (1956-1964), emigrat în Israel în 1968 împreună cu soţia sa, actriţa Agnia Bogoslava, ulterior stabilit la Paris;

111

3185. PETROVEANU, Mihail (28.X.1923 Bucureşti – 4.III.1977) (fiul lui Jean şi Maria (n. Algazi)) (între amici “Milo”) – jurnalist, critic şi istoric literar aservit regimului comunist; absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti (1947), redactor la Studentul român (1946-1947), apoi redactor la Contemporanul (1947-1948) şi Radiodifuziune (1948-1952), apoi redactor-şef adjunct E.S.P.L.A. (1952-1955), redactor la Viaţa românească (1955-1956), redactor-şef adjunct la Gazeta literară (1956-1961), respectiv redactor principal al publicaţiei Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate (1962-1977); căs. cu Veronica Porumbacu, ambii decedaţi la cutremurul din 1977 (Zalis 2011: 20, D.G.L.R., Kuller 2010: 191 şi 2008: 295-6; Solomovici 2003: 328; G. Şerban 2005: 12; YIVO f.a. “Romanian Literature”);

112

3186. (?) POJAR, Paraschiva (n. POZSAR, căs. GLAUBER, fiica lui Andrei) – directoare în Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, în anii ’70 funcţionar superior în cadrul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1954); decorată în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a; soţia lui Gheorghe Glauber; emigrată în Israel, încă în viaţă;

113

3187. POPPER, Jacob “Jean” (31.V.1921 Bucureşti – 5.II.1996 Roma, Italia) – absolvent de Litere la Iaşi în 1946 (când se înscrie şi în P.C.R.), redactor la ziarele locale din Iaşi Moldova şi Lupta Moldovei (1945-1947), apoi critic literar instrumentalizat în impunerea dogmatismului realismului socialist în literatură în anii ’40-’50; secretar de presă în cadrul Direcţiei Literare a Ministerului Artelor şi Informaţiilor până în 1949; unul din “acuzatorii” lui G. Călinescu; redactor la Flacăra, România Liberă, Contemporanul (1948-1951), apoi la E.S.P.L.A., emigrat în 1964, stabilit la München, unde ajunge chiar responsabil de o emisiune culturală la postul de radio Europa Liberă (1965-1980); căs. cu Any (n. Magder), alias “Anişoara Negulescu” la Europa Liberă;

114

3189. PORUMBACU, Veronica (n. SCHWEFELBERG506, fiica lui Arnold (avocat507) şi Betty (n. Grünbaum)) (24.X.1921 Bucureşti - 4.III.1977 Bucureşti) – membră de partid din 1945, poetă proletcultistă, ilegalistă (membru U.T.C. din 1941), redactor la emisiunea pentru străinătate a Radiodifuziunii (1945-1949), redactor la Contemporanul (1946-1949), redactor, apoi redactor-şef adjunct la Viaţa Românească (1949-1953), iar apoi redactor-şef adjunct la Gazeta literară (1953-1956), şef de secţie la Uniunea Scriitorilor (1956-1963) şi continuând să publice la Gazeta literară; profesor la cercul literar al Palatului Pionierilor din Bucureşti (1970-1977); distinsă cu Medalia Muncii (1949), Premiul de Stat (1953), Ordinul Muncii (1954), Premiul Ministerului Artelor (1957), Premiul Învăţământului şi Culturii (1958), ordinul Meritul Cultural (1969), premiul Uniunii Scriitorilor (1971); căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu (v. supra);

            versus liste I, II :vreun copil/nepot cu alt nume versus liste III: ???

115

3188. POSMANTIR, Tudor (4.VII.1893 – 1982 Bucureşti) (fiul lui Josef, n. COHN (fiul Berthei), procurist la începutul secolului la banca Marmorosch Blank & Co.) – în perioada interbelică operator şi regizor de film, figură relativ controversată (potrivit lui C. Argetoianu şi altor surse, ar fi intermediat relaţia dintre Carol al II-lea şi Elena Lupescu), după august 1944 instalat de comunişti director adjunct al Oficiului Naţional Cinematografic de pe lângă Ministerul Propagandei / Informaţiilor / Artelor şi Informaţiilor (1945-1949) (v. M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4251), apoi responsabil cu proiectarea complexului cinematografic Buftea  (1949-1956), ulterior operator la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei R.P.R. (Kuller 2008a: 302-3; Domenico 2005: 51-2);

116

2989. RACHMUTH, “Ion” (n. Israel Rachmuth, fiul lui Leiser) (9.I.1911 Bazane, Suceava – 30.IX.1990 Bucureşti) - economist, traducătorul primei ediţii în Limba română a Capitalului (lui Marx), membru corespondent al Academiei Române (1955), profesor la Academia Ştefan Gheorghiu, apoi director prim-adjunct la Institutul de Cercetări Economice al Academiei R.P.R. (din 1958) şi redactor-şef al revistei Revue roumanine des sciences sociales. Série sciences économiques; incinerat la crematoriul “Cenuşa”; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1954, 1955); decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a;

versus

7.BRESLER HAVA, fiica lui Rachmuth Mayer şi Surica, născută la data de 11 iunie 1946 în localitatea Suceava, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv str. Karmi Dov nr. 1. (2144/2004)

28.RAHMUT MOSHE, fiul lui Rachmuth Maier şi Surica, născut la data de 11 iunie 1950 în localitatea Suceava, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hativat Golani 53, Raanana (717/2005)

117

2990. RADIAN, Mircea – activist de partid şi lector la Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale “A.A. Jdanov” în anii ’50 (Inclus şi în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 451);

2991. RADIAN, Sanda (n. Rica BRALOVER, fiica lui Solomon şi Ernestina (n. Şmilovici)) (13.XII.1929 Bucureşti – 13.VII.1991 Bucureşti) – filolog, critic şi istoric literar, lector la catedra de istoria literaturii române a Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1955-1961) şi autor ocazional la revista Teatrul, în anii ’60-’70 redactor la editurile E.S.P.L.A., Tineretului şi Albatros; colaboratoare la Viaţa românească, Gazeta literară, Limbă şi literatură, România literară, etc.; verişoară primară a Ninei Cassian (mamele lor, Ernestina şi Jana Şmilovici, fiind surori);

2789. RADIAN, S. Mînzu – publicist şi jurnalist, autor al lucrării Itinerar coreean (1958), în anii ’60 redactor la revista Magazin, în anii ’70 publicist comentator pentru România Liberă, decorat cu ordinul “Steaua R.S.R.” (Decretul nr. 33 din 27 ian. 1973) (Kuller 2010: 191; Solomovici 2003: 329);

118

2793. RAŢIU, B. Ludovic (n. ROTH) (n. 14.IX.1915), de profesie medic, membru P.C.d.R. din 1937, după august 1944 angajat la Radio, unde ocupă inclusiv postul de director al studioului Regie al Radiodifuziunii (1952 – anii ’60);

119

2794. RAUSSER, M. Mircea (frecvent ortografiat şi RAUSER) – absolvent al liceului “Laurian”, fost deportat la Moghilev (unde i-au murit ambii părinţi); director tehnic în TVR încă de la înfiinţare (1956); decorat cu Medalia Muncii în 1964, respectiv cu cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 27 din 26 ian. 1967; căs. cu Lia; fratele lui Vasile Rausser; aparent încă în viaţă;

2992. RAUSSER, Vasile Luş (6.VI.1924 Burdujeni, Suceava – 16.IX.1989 Bucureşti) (uneori ortografiat şi “Rauser”) – în anii ’50-’70 profesor de economie marxistă la A.S.E. şi redactor, iar apoi chiar redactor-şef al revistei Probleme economice; fratele lui Mircea Rausser (v. supra) (inclus şi în Kuller 2008a: 452)443;

2993. RAUSSER, Ira – soţia lui Vasile, la rândul ei redactor la revista Probleme economice în anii ’50 (Trebici 2011);

120

2795. RĂDUCANU, Corneliu (n. Cornel ROSENSTEIN395, fiul lui Isidor şi Flora) (n. 27.VIII.1923 Brăila) – de la sfârşitul anilor ’40 activist al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (fişă în dosarul 103/1953), redactor la mai multe publicaţii comuniste (1947-1957), redactor la Agerpres (1957-1963), apoi la Lumea (1963 - anii ‘80), unde ocupă un timp chiar postul de redactor-şef); decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a; soţul regizoarei şi coregrafei Miriam Răducanu (n. Tausinger, şefa primei şcoli de coreografie din România, în 1949-1950);

3194. RĂDUCANU, Miriam (n. TAUSINGER) - până în februarie 1949 inspector în cadrul Direcţiei Învăţământ Artistic a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134); din 1949 şfă de lucrări la Facultatea de Coregrafie a Institutului de Artă Bucureşti (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 711);

121

2798. ROBOTOS, Imre (Emeric) (18.X.1911 Nyirmártonfalva, Austro-Ungaria – 13.X.2001 Budapesta, Ungaria) – în perioada interbelică jurnalist la Oradea, în timpul războiului internat într-un lagăr de muncă obligatorie, după 1945 membru de partid, între “evreii maghiari” din “prim-planul vieţii culturale şi intelectuale comuniste” (Vágó 1981: 123 n.26); absolvent al Academiei “Ştefan Gheorghiu” (1953), redactor responsabil 81947-1951) şi apoi redactor-şef (1951-1956) al principalului cotidian de limbă maghiară din România, Romániai Magyar Szó [trad. “Cuvântul maghiar din România”, redenumit Elöre (trad. “Înainte”) din 1953], profesor de marxism-leninism la Universitatea “Bolyai” din Vluj (1948-1953), responsabil cu publicaţiile de limbă maghiară în cadrul E.S.P.L.A. (1956-1958), apoi revenit în Oradea ca funcţionar şi scriitor, pensionat în 1968, emigrat şi stabilit în Ungaria în 1996; ROBOTOŞ, Emeric - cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a CC al PCR (1953) (Györffi 2010; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 51, 56, 71, 83, 126-128, 171);

122

2996. ROMAN, Aurel (n. ROSMAN447) (n. 2.VIII.1919 Bucureşti) – profesor de istorie la şcoala de partid “A.A. Jdanov”, ulterior director adjunct şi apoi director (cu grad de conferenţiar) al  Institutului de Istorie din Bucureşti afiliat Academiei R.P.R., unde predă istorie contemporană (1949-1956, 1956-1957), redactor responsabil al revistei Studii a Institutului până în 1956, când, în contextul demascării abuzurilor lui M. Roller, îşi pierde funcţia urmare a denunţării sale ca plagiator (v. L. Pleşa 2006: 174); consacrat prin lucrări precum Din istoria luptelor revoluţionare ale muncitorilor textilişti de la fabrica de postav “Buhuşi” (1917-1944) (Ed. Ştiinţifică, 1959) (menţionat ca evreu în Kuller 2010: 190);

3197. ROMAN, Elly (n. Elie S. GOLDŞTEIN509) (7.V.1905 Bucureşti - 1996) – muzicolog, instrumentalizat în impunerea dogmatismului marxist şi în muzică; responsabil, în calitatea sa de membru al Comisiei pentru verificarea pieselor de muzică uşoară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136); pentru modificarea brutală a textelor unor melodii populare, romanţe şi alte cântece din perioada pre-comunistă şi includerea între partiturile aprobate de materiale dedicate “fabricilor”, “tractoarelor”, “cooperativelor agricole”, etc.; director al teatrului “Constantin Tănase” din Bucureşti (1948-1952); autor al pieselor “Mulţumim din inimă partidului” şi “Cantata Armatei Sovietice” şi co-autor al odei “Cântec pentru Stalin”510 (P. Brâncuşi 2006: 140, 149; O.L. Cosma 2006);

2799. ROMAN, Carol (n. ROSENTHAL) (n. 23.II.1932 Bucureşti) – din 1950 angajat la Scânteia Tineretului şi în paralel student al Facultăţii de Ziaristică la Ascademia “Ştefan Gheorghiu”, apoi redactor la acelaşi ziar, ulterior redactor la Revista femeilor şi Informaţia (în anii ’80), publicist, încă în viaţă în 2011 şi considera cel mai longeviv ziarist în viaţă din România;

123

Rosenblatt /Rodan Eugen http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/4108

Născut la data de: 02-12-1909, în loc. Sângeorzu Nou, jud. Năsăud, Transilvania - Imperiul Austro-Ungar

Etnia: evreu

Perioada           Localitatea       Descrierea activității

1931-1932       Cluj      A strâns cotizații pentru Ajutorul Roșu, a distribuit manifeste, a sabotat mașina de război germană.

1937-1944       București         A strâns cotizații pentru Ajutorul Roșu, a distribuit manifeste, a sabotat mașina de război germană.

3196. RODAN, Eugen (n. E. ROSENBLATT508) (n. 2.XII.1909 Sângeorgiul Nou, Năsăud) – membru de partid din 1945, redactor la revista Lupta de clasă până în 1950, apoi vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Artă (1950-1952) şi secretar al Consiliului general al A.R.L.U.S., ulterior director în cadrul Ministerului Culturii, respectiv director adjunct al Institutului de Filozofie al Academiei (v. Kuller 2010: 190; 2008: 452); fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1954, 1955); referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 85/1955;

5850. RODAN, Marta - membru de partid; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 15/1979, idem 17/1980;

versus 32.RODAN AVIAD (10725/2013).

33.RODAN-ZELKOWICZ ORLY HAVA (10726/2013).

48.RODAN ITAY (11324/2014).

            vezi 2.2.c

124

3242. TUDOR, Andrei (n. Isac ROSENZWEIG, fiul lui Moise (Mayer) şi Tony) (31.VIII.1907 Brăila – 18.VI.1959 Bucureşti) – după august 1944 membru de partid şi publicist procomunist la Unirea (cotidianul C.D.E.), Victoria, Veac nou (A.R.L.U.S.), Tribuna poporului, Viaţa capitalei, etc., redactor-şef la Muzica (1951-1952), apoi simplu redactor şi semnatar al unor multiple articole propagandistice procomuniste, profesor la Conservator (1950-1959), la Institutul de Teatru (1951-1956) şi şef de sector la Institutul de Istoria Artei al Academiei R.P.R. (1951-1959); între cărţile publicate se numără şi Moscova (Reportaj despre metropola lumii noi) (1948); sora sa, Coca Rosenzweig, s-a căsătorit cu Mihai Vieru (Veinberg), fratele Sandei Rangheţ, cu care a avut un copil (Michael Vieru);

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2014/01/01/comunistii-romaniei/#TUDOR-ANDREI

Rosensweig /Tudor Isac/Andrei http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/4126

Născut la data de: 31-08-1907, în loc. Brăila, jud. Brăila, Muntenia - România

Etnia: evreu

Calitate declarată: simpatizant

Categoria profesională: intelectual

Mediul de proveniență: urban

Membru din: 1946

Cazier: nu a fost arestat, judecat, condamnat, internat în lagăr

Referință bibliografică: ANIC, fond 95, dosar 122366, f. 53, f/v.

Activităţi

Perioada           Localitatea       Descrierea activității

1933-1941       București         A scris la gazete de stânga, la cererea partidului, a semnat diferite apeluri antifasciste, a găzduit ședințe ale Comitetului Antifascist, 1934, a semnat apelul pentru constituirea asociației „Amicii URSS“, a avut legături cu legația sovietică, de unde primea materiale pe care le publica în „Rampa“, altele le ducea la „Amicii muzicii“, care le executa în concerte; a activat cu Sandu Eliad (la ziarele „Facla“ și „Zorile“), Petre Constantinescu-Iași, Traian Șelmaru, Eugen Jebeleanu;în 1941 s-a mutat la Brăila, unde nu a mai desfășurat nici un fel de activitate politică.

1951                Era profesor la Conservatorul de Stat din București și redactor la revista „Muzica“.

            versus

1152. ROSENZWEIG, Moise (n. 1907, Flondoreni) – director şi membru al Colegiului Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (de pe lângă Consiliul de Miniştri) începând cu 1956, responsabil cu cenzura publicaţiilor centrale (Corobca 2008c; Lupu Mindirigiu 1999 apud Solomovici 2003: 379);

2997. ROSENZWEIG, D. (Didi) (fiul lui Herş şi Rifca) - istoric, specializat în Revoluţia Franceză şi perioda napoleonică, respectiv istoria Angliei, parte a grupului de istorici marxişti impuşi după război în învăţământul universitare de specialitate din Bucureşti; asistent (1949-1955) şi apoi letor la Facultatea de Filologie din Bucureşti; emigrat în Israel împreună cu soţia sa, Elise (n. Davidsohn, 1924-1978), recăsătorit cu Dorina, încă în viaţă la Ierusalim, în vara lui 2011;

            versus

10.IDEL BRAHA, fiica lui Rozenţfaig Ely şi Rozenţfaig Bela, născută la data de 6 septembrie 1946 în localitatea Târgu Neamţ, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petah Tikva, str. Hashiosha nr. 4. (3404/2004)

ROSENZWEIG, Eli Ioseb         1909   Army Of Romania        JM-13.250 a YO-20     Slave Labor

14.ROSENZWEIG ADRIAN, fiul lui Rosenzweig Haim şi Clara, născut la data de 3 martie 1951 în localitatea Bucureşti, judeţul Sector 4, Bucureşti, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kfar-Saba, str. Simtat Hadror 6/14.(1540/2005)

ROSENTZWEIG, Haim 1894   Romania          JM-13.244 +EL-13A    Forced Labor

13.Friedel Beatrice, fiica lui Rosentweig Iulius şi Rosentweig Raşela, născută la 17 martie 1947 în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hadera, str. Slutzkin 9/1. (2.415/2004)

ROSENTZWEIG, Roshela         Targu Ocna 16.10.1893          Bucuresti / Romania    O.11/124 CO-2D

78.Rosenzweig Valentin, fiul lui Herman şi Eva, născut la data de 2 septembrie 1946 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Hazamir nr. 8, Beer Yaakov. (Dosar nr. 1.395RD/2007)

120.Rosenwasser Hayim, fiul lui Bernard şi Iudita, născut la data de 17 iunie 1948 în localitatea Sibiu, judeţul Sibiu, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiriat-Ono 55458, Hachikma 9/7. (3.730/2005)

ROSENZWEIG, Bernard                      Bucuresti / Romania    JM-13.250 b AC-26J

52. ROSENZWEIG NIKY (17297/2014).

13.ROSENZWEIG EMANUEL (7106/2013).

14.ROSENZWEIG ERAN (7109/2013).

15.ROSENZWEIG YAIR (7110/2013).

2015 72.ROSENZWAIG ERAN (8928/2014).

32.ROSENZWEIG TAL (89882/2016). Copii minori: 3

2016 31.ROSENZWEIG RAVIT (6171/2014).

50.ROSENZWEIG AMIR (8616/2014).

2014 37.ROSENZWEIG LEIVI (8917/2013).

27.ROSENZWEIG JOSELLE, fiica lui Lupovici Herinan şi Lupovici Katerina, născută la data de 1 mai 1946 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Hadar nr. 23, ap. 1, Herzlia. (1417/2005)

134.Rosenzweig Maricica, fiica lui Ursachi Neculai şi Margareta, născută la data de 18 aprilie 1957 în localitatea Lipovăţ, judeţul Vaslui, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Pinkas nr. 50, ap. 8, et. 2. (758/2008)

125

5911. ROŞIANU, Alexandru Paul (n. LEHRER) (n. 20 oct. 1925 Piteşti) – în 1949 era membru al comisiei de triere şi selecţionare a materialelor de muzică simfonică institutită pe lângă Direcţia Muzică a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136; M.Of. nr. 285 din 9 dec. 1946, partea I-a, p. 12692);

126

2998. ROTH, Andrei (n. 1927) – din anul universitar 1948-1949 preparator de materialism didactic şi istoric la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Babeş” din Cluj (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1949, partea I-a, p. 779); în anii ’50 secretarul organizaţiei de bază a partidului din cadrul catedrei de filosofie-istorie a acelaşi universităţi;

            versus veyi 2.2.c

127

2801. ROTHENARI, K. - între cenzorii activi în România în anii ’60 (Mocanu 2003 apud T. Urian 2004

128

5957. (?) RUDENCO, Ivanca (n. Pehlivanov) (soţia lui Rudenko) – de profesie ţesătoare, membru de partid din 1933, în anii ’60 activistă a Comitetului Orăşenesc Bucureşti al P.M.R.; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (57/1956); în 1961 propusă pentru decorare într-un raport al Direcţiei Treburilor a Cancelariei C.C. al P.M.R.;

https://ceausescunicolae.wordpress.com/2011/08/28/prima-vizita-de-lucru-a-lui-nicolae-ceausescu-in-strainatate-a-fost-in-bulgaria/

Ivanca Sarisky s-a născut în ianuarie 1915, într-o familie de bulgari săraci din Bazargic. Cu doi ani înainte de naşterea viitoarei uteciste, judeţele bulgare Durostor şi Caliacra au revenit României, după al doilea război balcanic. Ca mulţi alţi militanţi comunişti, Ivanca Sarisky provenea din rândurile minorităţilor nemulţumite de administraţia românească. La 10 ani, Ivanca şi cei trei fraţi au rămas orfani de tată.[] A fugit din Bazargic, la Constanţa, unde a primit însărcinări în UTC local. În 1936 a fost selectată pentru cursurile şcolii de activişti de partid din Uniunea Sovietică. A rămas în patria „socialismului biruitor” doi ani, până în 1938, când a revenit în ţară. La cercetări a negat stagiul în URSS şi, după o lună, a fost lăsată liberă.

Până în vara lui 1941 s-a aflat la Constanţa. Era membră în conducerea locală a PCdR şi avea ca sarcină organizarea UTC din Dobrogea.[] În august 1942, Ivanca Sarisky a fost arestată. Judecată în „lotul UTC”, împreună cu Constanţa Crăciun şi Ion Vinţe, şeful UTC din acea perioadă, a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă. Se afla în închisoare în 1943, când Petre Gheorghe a fost condamnat la moarte şi executat. Era parte a unui complot ce intenţiona să arunce în aer podul de la Cernavodă, a susţinut Gestapoul din Bulgaria. După 1944, Petre Gheorghe a fost socotit „erou al proletariatului”, iar numele lui a fost popularizat ca atare.[] În 1946, a făcut campanie electorală pentru PCR în regiunea Dobrogei. Din anul următor a lucrat în aparatul CC. Între timp, se căsătorise cu Teodor Rudenco, militant comunist pe care Ceauşescu îl cunoscuse la Caransebeş. Acesta a fost numit ambasador în Iugoslavia, în 1948, apoi în China. Ivanca l-a urmat în străinătate. Au revenit la Bucureşti în 1952. De atunci a continuat să lucreze în aparatul central de partid, dar nu a deţinut funcţii de primă mărime.

11.Teodor Rudenco. A condus secţia de cultură. Evreu din Basarabia. Acum apar “poeţii muncitori” Ion Păun Pincio, Marcel Breslaşu, A.Toma, E. Frunză, Th. Neculuţă s. a.

Teodor Rudenco, şeful Secţiei Cultură a CC al PCR

Teodor Rudenco, locţiitor de ministru al Afacerilor Externe al R.P.R.,

Cu un an mai mic decât noi era Pavel Rudenco, fiul lui Teodor Rudenco

[]

129

10a 2805. RUSSU, E. Gheorghe (d. nov. 2008, Israel) – ziarist la România Liberă timp de decenii începând cu sfârşitul anilor ’40, un timp şeful secţiei Sport, apoi secretar general adjunct al redacţiei, ulterior emigrat în Israel396 (v. şi Solomovici 2004: 399); decorat cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a V-a (Decretul nr. 33 din 27 ian. 1973); fiul său, Victor, a lucrat mult timp la o televiziune din Tel Aviv;

10b 2807. RUSU, Victor (n. 30.VI.1922 Botoşani – 17.VIII.2011 Bat Yam, Israel) – redactor la ziarul local Clopotul din Botoşani (1944-1946), apoi la Scânteia (îl “perie” pe Stoica Chivu într-un articol din 21 oct. 1946, v. Solomovici 2003: 202) şi respectiv Veac Nou (ziarul A.R.L.U.S) în anii ’50, redactor-şef la Revista Cultului Mozaic (1964-1978), emigrat în 1978 în Israel, unde colaborează cu revista Minimum, dar şi, cvasipermanent, cu revista din România a F.C.E.R., Realitatea Evreiască (unde semna de pildă seria “Amintiri de la ‘Revista cultului mozaic’”);

2806. RUSU, I. Hareta – în anii ’60 şefă de secţie la Editura Politică; decorată cu Ordinul “Muncii” clasa a III-a prin decretul nr. 729 din 24 octombrie 1969;

2999. RUSSU, Valter (n. RABINOVICI448) (n. 30 mai 1912 Piatra Neamţ) - în 1949 în Ministerul Învăţământului Public, delegat cu conducerea Direcţiei I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658 – când încă nu îşi românizase numele); în 1950 conferenţiar la catedra de economie politică a I.P.B. (I.P.B. f.a. p. 41);

            versus liste I,II. -vreun copil/nepot cu alt nume           versus liste III ???

38.RUSU VALERIA-ROUXANA (84105/2016)

130

3000. SABĂU, Oliver – conferenţiar la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1953), apoi şeful Direcţiei Propagandă din Ministerul Agriculturii, cu fişă de cadre la secţiile Relaţii Externe (1954), respectiv Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1955);

131

9a 3201. SALAMON, László (11.VII.1891 Oradea – 29.X.1983 Cluj, cimitirul evreiesc) – poet, comunist convins, fost ilegalist, participant chiar la “Revoluţia” bolşevică din Budapesta în 1919, deportat la Dachau în timpul războiului, după 1944 între “evreii maghiari” din “prim-planul vieţii culturale şi intelectuale comuniste”; fost membru al filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor; căs. cu Ella (n. Kahana), sora activistei Rozalia (căs. Cheresteşiu)

            versus vezi 2.1c

132

2815. SĂRĂŢEANU, Leon (zis Leonaş, n. ZELŢER401) (22.XI.1919 Bucureşti - 2001) – membru fondator al C.D.E. în iunie 1945, director la Momentul şi Cotidianul (1944-1947), apoi timp de câţiva ani redactor la România Liberă, ulterior şef de secţie şi redactor şef adjunct al redacţiei emisiunilor pentru străinătate (R.E.P.S.) în cadrul Radiodifuziunii, corespondent special la Geneva, Paris, Londra (1953-1978);

6026. SĂRĂŢEANU, Simion (n. Simon ZELTZER) – din 1949 preparator de marxism-leninism la Universitatea “Bbeş” din Cluj-Napoca (M.Of. nr. 40 din 17 febr. 1949, partea I-a, p. 1321);

110.ZELTZER ORLY (5419/2015).

30. ZELTZER ZVI (5113/2015).

19. ZELTZER YOSEF (50415/2016).

38. ZELTZER HANAN (50501/2016) ;

133

3205. SĂUCAN, Mircea (fiul lui Alexandru şi Tereza (n. Solomon)) (5.IV.1928 Paris, Franţa – 13.IV.2003 Ierusalim, Israel) – ajuns cu părinţii în România în 1934, student la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1948-1952), apoi regizor instrumentalizat propagandistic de regimul comunist în primii săi ani de carieră (v. producţia Pe drumul libertăţii din 1954); emigrat în 1987 în Israel; căs. cu Susana; fiul său Emil (n. 21.IV.1961) a reobţinut cetăţenia română în 2009 (ordinul Ministrului Justiţiei nr. 407/30.01.2009; M.Of. nr. 70 din 05.02.2009);

            114.Săucan Emil, fiul lui Săucan Alexandru-Mircea şi Susana, născut la data de 21 aprilie 1961 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Nazareth Illit, str. Savion nr. 2. (189/2008)

            112.Saucan Elena, fiica lui Studineanu Florea şi Floarea, născută la data de 4 noiembrie 1961 în localitatea Dragodana, judeţul Dâmboviţa, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Nazaret Illit, str. Savion nr. 2. (193/2008) Copii minori: Săucan Michal, născută la data de 7.02.1991.

134

2817. SCHÄFFER, Flaviu - funcţionar al Direcţiunii Culturale, apoi al celei a Presei (organul de cenzură) din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (la Direcţia Literară), apoi al D.G.P.T. (1948-1950-?), responsabil de controlul pe teren al cărţilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5463-4; fond D.G.P.T., dosar 7/1948 Arhivele Naţionale, apud Corobca 2008b);

            vezi 2.3

135

3207. SCHWARTZMANN, Haim Hary (1897 - 1982) - alt compozitor rapsod al comunismului (v. Donca (1950), Loveşte-n uzine ciocanul sau Veşnica prietenie [româno-sovietică]); dirijor la T.E.S. Bucureşti (1948-1968), ulterior emigrat în Israel (Kuller 2008a: 352-3; P. Brâncuşi 2006: 122, 150; O.L. Cosma 2006; Solomovici 2001I: 411; YIVO f.a.);

            versus

116.Schwartzman Joseph, fiul lui Misa şi Roza, născut la data de 8 februarie 1947 în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Lipski nr. 1. (1.201/2008)

2017 29. SCHWARTZMAN OMER (73223/2016) ;

30. SCHWARTZMAN TAL (73219/2016) ;

31. SCHWARTZMAN ZVI (73229/2016) ;

136

5 3206. SCHILERU, Eugen (13.IX.1916 Brăila - 10.VIII.1968 Bucureşti) (fiul lui Henri şi Maria (n. Demetrescu)) – membru U.T.C. de la sfârşitul anilor ’30; după război redactor la România Liberă şi membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale instituite prin Decretul-Lege nr. 364 din 2 mai 1945 (A.N.I.C., fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dosar nr. 1027, Corobca 2008: 15, n.6), apoi cenzor la Cenzura Presei Străine din Ministerul Informaţiilor, respectiv membru al Comisiei de Control şi Cenzură a Filmelor Cinematografice (M.Of. nr. 53 din 5 martie 1947, partea I-a, p. 1708; M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501); în 1948 numit secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor; ulterior director în cadrul Bibliotecii Academiei R.P.R. (1948-1951), profesor de Istoria Esteticii la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti (1949-1968), membru în conducerea Artiştilor Plastici din R.P.R. până în 1952, când va fi demis, spre sfârşitul anilor ’50 cooptat redactor la Contemporanul;

            versus liste I,I.I -vreun copil/nepot cu alt nume           versus liste III ???

1220. SCHILERU, Ion (probabil fratele lui Eugen Schileru, v. infra) – în menţionat ca director general al Direcţiei Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din cadrul Ministerului Comunicaţiilor (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 213-5);

137

3208. SEBASTIAN, LASCĂR (n. Sebastian SALMEN, fiul lui Leonard şi Sofia) (14.X.1908 Bucureşti – 9.X.1976 Bucureşti) – ziarist (încă din perioada interbelică), traducător, publicist /debut în revista Cultura proletară, în 1927); refugiat în U.R.S.S., alături de alte câteva mii de evrei, în timpul războiului, revenit în ţară în 1946; responsabil al secţiei culturale la Tribuna Româneasă (1946-1947), redactor la teatrele din Arad, Braşov, Brăila, Reşiţa (1947-1955); redactor şi şef de secţie la Flacăra şi colaborator la Tribuna, Contemporanul şi Gazeta literară (1955-1968); redactor la România literară (1968-1972);

138

5 a. 3209. SEGAL, Doru (20.VI.1930 - 2011) – operator şi regizor de film documentar (v., inter alia, filmele documentare Pretutindeni oamenii muncesc (1963), Un măreţ program de propăşire economică (1969), sau Sub steagul partidului (1971) – coregizor Mirel Ilieşiu); căs. cu Paula, activă la rândul ei în cinematografie;

b 2640. BĂLUŞ, Laurian (n. 1924, zis “Luci”, n. SEGAL) – după război cu atribuţii în domeniul cenzurii (Carol Neumann apud Solomovici 2003: 379), între aprilie 1948 şi februarie 1949, în timpul studenţiei, consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor (la Direcţia presă), apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123); după absolvirea facultăţii medic dermatolog în Bucureşti, emigrat la sfârşitul anilor ’60 în Israel, apoi stabilit la Roma, consacrat ca medic dermatolog; sora sa, Angela, a fost căsătorită cu inginerul Theodore Yaron (n. 1924 Sibiu), stabilit în S.U.A.;

c 6203. SEGAL, Mauriciu (fiul lui David şi Stela) – grafician la revista Era Socialistă, decorat în 1964 cu Medalia Muncii – posibil aceeaşi persoană cu cea menţionată între evreii din România combatanţi în Spania de către Diamant (1979) şi Sugarman f.a.: 110); în 2007 încă în viaţă, la Petah Tikva, Israel;

            pentru toţi: versus liste II, III- veti Segal la punctul b

139

3210. SERGHI, Cella (n. Cella MARCOFF, fiica lui Avram şi Carlina (n. Golestan)) (22.X.1907 Constanţa – 19.IX.1992 Bucureşti) – absolventă de Drept, publicistă (uneori cu pseudonimul “Cella Marin”) la Universul, Viaţa românescă, Femeia, Femeia şi căminul, iar după război la Frontul plugarilor, Dobrogea nouă, Gazeta literară, Flacăra ş.a.; prozatoare raliată curentului realismului socialist, autoare spre exemplu a romanelor Cântecul uzinei (1950) şi Cantemiriştii (1954) şi a nuvelelor S-a dumirit şi Moş Ilie (1951) şi Surorile (1951); inclusă de Solomovici (2003: 325) celor care “participă cu sârg la construcţia ‘culturii socialiste’”;

140

2823. SEVER, Alexandru (n. Solomon ZILBERMAN, fiul lui Natan şi Maria (n. Leibu)) (22.I.1921 Moineşti, Bacău – 13.V.2010 Beer Sheva, Israel) – redactor la Editura P.M.R. (1949-1950), apoi la E.S.P.L.A. (1950-1958), concediat, ulterior publicist, dramaturg, emigrat în Israel în 1990; triplu distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1976, 1982 şi 1986);

141

1279. SIMION, Suzana – după război, până în febr. 1949, şefă adjunctă de birou în centrala Ministerului Artelor / Artelor şi Informaţaiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

2826. SIMION, Ernest – în 1946 era director tehnic al Societăţii Naţionale de Editură şi Arte Grafice “Dacia Traiană” (M.Of. nr. 225 din 28 sept. 1946, partea I-a, p. 10575);

3215. SIMION, Alexandru – fost ilegalist, evreu originar din Bacău cf. Andrei Strihan (apud Solomovici 2004: 403), instructor în cadrul secţiei Literatură a C.C. al P.M.R. în anii ’50;

versus liste

82.Shoval Hana, fiica lui Simion Haim şi Lora, născută la data de 24 noiembrie 1946 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Hadar Iosef Bialistok 11. (3.530/2005)

142

2827. SLOCEVER, Mayer - membru în prima echipă de cenzori împuterniciţi de comisia de cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale în 1945, subordonată direct Comisiei Aliate de Control (1944-1946) (Corobca 2008: 15, n.7; 2008b, n. 6), ulterior menţionată cu prenumele “Irina” şi în calitate de director al şcolii în care erau instruiţi “lectorii” cenzori (Lupu Mindirigiu 1999, apud Solomovici 2003: 379, 381);

143

2828. SOARE, Iulia (n. Lilly SONNENFELD, fiica lui Adolf şi Iulia Sofia (n. Laki)) (5.VII.1920 Galaţi – 23.VII.1971 Bucureşti) – prozatoare şi traducătoare; între 1946 şi 1954 redactor la Ed. P.M.R. (viitoare Politică), E.S.P.L.A. şi Ed. Meridiane, pensionată pe caz de boală, ulterior activând ca prozatoare

144

2830. SOCOR, G. Emanoil (17.III.1881 Iaşi – 1951 Bucureşti, zis “Emil”) - agent Komintern, în tinereţe ziarist local din Iaşi, tatăl lui Matei Socor (v. infra), după unele surse implicat în celebrul atentat de la Senat din perioada interbelică, în anii ’30 director la cotidianul stângist Dimineaţa; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu; după august 1944 director la Curierul şi preşedinte al comisiei de epurare din cadrul Sindicatului Unic al Ziariştilor, viitor U.S.A.S.Z., într-o campanie care a prefigurat “procesul ziariştilor” iniţiat în mai 1945; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

2831. SOCOR, E. Matei (15.IX.1908 Iaşi – 30.V.1980 Bucureşti) – ilegalist cu stagiu recunoscut din 1934; în martie 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu; unul din cele mai grăitoare exemplificări ale aserţiunii fostului profesor muzicolog Petre Brâncuşi: “Cominterniştii […] pătrunseseră în mai toate posturile de conducere din instituţiile muzicale, inclusiv din Radiodifuziunea Română, precum şi în serviciile de cadre, unde tăiau şi spânzurau” (2006: 142); numit dirijor permanent al orchestrei Radiodifuziuni în sept. 1944; în 1945 numit de ministrul Muncii consilier pe probleme de muzică la Oficiul “Muncă şi Lumină”; secretarul subsecţiei Radiofonie la înfiinţarea A.R.L.U.S. (1946); director general al Societăţii Române de Radiodifuziune (1946-1949) şi respectiv preşedinte al Comitetului pentru Radioficare şi Radiodifuziune (1949-1952)405, preşedinte al Uniunii Compozitorilor (1952), semnatar al unor materiale pro-comuniste în revista Muzica406; autor al celor două imnuri naţionale ale R.P.R. “Zdrobite Cătuşe” (1948-1953) şi “Te slăvim, Românie” (1953-1977) şi al unor multiple piese omagiale dedicate lui Stalin, partidului comunist şi liderilor săi, ca de ex. “Viers pentru Stalin”, “Salut Moscovei!”, “Cântarea României”, “Îţi mulţumim, partid iubit”, sau „Steagul partidului” (P. Brâncuşi 2006: 122, 150, 166-7 şi 2005: 105, 111; O.L. Cosma 2006; S.D. Pop 2007: 7); fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1955); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946), în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (decret nr. 873 din 20.VIII.1949), în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971), iar în 1979 cu ordinul “23 August” cls. I-a (Decret nr. 38 din 27.I.1979); tatăl analistului politic Vladimir Socor (Jamestown Foundation);

145

2833. SOLOMON, Ştefan (1908-1962, Bucureşti) – membru de partid, în ani ’50 directorul editurii Scânteia, cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (136/1955) şi referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 17/1956;

3216. SOLOMON, Dumitru (n. Adolf Solomon, 14.XII.1932 Galaţi – 10.II.2003 Bucureşti) (fiul lui Iacob şi Estera) – redactor la Gazeta Literară (1955-1962), apoi şef de secţie la Luceafărul (1962-1964), redactor al publicaţiei Teatrul (devenită apoi Teatrul azi), profesor la ATF şi director artistic al unui studio cinematografic (1964-1972), ulterior lector de scenarii (1972-1989), din 1990 redactor-şef al revistei Teatrul azi, conferenţiar la Academia Naţională de Teatru şi Film şi publicist la Gazeta Literară, Viaţa românească, Contemporanul, Dilema, etc.;

3217. SOLOMON-CALLIMACHI, Dida (soţia “prinţului roşu” Scarlat Callimachi) (15.II.1898 Bucureşti – 1974 Bucureşti) – actriţă de teatru şi ilegalistă în perioada interbelică, în dec. 1944 membru fondator şi vicepreşedinte al subsecţiei Teatru (secţia Artă) a A.R.L.U.S., membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948) (v. şi Kuller 2008a: 362-3);

1297. SOLOMON, Francisc - în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);

1297. SOLOMON, Francisc - în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);

172. BOGDAN, Iosif (n. Iosif SOLOMON) (6.VII.1912 – 1962 România) – ilegalist, membru de partid din 1932, după august 1944 vicepreşedinte A.R.L.U.S.; funcţionar şi chiar ministru adjunct (1952-1953-?) la Ministerul Sănătăţii, unul din coordonatorii reformei sectorului sanitar după 1945; vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Strănătatea (din 1955), respectiv director al Editurii Meridiane; îngropat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”, din actualul Parc Carol din Bucureşti; cu fişă la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (135/1955); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a (Gheorghe Brătescu în Burcă 2007: 13; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 421; dosar B/181 Colecţia “ilegalişti decedaţi”))

6316. SOLOMON, Ozias (fiul lui Leibu şi Frima) – inginer, în septembrie 1949 menţionat într-un referat al Ministerului Învăţământului într-o listă de studenţi şi aspiranţi (i.e. doctoranzi) care urmau să plece la studii în U.R.S.S. (Berindei, Dobrincu şi Goşu, 2009: 200); după unele surse, unul din adevăraţii autori ai lucrărilor publicate sub numele Elenei Ceauşescu;

1302. SOLOMON, Paul – ilegalist, în perioada interbelică condamnat la 15 ani muncă silnică pentru spionaj în Favoarea U.R.S.S.; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 539); din 1945 funcţionar în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor (M.Of. nr. 81 din 7 apr. 1945, partea I-a), iar în paralel ziarist la Scânteia (M.Of. nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6947; M.Of. nr. 58 din 9 martie 1942, partea I-a, p. 1719);

2832. SOLOMON, Petre (15.II.1923 Bucureşti – 15/28.X.1991, Bucureşti) (fiul lui Alexandru şi Zoe (n. Grill)) – emigrat în Palestina în 1944, revenit în ţară în august 1946, redactor la ziarul C.D.E., Unirea (1946-1948), redactor şi traducător la Editura “Cartea Rusă” (1946-1948), apoi la Agerpres (1948-1952), marginalizat în 1952, se dedică activităţii de poet şi traducător şi autor ocazional la revista Teatrul; căs. cu artista plastică Yvonne Hasan; tatăl regizorului Alexandru Solomon;

2821. SEMILIAN, Solomon (n. Solomon ŞMIL403, fiul lui Lazăr şi Eti) (2.IX.1902 Brăila – 12.XII.1968 Bucureşti) – ziarist în perioada interbelică în Brăila, apoi în Bucureşti; după război iniţial secretar de redacţie la cotidianul Voinţa Poporului din Băila, ulterior funcţionar în Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) până în 1950, când este arestat şi condamnat pentru spionaj în favoarea Marii Britanii şi

S.U.A.404; îşi ispăşeşte pedeapsa la Penitenciarul Jilava (1952-1964);

3240. TITA, Ştefan (n. Teodor SOLOMON) (14.VIII.1905 Bucureşti – 1.IX.1977 Bucureşti) – scriitor şi jurnalist; de-a lungul carierei redactor-şef la Aurora, secretar de redacţie la Adevărul literar şi artistic; în mai 1945 angajat secretar de presă principal la Ministerul Propagandei, ulterior transferat şi promovat secretar general al Ministerului Artelor (1946-1948); colaborator la Urzica, Contemporanul, Teatrul, Almanahul literar, România literară, etc.; reprezentant al realismului socialist, v. volumele de versuri Cântece de suferinţă şi biruinţă (1946), Mai multă omenie (1947), Ale noastre, ale voastre (1948), etc., sau piesa de teatru Intr-o seară de toamnă (1963), elogiu adus unei tinere ilegaliste; indicat ca evreu de Harry Kuller (2010: 191; 2008: 395), de Solomovici (2003: 328) şi de The Jewish Quarterly, vol. XXV-XXVI (Jewish Literary Trust, London, 1977), p.17;

            versus liste I nepoti trecuti la fii:

            70.Solomon Jonatan Eitan, fiul lui Almafred şi Beka, născut la data de 15 februarie 1977 în Iran, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, Yafo, str. Bnei Moshe nr. 25, ap. 6. (2.790/2008)

147.Solomon Simona Osnat, fiica lui Solomon Marcel şi Raveca, născută la data de 2 iulie 1953 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Karmiel, str. Tzaal nr. 35. (893/2008)

SOLOMON, Marcel    1921   Bucuresti / Romania    JM-13.254 DI-3e        Slave Labor

91.Solomon Shlomo Yehuda, fiul lui Moshe şi Eiga, născut la data de 26 decembrie 1968 în localitatea Rehovot, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Beny Brak, str. Vziel nr. 40. (312/2009). Copii minori: Solomon Ester, născută la data de 18.08.2007, Solomon Chana, născută la data de 4.10.2005, Solomon Sarah Rachel, născută la data de 6.11.2003, Solomon Aharon, născut la data de 2.12.2001, Solomon Margalit, născută la data de 24.03.2000, Solomon Israel Eliyahu Arye, născut la data de 24.03.1998, Solomon Malka Miryam, născută la data de 25.09.1996, Solomon Meir Shimon, născut la data de 17.10.1994, Solomon Rivka Aiga, născut la data de 13.05.1993.

            92.Solomon Levi Itzchak, fiul lui Shlomo Yeduda şi Gitel Keila, născut la data de 8.11.1991 în localitatea Netanya, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Beny Brak, str. Vziel nr. 40. (312/2009)

            93.Solomon Avraham Yaakov, fiul lui Shlomo Yeduda şi Gitel Keila, născut la data de 16.05.1990 în localitatea Netanya, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Beny Brak, str. Vziel nr. 40. (312/2009).

90.Solomon Michal Drora, fiica lui Sorin şi Iuliana, născută la data de 11 aprilie 1981 în localitatea Haifa, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim, str. Zeitlin nr. 22. (302/2009)

89.Solomon Chava, fiica lui Sorin şi Iuliana, născută la data de 21 mai 1985 în localitatea Pasadena, LosAngeles, California, SUA, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim, str. Zeitlin nr. 22. (301/2009)

9.Solomon Mircea, fiul lui Solomon Zeilic şi Zenovia, născut la 24 februarie 1959 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Bucureşti, str. Sg. Dumitru Tablan nr. 32, sectorul 5.

            nepoti trecuti la o nora:

136.Solomon Sara, fiica lui Spălătoru Nuhăm şi Cerna, născută la data de 3 mai 1945 în localitatea Dorohoi, judeţul Botoşani, România, cu domiciliul în Israel, Hedera, str. Herbart Samuel nr. 31.(2402/2007)

41.Solomon Beka, fiica lui Leibuşor Lupu şi Olga, născută la data de 7 iulie 1942 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzelya, str. Hanasi nr. 120. (3.518/RD/2005)

128.Solomon Claudia, fiica lui Herscovici Morit şi Sarina, născută la data de 25 iunie 1940 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rischon Le Zion, str. Ein Hakore nr. 25, cod 75271. (2.489/2008)

129.Solomon Haia, fiica lui Rotaru Strul şi Zolta, născută la data de 11 iunie 1953 în localitatea Dorohoi, judeţul Botoşani, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Askelon, str. Havradin nr. 2, Afridar. (118/2008)

130.Solomon Iuliana, fiica lui Sachter Max şi Maria, născută la data de 21 martie 1957 în localitatea Roman, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim, str. Zeitlin nr. 22. (1.492/2008)

144.Solomon Ester, fiica lui Lebovici Eugen şi Ştein Rozalia, născută la data de 3 august 1946 în localitatea Vişeu de Sus, judeţul Maramureş, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiriat-Yam, str. Zalman Shazar nr. 18/6. (3.114/2007)

142.Solomon Lola, fiica lui Goldenberg Rubin şi Sofi, născută la data de 1 septembrie 1937 în localitatea Giurgiu, judeţul Giurgiu, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Rehovot, str. Menuha Venahala 34. (2.746/2005)

121.Solomon Felicia, fiica lui Ungar Oisie şi Roza, născută la data de 23 februarie 1945 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Aba Hilel Silver nr. 12, Naharya. (1.584/2007)

145.Solomon Haya, fiica lui Grun Nicolae şi Sarolta, născută la data de 8 decembrie 1953 în localitatea Satu Mare, judeţul Satu Mare, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petach Tikva, str. Degel Reuven nr. 19. (198/2005)

            versus liste II :

[] SOLOMON HAIM (75896/2012) ;[] SOLOMON NADAV (37233/2013). [].SOLOMON NOAM NAAMA (37234/2013). [].SOLOMON MAAYAN (19174/2013). []. SOLOMON ALON OSKAR (23219/2016) ; [].SOLOMON AYELET (23208/2016) ; 37. SOLOMON AVI (23245/2016) ;38. SOLOMON MAYA (23238/2016) ; [] 2017 46. SOLOMON ORIT (65941/2016) 47. SOLOMON MATAN ITAMAR (65941/2016)[]. 37.SOLOMON JEAN (76149/2016) [].52.SOLOMON VILLY (10360/2017)[].

50.SOLOMON MOSHE (99839/2016)

146

3011. SOSNER, Coman - în ianuarie 1949 numit de către ministrul Învăţământului Public, cu grad de conferenţiar, profesor economie politică la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1949, partea I-a, p. 778);

            versus

5.Avram Rodica, fiica lui Sosner Iosub şi Adela, născută la data de 10 decembrie 1955 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petah-Tiqwa, str. Hazmaut nr. 13/5. (2.000/2007)

147

3012. STANCIU, Ilie (n. Ilie ŞAPIRA) – din 1948 instructor al sectorului Învăţământ Public din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., în anii ’50 conferenţiar la catedra de istoria literaturii române (condusă de Ion Vitner) a Facultăţii de Filologie Bucureşti;

148

1320. STEIN, Antoaneta – din iunie 1948 şefă de secţie la Direcţia Culturală a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5464);

149

4 2848. SZEKELY, Sara (n. Charlotta Szekely Iacobovici, la 3.XI.1910; zisă “Şari”) – membru de partid din 1935, în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); în 1947 încadrată prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); deputată supleantă de Braşov, din partea Uniunii Populare Maghiare (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 748); instructor în cadrul sectorului Evidenţa Carnetelor şi Documentare al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., apoi inspector de cadre la Radiodifuziune în anii ’60; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (11/1954);

            versus liste I, II :vreun copil/nepot cu alt nume sau vreunul dintre cei ce i-ar putea fi nepoti:

234.Szabo Edina Noemi, cetatean german, nascuta la 28 octombrie 1971 in localitatea Satu Mare, judetul Satu Mare, Romania, fiica lui Szekely Vasile Levente si Ida, cu domiciliul actual in Germania, 66125 Saarbrücken, Am Steinbruch 25.

11.SZEKELY MARGARETA, fiica lui Iosif şi Irina, născută la data de 9 iunie 1950 în localitatea Ilieni, judeţul Sfântul Gheorghe, România, cetăţean canadian, cu domiciliul actual în Canada, Fenwick Ont. Canada 23 Alsop Ave. (1231/2005)

10.SZEKELY ATTILA EMERIC, fiul lui Ladislau Tiberiu şi Elisabeta Amalia Valeria, născut la data de 3 decembrie 1954 în localitatea Timişoara, judeţul Timiş, România, apatrid, cu domiciliul actual în localitatea Timişoara, str. Piatra Craiului, nr. 1, sc. C, ap. 7, jud. Timiş.(400/2005)

31.Szekely Ioan, fiul lui - şi Szekely Rozalia, născut la 16 noiembrie 1955 în localitatea Arad, judeţul Arad, România, cetăţean olandez, cu domiciliul actual în Olanda, 8915 GE Leenwarden, str. Johan Winklerwej 156. (3.110/2003)

139.Szekely Ştefan Iosif, fiul lui Iosif şi Susana, născut la data de 13 noiembrie 1952 în localitatea Târgu Mureş, judeţul Mureş, România, cetăţean maghiar, cu domiciliul actual în Ungaria, 1221 Budapesta, str. Csipkebogyo nr. 2. (201/2008)

            versus liste III: ???

150

2851. ŞERBU, I.(gor) (n. Izu SCHECHTER, fiul lui Şaie şi Rebeca (n. Solomon)) (n. 1.X.1934, Bârlad) – redactor la Contemporanul şi Viaţa studenţească (în perioada 1952-1958), emigrat în Israel în 1966, unde îşi continuă activitatea jurnalistică la mai multe publicaţii de limbă română; membru al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română;

3233. ŞERBU, Ieronim (n. Afon Herz ERICK, fiul lui Avram Moise şi Frieda Ruhla (n. Sigal) (1.XII.1911 Botoşani – 8.XII.1972 Bucureşti) – publicist în perioada interbelică la Discobolul, după război membru C.D.E. membru de partid, colaborator la Unirea (ziarul C.D.E.), Gazeta literară, Dreptatea nouă, Contemporanul, Veac nou (al A.R.L.U.S.) ş.a.; instrumentalizat de propaganda comunistă, autor prolific în canoanele realismului socialist, v. de ex. lucrările Viţelul de aur (1949), Izgonirea din rai 81956), Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupţia (1951), etc.;

151

3235. ŞTEFĂNESCU, Al. I. (Alexandru Iancu) (fiul lui Iancu Z. Ştefănescu şi Iosefina (n. Katz)) (21.VI.1915 Bucureşti – 20.VII.1984 Bucureşti) – “kulturnik” de prim rang al regimului comunist, membru al Comisiei Mixte de Cenzură de pe lângă Ministerul Propagandei în 1945 (numit prin Decretul Lege nr. 364 din 2 mai 1945) şi angajat cenzor în minister în acelaşi an, apoi  redactor la Contemporanul şi în paralel secretar de presă la Direcţia Literară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1947-1949), director adjunct al E.S.P.L.A. (1951-1957), director al Editurii Tineretului (1957-1960), redactor-şef adjunct la Luceafărul (1961-1962), redactor la Gazeta literară (1962-1964), redactor-şef adjunct al periodicelor pentru străinătate (1967-1979, pensionat);

152

3015. ŞTIRBU, Solomon (n. STERNBERG449) (n. 2.VI.1920 Oradea) – fost comerciant de produse agricole, după 1946 profesor şi şeful catedrei de istorie la Institutul de Ştiinţe Sociale “A.A. Jdanov” în anii ’50; se remarcă printr-un studiu care susţine “uneltirile agenţilor burgheziei engleze împotriva răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu”;

153

3237. TAUB, János (14.V.1927 Halmeu, Satu Mare – 4.II.2010 Budapesta) - evreu maghiarofon, director şi prim regizor al Teatrului Maghiar de Stat din Timişoara (1954-1962), apoi prim regizor al celui din Cluj-Napoca (1962-1971), membru în conducerea Teatrului Bulandra din Bucureşti şi profesor la Academia de Teatru şi Flm (1971-1981), emigrat în 1981 în Israel, apoi stabilit în 1986 în Ungaria; fratele Gabrielei Taub Darvash, balerină, fondatoare în 1975 a studioului “Darvash ballet” din New York;

            versus

31.TAUB LYDIA (16199/2014).

41.TAUB HAIM (27529/2015).

154

3239. TEGER, Eugen – compozitor şi membru al Uniunii Compozitorilor din R.P.R., autorul, inter alia, al compoziţiei Inima lui Stalin, decorat pentru meritele sale în apologia pe cale muzicală a regimului atât în 1953 cu Ordinul Muncii cls. II-a, cât şi în 1967 cu ordinul “Meritul Cultural” cls. IV-a;

155

3018. TERTULIAN, Nicolae (n. Nathan WEINSTEIN, fiul lui Marcu şi Clara) (n. 12.III.1929, Iaşi) – eseist şi critic literar; cf. C.P.A.D.C.R. (care, precum în mai toate cazurile, nu-i menţionează nici

lui numele real), unul din “intelectualii desemnaţi de partid să supravegheze ‘frontul ideologic’” (p. 75), cel care îl ataca drept “reacţionar” pe profesorul Vianu în chiar timpul cursului (Vianu avea să fie eliminat de la catedra de Estetică a Facultăţii de Litere în 1947, fiind reintegrat în mediul universitar în 1955); coordonator al secţiilor ideologice la Contemporanul (1948-1954), redactor şef de secţie la Viaţa românească (1954-1969), cadru didactic la catedra de Estetică a Facultăţii de Filozofie a Universităţii Bucureşti (1969-1977), cercetător la Institutul de Istoria Artei (1977-1980); autor în revistele stabilit din 1982 în Franţa, via Israel;

2844. STRUJAN, Sorin Paul (n. WEINSTAIN, fiul Reginei)407 (1923 Piatra Neamţ – 6.X.2011 Bucureşti) – jurnalist; redactor Agerpres până la sfârşitul anilor ’60, apoi la Lupta de clasă (articole în 1971), ulterior redactor la Ed. Politică; soţul activistei Fani Strujan;

            vezi 2.3.a

156

3240. TITA, Ştefan (n. Teodor SOLOMON) (14.VIII.1905 Bucureşti – 1.IX.1977 Bucureşti) – scriitor şi jurnalist; de-a lungul carierei redactor-şef la Aurora, secretar de redacţie la Adevărul literar şi artistic; în mai 1945 angajat secretar de presă principal la Ministerul Propagandei, ulterior transferat şi promovat secretar general al Ministerului Artelor (1946-1948); colaborator la Urzica, Contemporanul, Teatrul, Almanahul literar, România literară, etc.; reprezentant al realismului socialist, v. volumele de versuri Cântece de suferinţă şi biruinţă (1946), Mai multă omenie (1947), Ale noastre, ale voastre (1948), etc., sau piesa de teatru Intr-o seară de toamnă (1963), elogiu adus unei tinere ilegaliste; indicat ca evreu de Harry Kuller (2010: 191; 2008: 395), de Solomovici (2003: 328) şi de The Jewish Quarterly, vol. XXV-XXVI (Jewish Literary Trust, London, 1977), p.17;

157

3019. TRUTZER, Tiberius (27.VIII.1921 Beliu, Arad - 18.IX.2009 Bucureşti, cimitir Giurgiului) – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658); în anii ’50 profesor la Facultatea de Pedagogie a Universităţii Bucureşti, din 1960 şef de secţie la Institutul de Ştiinţe Pedagogice al Ministerului Învăţământului; soţia sa, Paraschiva (n. Rosner, d. dec. 2008) fusese ziaristă în Cluj până în 1949, ulterior transferată la Bucureşti;

158

3020. USCHERSOHN, Heinrich (în actul de identitate de fapt Hainerich, zis si “Henri” şi respectiv “Puiu”, fiul lui Isidor) (6.II.1912 Buzău – 27.II.2009 Bucureşti, Cimitirul Evreiesc Giurgiului) – imediat după război profesor de marxism, apoi materialism didactic, mai întâi la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti / “C.I. Parhon” până în 1966, apoi la Institutul Politehnic Bucureşti, până la pensionare (1975); soţia sa, Sabina (n. Calman, 17.VI.1912, Craiova) (zisă şi “Suzana”) a decedat la Bucureşti, la 14.XII.2006;

159

2861. UŞER, Mandi - membru în prima echipă de cenzori împuterniciţi de comisia de cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale în 1945 (Corobca 2008: 15, n.7);

160

6681. VENCZEL, Biro - în decembrie 1945 numit de către ministrul Educaţiei Naţionale prodecan al Facultăţii de Litere a Universităţii de Stat cu predare în limba maghiară din Cluj-Napoca (M.Of. nr. 296 din 29 dec. 1945, partea I-a, p. 11191);

6682. VENCZEL, Iosif - în decembrie 1945 numit de către ministrul Educaţiei Naţionale prodecan al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat cu predare în limba maghiară din Cluj-Napoca (M.Of. nr. 296 din 29 dec. 1945, partea I-a, p. 11191);

161

2859. VERONA, Sergiu (fiul lui Haim) – în peroada războiului deportat în Transnistria, după război activ în domeniul cenzurii presei (cf. fostului său coleg de birou, Carol Neumann, apud Solomovici 2003: 379; 2004: 400), în anii ’50-‘60 redactor la Agerpres, cu facultatea absolvită la Moscova şi doctorat la Academia “Ştefan Gheorghiu”, autor al unor articole şi cărţi pe probleme de politică internaţională, în anii ’70 cadru didactic şi cercetător la Institutul de Ştiinţe Politice şi de Studiere a Problemei Naţionale din cadrul Academiei “Ştefan Gheorghiu” şi redactor la revista Lumea, stabilit în 1986 în circumstanţe incomplet elucidate în S.U.A., unde a activat ca analist de politică internaţională, specializat în spaţiul ex-sovietic;

1417. VERONA, Paul – până în septembrie 1947 inspector la Direcţia Teatre a Ministerului Artelor (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7946);

162

3245. VESCAN, Mauriciu (n. WECHSLER, fiul lui Isuhar şi Sofia521) (n. 4.III.1916 Bucureşti) – compozitor şi muzicolog rapsod al stalinismului, între “cei mai duri muzicieni stalinişti” (D. Popovici 2010: 262), fost voluntar în Spania, după război membru al Secţiei de Producţie Artistică (i.e. organul de cenzură în domeniu în perioada 1945-1947) al U.S.A.S.Z., compozitor proletcultist (autor, inter alia, al celebrului imn devenit sintagmă-clişeu “Hei-rup!”, compus chiar pe şantierul Bumbeşti-Livezeni, şi al compoziţiilor omagiale “Cântec despre Stalin”, “Dar lui Stalin”, “Ţara noastră-n sărbătoare” şi “Lenin e cu noi”), în anii ’50 director muzical în cadrul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă de pe lângă Ministerul Culturii, membru în conducerea Uniunii Compozitorilor, ulterior director şi dirijor al Teatrului Muzical din Braşov (în acea perioadă “oraşul Stalin); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu medalia “Meritul Cultural” clasa I-a (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, p. 10655 ş.u.); în 1992 încă în viaţă, domiciliat în Austria, Bad Schallerbach, Grieskirchen (D. Popovici 2010: 262; P. Brâncuşi 2006: 166-7; O.L. Cosma 2006; Adorian et al. 1971: 210; Mihăilescu 2005; Sugarman f.a.: V. Cosma 2006: 205 ş.u.);

3244. VARGA, Ovidiu (n. WECHSLER, fiul lui Isuhar şi Sofia) (5.X.1913 Iaşi – 15.VII.1993) – compozitor proletcultist, instalat în perioada stalinistă în conducerea breslei muzicologilor, inclus de Dinu Popovici între “din cei mai duri muzicieni stalinişti” (2010: 247, 262); timp de peste două decenii şef al Conservatorului din Bucureşti, unde a predat istoria muzicii, autor al unor compoziţii precum “Cântec pentru Stalin” sau “Pentru voi fraţi iubiţi sovietici” (O.L. Cosma); spre începutul anilor ’60 şeful secţiei Muzică a Radiodifuziunii (indicat ca evreu de C.S.I.E.R. în Kuller 2008a: 459 şi E. Elenescu 2000 şi indirect de Dan. C. Mihăilescu (2005), care precizează că este fratele lui Mauriciu Vescan [v. infra]);

Medi (n. Wechsler), soția lui Gheorghe Dinu (alias “Ştefan Roll”, secretarul Uniunii Ziariştilor între 1959 şi 1967);

pictoriţa Medi Wechsler Dinu, soţia poetului suprarealist Ştefan Roll.

 Manuscris ”Ploile orașului”, de Ștefan Roll, cca. 1945, poem dedicat soției sale Medi Dinu

https://adevarul.ro/cultura/arte/pictorita-medi-wechsler-dinu-decanul-varsta-culturii-romanesti-murit-varsta-107-ani-1_578cee1f5ab6550cb8f9fa6f/index.html

ictoriţa Medi Wechsler Dinu a murit, luni, la vârsta de 107 ani, şi va fi înmormântată miercuri, la ora 11.00, la Cimitirul Filantropia, informează Uniunea Artiştilor Plastici din România.[]

Născută pe 22 decembrie 1908, la Brezoi, Medi Dinu (născută Wechsler) a absolvit Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, în 1932, la clasa maeştrilor Jean Al. Steriadi şi Ipolit Strâmbulescu. A urmat, în paralel, cursuri la Facultatea de Matematică, cu Dan Barbilian, şi la Facultatea de Filosofie, cu Nae Ionescu şi Dimitrie Gusti, potrivit site-ului Uniunii Artiştilor Plastici din România.[]

Prietenă cu familia lui Victor Brauner şi căsătorită cu poetul avangardist Ştefan Roll (pe numele real Gheorghe Dinu), a trăit în ambianţa avangardei româneşti, i-a cunoscut pe majoritatea scriitorilor şi a artiştilor epocii care au aparţinut acestui curent, dar, din punct de vedere al creaţiei, Medi Wechsler Dinu a rămas un spirit clasic.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgarii_din_Rom%C3%A2nia

Stefan Roll sau Gheorghe Dinu - Gheorghi Dinev

“Ştefan Roll”, ulterior secretar al Uniunii Ziariștilor, între 1959-1967)

În vara lui1944, în Partidul Comunist din România erau până într-o mie de oameni, fapt care mai târziu avea să-l determine pe poetul avangardist Stefan Roll să afirme cu umor, dar şi cu amărăciunea generată de spiritul omniprezent al oportunismului de pe la noi: „puţini am fost, mulţi am rămas!”

            versus

8.Ashkenazy Sofia Libe, fiica lui Vechsler Matheus şi Mymi, născută la data de 24 iulie 1950 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Kiriyat Chaim nr. 37. (1.519/2009)

133.Wechsler Nadia Martha, fiica lui Ervin şi Bela, născut la data de 7 octombrie 1949 în Bucureşti, România, cu domiciliul în SUA, 1725 York Avenue 28 B, NY 10.128. Dosar nr. 2.765RD/2007

99.Wechsler Carol Kaiman, fiul lui Mărculescu-Wechsler Armand şi Maria, născut la data de 4 noiembrie 1971 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, El Nekave 14. (3.703/2005) Copii minori: Wechsler Yehonatan, născut la data de 22 februarie 2001.

163

1a 3246. VIANU, Tudor (27.XII.1897 Giurgiu – 21.V.1964 Bucureşti) (fiul lui Adolf M. Weinberg (medic, n. 1856) şi Roza Leibovici, ambii convertiţi la creştinism în 1880, devenind Alexandru şi Florica Vianu522) – poet, critic şi istoric literar; după război membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Naţional Cinematografic de pe lângă (la acel moment) Ministerul Afacerilor Străine; director al Teatrului Naţional Bucureşti (1945); ambasador la Belgrad (1945 – 1. Dec. 1947), apoi revenit în funcţia de director al Teatrului Naţional Bucureşti, profesor la catedra de Estetică a Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, “epurat” la sfârşitul anilor ’40, cercetător la Institutul de Lingvistică, reîncadrat în mediul universitar în 1955 (anul întocmirii fişei sale de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R.); [] Canonul religios mozaic care nu recunoaşte convertirea la alte religii explică de ce, deşi botezat creştin după naştere, Tudor Vianu (îngropat de altfel la cimitirul Bellu) este asumat, aidoma tatălui său, cafigură marcantă a istoriei comunităţii evreieşti din România în tr-un document oficial al F.C.E.R. (Seventy Years of Existence, 335

1b 3025. VIANU, “Alexandru” Sami (n. Samy MOSCOVICI451) (19.III.1916 Iaşi - 1993) – simpatizant comunist în ilegalitate, după război istoric marxist, cu doctorat în URSS, la Iaşi (i-a predat de exemplu şi istoricului Ioan Scurtu), ulterior şi la Bucureşti; co-fondator al C.S.I.E.R. în anii ’70;

C. D Nicolae: Un important mason român -Ş.M.-, şef de rit, a arătat într-un anumit context că Ungureanu aparţine masoneriei regulare. Avînd un grad înalt de iniţiere (33 în ritul scoţian), el are dreptul de a participa şi la întrunirile altor loji, din străinătate, dar se spune că a avut şi perioade în care a intrat în adormire, deşi s-a vădit că „fraţii” i-au sărit întotdeauna în ajutor. Şi despre tatăl lui M. R. Ungureanu, Ştefan Ungureanu, se spune în oraşul său – laşi, unde a fost viceprimar, că este un important mason. Un profesor evreu şi mason, A. Vianu (zis şi Sami), ar fi cel care l-a preluat la începutul anilor ’90 pe M.R. Ungureanu, pentru a-l propulsa în carieră.

6693. VIANU, Beatrice Louise (n. STEINER) – redactor în sistemul editorial-tipografic în perioada comunistă; soţia lui Theodor (medic) şi mama publicistei şi traducătoarei Lidia Vianu;

vezi 2.1.b

            versus liste I,I. -vreun copil/nepot cu alt nume (ca Vianu, Moscovici, Weinberg) sau []WEINBERG ASAF (10489/2013). [] 57.WEINBERG YAEL (10491/2013) []41.WEINBERG NIRAN (54078/2015).

            versus liste III ???

164

1426. VIDRAŞCU, Raia (soţia lui Vania Didenko, alias Ion Vidraşcu) – evreică originară din Basarabia (cf. Carol Neumann, apud Solomovici 2003: 383), în 1950 numită (provizoriu) şefa Cancelariei Consiliului de Miniştri, apoi şefa Direcţiei Treburilor Cancelariei P.M.R. (1953), ulterior membru şi apoi director adjunct al Colegiului Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (organul propriu-zis al cenzurii în presă) (1953 – anii ’60); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a II-a, în 1971 (ca pensionară) cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. II-a, iar în 1978 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls II.-a;

Corvin Lupu : Vidraşcu (Vama Didenko), general, fost agent K.G.B. în timpul războiului, rămas în România după 23 august 1944,

https://bogdanmandru.wordpress.com/istoria-securitatii-in-romania/

agentul Mişu Dulbergher (ulterior Dulgheru – viitorul şef al Secţiei de Anchete a Securităţii) a primit ordin de la Ivan (Vania) Didenco, şeful Contrainformaţiilor din serviciul secret comunist, să urmărească fiecare pas al generalului, fiind responsabil cu paza lui pînă la finalul domiciliului forţat la care Rădescu a fost supus

165

3247. VIERU, Anatol (“Tolea”) (8.VI.1926 Iaşi – 8/9.X.1998 Bucureşti, cimitirul “Filantropia”) – alt exemplu în care autorii evrei tind să omită părţi întregi din biografie, în speţă cele de activism procomunist; din februarie 1949 membru al Comisiei de triere şi verificare a materialelor de muzică simfonică de pe lângă Ministerul Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136); membru al Societăţii, ulterior Uniunii Compozitorilor (din 1948, respectiv 1954), cu studii la Conservatorul de Stat “Ceaikovski” din Moscova (1951-1954), profesor la Academia de Muzică (din 1959); enumerat de muzicologul P. Brâncuşi între cei care compuneau cântece de masă “în ritm de marş”, autor al unor scrieri elogioase la adresa regimului şi compozitor, inter alia, al lucrărilor “Cântec pentru Stalin” (Premiul de Stat în 1951), “Cântec despre Stalin” (1954), “Solii păcii” şi “Moscova, tu, luminoasă!”, din anii ’60 desprinzându-se de compoziţiile cu iz politic (H. Kuller 2008a: 407-8; P. Brâncuşi 2006: 121, 122, 141, 147, 166-7; O.L. Cosma 2006);

166

1434. VOGEL, Alfons – fost ziarist la Adevărul şi Dimineaţa în perioda interbelică; după război ziarist la Libertatea (sept. 1944 – 1946), membru al Comisiei de Pensii a Casei de Pensii a Ziariştilor, membru al Comisiei pentru epurarea presei de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale / Informaţiilor, cu grad de consilier cultural principal (1945-1946) (M.Of. nr. 62 din 16 martie 1945, partea I-a, p. 1992), din august 1946 consilier de presă al Legaţiei României la Washington (în mandatul lui Mihail Ralea) (M.Of. nr. 190 din 17 august 1946, partea I-a, pp. 8937 şi 8971), până în iulie 1948, când demisionează (v. M.Of. nr. 173 din 29 iulie 1948, partea I-a, p. 6222); în 1950 depunea mărturie în faţa subcomisiei de Imigrări şi Naturalizare din cadrul comisiei Juridice a Senatului S.U.A. (v. şi Arhiva U.S.H.M.M., colecţia RG-25.012M, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1940-1944, dosar nr. 178/1943);

167

1437. VOINEA, Şerban (n. Gaston Joseph BOEUVE) (14.III.1894 Paris – 6.III.1969 Paris) – cu tată etnic francez şi mamă evreică, stabilit cu familia în România în 1911, intrat în mişcarea socialistă în 1916, îşi românizează numele în 1919, discipol al lui C-tin Dobrogeanu-Gherea, după război director al agenţiei Rador (1944-1946); în 1945 membru al Comisiei de control şi cenzură a filmelor cinematografice înfiinţate sub umbrela Direcţiei Cinematografie a Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 112 din 21 mai 1945, partea I-a, p. 4198); ulterior însărcinat cu afaceri la Legaţia României de la Berna, “defectează” la sfârşitul anului 1947 şi se stabileşte la Paris; autor al lucrărilor La morale et le socialisme (1953) şi La socialisation (1959), ambele publicate la Paris (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 666 n. 2; Kuller 2008a: 409-10; A. Niculescu 2002; van der Linden 1992: 146-7; Solomovici 2003: 248; M.Of. nr. 200 din 30 aug. 1946, partea I-a, p. 9556);

168

3026. WALD, Henri (în unele documente “Heinrich”) (31.X.1920 – 10.VII.2002) – ilegalist (membru de partid din 1943), redactor la Tribuna Poporului (1944), licenţiat în Filosofie la Universitatea Bucureşti cu dizertaţia “Mentalitatea mic burgheză”; inspector la serviciul de studii al Direcţiei Evidenţă din cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic de pe lângă Consiliul de Miniştri (1947-1948); profesor de gândire politică marxistă la Universitatea Bucureşti (1948-1962), redactor şef la Analele Româno-Sovietice (1948-1952), şeful secţiei de economie la Tânărul Leninist (1952-1954), şeful catedrei de logică a Institutului de Filosofie al Academiei (1954-1972), înmormântat la cimitirul evreiesc “Filantropia” din Bucureşti;

1440. WALD, Adolf - în 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877);

2863. WALD, Elena I. – responsabilă montaj în TVR începând cu 1956, decorată cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 27 din 26 ian. 1967;

3027. WALD, B. Lucia (n. 1.X.1923, Iaşi) – lingvistă452, cadru didactic la Universitatea Bucureşti (încadrată în 1949 ca asistentă la cateda de filologie modernă, v. M.Of. nr. 28 din 3 febr. 1949, partea I-a, p. 1019); decorată în 1964 cu Medalia Muncii;

169

3028. WEIGEL, Egon (fiul lui Arthur şi Emma; frecvent ortografiat şi “Weigl”) (n. 18.IV.1901 Hamburg – 4.VI.1979 Hamburg) - neurolog, refugiat în 1933 în România din Germania, cabinetul său fiind una din casele conspirative ale comuniştilor; după război, instalat profesor, coordona direct operaţiunea de epurare a studenţilor anticomunişti din Universitatea Bucureşti; martor al acuzării în procesul lui Belu Zilber; sora sa, Helena, fusese soţia scriitorului Bertold Brecht; căs. cu Lili Eleonora Revesz (v. infra), apoi recăsătorit cu Irina Herşcovici; a avut doi copii, Sanda şi Vladimir; emigrat/repatriat împreună cu familia în Berlinul de Est în 1961, apoi stabilit în oraşul natal, Hamburg; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 92/1970;

versus

14.Weigel Emilia, cetăţean german, născută la 5 octombrie 1922 în localitatea Tulcea, judeţul Tulcea, România, fiica lui Prodanof Christu şi Elvira, cu domiciliul actual în Germania, 65183 Wiesbaden, Kastellstr. 22.

56. WEIGEL MĂLINA ANA (68923/2012).

170

3029. WEISZ, Tiberiu – în febr. 1949 încadrat prin decizia ministrului Învăţământului Public preparator de marxism-leninism la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Bolyai” din Cluj (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1260); la sfârşitul anilor ’50 conferenţiar la catedra de marxism-leninism a Universităţii Babeş din Cluj;

WEISS, Tiberiu                       Dachau            O.37.1/37 TA-3b         Deported From Cluj

            117.Weiss Arthur, fiul lui Weisz Tiberiu şi Hilda, născut la data de 28 mai 1954 în Vatra Dornei, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Raanana, Harduf 7/5. (24/2008)

            vezi  2.2.a

171

3252. WEXLER, Etta (Etela) – ilegalistă (soţia lui Paul Wexler), după război activist de partid, traducător, critic literar, prima soţie a scriitorului Marin Preda, ulterior emigrată în Franţa; martor al acuzării în procesul lui Belu Zilber din 1954; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (101/1955);

Marin Preda

https://evz.ro/marin-preda-casatorit-cu-o-evreica-746045.html

A doua perioada in care intra puternic in atentia Securitatii este in anul 1965, pe vremea cand era casatorit cu Eta Wexler, cea de-a doua sotie, critic literar de origine evreiasca. Aceasta casatorie nu este vazuta cu ochi buni de partid si de politia politica, apreciind ca Marin Preda a cazut sub influenta „cercurilor nationaliste evreiesti”.In Dosarul cu numarul 11.119 din Fondul „D” al Arhivei Serviciului Roman de Informatii se consemneaza: „La recomandarea si aranjamentul unor evrei, Marin Preda s-a casatorit cu o evreica, ajungand treptat sa fie inconjurat si indrumat in literatura si in viata sa, aproape in exclusivitate, de elemente nationaliste evreiesti, cum sunt: Ovid S. Crohmalniceanu, critic literar, element dusmanos, Paul Cornea, conferentiar universitar, element dusmanos, Horia Bratu, critic literar, Nina Cassian, scriitoare, N. Tertulian, critic literar si altii. Influenta negativa exercitata asupra lui Marin Preda si in mod deosebit cea a lui Ovid S. Crohmalniceanu se observa mai ales in atitudinea acestuia fata de creatia literara, fata de problemele ce framanta pe marea majoritate a scriitorilor, in pozitia pe care o are fata de regimul nostru democrat-popular.” In urma acestui raport, in locuinta lui Marin Preda este montata aparatura de ascultare. Scriitorul scapa si de aceasta data, divortand de Eta si publicand volumul doi din „Morometii”, multi critici considerand cartea un compromis politic.

            vezi vexler la 2.3.c

172

3253. WINKLER, Adalbert (4.IV.1930 – 28.VI.1992) – unul din cei care compuneau muzică de masă “în ritm de marş” în perioada comunistă (cf. P. Brâncuşi 2006: 167); unchiul politicianului U.D.M.R., Iuliu Winkler (fost ministru al Comunicaţiilor);

            vezi 2.2.c

173

1468. WINTERFELD, Aron - după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi subinspector genral la Regia Monopoluluiu Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);

174

2868. ZAICIK, Olga (căs. Spitzer) (fiica lui Manase Zayczyk şi Jona (n. Landau)); în numeroase documente cu numele ortografiat românizat “Zaicic”) (n. 8.XI.1921 Łódź, Polonia) – traducătoare, stabilită în România în 1927; după război redactor, succesiv, la Editura de Stat (1948-1951), E.S.P.L.A. (din 1959 şef de secţie), Ed. pentru Literatură Universală (din 1965) şefa secţiei de literaturi romanice) şi Ed. Univers (1970-1976, pensionată); colaboratoare la Secolul 20, România literară, Cahiers roumains d'etudes litteraires, etc.;

175

2869. ZALIS, Henri (n. 25.V.1932, Bucureşti) (fiul lui Iancu şi Sally (n. Rosman)) - cunoscut mai degrabă ca istoric şi critic literar; fost redactor la ziarul sindicatelor, Munca (1949-1953), Viaţa Militară (1953-1955, sub pseudonimul Horia Zamfir), redactor şi apoi corector la Gazeta literară (1955-1958, 1959-1962), colaborator frecvent la revista Teatrul, unde semna articole precum “Despre dogmatism în critica dramatică”410, “Cerinţele epocii şi eroul revoluţionar”411 sau  “Valori realist-socialiste în dramă”412, apoi angajat al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, ca bibliotear (1963-1967), documentarist (1967-1972), redactor (1973-1979), cercetător (1979-1987); semnatar al unor articole în Săptămâna, Tribuna, Cronica, suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului şi Ateneu (sub pseudonimele “Horia Zamfir, Radu Zamfir şi Radu Rotaru); delatorul lui Paul Goma în scandalul pe marginea revistei Viaţa Românească a U.S.R.; căs. cu Marilena (d. 2011), medic pediatru;

https://sites.google.com/site/iudaismroonline/personalitati-evrei-din-romania

HENRI ZALIS. S-a nascut la 21 mai 1932, in Bucuresti. Studii: Facultatea de Filologie – Bucuresti. Doctorat – in 1972 (Bucuresti). Autor a numeroase carti de istorie literara, dintre care mentionam: Aspecte si structuri neoromantice (Ed. “Cartea Romaneasca”, 1971); Tensiuni lirice contemporane (Ed. “Dacia”, 1975). Din creatia beletristica, citam: volumul de nuvele Mai aproape de amiaza (Ed. “Albatros”, 1981) si romanele Pana la capat (Ed. “Cartea Romaneasca”, 1982), Stralucirea cristalului (Ed. “Odeon”, 1993).

176

2769. NĂMOLARU, Victor (n. Aron ZALMAN389) (d. 2009) – redactor la Flacăra – Piatra Neamţ, apoi la Scânteia în anii ’60 şi respectiv, timp de 27 de ani, redactor şef adjunct la Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate (în subordinea Ministerului Culturii) (1972-1989); în 1984 menţionat într-o notă internă a Securităţii ca informator390 (ceea ce ar putea explica emigrarea sa pripită din 1990, imediat după schimbarea regimului în România); redactor şef al ziarului local israelian Ecoul Nahariei (1993-1998), apoi corespondent la Bună dimineaţa, Israel;

            138.Zamir Abraham, fiul lui Zalman Aron şi Toba, născut la data de 18 februarie 1933 în localitatea Roman, judeţul Neamţ, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hod Haşaron, str. Bat-Hen 15. (1.156/2005) ORDIN nr. 2573/C din 7 octombrie 2008

2679. DUMITRACHE, Florin (n. Zalman) (n. Galaţi - d. 2009) – tehnoredactor şi redactor la Contemporanul, apoi în presa din Ialomiţa, iar ulterior la Revista cultului mozaic370; cunoscut şi sub pseudonimul “Florin Z. Florin” (inclus şi în C.S.I.E.R./Kuller 2008: 439 şi Solomovici 2003: 329);

            vresus

55.Laor Dan Erich, fiul lui Zalman Isidor şi Beţi, născut la data de 8 octombrie 1944 în localitatea Bacău, judeţul Bacău, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Filicovski nr. 5. (Dosar nr. 2.678/RD/2007)

44. ZALMAN FRENKEL (62713/2015);

177

2870. ZINCĂ, Haralamb (n. Harry Isaac ZILBERMAN, fiul lui Iosif şi Carolina (n. Sielberman)) (4.VII.1923 Roman – 28.XII.2008 Bucureşti) – cunoscut publicului mai degrabă ca autor de romane poliţiste şi de spionaj, în perioada sa publicistică de început în rândurile proletcultiştilor; bibliotecar al A.R.L.U.S. (1945-1946), activist de partid responsabil în secţia Cultură şi Arte (1946-1948), apoi activist sindical (1948-1950), apoi redactor-şef adjunct la Tânărul scriitor şi Luceafărul, respectiv redactor la Viaţa Românească în anii ’50, secretar responsabil de redacţie la Gazeta literară (1962-1967), ulterior directorul Casei Scriitorilor (din 1967); căs. cu Stela, tatăl actorului şi regizorului Andrei (Abraham) Zincă;

3064. CARAGIALE, I. Betti (n. Betty ZILBERMAN, zisă “Biţi”) – originară din Roman, publicistă, redactor la Cravata roşie în anii ’60, ulterior redactor-şef în cadrul Editurii “Ion Creangă”; decorată cu ordinul “Meritul Cultural” clasa a V-a prin Decretul nr. 394 din 27 aprilie 1967; emigrată în Israel, activă în Centrul Cultural (de limbă română) din Haifa şi invitată cvasipermantă

6900. ZILBERMAN, Leonte - în 1948 redactor la ziarul procomunist Opinia din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 30-31);

6882. ZĂICESCU, Leonard (n. ZILBERMAN) – supravieţuitor al pogromului din 1941 de la Iaşi şi al “trenului morţii”, după război redactor la ziarul procomunist Lupta Moldovei din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 34-35, nr. crt. 29835, 30 aprilie 1948); încă în viaţă în iunie 2011, la Iaşi;

2823. SEVER, Alexandru (n. Solomon ZILBERMAN, fiul lui Natan şi Maria (n. Leibu)) (22.I.1921 Moineşti, Bacău – 13.V.2010 Beer Sheva, Israel) – redactor la Editura P.M.R. (1949-1950), apoi la E.S.P.L.A. (1950-1958), concediat, ulterior publicist, dramaturg, emigrat în Israel în 1990; triplu distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1976, 1982 şi 1986);

            versus

55.Zilberman Idei Yehuda, fiul lui Rubin (n. la 5 mai 1935 în Bârlad) şi Rebeca, născut la 3 noiembrie 1964 în localitatea Eilat, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petaq-Tiqva, str. Hirstadrut nr. 3.

56.Zilberman Rebeca, fiica lui Steinberg Volf şi Ghizela, născută la 10 octombrie 1938 în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petaq-Tiqva, str. Hirstadrut nr. 3.

168.Zilberman Avram, fiul lui Zummer şi Ita, născut la data de 6 decembrie 1943 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kiryat Ata, str. Salvador Dali nr. 8. (4.131/2008)

11.Ben Dov Zvi, fiul lui Zilberman Bercu şi Lora, născut la data de 24 martie 1932 în localitatea Focşani, judeţul Vrancea, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ramat Efal, str. Etron nr. 10. (727/2008)

161.Zilberman Clariss, fiica lui Jean şi Frida, născută la data de 11 iulie 1948 în localitatea Tulcea, judeţul Tulcea, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Oren nr. 31/46. (3.084/2009)

37.SILBERMANN LIVIU, fiul lui Pierre şi Rozeta, născut la data de 19 iulie 1953 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Asuah Omer nr. 18 (779/2005)

SILBERMAN, Pierre   1924   Bucuresti / Romania    JM-13.250 b AC-26P

52.ZILBERMAN AVRAHAM RAM (57966/2012).

18.Ben Zwy Uriel, fiul lui Silberman Herman şi Jeaneta, născut la data de 2 ianuarie 1939 în localitatea Bucureşti, România, cu domiciliul în Israel, Haifa, str. Hapoel nr. 22. (2603/2007)

144.Silberman Roni, fiul lui Bernard şi Ritta, născut la data de 14 martie 1952 în localitatea Galaţi, judeţul Galaţi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hod Hasharon. (1.117/2006)

143.Silberman Elsa, fiica lui Waitzman Moritz şi Dora, născută la data de 19 martie 1953 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hod Hasharon. (1.118/2006).

ZILBERMAN, Bernard                       Galatzi / Romania       JM-13.280 +EL-18B   Forced Labor

SILBERMAN, Bernard Roman 09.04.1909      Roman / Romania        JM-13.338 A-20

85.ZILBERMAN RONY (47927/2013).

44. ZILBERMAN ERAN (36800/2013).

41.ZILBERMAN CHEN (15404/2013).

85.ZILBERMAN MOSHE (6332/2014).

64.ZILBERMAN EINAV (19407/2015).

65.ZILBERMAN OR (19453/2015).

51.ZILBERMAN NIR (23643/2015).

40. ZILBERMAN RONEN (50518/2016)

35. ZILBERMAN ELAZAR (19929/2017);

116.Silberman Pina Pnina, fiica lui Liemer Marcel şi Lia, născută la data de 21 iunie 1957 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cu domiciliul în Israel, Haifa, str. Hana Senesh nr. 20/20. Dosar nr. 3.100RD/2007

178

3254. ZUAF, Lelia (n. Lelia DAVID) (n. 1923, Bucureşti) – sculptoriţă din “nucleul dur al realismului socialist”, autoare a operelor “Femeia sudor”, “1907”, “Primăvara vieţii şi a păcii” (v. vol. 33 de reproduceri mari – scupltură) ş.a., cadru didactic la Academia de Arte Frumoase (1948-1956), laureată a Premiuluui de Stat (1952), emigrată în Israel în 1972 (Hasan 2010: 9; Cr. Vasile 2008: 277; Şuşară 2006)

c Corelări cu listele de încetăţenire- la „categoria uşoară”

1

1 "2637. BINES, Carol (n. 9.VI.1931, Ştefăneşti, Botoşani) – sociolog, redactor la Contemporanul între 1955 şi 1971, când emigrează în Israel; fiica sa (şi a Reizlei Bines), Miriam Aharonov (n. 5.XII.1958, Bucureşti), a reobţinut cetăţeania română în 2009 (ordinul M.J. nr. 2457/11.09.2009; M.Of. nr. 642 din 30.09.2009)"

            versus "1.Aharonov Miriam, fiica lui Bines Carol şi Reizla, născută la data de 5 decembrie 1958 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa]"(cerere 165/2006 admisă prin Ord.2457/C-11.09.2009)

2

2. "3062. CAMPUS, Iosif-Eugen (n. 5.II.1915 - încă în viaţă în 2008, la Haifa), redactor la Viaţa Românească şi alte reviste, unul din criticii de partid din presă şi literatură identificaţi de raportul final al C.P.A.D.C.R., la un moment dat director al Şcolii Spaniole din Bucureşti"

cens 1942: CAMPUS, I. Eugeniu 1915               primary school principal Moşilor  29           59 C. E. R.

            versus "12.Campus Emanuel, fiul lui Iosif-Eugen şi Angela, născut la data de 30 aprilie 1957 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel [adresa]" (cerere  861/RD/2007 admisă prin Ord.1731/C- 18.06.2008)

2898. CAMPUS, Eliza (n. Elsa EŞCHENAZI) (1908-2004) – evreică sefardă, fosă studentă a lui Nicolae Iorga, încadrată în 1949 ca şef de lucrări, predând istorie contemporană universală, la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, din 1951 cu grad de conferenţiar; din 1959 până la pensionare, la sfârşitul anilor ’70, cercetător la Institutul de istorie “Nicolae Iorga” al Academiei R.P.R.;

            27.Campus Dascălu Dana-Irene, fiica lui Câmpies Enric-Ion şi Ana, născută la data de 25 august 1956 în localitatea Constanţa, judeţul Constanţa, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Matmon Cohen 6. (5432/2004)

3

7 "2670. DAVID, Naftuli (alias N. David) – începând cu 1949 cadru didactic (ajunge conferenţiar) la Facultatea de Filologie din Bucureşti (din grupul impus de comunişti care a înlocuit toată echipa lui George Călinescu) şi respectiv şeful secţiei/redacţiei culturale a Radiodifuziunii în anii ’50 (coordonator al teatrului radiofonic); "

Scînteia, mai 1954 (Anul 23, nr. 2961-2986) :" Arcanum Digitális ...Au fest distinşi, pentru merite deosebite în domeniul radiodifuziunii, cu Ordinul Muncii clasa Il-a, tovarăşii: Fotino Maria şi David Naftuli, iar cu Ordinul Muncii ..."

            18.David Rafael, fiul lui Naftali şi Hilda, născut la data de 15 octombrie 1949 în localitatea Vatra-Dornei, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, str. Topaz nr. 1, Rishon Le Zion. (3.844/2006)

Comentariu: E nefiresc de presupus că David.N a venit în 1949 de la Vatra Dornei.

2909. DAVID, Ludovic (n. Ludwig) – ilegalist, după război activist de partid, conferenţiar la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti în prima jumătate a anilor ’50; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 113);

4

5 2672. DEZSU, Malvina – în anii ’60-‘70 corespondent Scânteia la Berlin;

2673. DEZSU, Stefan – în anii ’60-‘70 corespondent Agerpres la Berlin; fiul său şi al Malvinei, Andrei (n. 25.VIII.1953, cetăţean israelian), a reobţinut cetăţenia română în 2008 (Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2573/07.10.2008; M.Of. nr. 710 din 20.10.2008);

            32.Dezsu Andrei, fiul lui Ştefan şi Malvina, născut la data de 25 august 1953 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [] (191/2008) (cerere  (191/2008) admisă prin Ord.2573/C-7.10.2008)

5

 "86. BALTAZAR, Camil (n. Leopold GOLDSTEIN, zis “Leibu”, fiul Goldăi) (25.VIII./7.IX 1902 Mera, Vrancea – 27.IV.1977 Bucureşti) – frizer, apoi ziarist în perioada interbelică; după război redactor la Vremea literară şi Călăuza artelor (1948-1949), Albina (1949-1950), Gazeta literară (1954-1957); inspector general la Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) (1946-1948-1952); şeful Serviciului de Presă şi Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare şi redactor al buletinului ministerului Industria alimentară (1952-1958?); ulterior poet, prozator, traducător;"

Claims: "GOLDSTEIN, Leibu   1904   Army Of Romania        JM-13.246 AR-26        Slave Labor

GOLDSTEIN, Leibu     40       Teis / Gaeshti, Dambovitza / Gaesti / Romania JM-13.451 NI-31o"

            versus "46.Goldstein Niko, fiul lui Leibu şi Aurelia, născut la data de 5 martie 1940 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa].(2.141/2004)[]

                        35.Goldstein Michael, fiul lui Niko şi Solange, născut la data de 17 februarie 1980 în localitatea Tel Aviv, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [aceeasi adresa] (363/2009)[]

                        162.Schwartz Karin, fiica lui Goldstein Nicu-Teohari şi Soiange, născută la data de 9 martie 1973 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, [adresa] (7.674/2009) Copii minori: Schwarts Maya, născută la data de 26.06.2002, şi Schwarts Shira, născut la data de 1.08.2005.

Comentariu: Neştiind cînd si-a shimbat oficial numele Leopold/Leibu Goldstein in "Camil Baltazar" cazul părea consistent.  Numai ca am gasit o informatie care indeparteaza această pistă: Camil / Leibu Baltazar Bucuresti, Romania (1902 - 1977)  Son of Golda Goldstein Husband of Josefina Baltazar. Josefina, nu Aurelia.

3197. ROMAN, Elly (n. Elie S. GOLDŞTEIN509) (7.V.1905 Bucureşti - 1996) – muzicolog, instrumentalizat în impunerea dogmatismului marxist şi în muzică; responsabil, în calitatea sa de membru al Comisiei pentru verificarea pieselor de muzică uşoară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136); pentru modificarea brutală a textelor unor melodii populare, romanţe şi alte cântece din perioada pre-comunistă şi includerea între partiturile aprobate de materiale dedicate “fabricilor”, “tractoarelor”, “cooperativelor agricole”, etc.; director al teatrului “Constantin Tănase” din Bucureşti (1948-1952); autor al pieselor “Mulţumim din inimă partidului” şi “Cantata Armatei Sovietice” şi co-autor al odei “Cântec pentru Stalin”510 (P. Brâncuşi 2006: 140, 149; O.L. Cosma 2006);

2707. GOLDSTEIN, Ţicu (n. 7.X.1929 Bucureşti, fiul lui Lazăr şi Surica (n. Tobias)) – redactor la Radiodifuziune (1955-1973), apoi, până în 1989, sociolog la Institutul de Igienă din Bucureşti, iar ulterior redactor la Realitatea Evreiască, traducător şi publicist; căs. cu Velea (n. König), cercetător la Institutul de Geriatrie “Ana Aslan”;

4484. GOLDSTEIN HOLLO, Veronica – în ani ’50-’60 redactor al ziarul Banyavideki Faklya din regiunea Baia Mare;

            versus vezi la 2.1.a

6

. "4716. HIRSCH, Ernest (fratele informatorului Zoltan Hirsch, v. infra) – fost sionist, apoi membru de partid şi redactor la cotidianul local Vocea poporului (Solomovici 2003: 262);"

            versus "12.Eyal Alexander, fiul lui Hirsch Emest şi Elisabeta, născut la data de 26 septembrie 1949 în localitatea Oradea, judeţul Bihor, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel [adresa]" (cerere  1.902/2008 admisă prin Ord.908/C-16.03.2009 )

2812. “SAVIN, Tudor” (n. Hirsch ŞMIL398, fiul lui Lazăr şi Eti; în acte “Semilian”) (n. 29.VIII.1904 Brăila) – originar din Brăila, debutează în presă în 1940, remarcat prin diatribele împotriva lui Iuliu Maniu din Scânteia399 (1945-1948), cotidian la care conduce secţia economică; membru U.T.M., autor al mai multor publicaţii la editura “Cartea Rusă”; arestat şi condamnat pentru spionaj, ulterior emigrat în Israel, unde va publica Bezna, apărută la ed. Minimum în 1990 (Rădulescu-Zoner et al. 1995: 117, 129, 247; Kuller 2010: 191, 2008: 454; Solomovici 2003: 202, 329 şi 2004: 560; Leibovici-Laiş 2003: 10); fratele ziaristului şi scriitorului S. Semilian (v. infra);

2813. SAVIN, “V.” (n. Villy AUCHBERG400) (n. 16 sept. 1920 Târgovişte) – membru U.T.C. în ilegalitate; după război translator la Direcţia Radio a Ministerului Informaţiilor (1947-1949), secretar responsabil de redacţie la ziarul Unirea / [din 1951] Viaţa nouă al C.C. al C.D.E. (Solomovici 2003: 178, 329), apoi redactor la mai multe publicaţii comuniste (Kuller 2010: 191); conform dosarului său de la C.C.P., “întrucât a avut purtare proastă la cădere, C.C.P. i-a recomandat să muncească serios pentru a putea fi primit în partid. Întrucât avea şi slăbiciuni burgheze (mahalagisme, preocupări materiale exagerate), în 1951 hotărârea a fost reconfirmată” (dos. nr. 1274, deschis 18 iunie 1948);

            versus liste I

40.Hirsh Ofir, fiul lui Michael şi Edit, născut la data de 11 septembrie 1980 în localitatea Haifa, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Qiriat Motzkin, str. Modiin nr. 8, ap. 22. (355/2009)

20.Hirsch Yaacov Paul, fiul lui Hirsch Nandor şi Ileana, născut la 19 iunie 1954 în localitatea Dej, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Hod-Hasaron, Ben Gamla Ienusua 33. (5.855/2004)

37.Hirsch Robert, fiul lui Tiberiu şi Antonia, născut la data de 11 mai 1964 în localitatea Alba Iulia, judeţul Alba, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Pardesia, str. Hainus nr. 22. (Dosar nr. 4.660RD/2004)

63.Greisman Erica, fiica lui Hirsch Samoilă şi Elisabeta, născută la data de 12 iunie 1953 în localitatea Dej, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petach Tikva, str. Iahalom nr. 24. (2.155/2007)

52.Hirsch Moshe Robi, fiul lui Samuil şi Elisabeta, născut la data de 4 aprilie 1957 în localitatea Dej, judeţul Cluj, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Petah-Tiqva, str. Asitvanit nr. 2/12. (1.870/2009)

48.Hirsch Ady, fiul lui Pavel-Gheorghe şi Agneta-Iudita, născut la data de 7 martie 1968 în localitatea Arad, judeţul Arad, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Kfar-Vradim, str. Havazelet nr. 10. (130/2008) Copii minori: Hirsch Dolev, născut la data de 25 martie 1998, Hirsch Yahav, născută la data de 29 mai 1996, şi Hirsch Lihi, născută la data de 25 ianuarie 2004.

            versus liste II : 28.HIRSCH ADRIANA (8460/2013).29.HIRSCH NATALIE MARIE (8452/2013).

[] 43.HIRSCH RONI (10351/2014). 44.HIRSCH TAL (10353/2014). [].HIRSCH OSCAR (3881/2014). []28. HIRSCH AMIEL (17497/2014). 29. HIRSCH GALI (17498/2014). 30. HIRSCH ROTEM RACHEL (17500/2014). [].HIRSCH SHIRI (5267/2015) []. HIRSCH SHANI (47916/2015) ; []. HIRSCH TZVI (44850/2016) ; [].HIRSCH HANNA-ANNA (57554/2016) [].HIRSCH ALON (78296/2016) []HIRSCH INBAL (7841/2017) []HIRSCH ADOLF MOSHE (78410/2016);

d. Cazuri la „categoria uşoară”- fără potriviri pe listele de tip I

1

3260. ABRAHAM, Dorel – în anii ’70-’80 şeful laboratorului de sociologie al I.P.C.T. şi, cf. Virgil Ioanid, informator al Securităţii (v. Solomovici 2004: 344);

(vezi lista de la punctul a)

2

3032. AGRICOLA, Lidia (WEITH) (9.VII.1914 Baia Mare – 22.IV.1994 Baia Mare) – pictoriţă inclusă celor care după război “vor constitui nucelul dur al realismului socialist” (Şuşară 2006 şi 2008: 12), din cercul lui Vida Gheza, autoare a unor lucrări cu caracter strident propagandistic precum “Portretul Mariei Zidaru”, “V.I. Lenin la al VII-lea Congres al P.C.U.S.” (v. catalogul Expoziţia anuală de stat a Artelor Plastice, ed. de Ministerul Culturii, 1953, E.S.P.L.A.) ş.a. (Cr. Vasile 2008: 270; L. Robu 2008: 249);

3

2615. ALBALA, Radu (fiul lui Iacob şi Ana-Erna (n. Teodoru)) (20.II.1924 Bucureşti – 10.V.1994 Bucureşti ) – publicist, scriitor, traducător; avocat (1947-1949), redactor la Ed. C.C. al U.T.M. / Tineretului (1949-1951), redactor şi traducător la E.S.P.L.A. şi C.L.D.C. (1951-1959, exclus), redactor la Ed. Litera (1963 – anii ’80); căs. cu Mia, sora Lidiei Iliesiu;

4

44. ANTALFFY, Ermina – după război consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor M.Of. nr. 280 din 3 dec. 1947, partea I-a, p. 10664), din dec. 1947 detaşată ca şefă a Direcţiei Regionale Mureş a Ministerului Informaţiilor, apoi al Artelor şi Informaţiilor, ulterior Culturii (N. Balint 2011a; Gagyi 2004: 20, 21-2, 67);

5

3414. ARGEŞANU, Henri – în 1953 membru al Comitetului Regional Iaşi al P.M.R. şi directorul întreprinderii regionale cinematografice din Iaşi (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 42/1953, ff. 29-33);

6

3037. ARGHIR, Sorin (n. Iancu ARONSOHN, Iaşi) (d. 2006 Israel) – publicist şi critic literar, după unele surse fost sionist; redactor la Viaţa Românească în anii ’50, apoi cenzor la E.S.P.L.A., emigrat în Israel;

6

67. AUSCH, Ernest – după război prim secretar presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, până în febr. 1949 (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

7

2874. AUSCHI, Arthur – şef de lucrări la cabinetul de marxism-leninism al Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1951) (I.P.B. f.a. p. 41);

8

81. BACIU, Ştefan (fiul lui Ioan şi Elisabeta (n. Sager)) (29.X.1918 Braşov – 7.I.1993 Honolulu, S.U.A.) – memorialist, publicist, traducător; după război redactor la Libertatea (1944-1946), apoi ataşat de presă la Legaţia României de la Berna (1946-1949); rămas în Occident, se stabileşte iniţial în Brazilia, iar apoi definitiv în S.U.A., unde continuă activitatea publicistică (inclus într-o seie de autori evrei în F.C.E.R., C.S.I.E.R. şi Institutul “Elie Wiesel” 2008: 176); căs. cu scriitoarea Mira Simian;

12. BACIU ARCADIE (93865/2011) ;

13. BACIU MARCELA (93846/2011) ;

9

2878. BARTFELD, Leo - în ianuarie 1949 numit de către ministrul Învăţământului Public profesor univ. de materialism didactic şi materialism istoric la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1949, partea I-a, p. 778);

10

3044. BARTA, Gabriel (n. BARTEL) (22.X.1923 Cluj – 28.IV.1972 Petroşani) – regizor de filme (mai ales) documentare puse în slujba regimului comunist, între care Pământ, oameni şi apă (1954), Ceferiştii (1954), Gara (1965), Pâinea noastră (1968), etc. (indicat ca evreu în Kuller 2010: 191 şi Solomovici 2003: 328);

3043. BARTA, Dora (probabil soţia lui Gabiel Barta, v. infra) – cineastă, între evreii care au făcut “mici concesii” proletcultiste regimului comunist (Kuller 2010: 191, Solomovici 2003: 328);

5.BARTA ELISABETA (13952/2014).

11

2879. BĂLĂNESCU, N. Ion (n. Marcu ROSENZWEIG) – cf. unor surse nepot de unchi al lui Mihail Roller (v. Slama Cazacu 2005-2006: 23), după război membru de partid, profesor la Universitatea Bucureşti (C.I. Parhon), implicat în epurările din 1948-1949, şi publicist la Contemporanul417; în anii ’50 – ’60 profesor cercetător la Institutul de Psihologie al Academiei R.P.R. şi autor al unor articole în Revista de psihologie; emigrat în Israel în 1969, ulterior în Marea Britanie, împreună cu fiul său, violonistul Alexander Bălănescu;

            (versus- vezi la punctul a)

12

2632. BECEANU, Barbu (n. Baruch CALMANOVICI) (17.II.1910 Piatra Neamţ – 3.III.1989 Ierusalim) – după război ziarist în presa comunistă din Bucureşti, în anii ’50 angajat al Uniunii Scriitorilor; cumnatul lui Radu Mănescu (căs. cu sora acestuia, Lili (1920 Focşani – 2011 Kiriat Nordau, Israel), ulterior recăsătorit cu Coca şi emigrat în Israel);

13

2633. BEER, Harry – după război redactor la ziarul local Zori noi din Suceava, ulterior în presa comunistă din Bucureşti (În slujba patriei, Viaţa capitalei ş.a.) până în 1969; emigrat în Israel, stabilit în Toronto, Canada, unde a continuat activitatea jurnalistică în publicaţia de limbă română Observator sub pseudonimul “Horia Ursu”, în prezent cu numele său real (Zăicescu 2011: 7; Cernica 2007);

14

119. BENADOR, Ury (n. Simon Moise SCHMIDT-GRINBERG, numele adoptiv transliterabil în cheie ebraică “ben ador”, însemnând “fiul generaţiei”) (n. 1 mai 1895 Milişeuţul de Sus, Suceava; a copilărit la Brăila – d. 23.XI.1971, Bucureşti, cimitirul evreiesc Giurgiului) – membru de partid, în conducerea C.D.E. şi director T.E.S. după război, respectiv autor ocazional la revista Teatrul în anii ’50; potrivit lui Solomovici (2004: 58), i-aar fi denunţat pe unii sionişti organelor de anchetă;

892. MATEI (căs.), Ella (n. SCHMIDT-GRINBERG) – fiica lui Ury Benador; până în iunie 1948 referent titular în cadrul Direcţiei Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386; M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142; M.Of. nr. 80 din 5 aprilie 1948, partea I-a, p. 5386); ulterior secretar al organizaţiei de bază a P.C.R. de la Direcţia Generală a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri la începutul anilor ’50 (Pienescu 2008: 158-9);

15

3551. BENDORFEAN, N. Maximilian – directorul Institutului de Perfecţionare a Cadrelor Didactice din Cluj, decorat în 1967 (Decretul 604 din 26 iunie) cu ordinul Meritul Cultural clasa a V-a;

16

2634. BENEŞ, Lazăr – originar din Bârlad, ilegalist, deţinut la penitenciarul Târgu Jiu, în perioada interbelică la Jurnalul de dimineaţă, după război în 1945 membru al comitetului de iniţiativă în vederea înfiinţării şi organizării C.D.E. Bârlad (Zahariuc 2012); director al revistei bilunare Lumina din Bârlad (ian. 1945 – aug. 1947), apoi la Steagul Roşu din acelaşi oraş, ulterior colaborator la diverse publicaţii comuniste şi corespondent la Iaşi al Scânteii (I.N. Oprea 2007: 141 ş.u., 178, 179; Levant 2006c; Hangiu 1996: 278);

17

2886. BENKO, Samuilă - în febr. 1949 încadrat prin decizia ministrului Învăţământului Public preparator de marxism-leninism la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Bolyai” din Cluj (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1260);

18

124. BERAM, Sofia (n. MARCOVICI) – în 1948 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Aşezăminte Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 138 din 17 iunie 1948, partea I-a, p. 5182) (soţia lui Carol Beram);

19

139. BERGMAN, Ana – iniţial angajată în ianuarie 1947 ca secretar cultural la Regionala Târgu Mureş a Ministerului Informaţiilor; din aprilie 1948 secretar cultural în centrala Ministerului Informaţiilor (Direcţia Regionalelor), apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501);

20

2889. BICHMAN, A. Eliza – cercetător la Institutul de Ştiinţe Pedagogice Bucureşti, calitate în care publica articole precum “Educarea dragostei şi a devotamentului faţă de claaa muncitoare şi faţă de partid în cadrul predării istoriei” (coautor C-tin Dinu, Revista de Pedagogie X:4:63-76, 1961) sau “Educaţia ateist-ştiinfifică în cadrul predării istoriei in şcoală” (Studii. Revista de Istorie, sub egida Institutului de Istorie li Filozofie al Academiei R.P.R. (1961); din anii ’70 până după 1990 autoare a unor lucrări în domeniul istoriei; decorată în 1967 (Decretul 604 din 26 iunie) cu Medalia Muncii;

21

3634. BLĂNARU, Ştefan (n. 1921) - membru P.C.R. din 1944, de profesie croitor, directorul şcolii de partid regiunea Suceava în anii ’50, în anii ’60 directorul Centrului de librării şi difuzarea cărţii Suceava, propus pentru decorare în 1961 într-un raport al Cancelariei P.M.R., respectiv decorat în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);

22

2646. BLUMENFELD, Marcel – membru P.S.D., ulterior P.M.R.; în 1945 numit de ministrul Muncii consilier biblioteci la Oficiul “Muncă şi Lumină” (M.Of. nr. 11 din 15 ian. 1945, partea I-a, p. 276); în sept. 1947 numit de ministrul Justiţiei membru al Consiliului Director al Asociaţiei Editorilor din România, din partea Editurii P.S.D.; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 8/1964, vol. II; (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8019);

2694. FLORESCU, Titu (n. BLUMENFELD) – secretar general la ziarul Universul (1948-1953);

(versus- vezi la punctul b)

401. FLORIAN, Jean (n. Jean BLUMENFELD) (n. 23.VI.1916 Tg. Ocna, BC) - încadrat ca secretar cultural principal în centrala Ministerului Informaţiilor în august 1946 (M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856; M.Of. nr. 70 din 25 martie 1947, partea I-a, p. 2266);

23

3051. BOIANGIU, Alexandru (soţul Magdalenei Boiangiu) (10.8.1932 – 2008 Bucureşti) – regizor de filme la studiul cinematografic Sahia, autorul unor filme precum “Cetăţi ale industriei socialiste” (1960) sau “Puterea pâinii” (1961), după 1989 traducător al unor cărţi la Ed. Hasefer; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

            22.Boiangiu Mony, fiul lui Miluţă şi Sabina, născut la data de 23 august 1968 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cu domiciliul în Israel, Bene Barak, str. Moshe Bagnu nr. 21/4. Copii minori: Boiangiu Maya, născută la 18 iunie 2004. (2389/2007)

            12.Gon Yosef, fiul lui Boiangiu Nusim şi Matilda, născut la data de 28 aprilie 1953 în Bucureşti, România, cu domiciliul actual în Israel, str. Halon 140/45, BneyAyish. (1.554/2006)

24

3055. BRAUNER, Harry (1908 Piatra Neamţ – 1988 Bucureşti) – recunoscut ca folclorist marcant; după august 1944, până la arestarea sa din 1950 în cadrul “lotului Pătrăşcanu”, secretarul organizaţiei de partid de la Ministerul Artelor (şi Informaţiilor), directorul Institutului de Folclor (Decretul nr. 136 din 5/6 aprilie 1949) şi şef de catedră la Facultatea de Muzică a Institutul de Artă Bucureşti (Conservatorul); reabilitat în 1968; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 96/1968; (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 710; Kuller 2008a: 79; Solomovici 2004: 256);

25

192. BREBU, Madeleine (n. Mina BRAUNSTEIN) (n. 26.IV.1898 Iaşi) – în iunie 1945 angajată şefă de secţie în centrala Ministerului Propagandei, viitor al Informaţiilor (M.Of. nr. 127 din 7 iunie 1945, partea I-a, p. 4758; decizia M.J. nr. 122.698 din 4 dec. 1945 în M.Of. nr. 295 din 28 dec. 1945, partea I-a, p. 11177);

26

2651. BRUCĂR, O. Milu – redactor la Scânteia Tineretului, decorat prin Decretul nr. 696 din 6 noiembrie 1964 cu Medalia Muncii clasa a III-a;

27

3719. BRUDEA, Felicia - din 1945 funcţionară în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor (M.Of. nr. 81 din 7 apr. 1945, partea I-a);

28

3060. BUGHICI, Dumitru (fiul lui Avram) (14.XI.1921 Iaşi – 12.VI.2008 Tel Aviv, Israel) – fratele violonistului Avram Bughici, membri ai unei cunoscute formaţii de familie de muzică “Klezmer”; studii la Conservatorul “Rimski-Korsakov” din Leningrad (1950-1955), apoi profesor la U.N.M.B., în anii ’70 angajat al T.E.S. din Bucureşti; emigrat în 1985 în Israel; inclus de muzicologul Petre Brâncuşi între autorii de cântec de masă “compus în ritm de marş” în perioada stalinistă; autor, inter alia, al compoziţiilor proletcultiste “Poem eroic în memoria lui Filmon Sârbu”460, “În noaptea de august” (versuri Vladimir Colin) şi “Evocare – Donca Simo”461 (P. Brâncuşi 2006: 166-7 şi 2005: 105, 105-6, 111; Strom 2002: 104 ş.u.);

29

2654. BURLACU, Emil (n. 18.VII.1934, Osoi, Iaşi) – absolvent al Institutului “Maxim Gorki” din Bucureşti (1959), ziarist la Agerpres (1959-1965), respectiv redactor la Radiodifuziune (1965-1991); ulterior traducător de limba rusă şi participant la reuniuni literare organizate sub egida Realităţii Evreieşti;

30

3748. BUTNARIU, Ioină - în 1948 era consilier cultural al Ministerului Artelor şi Informaţiilor în jud. Severin (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5666);

Iorna Butnaru Victim?Yes Related Persons: Butnariu, Copel (Brother)

(versus- vezi la b)

31

2632. BECEANU, Barbu (n. Baruch CALMANOVICI) (17.II.1910 Piatra Neamţ – 3.III.1989 Ierusalim) – după război ziarist în presa comunistă din Bucureşti, în anii ’50 angajat al Uniunii Scriitorilor; cumnatul lui Radu Mănescu (căs. cu sora acestuia, Lili (1920 Focşani – 2011 Kiriat Nordau, Israel), ulterior recăsătorit cu Coca şi emigrat în Israel);

(vezi la punctul a)       

32

3065. CARANFIL, Tudor (n. Martin KLARENFELD) (n. 14.IX.1931 Galaţi) – spre sfârşitul anilor ’50 redactor-şef la Informaţia Bucureştiului, de la sfârşitul anilor ’60 critic cinematografic, responsabil în cadrul televiziunii din 1971; tatăl regizorului Nae Caranfil (C.E. Galaţi f.a.; Solomovici 2003: 329; Kuller 2008a:

33

2661. COJOCARU, Iacob – redactor la România Liberă în anii ’50-’60, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 61 din 25 febr. 1963;

                        (vezi la punctul b )

34

3075. COSMA, Edgar (n. Edgar-Aron ZWIEBEL470, fiul lui Clémance) (n. 2.III.1925 Bucureşti) – dirijor şi compozitor aservit regimului; şeful Orchestrei Cinematografice Bucureşti (1951-1959); compozitor al Cantatei anilor lumină (1960, pe versuri de Nina Cassian) şi al coloanei sonore a producţiilor cinematografice de propagandă Alarmă în munţi (1955, regie Dinu Negreanu), Dincolo de brazi (1957, regie M. Drăgan), Pasărea furtunii (1957, regie Dinu Negreanu) ş.a.; emigrat în 1960, stabilit la Paris, a continuat să profeseze ca dirijor şi compozitor în mai multe ţări vest-europene; unchiul compozitorului parizian Vladimir Cosma (fratele tatălui acestuia, Theodor);

35

2904. COTER, Carol – asistent la catedra de marxism-leninism a I.P.B. (1950-?) (I.P.B. f.a., p. 45);

36

3994. DERFLER, Tina – în 1945 responsabilă cu ziarele de perete şi de stradă în cadrul secţiei Propagandă a Cmitetului Judeţean Vaslui al P.C.R. (D.J. Vaslui A.N.R., fond Comitetul judeţean P.C.R. Vaslui, dosarele 2-6/1945);

37

328. DONEA, Emanoil (n. PŞAIT) – din 1946 secretar cultural la Direcţia Relaţii Culturale cu Străinătatea a Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 40 din 19 febr. 1945, partea I-a, p. 1196 – pentru schimbarea numelui; M.Of. nr. 259 din 7 nov. 1946, partea I-a, p. 11711);

38

2680. DUMITRESCU, Beno (n. DOLLINGER) – în anii ’50 activist U.T.M. şi redactor la Scânteia Tineretului (coleg de redacţie cu Teşu Solomovici, Mihail Lupu, etc.), ulterior emigrat în Israel;

39

2912. DUNĂREANU, Isabela (uneori ortografiat Izabella) – activistă de partid, cadru didactic la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti în anii ’50; în anii ’60 funcţionară la secretariatul general al Consiliului de Miniştri; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a CC al PCR (1952); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a;

40

3087. DRAGU, Victoria (n. Davidovici, căs. Dimitriu; fiica lui Paul Davidovici (v. supra) şi Etti (n. Benchas)) (n. 27.I.1944 Bucureşti) – poetă şi prozatoare; debut în 1960 în Scînteia tineretului; colaboratoare la Viaţa studenţească, Amfiteatru, România literară, Luceafărul, Viaţa românească; laureată a premiului pentru reportaj al revistei Viaţa studenţească (1961) şi Scînteia tineretului (1963);

41

2681. ESCHENAZY, Z. Ilie (n. Iţic ESCHENAZY, fiul lui Iosif, la 23 ian. 1907, Craiova) – ilegalist (membru P.C.d.R. din 1926), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1677, doc. 2007); după război redactor la ziarul Amicii URSS, apoi angajat la institutul de istorie a partidului până la pensionare, în 1961; decorat în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.”, iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls.II-a;

42

2684. FAUR, Dan (n. Avram Alfred FECHNER, fiul lui Iacob şi Ernestina (n. Iacobsohn)) (8.I.1911 Calafat – 20.V.1961 Bucureşti) – publicist şi traducător, după august 1944 membru de partid, redator la Editura Tineretului (din subordinea C.C. al U.T.C.) (1945-1946), ulterior redactor/colaborator la Viaţa românească, România liberă, Tribuna poporului, Victoria, Înainte, Frontul Plugarilor, etc., , autor al unor poezii vădit proletcultiste şi elogioase la adresa sovieticilor precum “Tatar Bunar”, “Povestea unui bob de lacrimă”, sau “Turbina vie”, ulterior consacrat ca autor de literatură pentru copii;

43

368. FĂINARU, Harry (n. Hersch FEINER) (1899-1968) - originar din Iveşti (jud. Galaţi), emigrat în SUA în 1929, după război numit, deşi membru al diasporei, şef al Legaţiei Române din SUA (până în 1954), ulterior jurnalist la ziare pro-comuniste din Michigan şi apoi Detroit (Românul American); nepoţii săi sunt Steve Făinaru, reporter la Washington Post şi câştigător al Premiului Pulitzer în 2008 şi Mark Făinaru-Wada, reporter la San Francisco Chronicle;

            versus liste I 12.Elrom Emanuel, fiul lui Făinaru Albert şi Tony, născut la data de 24 mai 1945 în localitatea Bucureşti, România, cu domiciliul în Israel, Ramat Gan, str. Haroe 138, cod 52375. Dosar nr. 2.052RD/2006.

44

3093. FEIER, Petru (1912-1986) – pictor arădean, din “nucleul dur” al realismului socialist (Şuşară 2006, 2008: 12);

45

2918. FERENBAC, Iosif (uneori ortografiat şi “Ferenbach”) – membru de partid din 1945; după război încadrat controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537); în ianuarie 1949 numit de către ministrul Învăţământului Public, cu grad de conferenţiar, profesor de marxism-leninism la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1949, partea I-a, p. 778); în anii ’50-’60 funcţionar la Direcţia centrală de Statistică de pe lângă Consiliul de Miniştri, cadru didactiv (din 1952) la Institutul de Ştiinţe Statistice şi redactor şef al revistei Revista de statistică, autor al mai multor publicaţii în domeniu;

46

378. FERMO, Alexandru - din mai 1945 secretar de presă grad I în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), din ianuarie 1947 cu aceeaşi funcţie la Direcţia Radio (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501; M.Of. nr. 98 din 27 apr. 1948, partea I-a, p. 3809);

47

380. FIEDLER, Sofia – în 1945 încadrată ca şefă de birou în centrala Ministerului Afacerilor Străine, din 1946 transferată şefă de secţie la Direcţia Cinematografie a Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 141 din 24 iunie 1947, partea I-a, p. 5140; M.Of. nr. 32 din 9 febr. 1945, partea I-a, p. 912);

48

3096. FINŢI, Alexandru (4.XII.1901 Giurgiu – 8.IX.1972; Bucureşti) – actor, regizor; între 1942 şi 1944 cadru didactic la Şcoala de Arte pentru Evrei şi regizor la teatrul “Baraşeum” din Bucureşti, apoi membru de partid (din 1945), consilier în centrala Ministerului Artelor (1947-1948), director al Teatrului Armatei (1948-1950, detaşat practic de la Teatrul Naţional), ulterior profesor la I.A.T.C. până la sfârşitul anilor ‘60; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu medalia “Meritul Cultural” clasa I-a (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, p. 10655 ş.u.); decorat în 1967 cu ordinul Meritul Cultural cls. II-a; (Kuller 2008a: 146; Solomovici 2001I: 337 şi II: 51, 105, Miliţia Spirituală 2011; Yad Vashem f.a.:12; YIVO f.a. “Romanian Theater”);

49

4199. FIROIU, Vasile (n. Willi FAINŞTEIN) (27.XII.1911 Brăila – 1975 Bucureşti) – în perioada interbelică ziarist la Zorile, Gazeta, Personal, Curentul (unde a fost chiar şeful de cabinet al directorului Pamfil Şeicaru), după război ziarist (revista Argeş) şi publicist în Piteşti (Kuller 2008a: 146; Solomovici 2003: 161); incinerat;

50

2919. FISCHBEIN, Efraim (20.I.1920 Bucureşti – 22.VII.1998 Tel Aviv, Israel) – din 1949 lector la catedra de psihologie educaţională în cadrul Universităţii Bucureşti (şef de catedră între 1959 şi 1975), în paralel şef de departament în cadrul Institutului de Psihologie al Academiei (echipa lui R. Floru), iar apoi Şeful departamentului de psihologie educaţională din cadrul Ministerului Învăţământului; emigrat în Israel, unde a continuat să predea la Universitatea din Tel Aviv;

            versus liste II 30.FISCHBEIN MIOARA (8945/2014).

51

2692. FISCHMAN, A. Solly – redactor la Televiziune încă de la înfiinţare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 27 din 26 ian. 1967;

2691. FINŢEANU, Iuliu (n. Iulius FICHMAN) (1876-1979!) – cunoscut librar interbelic din Bucureşti, după război la librăria Cioflec, după august 1944 director tehnic al librăriei Editurii “Cartea Rusă”, apoi responsabil al Librăriei Ştiinţifico-Medicale, emigrat în anii ’60 în Israel; 

            versus vezi 2.1.c

52

4240. FONEA, Evelin (1931 Dorohoi - 2004 Bucureşti) – responsabil de presă în cadrul Ministerului Culturii în anii ’60 (co-editor al anuarului Călăuza Bibliotecarului), biblioteconomist la Biblioteca Centrală de Stat, publicist, după 1990 redactor la Realitatea Evreiască; soţia lui Max Fonea;

53

2693. FLOREA, Z. (n. Zanel FRÜHMAN) – redactor al secţiei culturale la România Liberă după război, apoi funcţionar la Ed. pentru Literatură Universală, emigrat în Israel şi stabilit definitiv în Germania (Solomovici 2004: 399; Marinescu 2010);

2922. FLOREA, Z. (n. Zanel FRÜHMAN) - cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Juridico-Administrative din Bucureşti, menţionat în memoriile lui Aurel Sergiu Marinescu (2010);

3098. FLOREA, Marcel (n. FORSCHMIDT478) (10.VI.1923 Câmpina, Prahova - 4.II.2002, Israel) – muzicolog, angajat al Radiodifuziunii, autor, inter alia, al omagialelor de la începutul anilor ’50 “Stalin” şi “Cântecul de copii pentru tovarăşul Stalin); emigrat în Israel, redactor la cotidianul de limbă română Viaţa Noastră din Tel Aviv;

54

2694. FLORESCU, Titu (n. BLUMENFELD) – secretar general la ziarul Universul (1948-1953);

55

2925. FONI, Iancu – în ianuarie 1949 numit de către ministrul Învăţământului Public, cu grad de conferenţiar, profesor de marxism-leninism la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1949, partea I-a, p. 778);

4241. FONI, Iancu (fiul lui Failişi (Faibiş?, n.n.) şi Janeta) – medic, membru P.M.R. Iaşi, în septembrie 1949 menţionat într-un referat al Ministerului Învăţământului într-o listă de studenţi şi aspiranţi (i.e. doctoranzi) care urmau să plece la studii în U.R.S.S. (Berindei, Dobrincu şi Goşu, 2009: 200); în 1966 publica lucrarea “Imponderabilitatea”;

56

2696. FRIEDBERG VĂLUREANU, Ulrich (fiul lui Moritz) (zis “Uli”) – redactor la România Liberă începând cu anii ’50 şi până după 1989, apoi stabilit în Israel, redactor-şef al ISRO-Press; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 61 din 25 febr. 1963;

57

2926. FUCHS, Simon (1907 Tg. Mureş – 1972) – evreu maghiarofon, de profesie mecanic, membru al comitetului judeţean Mureş al P.C.R. în 1945, absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii “Bolyai” din Cluj şi în paralel ziarist în presa comunistă locală din Târgu Mureş şi Cluj, ulterior istoric de partid scriind în limba maghiară, specializat în mişcarea muncitorească din perioada interbelică (v. cărţile Dobrogeanu-Gherea, a marxi eszmék hazai úttörője (1970), A kommunista párthoz vezető úton (1957), Lenin művei Erdélyben a két világháború között (1970), Marx művei Erdélyben (1968), etc.) (v. şi Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 811; Kuller 2008a: 158);

[407.    Fuchs Simion   24-10-1907      Ciceu, jud. Braşov       evreu               1946]

Fuchs Simion http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/2991

Născut la data de: 24-10-1907, în loc. Ciceu, jud. Braşov, Transilvania - Imperiul Austro-Ungar

Etnia: evreu

Membru din: 1946 Decedat: 1972

Observații: Se declară membru de partid 1929-1934. Nu i s-a acordat stagiu de partid din ilegalitate.

-                       Profesor la Universitatea „Bolyai“, redactor la revista „Studii de istorie“.

1922-1929       Tg. Mureş        A cotizat pentru Ajutorul Roşu, a procurat locuinţe conspirarive, membru în Cons. General al Sindicatelor Unitare.

1929-1934       Bucureşti         A cotizat pentru Ajutorul Roşu, a procurat locuinţe conspirarive, membru în Cons. General al Sindicatelor Unitare.

1934-1942       Tg. Mureş        A cotizat pentru Ajutorul Roşu, a procurat locuinţe conspirarive, membru în Cons. General al Sindicatelor Unitare.

-           membru în com. jud. Mureş al UTCdR

3103. FUCHS, Theodor (1878-1953) – pianist şi compozitor, autor, la sfârşitul anilor ’40, al compoziţiei omagiale “Scrisoare pentru Stalin” (O.L. Cosma 2006; Kuller 2008a: 158);

vezi la 2.2.b

58

3104. FULDA, Emil (n. Bernhardt D. WEISSBERG480) – originar din Brăila481, în perioada interbelică jurnalist (inter alia la Cuvântul Sportului), dupăaugust 1944 editor la Ed. Cartea Rusă, încadrat în mai 1945 ca secretar principal de presă în centrala Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), ulterior editor şi traducător la Editura de Stat pentru Cultură şi Artă (în prima jumătate a anilor ’50), traducător de-a lungul timpului al unor multiple lucrări sovietice proletcultiste;

59

4333. GANE, Horia (n. Herman ROŞU-GUTMAN, fiul lui Şmuel (alias Samoil) şi Fani) (10.IV.1936 Scăieni, Prahova – 6.VII.2004 Bucureşti) – membru de partid, absolvent al Universităţii Muncitoreşti din Bucureşti (1958), apoi bibliotecar la Şantierul naval din Olteniţa, director al Bibliotecii Raionale din Urziceni, activist cultural la Bacău şi corector la revista Ateneu, ulterior funcţionar al F.C.E.R. (1976-1981); colaborator la Luceafărul, Ateneu, Steaua, Tribuna, Contemporanul, România literară, etc.

60

3108. GLAUBER, Gheorghe (n. Gyuri Glauber, la 6.I.1921) – alt pictor membru al “nucleului dur al realismului socialist” (Şuşară 2006; 2008: 12), promovat de partid în anii ’50-’60, rezident în Baia Mare, ulterior emigrat în Israel alături de soţia sa Paraschiva;

61

2709. GRÜNFELD, M. Andrei - în anii ’60 şef de birou la Editura Politică; decorat cu Medalia Muncii Decretul Preşedintelui Consiliului de Stat nr. 729 din 24 octombrie 1969;

62

2939. GRÜNWALD GRANCEA, Petre – asistent la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1953);

63

2710. GURIAN, Sorana (n. Sara GURFINCHEL, fiica lui Isac şi Ghitlea) (18.XI.1913 Comrat, Tighina – 10.VI.1956 Paris) – în perioada interbelică stabilită la Iaşi, colaboratoare la Adevărul literar şi artistic, Rampa şi Revista Fundatiilor Regale, în 1938 prezentă în Franţa, apoi revenită în România, cochetează cu cinematografia, convertită la creştinism sub influenţa monseniorului Vladimir Ghika, devine simpatizant al mişcării comuniste, urmărită de Gestapo în timpul războiului, după august 1944 numită de Comisia Aliată de Control la conducerea ziarului Universul, în paralel translatoare de limbă rusă pentru Comisie şi colaboratoare la Radiodifuziune, membru de partid, se stabileşte în Italia în 1949 urmare a căsătoriei cu un cetăţean italian, de care divorţează, ulterior încearcă să se stabilească în Israel, dar după câteva luni pleacă şi rămâne definitiv în Franţa (D.G.L.R.; Durnea 2002; Solomovici 2003: 315-8);

64

4605. HALFON, Lucian - în 1949 responsabil al serviciului Financiar la S.C.S. “Romcereal”, cu drept de semnătură (M.Of. nr. 38 din 15 febr. 1949, partea a II-a, p. 432; pentru evreitate v. M.Of. nr. 206 din 1 sept. 1941, partea I-a, p. 5127);

versus 9. HALFON SHLOMZION ZION (23211/2016) ;36. HALFON HAIA-YUDITHA (23441/2016) ;

11.HALFON MANUEL RAFAEL (67643/2016)

65

4607. HALLER, Soli - în 1948 numit de ministrul de Finanţe impiegat administrativ la Administraţia Financiară Dorohoi (M.Of. nr. 187 din 14 august 1948, partea I-a, p. 6695);

versus 129.Vagner Judith, fiica lui Haller Isiu şi Zily, născută la data de 8 august 1953 în localitatea Siret, judeţul Suceava, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Haifa, str. Haim Laskul nr. 36. (5.972/2004)

66

552. HALPERT, Ernest - în a doua jumătate a anilor ’40 director administrativ adjunct al Direcţiei Radio în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);

versus liste I 2.Ben Shaiom Avraham, fiul lui Halpert Eugen şi Halpert Magdalena, născut la data de 1 mai 1922 în localitatea Arad, judeţul Arad, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, K.Ata 28021, str. Klausner35. (1693/2004).

            versus liste II 17.HALPERT BARUCH MORDECHAI (61561/2016)

67

3111. HASAN, Yvonne (n. 12.I.1925 Bucureşti) – artist plastic aservit regimului în perioada stalinistă, doctor în filosofie, lector universitar de Istoria Artei la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti între 1956 şi 1982;

68

2942. HAUPT, Gheorghe Carol (cu prenumele nativ “Georges”; fiul lui Mathe) (n. 1928) – absolvent al Facultăţii de Istorie de la Leningrad la începutul anilor ’50, apoi cooptat cercetător în echipa lui

M. Roller la Institutul de Istorie a Partidului, responsabil cu începuturile mişcării muncitoreşti-socialiste (1880-1920); rămâne în Franţa în 1958 şi ulterior emigrează în Israel; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosarele 30/1947 şi 137/1955) (v. şi Kuller 2008a: 195);

69

3112. HETTE, Elisabeta (zisă “Elly”) (n. 9.VII.1905, Chişinău) – soţia sculptorului Richard Hette, originar din Piatra Neamţ; sculptoriţă proletcultistă dintre favoriţii regimului stalinist, din “nucleul dur al realismului socialist” (P. Şuşară 2006), profesoară la Institutul de Arte Plastice în anii ’50, cu expoziţie la Moscova (1949), autoare a unor sculpturi precum “În faţa tribunei, la 23 august” sau macheta momumentului “Suhorov” (menţionată şi în Cr. Vasile 2008: 270, etc.);

70

4705. HILD, Alexandru – după război administrator general şi director delegat, în 1948 propus chiar director titular al Universităţii “Bolyai” din Cluj (M.Of. nr. 204 din 3 sept. 1948, partea I-a, p. 7330);

71

589. HILLARD, Raul – după august 1944 şeful Direcţiei Presei şi Informaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Străine (Onişor 2009: 241, 298; Hîncu 2009);

72

562. HÂRLĂOANU, Alfred (27.VII.1928 Fălticeni – 2001 Bucureşti) – lingvist, director în cadrul direcţiei Personal şi Învăţământ a Ministerului Comerţului Exterior în anii ’60-’70, profesor la A.S.E. (1953-1989), după pensionare autor al unor studii pe teme iudaice;

73

2715. HOLBAN, Sorin (fiul lui David şi Lia) (n. 6.II.1933 Iaşi – 11.I.2004) – din 1950 redactor la Informaţia Bucureştiului, apoi redactor-şef la Jurnalul de umor şi divertisment, iar din 1966 director la Jurnalul de Bucureşti (D.G.L.R., Kuller 2010: 191 şi 2008: 443; Solomovici 2003: 329); consacrat mai ales ca publicist;

3114. HOLBAN, Suzana (n. HAIM) (n. 29.IX.1921 Bucureşti) – actriţă de teatru şi film, protagonistă în multiple piese proletcultiste, precum „Nepoţii Gornistului” (M. Novicov, 1953), „Poemul lui Octombrie” (Maiakovski, 1947) sau filmul „Brigada lui Ionuţ” (Jean Mihail, 1954) (pentru nume vezi decizia ministrului Justiţiei nr. 111.638 din 15 dec. 1947 în M.Of. nr. 22 din 28 ian. 1948, partea I-a, p. 657);

74

4748. HOLŢ / HOLTZ, Ecaterina – după război angajată redactor statistic-şef, secretară la Institutul Central de Statistică (M.Of. nr. 115 din 20 mai 1948, partea I-a, p. 4444);

75

2738. LEMNARU, Oscar (n. Oscar HOLTZMAN, fiul lui Solomon, orig. din Brăila) (1.II.1907 Bucureşti - 17.V.1968 Bucureşti) – ziarist încă din perioada interbelică la Curierul şi apoi la Dreptatea, unde deţinea rubrica “Perna cu ace” (1944-1947), lansat imediat după 23 august 1944 într-o violentă campanie de “demascări” ale unor “duşmani ai poporului” precum: Mircea Eliade380, Emil Cioran, Paul Sterian, sau Horia Stamatu; căs cu Rozita (“Zita”) Filderman, originară din Focşani;

            versus 15.HOLTZMAN GUTTERMAN MAYA (7241/2014).

76

617. HORODNICEANU, Zor - până în febr. 1949 şefă de secţie la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

615. HORODNICEANU, Florin – până în februarie 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

77

2945. HUTIRA, Ervin (fiul lui Eugen) – membru de partid; în febr. 1949 încadrat prin decizia ministrului Învăţământului Public preparator de economie politică la Facultatea de Filosofie a Universităţii “Bolyai” din Cluj (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1259); ulterior jurist (drept comercial), redactor la Lupta de Clasă în anii ’60, prorector al Academiei Ştefan Gheorghiu în anii ’70; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1954) şi cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 44/1957; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a;

78

3116. IACOB, Eugen (1940-1921) – în anii ’60 corector la Editura Politică, apoi angajat al Serviciului de Expoziţii al Ministerului Culturii, ulterior transferat la Muzeul Satului; emigrat în 1987 în Israel (Kuller 2008a: 202; Solomovici 2003: 329);

]1947Iacob Eugen 08.03.1910]

631. IACOB, Magdalena - până în februarie 1949 inspector în cadrul Direcţiei Arte Plastice a Minister

vezi 2.2.b

79

3117. IACOBUŢĂ, Alfred (n. Alfred IACOBITZ (uneori ortografiat şi slavizat IAKUBIEC), fiul lui Johannes şi Eugenia (Botez)) (20.X.1926 Iaşi) – membru de partid, din 1953 redactor responsabil adjunct al Almanahului literar Iaşul nou (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 42/1953, ff. 29-33) (anterior fusese la Bacău), ulterior redactor şi şef de secţie la Cronica, secretar literar la Teatrul de Păpuşi din Iaşi, director al Ed. Cariatide, colaborator la Gazeta literară, Flacăra Iaşului, Luceafărul, Contemporanul, România literară, etc.; membru al filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor; cunoscut şi sub pseudonimul frecvent utilizat “Al. I. Friduş”, după 1989 semnând “Iacobitz-Friduş”;

80

3118. IAMPOLSCHI, Leopold – după război inspector general al cinematografelor în Ministerul Artelor (M.Of. nr. 268 din 19 nov. 1947, partea I-a, p. 10241; M.Of. nr. 63 din 15 martie 1946, partea I-a, p. 2355);

3119. IANOŞI, Ion (n. Janos Maximilian STEINBERGER, zis şi “Jancsi”, fiul lui Iuliu Steinberger şi Ana Lato (n. Leitner)) (n. 1 mai 1928, Braşov) – scriitor, eseist, traducător; membru U.T.C. din 1945, student la filosofie la Universitatea Jdanov din (pe atunci) Leningrad (1949-1954), unde obţine şi titlul de doctor (1955); după revenirea în ţară ziarist la Elore (1955-1956), activist şi instructor al C.C. la sectorul de Artă al secţiei Ştiinţă şi Cultură a C.C. al P.M.R. (1956-1965), profesor la I.A.T.C.485 (1955-1958), ulterior scriitor şi profesor timp de decenii (din 1976 şeful catedrei de estetică) la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti; membru de onoare al Academiei Române (2001);

81

650. IJACU, Septimiu (n. IZSAK) – consilier superior în M.A.E. (1947-1950), apoi încadrat cu grad de asistent la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1952) (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 580, 586, 587; I.P.B. f.a., p. 41); ulterior angajat la Editura Enciclopedică;

82

2722. IOSUB, “Gică” Gheorghe (d. 2005 Israel) – după august 1944 redactor la cotidianul local din Iaşi, Opinia, apoi transferat la România Liberă, unde devine şef al secţiei de probleme externe (Solomovici 2004: 398-9; Kuller 2010: 191, 2008a: 443 şi 2008b: 33)377;

            vezi la 2.2.c

83

3123. IZSAK, Martin (d. 2003) – sculptor din Tg. Mureş, fost director al Liceului de Artă din oraş (anii ’60-’80), după 1898 preşedinte al filialei Mureş a Uniunii Artiştilor Plastici, co-autor (alături de Şt. Csorvassy) al fostului monument “I.V. Stalin” din Tg. Mureş (dezvelit 1954) şi al altor lucrări deservind propaganda comunistă; autor al monumentului Holocaustului din acelaşi oraş;

650. IJACU, Septimiu (n. IZSAK) – consilier superior în M.A.E. (1947-1950), apoi încadrat cu grad de asistent la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1952) (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 580, 586, 587; I.P.B. f.a., p. 41); ulterior angajat la Editura Enciclopedică;

            Notă Fir completat la aparatul politic/represiv/economic

84

2726. IUSTER, I. Herman – redactor la Scânteia Tineretului, decorat prin Decretul nr. 696 din 6 noiembrie 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a;

85

2951. JÄGER, Leon – originar din Rădăuţi, în anii ’50 redactor la revista Probleme Economice (condusă de Mircea Oprişan) (Trebici 2011); menţionat cu numele “Iegher” şi de Solomovici (2001II: 17) într-un “grup de tovarăşe şi tovarăşi evrei” precum Simion şi Ina [de fapt Ana, n.n.] Bughici, Nicolae şi Fanny Goldberger, Ida Felix, etc.; probabil aceeaşi persoană cu “Yager”, menţionat de Moses Rosen (1990: 87) ca membru în conducerea F.C.E.R la începutul anilor ’50;

86

2627. BACIU, Camil(lo) (n. Camillo KAUFMAN) (1926 Galaţi – 2005 Paris) – de profesie inginer; a activat ca scriitor şi redactor la Flacăra în anii ’50-’60; stabilit în Franţa în 1967, un timp prezent în Israel, publicist;

versus liste -vezi 2.1.c

87

2732. KIRSCHEN, Leonard (n. 5.IX.1908, Brăila, fiul lui Petre Eduard şi Mina, d. 1983) – ziarist, în 1941 refugiat la Ankara, după 1944 corespondent la Bucureşti al Associated Press, arestat şi condamnat în 1950 pentru înaltă trădare, apoi în mod suprinzător eliberat şi emigrat în Anglia în 1960, într-un probabil schimb de spioni, ulterior reangajat corespondent al Associated Press la Geneva (v. pentru detalii legate de legăturile sale cu lumea activităţii de informaţii Pelin 2006; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 592-3; Solomovici 2003: 434; Cosma 1994: 104; Adrian Niculescu, f.a.378);

88

3132. KITTNER, Alfred (24.XI.1906 Cernăuţi – 14.VIII.1991 Düsseldorf, Germania) – poet evreu germanofon488, în perioada interbelică funcţionar bancar şi publicist la ziarul de limbă germană Der Tag din Cernăuţi, deportat în mai multe lagăre din Transnistria (1942-1944), în 1945 stabilit la Bucureşti, bibliotecar-şef la A.R.L.U.S. (1945-1950), în anii ’50 director adjunct al bibliotecii Institutului pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1950-1958) şi colaborator al emisiunii de  limbă germană a Radiodifuziunii, iar din 1958 până în 1979 informator al Securităţii sub numele conspirative “Leopold Ludwig”, “Lalu”, “Karol” şi “Karol Andrei”; emigrat în anii ’80 şi stabilit definitiv în Germania; decorat cu ordinul “Meritul Cultural” clasa I-a prin decretul nr. 10 din 10 febr. 1977 (Totok 2011; Totok şi Binder 2010b; Tartler 2009; Kuller 2008a: 224);

89

721. KLEINER, Riza – după război consilier de presă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, până în febr. 1948, când demisionează (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1948, partea I-a, p. 1263; M.Of. nr. 190 din 17 august 1946, partea I-a, pp. 8937);

90

5014. KLEINSTEIN, Leon – în 1948 redactor la ziarul procomunist Lupta Moldovei din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 34-35, nr. crt. 29835, 30 aprilie 1948);

91

3134. KLEPPER, I. – compozitor aservit regimului bolşevic; în august 1947 numit membru în comitetul de lectură (i.e. cenzură) de pe lângă Opera de Stat Bucureşti (M.Of. nr. 194 din 25 august 1947, partea I-a, p. 7689); în ian. 1949 numit de ministrul Învăţământului Public profesor adjunct la Facultatea de Muzică a Institutului de Artă Bucureşti (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 710);

92

738. KRAID, Evy – din nov. 1946 secretară de presă (i.e. cenzor) în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 270 din 21 nov. 1946, partea I-a, p. 12086);

739. KRAID, Heinrich – în a doua jumătate a anilor ‘40 inspector administrativ în cadrul Direcţiei Cinematografie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5663; M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9855);

93

7963. KRATZMAN, Raia – în 1940 dactilografă la biroul de presă „Luvru” din Bucureşti, reprezentantul pentru România al publicaţiilor sovietice, originară din cetatea Albă, în 1940 urmărea trecerea în Basarabia sovietică (Arhiva M.Ap.N., fd. 948, dosar nr. 155, ff. 162-172, apud Duţu & Botoran 2003 I: 177) – posibilă identitate cu Raia Vidraşcu [v. supra]?

94

2957. LAUFER, Matias – în 1950 şef de lucrări la catedra de marxism-leninism din cadrul I.P.B. (I.P.B. f.a. p. 45);

versus 147.Weissbium Nava, fiica lui Szabo Solomon şi Laufer Miriam, născută la data de 21 iulie 1947 în localitatea Reghin, judeţul Mureş, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Moshav Nechalim 28, str. Jarden nr. 68. (1.559/2008)

46.Laufer Shlomo-Hanan, fiul lui Marian şi Adela Nedela, născut la data de 13 ianuarie 1977 în localitatea Natania, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Natania, str. Beniamin 36/6. (4.316/2008)

44.LAUFER NECHAMA EGA (85148/2016).

24.Laufer Adela Nedela, fiica lui Ivanovici Gheorghe şi Ivanovici Victoria, născută la 25 martie 1947 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Natahia str. Sdirot Ben'iamin 36/6.

95

5911. ROŞIANU, Alexandru Paul (n. LEHRER) (n. 20 oct. 1925 Piteşti) – în 1949 era membru al comisiei de triere şi selecţionare a materialelor de muzică simfonică institutită pe lângă Direcţia Muzică a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1136; M.Of. nr. 285 din 9 dec. 1946, partea I-a, p. 12692);

versus

160.Wittner Luiza, fiica lui Lehrer Nisem şi Nehame, născută la data de 26 ianuarie 1940 în localitatea Ploieşti, judeţul Prahova, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Holon, str. Ramat Hagolan nr. 12/5. (3.555/2006)

21.LEHRER NINETA (85323/2016).

96

789. LEON, Alexandru (n. Leon HERŞCOVICI) – membru de partid din 1945, când este încadrat iniţial ca şef de serviciu în centrala Ministerului Propagandei, unde este promovat progresiv în cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor; ulterior consacrat ca publicist (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903);

97

790. LEONEANU, C. Leon (n. CATZ) (n. 12.IX.1914 Iaşi) – în 1946 era consilier de presă în centrala Ministerului Industriei şi Comeţului; decorat de fostul suveran Mihai cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 98 din 29 aprilie 1946, partea I-a, p. 4231; M.Of. nr. 25 din 31 ian. 1947, partea I-a, p. 741;

98

2962. LEHR, Lia – istoric, asistentă la Universitatea Bucureşti /Institutul “C.I. Parhon” (din anii ’50), redactor la Studii şi materiale de istorie medie, ulterior angajată a Institutulu de Istorie al Academiei R.P.R./R.S.R. şi autoare la revista Studii. Revista de Istorie; se pare încă în viaţă în Bucureşti (inclusă în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 446);

99

803. LIBROS, Mircea (n. Bucureşti, 6.XII.1888) – ziarist în periada interbelică, în special la Argus; autodeclarat evreu în înregistrările de la Casa de Pensii a Ziariştilor (v. şi Benjamin & Stanciu, 1996: 22); după război consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor, mai întâi la Direcţia Presă, apoi la Direcţia Culturală 8M.Of. nr. 218 din 20 sept. 1946, partea I-a, p. 10257);

100

2966. LIVEANU, Vasile (n. Izidor OLIVENBAUM) (21.IV.1928-1987) – originar din Iaşi, istoric marxist specializat în istoria mişcării muncitoreşti, iniţial la Universitatea Bucureşti (cu grad de asistent în 1949-1952, când încă nu-şi românizase numele), apoi angajat la Institutul de Istorie a P.M.R., ulterior la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei (v. şi Kuller 2008a: 240), pensionat în anii ‘80; între lucrări: “Din lupta Partidului Comunist Romîn pentru unitatea clasei muncitoare” (Studii. Revista de Istorie 12(4), 1959), Din Istoria Luptelor Revoluţionare din Romînia (1960), Relaţii agrare şi mişcările ţărăneşti în România, 1908-1921 (1967);

2743. LIVIANU, Dorel (10.X.1907 Bucureşti – 2.IV.1997 S.U.A.) – cântăreţ de muzică uşoară, deportat pentru scurt timp în timpul războiului într-un lagăr de muncă din Transnistria, angajat al teatrului Baraşeum din Bucureşti (1939-1945), emigrează în Israel în 1945, se întoarce în România în 1947, este angajat în cadrul Radiodifuziunii, emigrează definitiv în 1967, ulterior stabilit în SUA; căs. cu Mella Silberstein (1939), tatăl pianistului David B.(ogdan) Livianu; după unele surse ar fi fost spion al Securităţii în perioada petrecută în Israel (v. Solomovici 2004: 64-66 şi Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a:581);

101

2744. LOVINESCU, Maria Hermina (zisă “Mia”, n. STRUMSCHI, fiica lui Pincas şi Clara (n. Gewelb); recăs. Grimberg) (10.V.1916 Constanţa – 2.II.1999 Ierusalim) – redactor în cadrul Radiodifuziunii (29 mai 1945 – 26 sept. 1960), emigrată în Israel la 24 aprilie 1962; a fost prima soţie a dramaturgului Horia Lovinescu385 (între 1946 şi 1955, împreună cu care a avut o fiică, Ana Maria, apelată „Anca” (n. 1952, în prezent sub numele Anat Epstein în Israel)) şi s-a recăsătorit în 1958 cu Mihai Ghimpu (Moisă Grimberg, v. infra);

2745. LOVINESCU, Tania (n. Aneta Tiana GOLDENBERG, fiica lui Herman şi Rebeca (n. FELDMAN)) (9.XII.1924 Ploieşti) – publicistă, poetă şi prozatoare; angajată a Radiodifuziunii (1949-1953), funcţionară în cadrul Institutului Român de Relaţii Culturale cu Străinătatea (1953-1955), apoi în cadrul Consiliului Naţional al Femeilor din R.P.R./R.S.R. (1955-1967), respectiv redactor la revista Agricultura socialistă (ulterior Satul socialist) (1967-1975); colaboratoare la România liberă, Albina, Contemporanul, Magazin, România literară, etc.; emigrată în 1989 în Israel, ulterior revenită în România; căs cu Sergiu Lovinescu (n. Laufer), decedat;

102

2968. LUPU, Z. Nathan (fiul lui Zisu şi Dora-Hava (n. Dobriş)) (1921-1983, Bucureşti) – istoric, din grupul de istorici marxişti impuşi după război la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, pensionat în anii ’70 cu grad de conferenţiar; căs. cu Roza (n. David; sora lui Iancu David şi Fani Strujan), tatăl lui Ilie Lupu (S.U.A.) şi Rodica Kishinevski (Hadera, Israel, văduva lui Gheorghe Chişinevschi);

LUPU, Naltan  1914   Braila / Romania         JM-13269 +DO-14      Forced Labor

LUPU, Nathan Bucuresti                     JM-11.155a ST-5b       Expeditor

LUPU., Nathan            03/09/14         Braila / Romania         O.11/124 YO-01p

2749. LUPU, Riana (soţia lui Natan Lupu, v. supra) – în anii ’50 redactor la secţia ştiri externe a Agerpres (Antip 2012);

846. LUPU, Mihail (n. WOLFSOHN) – în august 1948 angajat secretar de presă / cenzor în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 194 din 23 aug. 1948, partea I-a, p. 7032); probabilă identitate cu “Wolfson Mihai Emanuilovici”, ilegalist cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2060);

2747. LUPU, Mihail – menţionat de Solomovici ca fost U.T.M.-ist şi redactor la Scânteia Tineretului în anii ’50; în prezent încă în viaţă, în Minneapolis, S.U.A.;

            Notă: Firul Lupu este completat la aparatul politic/ represiv (versus liste anexe)/economic

103

3151. MAHLER, Fred (1928-1989) – sociolog, activist de partid, membru supleant al C.C. al U.T.M. în anii ’50, prieten cu Ion Iliescu (potrivit mărturisirii acestuia), scriitor şi critic literar, funcţionar în cadrul Centrului de Cercetări pentru Probleme Tineretului în anii ‘80; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (5/1955);

104

3154. MANDY, Alexandru (n. Armand Abram PENCHAS, fiul lui Aron şi Rosa) (9.VIII.1914 Craiova – 9.X.2005 Jimbolia; cimitirul sefard Bucureşti) – compozitor, director de studii al Institutului de Teatru şi Film “I.L. Caragiale” din Bucureşti (1950-1952); căs. cu Erica (n. Roll, originară din Danzig/Gdansk), cu care a avut un fiu, Sergio Avraham Penchas-Roll (n. 1949), în viaţă în Toronto, ON, Canada;

https://sites.google.com/site/iudaismroonline/personalitati-evrei-din-romania

ALEXANDRU MANDY. S-a nascut la 9 august 1914, in Craiova. Studii gimnaziale in orasul natal. Intre 1935-1940, a urmat cursurile Facultatii de Farmacie la Bucuresti. Intre 1950-1952, a fost director de studii la Institutul de Teatru si Film “Ion Luca Caragiale”, din Bucuresti. Este autorul unor musicaluri, a numeroase slagare de muzica usoara romaneasca (si libretist), publicate in culegerile Melodii alese (Ed. Muzicala, 1978), Muzica usoara (Ed. Muzicala, 1979), Succese ale muzicii usoare romanesti (Ed. Muzicala, 1980). Este laureat la Premiului Litoralului (1966), al Mentiunii de Onoare (1971), al editiilor din anii respectivi ale Concursului national de muzica usoara de la Mamaia, al Premiului Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (1970). Este mentionat in lucrarile unor muzicologi romani de prestigiu: Viorel Cosma (Muzicieni romani. Lexicon, 1970); Edmond Deda (Parada muzicii usoare romanesti, 1968); Zeno Vancea (Creatia muzicala romaneasca in secolele XIX-XX, vol. II, 1978).

105

2752. MALCAŞ, Sorina – în perioada comunistă angajată la Ed. Politică (Solomovici 2001I: 239), în prezent în Israel, membră a Cercului Cultural [al vorbitorilor de limbă română] din Haifa387;

106

863. MANOLESCU, David – din ianuarie 1948 consilier de presă în cadrul Ministerului Informaţiilor, apoi al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 534);

107

3157. MARCU, Boris – muzicolog, redactor al Radiodifuziunii după război şi compozitor al unor piese omagiale precum “Spune doină lui Stalin” sau “Cântec pentru Stalin”;

2972. MARCU, Iancu – în perioada 1953-1955 conferenţiar la catedra de economie politică a I.P.B. (I.P.B. f.a., pp. 53, 55);

3156. MARCIAN, Marcel (n. Moritz MARCUS, fratele acad. Solomon Marcus; fiul lui Alter Gherşin şi Simelia (n. Herşcovici)) (25.IX.1914 Bacău – 9.V.2007 Bucureşti) – publicist; între 1930 şi 1945 contabil la o moară din Bacău, apoi bibliotecar al comunităţii evreilor din Bucureşti şi colaborator la Contemporanul (1946-1949), ulterior funcţionar şi respectiv secretar literar la Uniunea Scriitorilor (1949-1973, 1950-1970); colaborator la Flacăra, Viaţa românească, Gazeta literară, Luceafărul, Steaua, Tribuna, Literatorul ş.a.;

MARCU, Moritz           Roman 15.07.1917      Roman / Romania        JM-13.347 NT-20

2761. MIRCU, Marius (n. Israil MARCUS; fiul lui Alter Gherşin Marcus (croitor) şi Simelia (n. Herşcovici, după alte surse Herşcu); fratele lui Solomon Marcus, Olga Isser şi Moritz Marcus, alias Marcel Marcian) (9.VI.1909 Bacău – 4.IX.2008 Israel) – publicist, în perioada interbelică ziarist şi membru P.C.d.R., în timpul războiului funcţionar la Centrala Evreilor, după 23 august 1944 angajat în biroul lui Dej de la partid, apoi în redacţia revistei Licurici (1947-1949), redactor la Viaţa capitalei (1949-1951), marginalizat, ulterior angajat la Şcoala Tehnică de Librari (1952-1956), redactor la revista Filatelia (1956-1969), respectiv director al Muzeului de Istorie a Evreilor din Bucureşti (1982-1987); emigrat în 1987 în Israel, unde a activat ca publicist (în 1989 a publicat la Bat Yam cartea Ana Pauker şi alţii);

            vezi 2.2.c

108

2753. MARCOVICI, Aron (zis “Relu”) – redactor la România Liberă până în anii ’60, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul nr. 61 din 25 febr. 1963; eigrat ulterior în Israel, unde şi-a ebraizat numele în forma Doron Midroni;

            vezi la 2.2.b

109

2973. (?) MARIAN, Maria (fiica lui Iosif şi Elisabeta (n. Solomon)) (n. 24.III.1930 Câmpulung Muscel) – promovează până la gradul de conferenţiar la catedra de ştiinţe sociale a Şcolii Superioare de Partid şi la Facultăţile de Medicină şi Construcţii din Bucureşti (1953-1981), ulterior, urmare a emigrării fiului, bibliotecară (1981-1985); din 1992 directoare a editurii Universal Dalsi, în paralel prozatoare;

2755. MARIAN, B. Eugen (n. 21.VI.1921) (fiul ziaristului interbelic Barbu Marian (n. Burăh Grossman) şi al Charlottei, n. LÖBEL) – redactor la Tribuna Poporului (1944-1946), apoi la Timpul şi Rampa, o scurtă perioadă redactor la studiourile “Alexandru Sahia”, iar ulterior redactor la redacţia emisiunilor pentru străinătate a Radiodifuziunii (1954-1989) (v. şi Solomovici 2001II: 6);

3159. MARIAN, B. Paul (3.V.1906 Bucureşti – 8.II.1997) ((fiul ziaristului interbelic Barbu Marian (n. Burăh Grossman) şi al Charlottei (n. Löbel)) – fratele lui Eugen B. Marian (v. supra); debutează în presă în perioada interbelică (când foloseşte mai ales pseudonimul Ion Albotă); după război traducător şi redactor, timp de decenii, la Amfiteatru, Ateneu, Colocvii, Cronica, Lumea, Magazin istoric, Gazeta literară, Viaţa românească, etc.;

https://sites.google.com/site/iudaismroonline/personalitati-evrei-din-romania

110

3160. MASSINI, Dora (d. 1996, cimitirul “Filantropia” Bucureşti) (căs. cu dirijorul şi muzicologul Egizio Massini) – soprană, după război membră fondatoare şi membră a comitetului de conducere al U.F.A.R. în aprilie 1945, secretar al subsecţiei Muzică a secţiei Propagandă a A.R.L.U.S., membră de partid, căzută în dizgraţia regimului în aprilie 1959 (Catalan 2009: 188; C.S.I.E.R./Kuller 208: 448; Şt. Mihăilescu 2006: 330; Cioroianu 2005: 138; 139 n. 175; Solomovici 2004: 396);

111

3161. MASSOFF, Ioan (4/17.VI.1904 Bucureşti – 27.IV.1985 Bucureşti) (nume complet: Henry Ionel Ioseph MASSOF; fiul lui Henry şi Raşela (n. Adania); probabil botezat romano-catolic) – în perioada interbelică ziarist, secretar literar al Teatrului Naţional (demis în 1938 urmare a aplicării legislaţiei rasiale, v. şi Sebastian 1996: 146); după război inspector general al Teatrelor în calitate de consilier la Ministerul Artelor şi simultan membru al comitetului de conducere la revista Rampa (1946-48), respectiv secretar literar al Teatrului Naţional Bucureşti (1934 până în 1964); decorat în 1967 cu ordinul Meritul Cultural cls. IV-a;

112

5405. MAUTNER, Kornelia (n. MANGELUS, fiica lui Benjamin) (n. II.1920, Timişoara) – fostă deportată în Transnistria, după război angajată la Direcţia Regională Timişoara a Radiodifuziunii, apoi transferată la Consiliul Popular, responsabilă “pe linia arte”; ulterior emigrată în Israel (Vultur 2002);

113

895. MAYER, Alfred - după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);

114

907. MEHR, Iacob (în unele acte oficiale “Meher”) - din noiembrie 1946 cenzor / secretar de presă în centrala Ministerului Propagandei, apoi a Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4; M.Of. nr. 270 din 21 nov. 1946, partea I-a, p. 12086); posibilă identitate cu omonimul încadrat în 1947 prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (v. M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763);

115

3166. MEIROVICI, Beno (d. 1978, incinerat la Bucureşti) – membru de partid, scenarist (Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Când primăvara e fierbinte (1961), Ediţie Specială (1978) şi producător cinematografic (Un comisar acuză (1974), Cântecele mării (ro.-sov., 1971, etc.));

116

919. MERLAUB, Cecilia - după război angajată iniţial ca desenatoare principală, ulterior reîncadrată ca ataşat de presă în centrala Ministerul Propagandei, iar din decembrie 1947 promovată referent tehnic în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905);

117

5465. MEZEI, I. Iosif - în 1972 şef de rubrică la ziarul în limba maghiară Elore, decorat cu medalia Meritul Cultural prin Decretul Preşedinţiei Consiliului de Stat nr. 337 din 4 sept. 1972;

7, partea I-a, p. 9763); căs. cu Emilia (1917-2000), tatăl Mioarei (1949-1965);

118

3172. MILORIAN, Sergiu (n. Sigismund ZWIEBEL, în alte surse Schwiebel502) (6/19.IX.1901 – 16.XII.1969, Bucureşti) – în perioada interbelică ziarist publicând în Socialismul, Mişcarea, Facla, Zorile, Gazeta, după 1944 colaborator la Fapta şi L’Independence Roumaine, consilier în Ministerul Artelor (1947-1948) (M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3908), ulterior cu articole publicate în Revista română, concentrându-se asupra activităţii de regizor şi traducător; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Meritul “Cultural” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 192 din 21 aug. 1947, partea I-a, p. 7543)

119

2974. MINEI, Nicolae (n. Norbert Nori GLÜCKLICH, uneori cu prenumele Marbert, cf. fişei de cadre, cu varianta Aurel GLÜCKNER cf. jewish.ro) (1922-2000) – istoric-activist la I.S.I.S.P. şi redactor şef al revistei Magazin Istoric (1969 – anii ’80) cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (întocmită 1956, unde i se ortografiază eronat numele) (inclus şi în Kuller 2008a: 449);

120

2762. MIRODAN, Alexandru (n. Alexandru Zissu SALŢMAN, fiul lui Herman şi Netty (n. Thierer)) (5.V.1927 Budeasa, Argeş – 10.III.2010 Tel Aviv, Israel) – absolvent al cursurilor în regim seral ale Universităţii de marxism-leninism din Bucureşti (1946), cu diverse articole publicate la Tinereţea, Tânărul Muncitor, Scânteia Tineretului, România Liberă, Scânteia, Contemporanul, secretar de redacţie la Gazeta literară (1954-1956), redactor la Scânteia (1956-1957) şi la Teatrul (1957-1959), secretar literar al Teatrului de Comedie Bucureşti din 1961; “un alintat al regimului comunist” cf. Solomovici 2004: 440; emigrat în 1977 în Israel, unde a activat ca muzeograf şi publicist (directorul revistei Minimum); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 163/1972;

121

2763. MLADOVEANU, Sorin (n. Sorin REMY, fiul lui Şimon) – critic literar, co-autor al Problemele literaturii noi din R.P.R. (1952), redactor, cronicar cinematografic şi chiar secretar general de redacţie la Scânteia în anii ’50-’60, decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a, emigrat în anii ’70 şi stabilit la Paris;

122

2764. MOGLESCU, V. (Willy) (1924-1998) – publicist, critic teatral; secretar de presă şi apoi inspector al Direcţiei Teatrelor, apoi la cea Literară din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1949-1952), apoi transferat ca redactor la E.S.P.L.A. (1952-1957), ulterior dedicându-se publicisticii (Kuller 2008a: 269-70);

123

2765. MOHR, Felicia (n. Finca BANDEL) (n. 14.II.1930) – după război reporter şi crainic al Radiodifuziunii (v. B. Marian(-Mehr) 2005: 15), în prezent membră a C.E. Bucureşti, poetă şi scriitoare, membră a “salonului literar” al comunităţii;

124

3173. MOVILĂ, Sanda (n. Măria Ionescu, zisă “Puica”; căs. Aderca) (15.XII.1900 Cerbu, Argeş – 14.IX.1970 Bucureşti) – mult timp soţia (a doua a) lui Felix Aderca, cu care a avut o fiică, Doina; poetă, după o faza proletcultistă la început “s-a dat întrucâtva deoparte”, cf. Solomovici (2003: 328), care o şi indică drept evreică, la fel Kuller 2008a: 449 şi F.C.E.R., C.S.I.E.R. şi Institutul “Elie Wiesel” 2008: 176); autoare a “Cântecului pionierilor” şi altor opere proletcultiste;

125

2977. MUNTEANU, Nora Zizi (13.XI.1919 – I.1989) – membră de partid din 1944, redactor la Viaţa Românească în anii ’50, co-autoare a studiului Imagini ale unui trecut glorios. Din istoria mişcării muncitoreşti a PCR (1974) şi a unor articole de istorie marxistă în revista Magazin istoric, decorată în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a; ulterior emigrată în Irael; cf. unor surse, aflată lângă Nicolae Labiş la momentul accidentului fatal al acestuia;

3175. MUNTEANU, Eva (căs. SCHÖN) – conform fostei sale colege de la “Şcoala lui Maxy”, “începuse în anii 50 o carieră de graficiană recunoscută, marcată puternic de amprenta “realismului socialist”. De prin anii 60 a trecut la alte activităţi” (Hasan 2010: 12) (menţionată ca evreică şi în I. Deleanu 2006: 14);

126

2978. MURA, Dusi (27.IX.1914 Timişoara – 19.XII.2009 Santa Monica, CA, S.U.A.; căs cu Jani Mura (d. 1954)) – pianistă şi muzicolog, potrivit lui D. Popovici (2010), “dintre cei mai duri muzicieni stalinişti” (2010: 262); după război consilier muzical la Radiodifuziune şi profesor la Academia de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti; emigrată în 1970 în Israel, unde predă la Academia de Muzică din Ierusalim; recăsătorită cu Jack Mirovitz şi stabilită în S.U.A.439;

127

2773. NIŢESCU, Lionel – ziarist începând cu anii ’50, timp de două decenii în redacţia Flacăra, unde contribuie la dezvoltarea cultului personalităţii lui Ceauşescu prin articole precum “Patria, cabinet de lucru al preşedintelui” (1981); inclus între divrşi publicişti evrei de H. Kuller (2010: 191; 2008: 450);

128

2779. OPRESCU, Adolf – din 1956 angajat al Televiziunii, din 1965 corealizator al “Teleenciclopediei” (inclus în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 450);

3183. OPRESCU, “Miki” – în conducerea U.F.D.R. la sfârşitul anilor ’40, ulterior director în cadrul Comitetului de Stat pentru Cinematografie (menţionată în Deleanu 2005: 161) – în mod posibil Margareta Oprescu (n. Ottenbreit) (n. 3 sept. 1915 Telega, Prahova), care în 1947 locuia în Bucureşti pe str. Orlando nr. 12;

129

2774. OBREA, Eugen(iu) (n. Edgar OBERST) (d. 2002 Tel Aviv, Israel) – ziarist, membru de partid, după război redactor la organul de presă a C.D.E., Unirea, unde înfiera zelos sionismul, în anii ’60 publicist la diverse edituri comuniste şi la revista Lumea, emigrat (probabil în anii ’80) în Israel, unde, sub pseudonimul Eugeniu Obrea, a scris la periodicele Ultima oră, respectiv Orient Expres şi Tribuna Magazin din Tel Aviv392 (Kuller 2010: 191; Solomovici, 2004: 135, 139 şi 2003: 329; Ioniţoiu 2006);

130

2987. ÖSTREICHER, Clara - asistentă la catedra de marxism-leninism al Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1955, apoi transferată la “altă unitate socialistă” cf. broşurii istorice a Institutului);

131

2782. PANCU-IAŞI, Octav (14.IV.1929 Iaşi – 16.IV.1975 Bucureşti) (fiul lui Vasile Pancu şi Raşela (n. Marcu)) – imediat după absolvirea liceului redactor la Radiodifuziune (1947-1958), redactor în domeniul cinematografic (1952-1962), apoi autor de literatură pentru copii, iar ulterior redactor la revista Cutezătorii (1967-1969) (D.G.L.R.; Kuller 2008a: 288; O. Sava 2009: 14; Casa Radio 2009: 232); incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

132

2784. PELTZ, Isac (12.II.1899 Bucureşti – 19.VIII.1980 Bucureşti) (fiul lui Natan şi Estera (n. Rotenberg)) – în perioada interbelică scriitor şi ziarist, după război (în afara intervalului 1951-1954, când a fost deţinut pe colaboraţionism şi crime împotriva umanităţii393) redactor la Drapelul (1944-1948) şi la Era nouă (1946-1948), respectiv colaborator la România literară (1957-1963), Steagul roşu, Informaţia Bucureştiului, Munca, Gazeta literară, Flacăra, Revista cultului mozaic ş.a.; politicianul postdecembrist Radu F. (Feldman) Alexandru afirmă că ar fi nepotul (dinspre tată) al lui I. Peltz (v. Solomovici 2003: 97);

133

1025. PASCARIU, Tina - din aprilie 1948 secretar cultural în centrala Ministerului Informaţiilor (Direcţia Presă), apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372);

134

1038. PERLEA, David – şef serviciu–secretar în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (până în febr. 1949) (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

135

1041. PETRAN, Iosif (n. Iosif POCLER) (n. 14.VI.1932 Bucureşti – 2005 Tel Aviv, Israel) – absolvent al Liceului Evreiesc din Bucureşti, angajat în centrala M.A.E. în mandatul Anei Pauker, în paralel urmează Şcoala Sanitară; cunoscut mai degrabă ca prozator (debut cu nuvele în 1964); emigrează în 1972 în Israel, unde colaborează la diverse publicaţii de limbă română (Viaţa noastră, Facla, Revista mea, etc.) şi îndeplineşte funcţia de secretar de redacţie, iar apo redactor-şef la Orient Expres; membru al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română;

136

5751. POPOVICI, Irina (n. STEINER) – în anii ’50 directoarea Bibliotecii Muzeului de Artă din Bucureşti (Solomovici 2001 I: 286);

137

1076. RADO, Emeric – în mai 1945 angajat ca translator-şef în centrala Ministerului Propagandei, ulterior promovat inspector, iar apoi general adjunct în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9855);

RADO, Emeric                                    O.11/55 YO-01j           Business Title In Brashov

1077. RADO, Ivan - până în febr. 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

138

2790. RADNEV, Manase (1931 – 2009 Bucureşti, Cimitirul Giurgiului) – regizor; în anii ’50 redactor la Contemporanul şi Informaţia Bucureştiului, din 1958 redactor de emisiuni de teatru la TVR, iar din 1968 realizator al unor emisiuni publicistice; colaborator al revistei Magazin Istoric; după 1990 realizator al unor emisiuni şi filme documentare despre Holocaust;

139

2791. RALIAN, Antoaneta (n. Antoinette STEIN, fiica lui Leon (director de bancă) şi Peppy (n. Rosenblatt)) (n. 24.V.1924 Bucureşti394) – coordonatoare a traducerilor din limbi străine în cadrul Direcţiei Generale a Editurilor, Industriei Poligrafice şi Difuzării Cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri (1950-1961), ulterior redactor în cadrul Editurii pentru Literatură Universală (transformată în Ed. Univers) (1961-1982, pensionată);

140

3193. RAPPAPORT, Otto (1921 Arad – 1993 Israel) – în timpul războiului deportat la muncă obligatorie în Transnistria, după război membru de partid, redactor la cotidianul de limbă maghiară Égyseg şi regizor şi director al Teatrului de Stat Arad, respectiv regizor colaborator la teatrele din Timişoara, Satu Mare, Oradea, Târgu Mureş, apoi pe post de conducere la teatrul maghiar de Stat dn Cluj; emigrat în 1974 în Israel, unde a continuat să predea teatrologie (Kuller 2008a: 308-9, v. şi revista Teatrul nr. 4 (aprilie) din 1957, p. 13); decorat cu ordinul “Meritul Cultural” clasa a IV-a (Decretul nr. 1016 din 6 noiembrie 1967);

2275. RAPAPORT, Puiu – (4.XII.1928 - 1999, Israel) – ofiţer M.A.I., preşedintele Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport Bacău (1947-1952), ulterior la clubul sportiv Dinamo (1953-1962), respectiv preşedinte al clubului “Dinamo”/”F.C. Argeş” din Piteşti (1963-1974), emigrat în Israel în 1976, unde a continuat să activeze în managementul sportiv;

1088. RAPAPORT, Roland - din iunie 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4);

3243. UNGUREANU, Sofia (n. RAPAPORT, căs Marcovici) (n. 27.III.1917 Bucureşti) – membră de partid, arhitectă la I.C.P.T. după război, coautoare a complexului sportiv “Floreasca” din Bucureşti (inventariată şi în Kuller 2008a: 459; pentru schimbarea numelui vezi decizia ministrului Justiţiei nr. 1295 din 7 ian. 1946 în M.Of. nr. 21 din 25 ian. 1946, partea I-a, p. 542, respectiv solicitarea în M.Of. nr. 223 din 1 oct. 1945, partea I-a, p. 8522);

            versus

146.Rapaport Reuven, fiul lui Eugen şi Sarah, născut la data de 12 aprilie 1965 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, localitatea Gan Yavne. (3.781/2005)

144.Rapoport Nahum fiul lui Efim şi Eva, născut la data de 24 octombrie 1945 în localitatea Chişinău, Republica Moldova, cetăţean israelian, cu domiciliul actuai în Israel, oraşul Ierusalim, str. Şderot nr. 5, ap. 15. (559/2009)

25. RAPAPORT AMICHAI (36785/2013) ;

26. RAPAPORT ELIAV (36786/2013) ;

27. RAPAPORT HEELA (36787/2013) ;

28. RAPAPORT ZOFIA (36788/2013) ;

52.RAPAPORT SAMUEL (10461/2017)

68.RAPOPORT MOR TEREZA (10749/2014).

28.RAPOPORT SONIA (84277/2016).

29.RAPOPORT ALON (86675/2016).

27.RAPOPORT ADI (99832/2016)

141

2792. RATEŞ, Nestor (n. Nathan STESSEL, ulterior Rothenstein, 7.IV.1933, Moineşti) – redactor Constructorul (câteva luni în 1958), apoi la Agerpres (1958-1971), angajat al F.C.E.R. (1971-1973), apoi emigrat în Israel, ajuns în SUA în 1976, unde se angajează corespondent al postului de radio Europa Liberă, ulterior unul din cei mai cunoscuţi crainici ai postului, ajuns chiar director al Serviciului românesc la München şi Praga (1989; 1994-2002);

142

1104. REICHER, Boris – după august 1944 încadrat ca şef de birou în centrala Ministerului Propagandei Naţionale, în mai 1945 promovat şef de secţie (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3909);

            vezi 2.3.b

143

1111. RELGIS, Eugen (n. Eisig SIEGLER) (2.III.1895 Piatra Neamţ – 22.III.1987 Montevideo, Uruguay) – poet şi prozator încă din perioada interbelică; între 1946 şi 1947 funcţionar în centrala Ministerului Artelor, membru al secţiei Literare a Comisiei ministeriale de lectură, editură, achiziţii şi premiere (M.Of. nr. 25 din 31 ian. 1947, partea I-a, p. 734);

            vezi siegler 2..2.b

144

1115. RIEGLER, Dinu Emanoil - după război consilier de presă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, la Direcţia Relaţii Culturale cu Străinătatea, până în iunie 1947, când este disponibilizat “pentru economie bugetară” (M.Of. nr. 130 din 11 iunie 1947, partea I-a, p. 4707);

1116. RIEGLER, Emil – din octombrie 1945 secretar cultural I în centrala Ministerului Afacerilor Străine / Externe (M.Of. nr. 241 din 22 oct. 1945, partea I-a, p. 9219);

145

2994. RIZESCU, M. Ion(el) (n. RIESENBERG) (n. 1919 Galaţi) – lingvist şi filolog, profesor la Institutul de Lingvistică, autor de articole în revista Limba Română în anii ’60; coautor al ediţiei 1982 a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române; cu fişă de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr. 35/1963) (menţionat ca evreu în Kuller 2010: 190, 2008: 452 şi C.E. Galaţi444);

146

1135. ROSEN, Gheorghe - după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi cu aceeaşi funcţie la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);

1159. ROŞCA, Marcel (n. ROZEN180) (n. 2.X.1910 Iaşi) – încadrat ca secretar cultural principal în centrala Ministerului Informaţiilor în august 1946 (M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856);

versus

106.Rosen Benjamin, fiul lui Cojocaru Ion şi Monica, născut la data de 13 mai 1957 în localitatea Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Zoran, str. Hagefen nr. 60. (957/2008)

54.ROZEN DOV (8600/2014).

55.ROZEN ELAD (8598/2014).

22.ROZEN MATTY (16754/2014).

48.ROZEN ILAN (93470/2016)

49.ROZEN WALTHER ANDA (93473/2016)

42.ROZIN AVIRAM (100672/2016) Copii minori: 2

77.Rozen Isabela, fiica lui Bernştein Ervin şi Ernestina, născută la data de 3 decembrie 1971 în localitatea laşi, judeţul laşi, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Herzelya, Varburg 6. (3.763/2005) Copii minori: Rozen Gad, născut la data de 18 februarie 2001, Rozen Dor, născut la data de 9 martie 1998, şi Rozen Lipaz, născută la data de 11 decembrie 2006.

147

1121. RÂPEANU, Beniamin (n. ROSENBERG177) (n. 4.VI.1897 Piatra Neamţ) – din mai 1945 secretar de presă grad I în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904); posibilă relaţie de rudenie cu criticul cinematografic Bujor T. Rîpeanu (v. infra);

148

1146. ROSENTHAL, Amalia - după război secretară de presă grad I, respectiv translatoare interpretă-şefă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, la Direcţia Presă, până în iunie 1947, când este disponibilizat “pentru economie bugetară” (M.Of. nr. 130 din 11 iunie 1947, partea I-a, p. 4707; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904);

            vezi la 2.3.c

149

3199. RUDAŞCU, Lelia (d. 1955?) – artist plastic, scenarist (ex. filmul “Căminele de zi ale Apărării Patriotice”, 1945), redactoare la E.S.P.L.A., incinerată la crematoriul “Cenuşa” (v. şi Solomovici 2001 II: 42);

150

3200. RUDEANU, Sadi (n. Ozias Rubin) (1921 Focşani – 1993 Israel) – umorist, satirist, între scriitorii evrei “cu mici concesii” făcute regimului comunist (Kuller 2010: 191, 2008: 453, Solomovici 2003: 328); emigrat în 1973 în Israel; căs. cu Vera (n. Zalţinger);

151

5973. SADOVA, Marieta – director de scenă la Teatrul Municipal Bucureşti în anii ’40-’50, decorată cu “Ordinul Muncii” cls. II-a în 1951;

152

1180. SADOVEANU, Lucia (n. PŞAIT) – în mai 1945 încadrată ca şefă de secţie în centrala Ministerului Propagandei, la Direcţia Culturală; în dec. 1946 detaşată intern ca şefă de cabinet ministerial (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903; M.Of. nr. 112 din 21 mai 1945, partea I-a, p. 4198; M.Of. nr. 290 din 14 dec. 1946, partea I-a, p. 12913);

153

3001. SALZBERGER, Oscar – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658); ulterior şef de lucrări la catedra de economie politică a I.P.B. (1950-?);

154

8a 3202. SAMSON, Aurel (n. Aurel MANDELBROD511) (n. 4.IX.1924 Bucureşti) – operator imagine în domeniul cinematografic, colaborator, inter alia, la peliculele propagandistice Cântecul brazdei (1945), Un an de activitate ARLUS (1945), Procesul criminalilor de război din fostul Guvern Antonescu şi execuţia condamnaţilor la moarte (1946), Cum e Sfatul e şi satul (1948), etc.

8b 2809. SAMSON, A. P. (n. Samson P. ABRAMOVICI) (n. Tecuci, sept.1907) - fost ziarist interbelic la Lumea, Lupta, Jurnalul; membru fondator al Uniunii Ziariştilor Profesionişti în 1919; după război secretar general de redacţie la Momentul şi respectiv Cotidianul (1944-1947)

            versus liste I,II. -vreun copil/nepot cu alt nume           versus liste III ???

155

1191. SANIELEVICI, Alexandrina – din octombrie 1948 şefă de serviciu în centrala Ministerului Învăţământului Public (.Of. nr. 250 din 27 oct. 1948, partea I-a, p. 8551);

156

2814. SĂVEANU, I. Roza – corector-şef la România Liberă, decorată în 1973 cu ordinul Muncii clasa a III-a (Decretul nr. 33 din 27 ian. 1973); soţia publicistului Simion Săveanu?;

157

2851. ŞERBU, I.(gor) (n. Izu SCHECHTER, fiul lui Şaie şi Rebeca (n. Solomon)) (n. 1.X.1934, Bârlad) – redactor la Contemporanul şi Viaţa studenţească (în perioada 1952-1958), emigrat în Israel în 1966, unde îşi continuă activitatea jurnalistică la mai multe publicaţii de limbă română; membru al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română;

158

1216. SCHECHTER, Otto – din iunie 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 125 din 1 iunie 1948, partea I-a, p. 4798);

            vezi 2.2.c

159

1246. SCHULMAN, Maximilian – de formaţie sculptor, după război subinspector general în Direcţia Arte Plastice a Ministerului Artelor, iar din 1948 al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 180 din 6 august 1948, partea I-a, p. 6503);

            vezi la 2.3.c

160

2821. SEMILIAN, Solomon (n. Solomon ŞMIL403, fiul lui Lazăr şi Eti) (2.IX.1902 Brăila – 12.XII.1968 Bucureşti) – ziarist în perioada interbelică în Brăila, apoi în Bucureşti; după război iniţial secretar de redacţie la cotidianul Voinţa Poporului din Băila, ulterior funcţionar în Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) până în 1950, când este arestat şi condamnat pentru spionaj în favoarea Marii Britanii şi S.U.A.404; îşi ispăşeşte pedeapsa la Penitenciarul Jilava (1952-1964);

161

2822. SERAFIN, George - din anii ’50 ziarist, membru al Uniunii Ziariştilor, din 1966 până în anii ’80 redactor-şef adjunct la revista Lumea (v. şi Solomovici 2003: 329, pentru menţiunea identităţii);

162

2824. SEVIANU, Monica (n. ALFANDARI, numită ABRAHAM după primul soţ) (1923-1977) - fostă ilegalistă, soţia lui Igor Sevianu [v. infra], aflată în Palestina între 1946 şi 1948 (după unele surse militar în Irgun), apoi revenită în România, ziaristă în presa comunistă, membră a celebrului grup de evrei care la 28 iulie 1959 a jefuit o maşină a Băncii de Stat a R.P.R., iniţial condamnată la muncă silnică pe viaţă, ulterior cu pedeapsa comutată la 25 ani muncă silnică, graţiată în cadrul amnistiei generale din 1964, apoi emigrată în Israel, unde a murit în 1977; bunica maternă a regizoarei Irene Lusztig (Solomovici 2005 şi 2001II: 111, Goma 2005: 4);

163

6238. SIGRIG, Magi – ziaristă la nivel local, semna poezia “De ziua Scânteii” în nr. 25 din sept. 1949 al publicaţiei procomuniste din Bârlad Păreri tutovene (I.N. Oprea 2007: 133);

164

2829. SOCIANU, Horia (12.VI.1926 – 9.VIII.2009 Arlington, VA, S.U.A.) – în anii ’50 traducător în cadrul Editurii Ştiinţifice, emigrat în anii ’60, stabilit în S.U.A., unde a colaborat la posturile de radio Vocea Americii şi Europa Liberă, specializat în problematica României comuniste (inventariat în Kuller 2008a: 456, Cajal & Kuller 2004);

165

2834. SOLOMOVICI, Teşu (n. Herşcu SOLOMOVICI, fiul lui Iancu (zis “Bucureşteanu”) şi Fina) (n. 1.I.1934, Focşani) – activist U.T.M. şi redactor (sub pseudonimul “Teşu Milcoveanu”, ocazional

şi “Al. Nichita”) la Scânteia Tineretului (1953-1954), ulterior (cu o scurtă marginalizare după evenimentele din 1956 din Ungaria) la Gazeta Literară (din 1957), Munca (şeful secţiei cultură, numit în funcţie de Ecaterina Abraham-Borilă) şi Flacăra; emigrat în Israel în 1964; căs. cu Marta; [dupa 1989- la segmentul 3]

166

1306. SON, Aurel - până în febr. 1949 prim-secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123)

167

3218. SOMMER, Radu (n. Rudolf SOMMER) (1916-2001) – critic literar, eseist, după război redactor la un ziar din Craiova, apoi coordonator al unor volume lexicografice şi al unor lucrări precum Autonomie şi responsabilitate în artă (Ed. Politică, 1969), Teoria înstrăinării omului (colecţia Prelegeri de marxism-leninism, Ed. Politică, 1972), etc. (v. şi Kuller 2008a: 363; FEDROM f.a.);

168

3219. SORBUL, Mihail (n. M. SMOLSKY, fiul lui Anton (polonez, 1845-1910) şi Maria (n. Moscovici, 1860-1915)) (16.X.1885 Botoşani – 20.XII.1956 Bucureşti) – prozator şi publicist în prima jumătate a secolului, după al doilea război mondial colaborator la Scânteia, România liberă, Gazeta literară, Luceafărul, etc. (D.G.L.R., Kuller 2008a: 456);

169

3220. SPIEGELBLATT, Alexander (n. 20 aug. 1927 C-lung Moldovenesc, fiul lui Şmuel) – deportat la muncă obligatorie în Transnistria în timpul războiului, ulterior membru UTM, şi apoi P.M.R.; conferenţiar la catedra de limbă rusă a Institutului C.I. Parhon şi la Şcoala de literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti (1954-1958), membru în comitetul de redacţie al revistei pro-comuniste Ikuf Bletter şi colaborator la Revista Cultului Mozaic, emigrat în 1964 în Israel şi stabilit la Petah Tikva;

170

2835. SPIEGEL, Eduard – redactor la Contemporanul, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 549 din 6 iunie 1967;

            versus

23.Berger Mira, fiica lui Spiegel Meyer-Lupu şi Adela, născută la data de 1 septembrie 1947 în Bucureşti, România, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Ierusalim. (1.201/2007)

21.RIOS SPIEGEL CAROLINA BEATRIZ (31459/2016) Copii minori: 1

22.RIOS SPIEGEL JAVIER ANDRÉS (31468/2016)

23.RIOS SPIEGEL NICOLAS FRANCISCO (31476/2016)

171

2837. STARCK, Otto (fiul lui Jean şi Rebeca (n. Davidsohn)) (n. 11.XI.1930 Bucureşti) – redactor la Ed. C.C. al U.T.M. / Tineretului (1950-1954), apoi la Radiofuziune, publicist, emigrat în Israel în 1984, membru al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română;

172

2838. STEINBERG, Ada – după război, timp de două decenii, traducător al Ed. Cartea Rusă, “între cei mai activi” (L. Constantin 2009: 17), cu titluri precum Muzica sovietică în plin avânt (1951), Torentul de fier (1951), etc

            vezi 2.2.b

173

2839. STELEA, C. Beatrice - la începutul anilor ’60 redactor la Lupta de clasă, decorată cu ordinul Muncii clasa a II-a prin Decretul 550 din 9 sept. 1963;

174

1324. STELIAN, Dinu (n. David STEL) (n. 7.II.1916 Bucureşti) – din mai 1945 şef de birou în cadrul Direcţiei Propagandă a Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 120 din 30 mai 1945, partea I-a, p. 4461; M.Of. nr. 239 din 19 oct. 1945, partea I-a, p. 9167);

175

3222. STERIADE, Tudor [probabil alias] (n. 15.XII.1926 Bucureşti) – în timpul războiului elev la liceul evreiesc “Cultura A”, iar după absolvirea Facultăţii de Filologie, timp de aproape trei decenii (până la pensionare, în 1987), secretar literar al teatrului “Lucia Sturdza Bulandra”; încă în viaţă în Bucureşti (Croitoru 2006: 7)515;

176

1333. STERNBERG, Samson - până în februarie 1949 şef de secţie în cadrul Direcţiei Literare a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);

8719. STERNBERG, Iacob – poet, traducător, regizor al ansamblului teatral “Sidy Thal” în perioada interbelică, unul din cei care după 29 iunie 1940 au plecat în Basarabia Sovietică; rîmas în U.R.S.S. după război;

3224. STERNBERG, I. – autor al compoziţiei muzicale “Imn pentru Stalin” (figurează în lista întocmită de Octavian Lazăr Cosma în 2006);

177

2842. STERNLIEB, Idel – în iulie 1945 numit de către ministrul propagandei membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (M.Of. nr. 147 din 5 iulie 1945, partea I-a, p. 5649);

178

2840. STIEBER, Cleo – iniţial crainică a Radiodifuziunii, începând cu 1958 crainica Televiziunii Române alături de Florin Brătescu (i-a succedat la TVR Marianei Zaharescu, tot evreică) (inclusă şi în Kuller 2008a: 458, cu numele “Stiber”);

179

3225. STOIAN, Mihai (n. Mişu Beniamin FREIBERG516, fiul lui Heinrich şi Paula (n. Schwarzwald)) (25.XII.1927 Galaţi – 13.IX.2005 Bucureşti) – debutează în presă, în ziarul Victoria, în 1946, cu o satiră la adresa lui Iuliu Maniu (articolul “Scenariu pentru un film care nu va fi turnat niciodata”); redactor, încă din timpul studenţiei la Facultatea de Pishologie şi Pedagogie a Universităţii Bucureşti (1948-1951), la reviste pentru copii, apoi redactor şi colaborator la publicaţiile Luceafărul, Gazeta Literară, Tribuna, România Literară; după 1989, autor al unor materiale la Ed. Hasefer;

180

1342. STREITMAN, Luiza – din mai 1945 şefă de birou în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903);

181

3226. STRIHAN, Andrei (n. Osias STRICH517, fiul lui Isac şi Neta) (n. 13.IV.1924, Roman) – critic de teatru, membru de partid; absolvent al şcolii “Jdanov” în 1949, iniţial cadru didactic cu jumătate de normă la catedra de estetică a I.A.T.C., paralel cu funcţia de instructor în cadrul sectorului Literatură şi Artă al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1950-1968), apoi încadrat cu funcţia de bază la catedra de Estetică (până în 1976); cronicar teatral la Contemporanul (1964-1976), colaborator al Radioteleviziunii Române (1964-1977); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (12/1954); decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a; emigrat în 1977 în Israel, unde predă Teoria Teatrului la Facultatea de Arte a Universităţii din Tel Aviv;

182

2845. STUTMAN, N. Idel – în anii ’60 redactor principal la Editura Politică; decorat cu Medalia Muncii Decretul Preşedintelui Consiliului de Stat nr. 729 din 24 octombrie 1969;

183

2846. SUHAIA, S. Sara – ilegalistă (membru de partid din anii ’30), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1251), după război activistă de partid, în anii ’50 redactor la Editura de Stat pentru Literatură Politică şi doctorandă la una din şcolile superioare de partid (C. Lupu 2011; Opriş 2004), ulterior şefă de secţie la Editura Politică; decorată cu ordinul “Meritul Cultural” clasa a IV-a prin decretul nr. 729 din 24 octombrie 1969;

184

3227. SUTER, Emil (n. Witner, fratele lui Ion Vitner) – critic literar şi cinematografic, funcţionar în cadrul Direcţiei Generale a Cinematografiei de pe lângă Consiliul de Miniştri (ulterior Comitetul de Stat al Cinematografiei), publicând în anii ’40-’50 în Viaţa Sindicală, Contemporanul şi Gazeta literară; emigrat în Israel (Solomovici 2001 II: 243); căs. cu Margrit;

185

1357. (?) SZIKACSY, Anton - până în februarie 1949 inspector în cadrul Direcţiei Cinematografie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);

186

2847. SZABO, Eva (soţia colonelului de Securitate Eugen Szabo) – redactor la Scânteia în anii ’50-’60;

187

3228. SZEKLER, Erwin – regizor de filme documentare la studioul Sahia în anii ’50-’70 (în mod posibil rudă cu Mauriciu Sekler (1901-1981), actor şi regizor la T.E.S. Bucureşti);

188

1367. ŞERBAN, Nadia (n. Leonie ZOLLER) - încadrată în mai 1945 ca şefă de secţie la Oficiul de Studii şi Documente al Ministerului Propagandei, din 1946 secretar cultural principal în centrala aceluiaşi minister 1946 (M.Of. nr. 194 din 22 aug. 1946, partea I-a, p. 7840, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903 ţi M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856);

189

8766. ŞLEAHU, Samson (n. Samson ŞLEIZER, fiul lui Herşcu) (20.VII.1915 Călăraşi, Ungheni, Basarabia – 27.III.1993 Chişinău) – ilegalist, în timpul războiului înrolat în Armata Roşie, din 1957 în redacţia revistei Dnester; prozator în canoanele realismului socialist (v. lucrările Tovarăşul Manea (1956), După război (1957), Hăul (1968), etc.);

190

2852. ŞMILOVICI, Max – din 1 decembrie 1947 şef de birou în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029);

2821. SEMILIAN, Solomon (n. Solomon ŞMIL403, fiul lui Lazăr şi Eti) (2.IX.1902 Brăila – 12.XII.1968 Bucureşti) – ziarist în perioada interbelică în Brăila, apoi în Bucureşti; după război iniţial secretar de redacţie la cotidianul Voinţa Poporului din Băila, ulterior funcţionar în Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) până în 1950, când este arestat şi condamnat pentru spionaj în favoarea Marii Britanii şi S.U.A.404; îşi ispăşeşte pedeapsa la Penitenciarul Jilava (1952-1964);

            vezi 2.3.c

191

1373. ŞOIMU (căs.), Ana – din 1948 şefa sectorului Evidenţa Carnetelor şi Documentare din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., în anii ’50 cadru didactic la Academia “A.A. Jdanov”, decorată în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; ulterior emigrată în Israel;

192

2853. ŞTEFAN, I.M. (n. Alexandru Sergiu ŞRAGHER, fiul lui Henri şi Iulia (n. Mandel)) (1.II.1922 Bucureşti – 22.X.1992 Bucureşti) – scriitor şi jurnalist; redactor la Jurnalul de dimineaţă (1946-1947), secretar de redacţie la Studentul român (1947-1948), redactor la Agerpres (1948-1950), la Editura Tehnică (1950-1951), şeful Serviciului Presă din Ministerul Construcţiilor (1951-1961), funcţionar la Centrul de Documentare pentru Construcţii şi Arhitectură (1961-1969), redactor la Magazin istoric (1969-1973);

193

3014. ŞTEFANIU, Alfred (uneori ortografiat şi Sztefaniu) (n. 21 aug. 1917) – membru de partid din sept. 1944, şef de lucrări / lector (cumul) la catedra de economie politică a I.P.B. începând cu 1950 (I.P.B. f.a. p. 41, 52) (dosar Ş/25 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);

194

3016. ŞUGAR-KOVACS, Elisabeta – activist de partid şi lector la Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale “A.A. Jdanov” în anii ’50 (C. Lupu 2011; Opriş 2004, corob. cu Catalan 2007);

195

2854. TACCIU, Elena-Esther (n. ROSENBERG, fiica lui Solomon şi Mera (n. Stashun) (6.XII.1933 Fălticeni) – scriitoare şi critic literar, după absolvirea liceului redactor la Editurile U.T.M. / Tineretului şi pentru Literatură (1953-1955), apoi studentă, ulterior profesoară în învăşământul liceal; membru al U.S.R. pensionară din 1982; emigrată în 1990 în Israel;

196

3236. TAIŞLER, Saul (2.I.1925 Iaşi - 1993) – din 1950, timp de patru decenii decenii actor şi regizor la Teatrul Naţional Iaşi, caracterizat într-un referat din 1953 al secţiei Propagandă şi Agitaţie a comitetului regional de partid Iaşi ca “tovarăş bun, cu nivel ideologic ridicat” (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 42/1953, ff. 29-33); decorat în 1967 cu ordinul “Meriul Cultural” (Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 1015 din 6 noiembrie 1967);

197

3238. TARU, Eugen (n. E. STARCK) (22.IV.1913 Craiova – 5.VI.1991 Bucureşti) – grafician, după război cu desene publicate în Scânteia, Tânărul muncitor, Scânteia Tineretului, România liberă, etc., din 1951 membru al Uniunii Artiştilor Plastici (echipa lui M.H. Maxy), instrument al propagandei regimului comunist, autor, mai ales în revista Urzica (până în anii ’70) al unor satire politice în formă grafică, precum caricaturziarea grotescă a lui Tito ca pe un măcelar cu secure (după conflictul Tito-Stalin), a bancherilor de pe Wall Street ca simbol al capitalismului decadent, acuarela Demascarea chiaburului, etc.; sinucis îbn 1991 împreună cu soţia sa, Iosefina (Kuller 2008a: 366, Prelipceanu 2007: 238; Şuşară 2006 şi 2008: 12, aman.ro, f.a., “Un dicţionar al personalităţilor din Dolj”, etc.);

198

3017. THALER, Iacob (n. 1909, Rădăuţi – 1955 Bucureşti) – fost ilegalist (“comunist categoria A” pe lista Siguranţei în 1941), asistent la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1953); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, iar în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;

2855. THALER, Felicia - în 1949 referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658); în anii ’50 redactor la secţia (viitoarea redacţie) Buletin Special a Agerpres;

199

6603. THEODORU; Vera (GOLDSTEIN) – după război funcţionară în Ministerul Artelor, cu responsabilităţi în domeniul cinematografiei (M.Of. nr. 63 din 15 martie 1946, partea I-a, p. 2355);

200

2856. (?) TITREA, I. Boris – redactor la Scânteia Tineretului, decorat prin Decretul nr. 696 din 6 noiembrie 1964 cu Medalia Muncii clasa a III-a;

201

1404. VARVARA, Bogdan (n. Iosif ROSEN) – în a doua jumătate a anilor ’30 ziarist la Apărarea; după război încadrat iniţial ca secretar de presă în centrala Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), în 1948 promovat consilier în Ministerul reorganizat al Informaţiilor, apoi al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 534);

202

2858. VASERMAN, N. Henrieta (probabil Wasserman) - la începutul anilor ’60 redactor la Lupta de clasă, decorată cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a prin Decretul 550 din 9 sept. 1963;

203

3023. VAGO, Bela - în febr. 1949 încadrat prin decizia ministrului Învăţământului Public asistent de istorie modernă şi contemporană la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii “Bolyai” din Cluj (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1261);

204

2862. VEITH, F. Iulia - în anii ’60 redactor la Editura Politică; decorat cu Medalia Muncii Decretul Preşedintelui Consiliului de Stat nr. 729 din 24 octombrie 1969;

205

1415. VERMONT, Aida (n. Ides GRÜNBERG) – în mai 1945 încadrată ca secretar de presă grad I în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of.nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904);

206

3248. VIDA, Gheza (28.II.1913-11.V.1980, Baia Mare, fiul lui Iosif şi Rozalia) – evreu maghiarofon cunoscut publicului larg mai degrabă în calitate de sculptor; ilegalist (cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2413)); voluntar în războiul civil din Spania (1937-1939), concentrat în lagăre din Franţa, apoi Germania, de unde evadează (1940-1941), stabilit la Budapesta în 1942, redeportat într-un lagăr la Seini, apoi la Köbánya; repatriat în 1945, autor, în paralel cu sculpturile, al unor articole apologete ale orânduirii comuniste timp de decenii523 (Marinescu & Brezezovski 2003: 6 ş.u.; Sugarman f.a.: 25; Adorian et al. 1971: 210; Zbăganu 2001);

207

6712. WALDMAN, Ladislau (fiul lui Ormal) (n. 22.XII.1908) - directorul Bibliotecii Regiunii Crişana în 1960, propus pentru decorare într-un raport din 1961 al Direcţiei Treburilor a C.C. al P.M.R.; probabilă identitate cu:

 vezi 2.2.c

208

3251. WEBER, Wilmos - în iunie 1948 numit prin decizia ministrului Artelor şi Informaţiilor gestionar al Oficiului Naţional Cinematografic la laboratoarele Mogoşoaia (M.Of. nr. 126 din 2 iunie 1948, partea I-a, p. 4822);

            vezi 2.2.c

209

2864. WEISER, Mircea – regizor al Televiziunii încă de la înfiinţare (1956);

210

2867. WILNER, Carol – din 1947 şef de serviciu în centrala Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 134 din 16 iunie 1947, partea I-a, p. 4860);

211

1445. WOLFF, Marcela – până în febr. 1949 secretară de presă II la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);

            vezi 2.2.c

212

6882. ZĂICESCU, Leonard (n. ZILBERMAN) – supravieţuitor al pogromului din 1941 de la Iaşi şi al “trenului morţii”, după război redactor la ziarul procomunist Lupta Moldovei din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 34-35, nr. crt. 29835, 30 aprilie 1948); încă în viaţă în iunie 2011, la Iaşi;

213

6909. ZIMAN, Iosif - în 1953 (în vârstă de 47 ani) redactor şi şeful secţiei Viaţa de Partid la cotidianul local din Cluj Igazság (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 741-4)

214

6928. ZONENREICH / Sonn(en)reich, Sandu - în 1948 redactor la ziarul procomunist Opinia din Iaşi (Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fond Camera de Comerţ şi Industrie 1860-1950, dosar nr.628/1948, ff. 30-31);

2.5 Concluzii

            Datele studiate reflectă procese fireşti, explicabile, omeneşti… Chiar cînd nu a urmărit răzbunarea/căţărarea, evreimea care avea în faţă perspectiva emigrării în masă (creată după 1944 de un context special) a avut mult mai puţine motive decît populaţia autohtonă să evite distrugerea ţării de tranzit (cu care nu s-a identificat), în goana după realizarea intereselor personale şi de grup. Şi-au văzut şi îşi văd de dreptatea/agenda lor, aşa cum ar trebui să facem şi noi, urmărind dreptatea noastră.

            Listele nomenclaturii comuniste evreieşti trebuie corelate cu segmentul 1-  reperînd urmaşi ai vinovaţilor (faţă de noi) care au făcut sau pot face cereri de cetăţenie- acoperiţi de secretizare sau de intimidare.

            Pe de altă parte, observînd aceste liste (semnalînd rechizitoriul Apostu), am pregătit terenul pentru segmentul 4- dedicat despăgubirilor acordate acum evreilor pentru prigonirea din anii 1940-1944;  vom vedea-  prin sute de exemple (care nu fac decît să confirme logica înregimentărilor/cursului evenimentelor)-  că „pensiile speciale” acordate acum persecutaţilor regimului Antonescu refac şi privilegiile „ilegaliştilor”: România (va) trimite în Israel un tribut ocult, păgubitor pentru populaţie (pe care indiscutabil cei ce au legiferat în numele ei nu o reprezintă) răsplătind pe cei care au militat - pînă în 1940- pentru distrugerea, ciuntirea şi aservirea ţării; şi care au realizat acest program, după 1944.

            Singura circumstanţă atenuantă invocabilă/invocată de (evreii) comunişti este că ar fi urmărit (pe lîngă slujirea Moscovei şi zdrobirea rezistenţei fasciste/anticomuniste/antisemite) echitatea socială - ajutîndu-ne să scăpăm de căpuşele care exploatau capitalist poporul. Dar vom vedea, în segmentul 5 că, în paralel cu despăgubirea, după 8 decenii,  pentru reprimarea "romantismului revoluţionar” al unor evrei …. sîntem siliţi (din culise) să „reconstituim” averi denunţate de tovarăşi ca parazitare … altor evrei ajunşi în Israel, urmaşii capitaliştilor îmbogăţiţi între 1840 şi 1940… persecutaţi de… persecutaţii evrei comunişti. 

            Ceea ce va mai impune doi paşi. Primul (intreprins în segmentul 5) e să observăm că straniile (anti-constituţionale, anti-libertare, anti-naţionale, anti-logice) legi de criminalizare ale „antisemitismului” au fost promulgate de slugoii parlamentari tocmai cînd jaful se înteţea- deci au avut ca scop îngreunarea rezistenţei. Şi vom vedea că Ministerul Adevarului Filosemit, întru intimidarea noastră,  a mers pînă la a delegitima, a-posteriori, reacţiile de apărare a înaintaşilor noştri în faţa invaziei/cotropirii dintre 1840 si 1940 (reflectate în mii de texte- ce sînt acum re-epurate/cenzurate).

            În fine, un alt pas e să nu mai credem că toate acestea ar fi întîmplatoare, ele decurgind prea coerent din orchestrata Contrarevoluţie din 1990- ca să nu considerăm că sînt cea mai probabilă explicaţie a neverosimilei răsturnări de regim care … nu a răsturnat stăpînii; subiect abordat în segmentul următor , în care unele explorări (din cadrul celor patru aparate) sînt preluate/continuate, pentru că respectivele persoane/familii şi-au împlinit opera după 1990, adăugînd la vechile vini participarea la deturnarea eliberării României, întru distrugerea, jefuirea şi aservirea ei.