Explicaţii privind
problematica de discuţie īn spaţiul facebook AER
In acest spatiu mi-am propus sa sprijin alierea
fortelor anti-sistem, pentru a se oferi cetatenilor revoltati o solutie
politica. Daca alianta atit de necesara nu se va produce, sa scot in evidenta
cauzele.
Sint bine veniti reprezentantii partidelor care
participa la alegeri (dar nu cele parlamentare sau satelitii acestora). Sint
invitate si partidele inregistrate, care nu pot participa in nume propriu
datorita pragurilor de sustinere prohibitive (care ar trebui schimbate, pentru
a se debloca cresterea unor miscari innoitoare). Si chiar partidele
neinregistrate, care cauta o cale de intrare in actiune. Miscarile civice
active sau intelectualii implicati. Cu conditia sa creada in necesitatea
colaborarii cu altii.
Nu au de ce intra aici suporterii binomului FSN1
(PDL)-FSN2 (PSD) sau a partidelor care simuleza contestatia -ca sa o deturneze.
Nici cei care nu cauta o iesire politica (urgenta), blazatii, insii care intra
in discutii numai ca sa chibiteze, sa se racoreasca (agresind si ironizind) sau
exhibe (perorind pe alte teme), sau liderii unor grupuri care evita dialogul
exterior pentru ca se tem de confruntarea ideilor sau de concurenta.
Ioan Roşca: http://www.ioanrosca.com/
Am explicat scopul proiectului AER si la :
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2012-2
Si arhivez structural discutiile la:
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=47&sid=f960004d3de8a1d96cde3379f96adbe7
1. Cine sint liderii lor si ce forte au grupurile
respective
2. Ce obiective prioritare urmaresc si cu ce
mijloace
3. Ce propuneri fac, pentru numitorul comun
4. Cu ce oferte si nevoi de sprijin vin
5. Ce obstacole impiedica cresterea grupului lor
si asocierea tuturor fortelor
6. Cum s-ar putea realiza coalizarea fortelor
anti-sistem la viitoarele alegeri:
a.) Prin alipirea unor formatiuni, inscrise (PNDC,
PP-CC etc) sau neinscrise (PUR, Lege si Ordine, Dacia, UDDR, etc), care s-ar
cunoaste mai bine dialogind, formind partide mai solide si inscriindu-se in
alegeri folosind sigla celor care au drept de participare
b.) Prin crearea unei aliante electorale
formalizate (a se vedea prevederile)
c.) Prin reperarea unor luptatori anti-sistem pe
care toata lumea sa-i poata sustine si inscrierea acestor pe listele:
- unui unic partid, mic si curat (vehicul pentru
federarea generala)
- doua partide mici si curate (de
"stinga" si de "dreapta")
- trei partide anti-sistem (al treilea fiind
pentru cei care vor o noua cale)
Partidul vehicul garantind (cum?) ca nu va profita
de gazduirea candidatilor comuni pentru a confisca actiunea colectiva.
d.) Prin sustinerea de catre toata lumea a unor independenti, adecvati
scopului comun , care candideaza pe platforma numitor comun. Ceea ce inseamna:
reperarea si alegerea lor, semnarea cu ei a unui contract politic, sprijinirea
lor in stringerea de semnaturi si apoi in campanie electorala.
1.) Crimele regimului comunist au continuat prin
tranziţia fesenistă, luīnd forme noi: deturnarea revoltei din 1989,
uzurparea statului, simularea democraţiei, blocarea justiţiei,
īmbogăţirea vinovaţilor, distrugerea economiei, generalizarea
corupţiei, risipirea resurselor, aservirea ţării, decimarea
populaţiei, intoxicarea mediatică, degradarea
conştiinţelor, etc.
2.) De 22 de ani, romānii nu pot evada dintre
aripile FSN-ului (PSD, PDL etc), cărora rămăşiţele
partidelor satelizate (PNTcd, PNL etc.) şi ceata partidelor-diversiune
(PRM, PPDD etc.) nu le opun rezistenţă reală. Iar
"societatea civilă", monopolizată de veleitari,
colaboraţionişti si impostori, a dezertat de la datoria de a defini
şi amorsa o alternativă. Incīt, oricīt creşte revolta
victimelor, nu se iveşte o ieşire, pentru că nu e ce vota.
3.) Au apărut acum o sumedenie de partide,
mişcări, curente, grupuri - care īncearca, fără mari
şanse, să construiască alternativa anti-sistem
īn jurul lor. E
o iluzie că ar putea emerge o forţă coerentă de
rezistenţă politică, atīta timp cīt media rămīne īn slujba
Sistemului, fiecare contestatar al Sistemului se doreşte Conducătorul
(centrul) valului de eliberare şi nu arată toleranţă pentru
priorităţile diferite ale altora (dreptate socială, refacere
economică, distributism, justiţiarism, libertate, tradiţie,
natură, descentralizare etc.).
4.) Nevoia acută de alternativă poate fi
satisfacută doar dacă firele contestataţiei se īmpletesc trainic
īn acţiuni convergente, stabilind un cadru de colaborare, īn jurul unui
numitor comun adecvat. Conceperea acestuia este sarcina cheie, pentru cei care
īncearcă acum o federare. Ea s-ar putea reduce (de exemplu) la:
răsturnarea de la putere a celor care au condus Romānia īn prăpastie,
urmată de cercetarea şi pedepsirea lor şi de tratarea patologiei
semnalate la punctul 1.
5.) In afară de acţiunile comune, pentru
scopul comun, īn spiritul platformei comune, diversele grupări nu trebuie
să īncerce să-şi impună reciproc vederile, obiectivele,
metodele, agendele. Două armate pot coopera fără a se contopi.
Confruntările şi negocierile pe diverse teme, legitime īntr-o
adevărată democraţie, se pot face după eliberarea
ţării de paraziţi. Mai īntīi, anticorpii, de dreapta şi de
stīnga (elitişti sau populişti, doritori de stat slab sau puternic,
legalişti sau libertarieni, credincioşi sau nu, conservatori sau
progresişti, severi sau glumeţi, etc.) trebuie să-şi
elibereze cetatea-organism, de dăunatorii pe cale de a o răpune.
6.) Grupările cooperante nu trebuie să
se amestece īn organizarea internă a celorlalţi, sau să īncerce
să-i satelizeze, cucerească, deturneze. Procesul de creştere a
formaţiunilor participante poate merge īn paralel cu acela de coordonare
īntre ele, fără să se confunde sau stīnjenească reciproc
(din cauza concurenţei inevitabile, pentru adepţi). Doar cind se fac
liste comune de candidaţi, toată lumea trebuie să impună
criterii de calitate conforme platformei partajate. Cu democraţie
internă. Un lider care domină formaţiunea proprie, īmpiedicīnd
emergenţa contribuţiilor altor colegi, ar trebui dat la o parte de
aceştia. Dacă nu o fac, rezultă găşti monopolizate,
care trebuie īndepărtate din Federaţie, căci nu exprimă o
comunitate. Aş recomanda chiar să nu fie cooptate īn federaţie
persoane individuale, neīnscrise măcar īntr-o grupare. Obsesia
"personalităţilor" nu ne-a dus nicăieri. E nevoie de
idei partajate.
7.) Accelerarea acţiunii ar putea viza
apariţia fulgeratoare a unei alternative, pentru alegerile apropiate.
Foarte greu, dar ar merita īncercat. Chiar dacă nu s-ar reuşi,
concreteţea ţelului imediat ar fi un bun calibrator/catalizator
pentru curentul de perspectivă. Trebuie īnsă studiate atent legile
electorale, pentru a se dirija corect sinergia, evitīndu-se risipa
isterică de civism, care duce la demobilizare. Daca nu se găsesc alte
soluţii, se poate recurge la susţinerea colectivă a cīte unui
independent, de maximă credibilitate. Dar strategiile rămīn de
discutat.
8.)De evitat clasica discuţie
saţioasă despre numele federaţiei. Numai ca să-mi completez
propunerea, relansez sintagma propusă īn 2004 (cu ocazia protestului de la
Montreal- vezi platforma completă la
http://www.piatauniversitatii.com/paer/): Acţiunea pentru Eliberarea
Romāniei (AER). Organizarea impune folosirea unor mijloace mixte: īntīlniri
fizice, email, chat, forumuri (pentru a se crea un fagure ideatic explorabil),
folosindu-se instrumente volatile de gen facebook doar pentru
atenţionări. Pentru a lansa un proces de genul celui descris aici
sumar, am creat grupul AER pe facebook şi forumul AER:
http://www.facebook.com/groups/367470513272109/
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=47.
Dacă iniţiativa stīrneşte interes,
voi găsi şi administratori adecvaţi. Putem sprijini şi īn
spaţiile AER orice īncercare analogă, făcută de altcineva,
īntr-un alt spaţiu, ca: Green, Directia nouă īn politica
romānească, Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA!, Alianta Cetatenilor,
Alternativa Civica, Fără PSD+PC, PD, PRM., HAI SA SCHIMBAM ROMANIA,
Mişcarea Euro-Civică Romānă, Miscarea IREDUCTIBILILOR , Miscarea
Liniara spre Libertate, MISCAREA ROMANIA ALTFEL - FORTA NATIUNII, Partidul
Reīntregirii Naţionale, Partidul Unirii Romanilor-PUR, Patriotii,
PCCSIADNADC- Partidul Celor Care S-ar Intoarce Acasa, Proiectul Crestin Democrat,
Romania fara EI! (Romania without THEM!), Sansa pentru Romania, Grupul
Civic-Liberal - grupul romanilor liberali fara de partid, Vocea Romaniei, VREAU
O TARA CA AFARA, Infiintare Partid, Uniunea Democratică a Romānilor din
Romānia, Partidul Poporului PP-LC , Noul Partid Federal
9.) Amorsarea procesului de federare (stabilirea
platformei comune şi a metodologiei de sprijin) este problematică,
dacă iniţiatorii cheamă la dialog pe ceilalţi īn grupul
lor, pentru a se uni īn jurul lor. Şi dacă bīrfa, vanitatea, pizma,
suspiciunea, obtuzitatea, care rod coeziunea, nu sīnt strunite cu
hotărīre. Deschiderea fertilă se poate combina cu intransigenţa
cu rost- dacă se dispune de discernămīnt. De exemplu, e firească
respingerea celor care au avut poziţii de decizie pīnă acum, sau s-au
īmbogăţit murdar, dar poate nu şi a celor care au fost doar
simpli membri ai unor partide, pe perioada cīnd acestea nu erau la putere.
10.) Personal, nu mai sīnt dispus să mă
implic, decīt punīndu-mi experienţa şi credibilitatea īn sprijinul
formării unui eventual bulgăre şi oferindu-mi părerile
celor interesaţi. Nu mă explic aici, dar pot garanta că mă
voi ţine de cuvīnt. Cine mi-ar observa activitatea, ar vedea ca mi-am
risipit 22 de ani īn van. A venit rīndul altora sa intervină. Sper că
veţi vedea, īn declaraţia mea fermă că nu vizez nici o
poziţie (nici măcar de "arbitru"), un semn de
prudenţă, ci garanţia lipsei intereselor personale īn lansarea
acestui mesaj.
Ce NU īmi propun īn acest spaţiu:
1.) Nu vreau să punem la cale o
revoluţie, o lovitură de stat, o dictatură militară , etc.
Nu numai din prudenţă, pentru a nu intra sub incidenţa codului
penal actual şi justifica eventuale represalii. Ci mai ales pentru că
nu cred nici īn şansele, nici īn rostul unor astfel de aventuri, īn
contextul Romāniei de azi. Voi da explicaţii īn altă parte. Cei
dezamăgiţi de această poziţie īşi pot căuta īn
altă parte asocierile.
Eu am īn vedere doar revoluţia politică:
ridicarea unei mişcări noi, care să propună romānilor un
program ferm si coerent de eliberare a instituţiilor, de uzurpatorii care
au acaparat Romānia, distrus economia, blocat justiţia, jefuit
populaţia şi aservit ţara - delicte grave ce trebuie combătute
şi penalizate. Programul fiind propus şi explicat continuu
populaţiei, susţinut şi din poziţia de opoziţie,
pīnă la atingerea majorităţii, cīnd aplicarea lui devine
posibilă şi chiar obligatorie - īn mod democratic. Numai
mandataţi de cetăţeni conştienţi putem corecta
regulile jocului.
2.) Nu doresc ca o astfel de mişcare să
fie organizată aici, detest astfel de ambiţii vane, din cauza
cărora nu reuşim să opunem crescător rezistenţă
faţă de falsa democraţie. AER nu este o formaţiune sau un
grup, ci doar o acţiune de sprijinire a unui eventual curent de
federalizare, de punere īn contact a grupurilor care vor democraţie
reală, evadare din farsa multipolară fesenistă care distruge
Romānia. Grupuri care deocamdată nu reuşesc să se cunoască,
sprijine, coordoneze, respecte, unească . Militez pentru alierea acestor
grupări, dacă există şi sīnt conduse de persoane
responsabile şi lucide, īn proiecte concrete, pentru alcătuirea unei
mase critice care să dea īncredere romānilor- că au īn fine o
alternativă, că nu mai au de ales īntre degetele aceleiaşi mīini
rapace.
3.) Nu doresc să conving pe nimeni să
continue sau să oprească lupta de emancipare (combatere a
patologiei). Face fiecare după cum īi dictează conştiinţa.
Chiar eu nu sīnt optimist , avīnd īn vedere experienţa mea şi istoria
recentă, dar īncerc sa-mi fac datoria pīnă la capăt, īnainte de
a mă retrage de pe un front pe care am aşteptat atīta timp
combatanţi. Cred că trebuie să nu cedăm disperării,
dar nu e bine nici să ne irosim forţele īn van, din entuziasm naiv
sau patima orbitoare. Pledez pentru responsabilitate lucidă, contra
simplismelor şi superficialităţii.
Voi expune insistent obstacolele care stau īn
calea īntreprinderii pe care am dori-o, cu riscul să scot din fire
musafirii. Nu văd altă cale de a aborda o problemă
complexă, decīt de a o īnţelege īn profunzime. Mai bine nu īncerci -
dacă nu ai şanse, īţi menajezi forţele pentru un moment mai
bine pregătit... sau īţi reduci pretenţiile. Sau faci altceva -
care te īmplineşte.
Dacă nu reuşim să convingem
populaţia că ar putea trăi altfel, atunci măcar, conlucrīnd
la o problema teribil de grea, să ne simţim mai puţin singuri.
Insistenţa domnului Gilbert Dragoş
Dumitru, care doreşte ca Acţiunea pentru Eliberarea Romāniei să
devină o mişcare coerentă, centrată aici, scoate īn
evidenţă ambiguităţi ale demersului meu, obligīndu-mă
la explicaţii suplimentare.
Folosirea sintagmei substantivale,
prescurtată AER, lasă loc nedeterminării privind intenţia
mea imediată sau finală. Cea mai bună dovadă este că,
atunci cīnd am lansat-o prima dată , după manifestaţia din 2004
la Montreal, era mai curīnd vorba de "Haide să eliberăm
Romānia!":
http://www.piatauniversitatii.com/paer/
Şi la fel strigasem din 1990 pīnă atunci
Dar acum mi-am propus altceva, mult mai modest
şi totuşi, probabil, īncă mult prea ambiţios
.
"Acţiunea de eliberare a Romāniei" are loc unde se
găseşte cineva care şi-o asumă, este un fenomen fără
legătură cu mine sau cu teoriile mele, un ansamblu de făptuiri
la care eu doar fac referinţă generic, căreia īi este
dedicată acţiunea mea explicativă, de constituire a unui sistem
de cercetare colectivă civică.
S-au cerut multe, patetic, in Piaţa
Universităţii, īncepīnd cu "Jos Comunismul!"
.Am vrut
şi eu, ca atīţia alţii să punem capăt non-combatului
care permite distrugerea Romāniei, fără nici o rezistenţă.
Să iasă gīnditorii la acţiune şi să īnceapă
activiştii să gīndească. Dar gīnditorii nu mai ies, văzīnd
cit de bezmetic se acţionează iar activiştii nu-i mai
solicită, vazīnd cīt de egotici sīnt.
Dar ce īnseamnă toţi aceşti
"să luptăm", "ar trebui pornit", "lucru de
făcut", "faceţi asta!"- acoperiţi cu substantive
ca "ieşirea", "lupta", "acţiunea"? Cum
de nu a ieşit nimic din atītea strigăte şi īndemnuri? Cum de
sīntem īn acelaşi punct deşi reclamăm continuu urgenţa, la
fel de dezbinaţi după nenumărate apeluri la unire, de
neputincioşi după atītea scremete combative? Cum de nici istoria nu a
copt o condiţie umană mai frumoasă?
Deja īn plaforma AER, semnalată mai sus, am
īncercat să abordez aceste īntrebări privind ineficacitatea
noastră, fără a-mi da seama că dau demersului meu un sens
nou, prioritar analitic. Că īntre timp, eu vreau să īndemn la
cooperare īn īnţelegerea unei probleme, pentru ca apoi, cine vrea, să
o rezolve, folosind clarificarea obstacolelor pe care pīnă acum nu le-am
tratat adecvat.
Astfel am ajuns la lansarea acestui spaţiu
facebook pentru a intra īn contact cu alţii care simt nevoi similare,
operaţie pe care, dacă apar suficienţi parteneri, să o
completez cu lansarea unui forum care să poată susţine o
discuţie bine structurată despre strategia deblocării
acţiunilor pentru eliberarea Romāniei.
Deci de data aceasta, apelul meu a devenit
"Haide să discutăm despre cum ar trebui să acţionăm!"
- şi admit/constat că lucrul acesta creează confuzii şi
dezamăgiri.
Nu prea dau peste colegi, care să fi ajuns
şi ei la concluzia că ar trebui să gīndim temeinic,
īmpreună, īnainte de a ne mai agita steril. Dimpotrivă , văd
că s-a adīncit pripa , probabil din uzură , īncīt nici măcar cei
care au trăit rispirea ocaziei din 1989 nu par a fi tras lecţiile de
rigoare. Iată-i rispindu-şi ultimele puteri īn războiul dintre
ramurile FSN
. Ceea ce face analiza profundă a situaţiei şi mai
necesară.
Deci pecizez, cu scuze dacă am fost neclar,
că spaţiul AER si forumul AER nu sint acţiuni directe de
eliberare a Romāniei ci instrumente pentru sprijinirea discuţiei despre ce
e de făcut ca să crească un curent de eliberare. Numai atīt- vor
spune oamenii de acţiune? Ar fi grozav dacă am putea face bine
măcar atīt- aici. Restul să facă fiecare unde şi cum crede
că e bine.
Dominaţia mafiei este din cīnd īn cīnd
scuturată de revolte populare, orbeşti. Lideri providenţiali tot
apar, vor apare īn continuare. Se va găsi cine să se arunce īn
volbură , stīrnind entuziasmul celor care aşteaptă
căpetenii. Aş fi mulţumit dacă unele dintre ele si-ar
īnţelege mai profund menirea sau şi-ar ameliora mijloacele, ca urmare
a discuţiilor despre AER.
Dar pentru că aşa ceva să se
poată īntīmpla, ca nimeni să nu se creadă capturat, trebuie
să fie clar că aici nu este cartierul general al unei
mişcări, unde se fixează obiective, ci o īncercare de a instala
un sistem de sinapse, pentru cei care simt nevoia să coopereze mai bine
structurat , īn acţiune sau īnţelegere, cu grupări similare, īn
vederea răsturnării regimului putred. Operaţia finală
vizată neputīnd fi decīt
radicală. Patologia socială trebuie
tratată viguros. Pentru ca acest lucru să fie clar, am folosit
premeditat cuvīntul "eliberare", care trimite direct la
experienţele de scoatere a unei ţări de sub dominaţie
externă şi parazitare internă, prin insurecţie,
răscoală sau revoluţie politică .
Īn contextul actual, am īnceput discuţia cu a
treia cale, a ridicării unei formaţiuni cu platformă
revoluţionară, pe care populaţia nemlţumită să o
impună democratic, prin alegeri.
Pentru că, pe de o parte, nu am multe de spus
despre revoluţiile de stradă şi pe de alta, mă
stupefiază că de 22 de ani nici măcar nu se īncearcă o
eliberare pe cale politică, varianta cea mai constructivă şi mai
legitimă.
Ioan Roşca, 2 August 2012
M-am abţinut pīnă acum de la a face
propuneri de măsuri pentru salvarea Romāniei sau chiar pentru numitorul
comun al platformei pe care s-ar putea federaliza forţele care doresc
eliberarea ei. Am expus de mai multe ori motivele pentru care nu avansez eu
astfel de idei aici, deocamdată:
- să nu defocalizez/deturnez discuţia de
la tema ei principala: care sint motivele pentru care nu apare o
alternativă politică antisistem şi cum pot fi contracarate?
- să nu creez suspiciunea că aş
vrea să-mi impun plaforma politică personală, captīnd īntīi
interesul, prin insistenţe ipocrite pe tema agregării.
Īntre timp īnsă, constat că se produc
alte fenomene nedorite:
- unii au impresia că nu am nici o
idee-părere despre cum ar trebui abordate problemele pe care le ridic,
ceea ce e injust, pentru cineva care se străduie de atīta timp să se
gīndească şi la soluţii
- alţii au impresia unui puternic negativism,
reducerii la critici fără dorinţă de construcţie, ceea
ce nu corespunde poziţiei mele axate pe realism si căutare de
profunzime.
Fără a părasi intenţia
meodologică de a nu discuta īncă soluţiile, ci a repertoria
īntii problemele cu care ne īnfruntăm, dau aici un exemplu de cum văd
eu continuarea procesului analitic, adică formularea unor căi de
rezolvare. Am ales tema īmprumuturilor īnrobitoare, din lista celor peste o
suta de fişe pe care le am īn lucru, de mulţi ani:
Ce am putea face pentru remedierea acestei boli?
1- să combatem energic si inteligent
propaganda pentru īmprumuturi la cămătari internaţionali
geostrategici, explicīnd clar publicului neiniţiat cum işi fac
lucrarea nocivă.
2- să clarificam criteriile de clasificare a
cazurilor īn care merită să faci īmprumuturi: cīnd ai garanţia
că banii nu sīnt sifonaţi de mafia care paraziteaza statul şi
că proiectele finanţate astfel aduc, cu probabilitate mare,
cīştiguri (văzute īn ansamblul efectelor socio-economice) mai mari
decīt dobīnzile; sau cīnd există o situaţie de calamitate care
reclamă o intervenţie salvatoare.
3- să lămurim problema metalegală a
īmprumuturilor făcute de o generaţie, īn contul alteia. Să
milităm pentru ca publicul să īnţeleagă ce este īn neregulă
moral aici şi ce este toxic pentru destinul unei naţiuni. Să
promovăm si să concretizăm principiul: cine īmprumută
şi foloseşte - răspunde şi plăteşte. Nu se poate
să trăim pe spatele strănepoţilor noştri.
4- să lămurim problema "datoriei
odioase" făcute de reprezentanţi ai unui stat īn interesul unor
speculatori externi şi a unor căpuşe interne (sau pentru
achiziţii utilizabile īmpotriva poporului). Observind cazul Islandei sau
al Ecuadorului, să statuăm principiul anulării acestor datorii
publice, făcute īn interes privat şi să īl īmplīntăm īn
Constituţie. După care, să intărim prevederile codului
penal pentru penalizarea celor care pun la cale jefuirea populaţiei prin
astfel de manevre.
5- Să nu ne limităm la aplicarea
punctului 4 către viitor ci să īl folosim fără timiditate
pentru anularea unor tranzacţii odioase făcute in trecut prin care
Romānia a fost jefuita de sus. In acest scop sa facem Comisii de Audit riguros.
6 - Să formulăm clar in Constituţie
şi īn legi faptul că orice īmprumut făcut pentru Romānia nu
poate fi condiţionat de clauze īn afara obiectului său concret .
Orice grup de interese care īncearcă să ne impună măsuri
antisociale sau antinaţionale īn numele plăţii unui īmprumut,
să aibă de a face cu prevederile legii de la noi, adică să
poată fi condamnat penal.
7 - Să impunem īn Constituţie
interdicţia absolută ca să se poată face īmprumuturi īn
interes public, cu clauze secrete. Chiar si discuţiile preliminare trebuie
să fie integral publice.
8 - Să impunem īn legi criterii clare de
selecţie a īmprumutătorilor, cu prioritate pentru interesul,
autonomia şi sudura comunităţii naţionale. Oricīnd să
fie preferat īmprumutul de la populaţie (bonuri de tezaur, bănci
populare, etc.)
Sper ca acest exemplu sa sugereze cum vad eu
partea constructivă a problemei platformei unui partid antisistem,
cuprinzind astfel de proiecte de masuri pe toate punctele de interes . Si de ce
nu īnţeleg ce vor agitatorii civici apolitici. Cum vor ei sa rezolve
problemele daca nu susţin o formaţiune care să impună in parlament
astfel de legi? Observaţi de ce toată lumea evita astfel de
precizari: de frică. Cine mai vine īntr-o mişcare care-şi
trădează astfel de intenţii? Roiul mercenarilor şi
agenţilor va demasca imediat "populismul" acestor măsuri.
Etc
Ca atare eu voi reveni la tema spaţiului AER:
de ce nu apare o alternativă antisistem autentică ?
Ioan Rosca, 10.08.12
Analizīnd discuţiile care au avut loc īn
grupul facebook AER
(http://www.facebook.com/groups/367470513272109/)
de la īnfiinţare pīnă acum, constat
că nu am reuşit să īmi fac īnţeleasă metoda de
abordare a problemei eliberării Romāniei- īn acest proiect de cercetare
colectivă. Drept pentru care, revin cu o explicaţie de sinteză,
care ar trebui să permită fiecăruia să aprecieze dacă
merită sau nu să participe la acest dialog.
O ţară poare fi ocupată, un stat
poate fi uzurpat, o comunitate poate fi capturată , un organism social
poate fi cotropit viral īntr-o varietate de moduri şi cu multe grade de
profunzime. Deja aici apar diferenţe de percepţie, unora
situaţia noastră părindu-li-se tolerabilă, sau nu foarte
diferită de ce trăieşte omul, dintotdeauna, peste tot. Eu sīnt
printre aceia care simt ca ne surpă o catastrofă - care combină
degenerarea globală cu una locală. Unul din scopurile mele este
să amintesc (scot īn evidenţă) gravitatea agresiunii la care
sīnt expuşi cetăţenii Romāniei, adīncimea patologiei sociale de
combătut, greutatea sarcinii de īnsănătoşire a sistemului
colectivităţii parazitate.
Dar de constatarea bolii
avem parte din plin.
Importante sīnt demersurile pentru vindecare.
Eliberarea ar putea avea loc (poate fi
concepută, sau īncercată) pe mai multe căi:
1 prin victoria īn alegeri a unei formaţiuni
politice care să susţină o platformă de eliberare
2 prin revoltă populară,
răscoală , insurecţie, revoluţie, război civil
3 pe cale
moral-informaţional-educaţională, printr-un val de modificare a
conştiinţelor
4 prin reforme economice - redistribuirea averii
care dă puterea- unei pături mijlocii
5 prin alianţe internaţionale cu
forţe mai eficace, aflate īn luptă similară
6 prin comploturi subterane, urzite īn cine
ştie ce organizaţii secrete
7 prin lovitura de stat şi dictatură
militară
8 prin uzura şi decăderea mafiei
acaparatoare
etc
Impresia adepţilor unora dintre aceste
căi (politică, revoluţie, educaţie, distributism, activism
mondial, complot, armată, uzură, etc.) că eu aş crede numai
īn calea 1 şi că scopul spaţiului facebook AER e să militez
pentru ea- este total greşita, rezultat al unei īnţelegeri superficiale.
Nu pledez pentru calea 1 ci vreau să
discutăm despre ea temeinic, ca un posibil drum spre ieşire.
Sīnt perfect conştient că situaţia
este prea complexă pentru ca abordările simpliste să aibă
şanse şi īncerc să semnalez efectul acestei
complexităţi. Este neproductiv a vedea căile 1-8 drept
concurente , antagonice, exclusive, să pledezi contra uneia (şi
există slăbiciuni īn toate) īn apărarea alteia (şi
există argumente pentru toate)- īn loc să meditezi la modul īn care
ar putea (ar trebui) să fie īntărite şi īmpletite.
Eu explorez o strategie de limpezire a
subiectului, rugīndu-vă continuu să nu ne rătăcim de la ea.
Pornind de la īntrebarea de bază (scopul fundamental) : "Cum am putea
elibera Romānia?", pusă īn trecut, am atacat acum o īntrebare
derivată: "De ce nu se īncearcă, cu adevărat, calea
eliberării democratice?".
Īnainte de a fi decimaţi īntr-o
revoluţie care să scoată deasupra un nou val de profitori, sau
de a ne măcelări īntr-un război civil, sau de a ne educa
invers
decīt ne īnvaţă viaţa toxică, sau de a īmpărţi
echitabil avuţia comună, sau de a complota īn subterane īmpīnzite cu
securişti, sau de a instala-militar o dictatură, sau de a
aştepta decesul natural al căpuşei - de ce nu īncercăm
calea pe care sistemul o pretinde deschisă?
Ea pare principial simplă (clară):
1a. Strīngem rīndurile, noi cei revoltaţi de
cum merg lucrurile (contestatarii antisistem) şi formulăm
īmpreună un Program al schimbării. Găsim numitorul comun care ne
permite agregarea (evitīnd ceea ce ne contrapune), īl limpezim , completăm
şi promovăm;
1b. Construim o formaţie politică (prin
federarea/alierea grupurilor interesate de eliberare) o organizăm,
promovăm , urcăm pe scara popularităţii. Concepem contracte
politice care să nu permită trădarea programului;
1c. Participăm la alegeri īn cadrul dat,
luptīnd -īn paralel- pentru schimbarea cadrului (eliminarea obstacolelor puse
īn calea creşterii formaţiunilor antisistem autentice) ;
1d. Intrată democratic īn parlament, īn
primarii, īn alte instituţii, mişcarea de eliberare īncepe să
acţioneze īn spiritul programului, putīnd să īl realizeze complet-
şi legitim- după ce cucereşte majoritatea.
Este clar că ne īmpiedică obstacole
redutabile să realizăm acest scenariu, din moment ce nu am
reuşit nici un pas īn această direcţie, aparent liberă, de
22 de ani.
Este fundamental să īnţelegem ce ne
blochează, īn toate cazurile:
A. Ca să putem depăşi obstacolele,
atacīnd şi realizīnd calea 1- dacă se poate;
B. Ca să nu ne mai irosim energia şi
timpul militind pentru calea 1 - dacă nu se poate;
C. Ca să ne ducem bine orientaţi spre
căile celelalte, după ce am dovedit ca nu avem de fapt soluţia
democratică;
D. Ca să ne īnţelegem condiţia
politică.
E jalnic să ajungi la carnagiu
numai din
cauza neputinţei de a organiza o eliberare politică. Şi nici nu
eşti legitim acaparīnd puterea aşa - chiar dacă pretinzi că
reprezinţi "poporul".
Pe de altă parte, īnţelegerea
solidă a situaţiei noastre reale e utilă chiar şi īn cazul
răspunsului negativ la problema derivată. Dacă DEMONSTRAM
că, īn ciuda aparenţelor, NU SE POATE ELIBERA ţara īn mod
democratic, teza legitimităţii sistemului este spulberată !
Dovedind că sīntem īntr-o capcană
acoperită cu falsuri "democratice", am justifica, prin
legitimă apărare, metodele celelalte - inclusiv a
răsturnării violente. Am deconspira adevărata conspiraţie.
Am justifica asaltul primitiv al unei puteri care nu ne-a permis să
coagulăm civilizat voinţa unei majorităţi menţinute īn
confuzie paralizantă.
Īnsă agenţii conservării
structurilor de care profită paraziţii noştri vor face totul ca
să nu ne lămurim. Inclusiv boicotīnd discuţii ca aceea din
spaţiul AER.
Ioan Roşca, 24 august 2012
Am īncercat să-mi găsesc parteneri
romāni pentru cercetarea despre īnsănătoşirea Romāniei.
Există mulţi critici ai sistemului
actual, care sīnt covinşi că sīntem victimele relelor intenţii,
ale maşinaţiunilor profitorilor, ale comploturilor, sau ale regulilor
nocive de joc socio-politic-economic-intelectual. Dar prea puţini dintre
aceştia sīnt dispuşi să studieze atent şi piedicile
ne-premeditate, īn calea instalării unei lumi mai bune, viciile de
principiu ale socialităţii, efectele animalităţii,
individualismului, nihilismului sau gregarităţii, patologia fenomenelor
sociale, limitările antropologice
si aporiile (paradoxurile, ambiguităţile, īnfundăturile)
conceptuale. Denunţă īnşelăciunile politice, bancare,
mediatice, criticind abuzurile constatabile - dar nu simt nevoia (nu au
capacitatea) de a propune soluţii, ceea ce i-ar sili să dea
faţă cu celălalt tip de probleme, care nu se rezolvă nici
după ce am scăpa de escroci.
Pe de alta parte, de regulă, nu-i vedem
implicīndu-se īn critica frontală a şarlataniei celor puternici, pe
cei capabili să deceleze probleme mai fine ca : paradoxul prizonierilor (raportul
īntre interesele personale şi ale comunităţii); efectul
suprapopulării sau al gravitaţiei egotismului - asupra
moralităţii; efectul discrepanţei comerciale dintre
producţia de bunuri artizanale - la bucată, cele fabricate īn
masă dar cu consum de resurse,
şi produsele intelectuale ( reproductibile ilimitat, fără
costuri); efectul varietăţii opiniilor şi intereselor asupra
legitimităţii şi suportabilităţii compromisului social
- pe masură ce suprafaţa de decizie comună este mai mare;
efectul organizării vieţii la scară mare asupra
posibilităţilor de supraveghere reciprocă - intru veghea
morală; contradicţia dintre bunăstarea unui grup şi a celor
adverse (la ultim nivel, dintre umanitatea servită şi restul
vieţuitoarelor folosite); rolul ameninţărilor externe
(imperiale, corporatiste, etc.) īn determinarea coagulării excesive, care
scoate din cursa economică şi politică entităţile
colective mici; contradicţia dintre autonomie şi integrare; efectul
plasticităţii limbajului, fragilităţii valorilor şi
fabricabilităţii sensurilor; bumerangul formalizării
vieţii, īntru evitarea arbitrariului, absenţa unui capăt prim al
cercului vicios, efectul nociv al conştiinţei conştiinţei
asupra candorii axiologice etc. etc.
Ambele categorii de intervenienţi au de pierdut
din cauza reducţionismului care-i face să neglijeze cealaltă
latura a problemei politice.
Contestatarii superficiali - se compromit (devin
necredibili) eludīnd faptul că există şi obstacole obiective redutabile īn calea instalării
unei societăţi juste, frumoase, reuşite. Rămīnīnd īn zona locurilor comune (a
denunţării repetitive a incorectitudinilor puterii), dīnd
explicaţii puerile sau incomplete (deci incorecte) a fenomenelor supărătoare, perorīnd găunos despre
"revoluţii" (fără a putea pune pe masă un proiect
de societate), ei sīnt uşor de neutralizat de către
propagandiştii puterii- care nu au decit să le scoată īn
evidenţa erorile de raţionament şi simplismul cronic.
Analiştii colaboraţionişti - se
compromit (devin necredibili) eludīnd faptul că, pe līngă fenomenele
de principiu disecate, există minciună, farsă, manipulare,
īnşelăciune, domesticire, complot, abuz, uzurpare - care au un rol
esenţial īn blocarea drumului către mai bine. Cum -īn genera - nu e
vorba de cugete banale (īn afara de cazul mercenarilor ideologici de
duzină), este foarte probabilă premeditarea acestei eludari
laşe, cu sens opus faţă de cea a activişilor
(circotaşilor) compulsivi.
Evitīnd să supere structurile de putere,
propovăduind inexorabilitatea istoriei şi inexistenţa unor
vinovaţi nominalizabili, teoreticienii "neutri" surpă
credibilitatea eventualelor lor observaţii corecte privind carenţele
fiziologiei sociale.
Eu militez pentru īmpletirea acestor două
abordări a problemei politice. Caut colegi care să ştie că
sīntem şi victima unor fărădelegi distructive dar şi a unor
probleme grele, fără de soluţie (pīnă acum). Impletirea
aceasta e necesară şi pentru că profitorii (paraziţii
parcului uman) folosesc din plin limitele
operaţionalizabilităţii ideilor de dreptate, corectitudine,
solidaritate, calitate, rechinii īnoată abil īntr-un ocean de
confuzii.
Constatīnd cīt de puţin sīnt inţelese
modurile īn care limitările intrinseci (perene sau contextuale) ale
socialităţii sint exploatate parvenitist, şi cīt de expresiv
este eşecul căutărilor politice- īn istorie, am ajuns la
concluzia că problema pe care revoltaţii ar dori-o rezolvată
trebuie īntīi īnţeleasă mult mai bine.
De ce nu am reuşit să facem nimic de 23
de ani , de cīnd ne văităm/zbuciumăm că Romānia e distrusă
şi ar trebui salvată, eliberată de dăunătorii
dinăuntru şi dinafară, care o răpun- ca să o
poată jefui mai eficace? De ce, pe
de altă parte, nici īn jurul nostru , īn lumea
"civilizată", socialitatea nu merge spre bine, modernitatea
luīnd direcţii coşmareşti, condiţia umană
degradīndu-se, cadrul putred internaţional neoferind Romāniei şansa
de a se īnsănătoşi nici dinspre exterior.
Dimpotrivă, contribuie la amplificarea
bolilor interne, dedīndu-se pofticos la ciugulirea muribundului. Trebuie să existe nişte motive
pentru acest insucces colectiv monumental, pentru ca această
prăbuşire īn hău a conştiinţei aspirante spre īnalt,
nişte piedici redutabile , vizibile sau invizibile (mai
exact-īnţelese şi neīnţelese) care īmpiedică salvarea.
După două decenii de zbucium steril
şi nenumărate irosiri şi erori, mi-am spus ca aş mai putea
contribui doar studiind sistemul acestor dificultăţi, la care stau cu
spatele cei care cred (sau pretind
) că sīnt īn căutarea unei soluţii.
Mi-am propus să lucrez metodic, cīt mai riguros posibil (īntr-un domeniu
expus erorii, relativităţii, ambiguităţii,
fluidităţii, interpretabilităţii), stabilind un catalog al
obstacolelor din calea emancipării noastre. Nu am motive să fiu optimist
privind utilitatea imediată a demersului meu, sau vanitos - privind
importanţa lui. Dar atīt mi-a mai rămas de făcut pentru o
imaginară viitorime īn căutarea ieşirii către nobleţe,
care ar putea folosi şi munca mea (sau a altora care ar folosi-o īn documentare),
īn bucătăria ei analitică.
Nu ştiu cum putem īntoarce spirala
degenerativă (oameni tot mai răi şi urīţi producīnd o
realitate tot mai urīta condusă de reguli de joc tot mai rele, care produc
oameni şi mai răi/urīţi) īncīt să plece pe dos: reguli tot
mai bune/drepte , care să producă o realitate tot mai frumoasă,
care să producă oameni tot mai
buni, care să producă reguli şi mai bune. E o
problemă de o complexitate zdrobitoare,
pe care nărăviţii simplismului o atacă steril,
sperīnd ca oamenii mai răi vor face miraculos reguli mai bune, sau că
regulile mai rele vor face miraculos oameni mai buni. Depăşit total
de o asemenea provocare (īncă nerezolvată acceptabil, de mii de ani),
m-am retras pe poziţia de a contribui la abordarea ei raţionala.
Lucrarea concretă pe care o am in vedere, ca
livrabil, īn spaţiul AER, ar urma să fie compusă din două
părţi:
1. Lista obstacolelor īn calea eliberării -
expuse pe scurt, dar structurat (vezi o
versiune de lucru la
https://www.facebook.com/groups/367470513272109/doc/459356997416793/)
2. Colecţii de semnale comentate (de
presă, Internet, etc) reflectīnd situaţii exemplificatoare (un extras
īn lucru din aceste sinteză a fost publicat pe 22 mai la
:http://www.piatauniversitatii.com/news/)
Perfect conştient de dimensiunea proiectului,
am sperat ca aş putea atrage īn el nişte camarazi de cercetare. Am
păstrat, poate greşit, titlul
AER (Acţiunea pentru Eliberarea Romāniei) deşi am schimbat postura
faţă de subiect (faţă de proiectul cu acelaşi nume
lansat de mine īn 2004: http://www.piatauniversitatii.com/paer/, iniţiat
īn 1990 cu "Partidul renaşterii spirituale
":http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/part_ren_spirit_platforma.htm
şi cu mişcarea "Alternativa 90" :
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/alternativa90_var2.htm), trecīnd
de la provocarea pentru acţiunea de eliberare la pregătirea
posibilităţii ei.
Experienţa slabei participări īn forumul
www.piatauniversitatii.com si valul de entuziasm pentru facebook, m-au
determinat să folosesc acest instrument bont de comunicare, deşi , ca
expert īn domeniul sistemelor tele-informaţionale, ştiu că este
neadecvat pentru coagulări de faguri de gīnduri şi de roiuri de
gīnditori.
Singura soluţie pentru a recupera rodul
dialogurilor luate la vale de torentul facebook a fost să arhivez
discuţiile interesante la care am luat parte, organizīndu-le tematic. Sīnt
pe cale de a lega baza de semnale, adnotări şi discuţii cu
structura de obstacole propuse analizei. Cīnd termin, voi plasa lucrarea īn
spaţiul public.
Din cīte văd deja, rezultatul pare oarecum
impresionant. Nu numai că
potenţialii cititori vor dispune de un repertoriu bine structurat al
obstacolelor īn calea eliberării noastre de bolile socio-politice, dar vor
avea la dispoziţie şi multe exemplificări ale fenomenelor
repertoriate. Singura problema este că multe linkuri nu vor mai duce la
documente, caci īn mod metodic, cei care difuzează informaţii pe
internet īşi şterg urmele. Am īncercat la un moment dat (prin 2005)
să copii integral articolele spre care trimite o adnotare, ca să nu
se piardă contextul. Dar am fost somat să respect drepturile de
autor, adică să mă rezum la cīte un mic extras dintr-un articol
destinat dispariţiei, după ce-şi face lucrarea de
"informare".
Dar nu aceasta e problema cea mai mare pe care o
am, ca să īnaintez īn acest proiect.
Nici timpul pierdut , nici audienţa
redusă (puţini īnscrişi, dintre ei- puţini contributori la
dezbatere, dintre ei- puţini urmăritori ai analizei integrale-
fiecare urmarind, din cīnd īn cīnd, doar textele trimise pe email de
facebook)
.
Marea problemă ţine de īncrederea mea,
nu numai īn eficacitatea, ci īn legitimitatea demersului.
Pe măsură ce fresca pe care am vrut
să o clădesc a īnceput să prindă contur, multitudinea,
varietatea şi importanţa obstacolelor scrutate (şi a exemplelor
care revelează realitatea şi importanţa lor) a īnceput să
fie intimidantă
Un astfel de compendiu de "motive pentru care nu am
putut", frizīnd extensia spre "motive pentru care nu se poate",
poate produce un efect de descurajare.
Chiar dacă eu am vrut cu totul altceva, ca
amator de luciditate si cinste, recunosc că există aici pericolul ca
demonstraţia mea temeinică să fie demobilizantă, să
taie cheful activiştilor să se mai irosească pe un front pe care
īl descoperă nepregătit, deci fără mari şanse- īn caz de război. Continui să cred
(raţional) că nu e atīt de gravă pierderea, pentru că
activiştii au beneficiat de orbire pīnă acum şi nu au făcut
mai nimic. Singura şansa de a cīştiga o confruntare cu
importantă dimensiune conceptuală, tot īnarmarea conceptuală
este, deci cunoaşterea cīt mai completă a realităţii.
Aceste consideraţii logice, se lovesc
īnsă de o constatare sinistră: compendiul piedicilor īn calea
eliberării noastre a reuşit să mă demoralizeze chiar pe
mine! E drept că sīnt cam uzat, dar am motive să mă īntreb
dacă medicamentul la care lucrez nu are efecte colaterale nocive. Unora
le-ar putea pica greu ideea că e posibil să nu reuşim să
oprim degradarea condiţiei umane, să evităm eşecul speciei.
Cīţi s-ar salva printr-un pariu de tip Pascal: efortul merită şi
dacă reuşita nu e sigură?
Regret că am dezamăgit pe aceia care se
aşteptau ca aici să punem la cale iute eliberarea Romāniei, să
deschidem frontul. Dar şi eu sīnt dezamăgit de cīt de puţini
doresc să se dedice cercetării piedicilor care īmpiedică
declanşarea unei confruntări cu rost/şanse.
Puneţi-vă şi īn situaţia mea.
Să iroseşti restul vitalităţii tale, pentru a fabrica un
lucru pe care vei fi poate silit să-l arunci la coş, o dată
terminat, ca să nu facă mai mult rău decīt bine
.
Nu datoram nimănui o astfel de sinceritate,
la rīndul ei potenţial toxică. Dar īncerc să mai sper că
zbuciumul meu ar folosi măcar unuia care va merge mai departe.
Ioan Rosca, 13.07.2013
Este evident că regimul fesenist
multi-partinic care continuă genocidul comunist prin distrugere
economică, socială si morală,
ridicīnd munţii averilor de tranziţie, nu poate fi
răsturnat, fără asocierea īn acţiune comună
(fără contopire) a forţelor (firave si dezbinate) care īl
contesta. Dar este cooperarea posibilă, avīnd īn vedere
contradicţiile normale de viziuni , interese şi ţeluri - pe de o
parte si - pe de altă parte- tipica noastră īmpotmolire īn vanităţi,
veleităţi, obtuzităţi, nimicuri?
Să facem un tur de orizont:
"Distributiştii" promovează
democraţia economică, deci capitalismul puternic distribuit-
īmpotriva celui concentrat corporatist, urmărind īntărirea clasei
mijlocii. Dar spun unii (şi aprobă alţii): nu avem cum lua
īnapoi ce s-a jefuit īn tranziţie (sau recupera ce s-a distrus) deci
planul Cojocaru al īmproprietăririi cu capitalul necesar lansării
micilor afaceri- este utopic.
"Libertarienii" sau
"liberalii" luptă pentru recucerirea libertăţilor
maxime ale individului, reduse progresiv, īn numele securităţii
şi normativizării, sau-respectiv pentru competiţie
economică fără oprelişti. Dar spun unii (şi
aprobă alţii): societatea e şi aşa prea
individualistă, avem nevoie de īntărirea coagulării şi
solidarismului. Sau de reguli şi mecanisme care să protejeze socio-jucătorii
cinsitiţi.
"Īntreprinzătorii" reclamă
normalizarea condiţiilor īn care se fac afaceri, cerīnd statului să
folosească aparatul birocratic pentru a cataliza, nu a bloca (sau
vămui mafiot) iniţiativa privată. Dar spun unii (şi
aprobă alţii): cīţi dintre aceşti descurcăreţi
procedează cinstit (deci sīnt factori de moralitate şi progres) īn
condiţiile date? Mulţi dintre ei, īn goana după profit, alimentează cangrena.
"Anarhiştii" denunţă
falsitatea pretenţiilor statului de a gestiona fast societatea,
arătīnd că instituţiile uzurpate lucrează de fapt pentru
exploatarea eficace a cetăţenilor captivi. Dar spun unii (şi
aprobă alţii): ei critică doar statul, nu şi condiţia
umană care conduce la nedreptate, pentru care nu au soluţie. Şi
pot fi denunţaţi ca potenţiali terorişti-justificīnd
represiunea.
"Legaliştii" constată că
īn Romānia domneşte liberul arbitru şi corupţia totală,
īncīt legile sīnt numai pentru fraierii care nu se pot descurca printre
ele. Dar spun unii (şi aprobă
alţii): impunerea legii şi
ordinii īn acest moment, īnaintea efectuării unui control general, cu
confiscările şi epurările de rigoare, s-ar traduce prin consolidarea averilor
ilicite, īn numele legilor conservatoare.
"Proletarii" sau
"egalitariştii" sīnt nemulţumiţi de nedreptăţile
sociale acute ale capitalismului de tranziţie şi īn general de
inechitatea competiţiei economice dintre peştişori şi
rechini. Dar spun unii (şi aprobă alţii): sīnt (prea) de stīnga, sīnt comunişti,
au legătură cu medii toxice din occident.
"Nostalgicii" duc dorul vremurilor
dinainte de 1990, constatīnd că situaţia lor materială s-a
īnrăutăţit puternic, o dată cu distrugerea economiei, īn
numele unei libertăţi găunoase.
Dar spun unii (şi aprobă alţii): sint oamenii "noi", fără
caracter şi nevrednici, formaţi de viaţa şi propaganda
īndobitocitoare, care īmprăştie īn jur o gīndire nocivă.
"Peceriştii" de rīnd, care au fost
ţistuiţi după 1990, şi īmpinşi spre solidarizare cu
activiştii, arată acum că Romānia "eliberată" de
comunism distruge tot ce s-a construit īn timpul dictaturii şi devine un
iad- deci că romānii pot compromite orice organizare socială. Dar
spun unii (şi aprobă alţii): sīnt legaţi de interesele
nomenclaturii, care a păstrat puterea şi după 1990.
"Feseniştii" ordinari, cu
"minerii" īn frunte, care au fost păcăliţi şi
cumpăraţi ieftin de Ilieşti şi Romani cu promisiunea
că nu vor vinde ţara şi vor păstra locurile de munca
(dacă ni se sparge capul nouă, celor care am īncercat să
scăpăm ţara de napīrcă) au ura celui trădat . Dar spun
unii (şi aprobă alţii):
sīnt cei care au īmpiedicat după 1990 renaşterea, votīnd FSN ,
vinovaţi de tot ce se īntīmplă.
"Securiştii buni", ce se arată
animaţi de sentimente patriotice şi civice, ar apăra interesele
naţionale de jaful făcut de bandiţii dinăuntru, īn
partenariat cu profitorii imperiali de afară. Spun īnsă unii (şi
aprobă alţii): securitatea a
distrus Romānia mai tare ca orice alt duşman, lucrīnd pentru stăpīnii
lagărului, nu pentru prizonieri. Vor doar să-şi legitimeze
retroactiv abuzurile, ca fiind patriotice.
"Militariştii" deplīng
micşorarea capacităţii de apărare, distrugerea industriei
de armament, pierderea autonomiei īn numele
īntăririi şanselor de a
o prezerva. Dar spun unii (şi aprobă alţii):de ce să
cheltuim pe o armată care nu a apărat acest popor, agresat
continuu,de aproape 70 de ani, şi care nu mai are nici o şansă
īn războiul modern? Şi mai şi oblăduieşte
securişti- ce vor pensii speciale.
Filonul "exilaţilor", al
"diasporei" şi al "căpşunarilor"-
reclamă ameliorarea legăturilor cu romānii plecaţi de tot sau la
muncă, care sprijină ţara din exterior şi ar putea reveni
acasă, dacă s-ar crea condiţii decente. Spun īnsă unii
(şi aprobă alţii): după 1990 nu a fost nimeni obligat
să plece, cine a făcut-o a acţionat pentru interesul lui personal, valul
emigrării contribuind puternic la distrugere.
Filonul "cedaţilor" (din Basarabia
şi Bucovina) sau a romānilor aflaţi de mult īnafara graniţelor-
ar dori să fie tratat ca şi ceilalţi romāni, nu umilit de
mafioţii care dau vize. Şi de pe ambele părţi ale Prutului
se cere Reunificarea. Spun īnsă unii (şi aprobă alţii):
Europa nu permite unirea, vrea frontieră pe Prut, moldovenii de acolo sīnt
mancurtizaţi şi nu ne vor- şi ca reacţie la atitudinea
Bucureştiului fesenist.
Filoanele "naţionalităţilor",
minoritare şi majoritară, reclamă condiţii mai bune de
īmplinire etnică. Spun īnsă unii (şi aprobă alţii):
acordarea unor drepturi de grup, pe līngă cele individuale, introduce
discriminări şi tensiuni , strică sudura
cetăţenească.
"Ecologiştii" sīnt
frămīntaţi de distrugerea ireparabilă a naturii sau de epuizarea
resurselor, īn goana după profit maxim. Spun unii (şi aprobă
alţii): aştia sīnt īn legătură cu mişcări suspecte
dinafară, sīnt subvenţionaţi de cercuri oculte; iar cīnd sīnt
sinceri -sīnt manipulaţi şi aerieni- nesizīnd prioritatea problemelor
civice şi utopismul tezelor generozităţii generalizate.
"Religioşii" sau
"ortodoxiştii" sīnt preocupaţi de decăderea
morală şi de scăderea influenţei bisericii īn
societate. Spun īnsă unii (şi
aprobă alţii): ei īncearcă să impună tuturor
credinţe normative -īncălcīnd libertatea de
conştiinţă. Şi pretind autoritate morală, deşi nu
au combătut colaboraţionismul odios al şefilor bisericii, cu
comunismul şi postcomunismul, ci au trecut pe afaceri.
"Neo-naţionaliştii" sau
"legionarii" denunţă distrugerea instinctului
naţional, prin care se operează alienarea comunităţii,
aservirea şi dezagregarea ţării. Dar spun unii (şi
aprobă alţii): sīnt nişte extremişti, fundamentalişti,
habotnici, incapabili de compromis, pentru că nu tolerează alte
puncte de vedere. Sīnt penetraţi de securişti şi rău
văzuţi īn "lumea civilizată", dominată de
interese imperiale.
"Anticolonialiştii" īncep să
īnţeleagă ce au vrut să spună activiştii din alte
părţi ale lumii despre spolierea unei ţări dominate
economic şi financiar, īn baza intimidării militare şi a
cumpărării oligarhiei locale. Spun totuşi unii (şi
aprobă alţii): aştia ar putea supăra, prin vorbe şi
fapte, cercuri care să ne zdrobească mişcarea, cu mare uşurinţă.
Căci puterea e deja mondială.
Filonul "tinerilor", care se simt
alienaţi īn societatea pe care le-au copt-o părinţii,
marginalizaţi de capitalul bătrīnos, sătui de atīta
murdărie socială, victime ale patologiei implementate cu bună
ştiinţă. Spun īnsă unii (şi aprobă alţii):
se dovedesc deseori superficiali, prost crescuţi, incapabili să
īnţeleagă lanţurile cauză-efect şi să colaboreze
cu generaţia celor care i-ar putea lămuri şi preveni.
Filonul "agricultorilor", care se
văd siliţi să muncească pe degeaba, avīnd īn vedere lipsa
de asistenţă īn organizare (credite, silozuri, seminţe,
piaţă, etc), preţurile injuste practicate şi
concurenţa neloială a produselor de proastă calitate
alimentară importate. Dar spun unii (şi aprobă alţii): noi
vrem să mīncăm ieftin la oraş, oricare ar fi metoda prin care se
realizează asta. Şi la ţară, nu mai sīnt vechii
ţărani
"Consumatorii nemulţumiţi"
sīnt revoltaţi de ce produse şi servicii sīnt distribuite şi
promovate de maşinăria de marketing şi dresaj mediatic. Spun
unii (şi aprobă alţii): orice restricţie a
libertăţii comerciale ar fi o pierdere de libertate nefastă.
Să lăsăm mīna invizibilă a pieţei să
găsească natural calea spre consumul sănătos. Sau
dimpotrivă, să combatem consumismul iresponsabil.
Filonul "beneficiarilor de servicii
medicale" este profund nemulţumit de distrugerea sistemului de
sănătate şi a industriei naţionale de medicamente ieftine,
care a produs genocid şi discriminare (īn favoarea īmbogăţiţilor).
Spun unii (şi aprobă alţii): nu avem de unde sau de ce pompa
bani publici īn sistemul medical, să-şi plătească fiecare
ce consumă (inclusiv bacşişul la medici- care altfel
pleacă).
Filonul "iluminist", care
prioritizează educaţia şi informarea corectă şi
denunţă degradarea īnvăţămīntului, tabloidizarea
presei şi degenerarea televiziunii aservite. Spun unii (şi aprobă alţii):nu
putem forma specialişti la tonă (unflīnd bursa diplomelor
subţiri)- dacă nu mai avem industrie, şi nici cheltui pentru
instruiri inutile. Iar media nu poate face educaţie, cu sila şi
fără să facă şi propagandă.
"Constituţionaliştii" ar dori
explicitarea īn legea fundamentală a unor principii sănătoase de
convieţuire şi a mecanismelor de implementare. Pe care promotorii
"puterii cetăţeanului" o doresc orientată către
democraţie directă si contra falsei reprezentări. Dar şi aici se formulează critici,
privind fezabilitatea sau oportunitatea unui sistem referendar, eventual online
(bine protejat). Ipoteza că poporul ar avea discernămīnt fiind
considerată semn de "populism".
Şi aş putea continua mult timp acest
inventar
..
Multe dintre nenumăratele observaţii,
nuanţe, rezerve, prudenţe care īmpiedică colaborarea acestor
filoane īntr-un război cu Sistemul la putere
or fi fi justificate. Dar
ansamblul lor este exact reţeta pentru ca să nu se poată
constitui o mişcare de eliberare, propunīnd romānilor o alternativă
atrăgătoare, superioară şi viabilă.
Incīt mă intreb: ce doresc de fapt
combatanţii de toate culorile, care se resping īntre ei?
Cīnd vor apare şi asmuţitori la revoluţie
populară, capabili să īnchipuie strategii de coagulare adecvate?
Sau ne aflăm de fapt īntr-o
īnfundătură de principiu, din
care omul format de istoria noastră (recentă) şi expus epocii
actuale - nu are cum ieşi?
Ioan Rosca, 7 septembrie 2013
Se
īmplinesc doi ani de cīnd am deschis spaţiul facebook AER, şi un an
de cīnd ar fi trebuit să opresc această acţiune, conform
planificării iniţiale. M-am văzut obligat la această
prelungire, pentru ca să nu trag o concluzie pripită. Dar nu mai pot şi nu mai are rost
să continui. Cei care consideră că este utilă o astfel de activitate,
īşi pot face propriile spaţii de difuzare/dialog, mai mult sau mai
puţin similar orientate.
Obiectivele spaţiului au fost prezentate de la īnceput (la rubrica
About). A fost foarte greu să le urmăresc coerent, mediul facebook
fiind nepropice unei analize colective cumulative şi partenerii de dialog
venind fiecare cu agende proprii. De exemplu- subiectul primirii in
discuţie numai a celor care s-au identificat prin numele real, sau
măcar printr-unul plauzibil, a generat o nedorită
corespondenţă risipitoare de timp. Mai general am constatat că
pe Internet, oameni -poate, altfel, politicoşi- nu consideră
că trebuie să respecte tema
pusă īn discuţie. Mulţi
intervin numai pentru a promova linkuri sau a se răcori. Alţii
primesc o sinteză de presă, fără a reacţiona
vreodată (măcar cu un "mulţumesc")- probabil cred
că efortul este mercenar. Poate
şi pentru că majoritatea spaţiilor sīnt ocupate de o
sporovăială fără obiect precis, care degenerează iute
īn gīlceavă, fiecare apărīndu-şi adevărurile. Intervin aici
şi caracteristici romāneşti
.
Scopurile mele au fost:
1. Să cercetez motivele pentru care nu s-a
declanşat , de atīta vreme, īn ciuda patologiei sociale/ economice/ politice/ morale produse de comunism/
tranziţie/ imperialism/ mercantilism- un curent de organizare a unei
autentice rezistenţe, o "acţiune de eliberare a Romāniei";
2. Să sprijin convergenţa
conştiinţelor şi forţelor care au astfel de aspiraţii
dar nu reuşesc să se găsească şi federeze īn
acţiune;
3. Să ofer celor care īncep acum lupta
civică/politică observaţii rezultate din experienţa şi
cercetarea mea, īncīt noua generaţie, prevenită, īnţelegīnd mecanismele cu care se
confruntă, să acţioneze
lucid şi eficace şi să poată descoperi soluţii la
problemele grele, care pe noi ne-au īnvins;
4. Să
ilustrez- prin semnale de presă comentate- modul īn care ar putea fi concepută o
gigantică frescă a mīrşăviilor comise asupra noastră,
care să alcătuiască un probatoriu zdrobitor īn faţa
instanţelor penale care ar judeca tranziţia criminală sau
măcar īn faţa istoriei;
5. Să
combat propaganda care, mistificīnd sensul fenomenelor, īn cadrul
războiului pentru sens care completează lupta pentru putere, īncearcă să ne domesticească
şi īn plan intelectual. Am īncercat să demontez riguros teze perfide
ca aceea că tranziţia criminală a fost realizată de
forţe anticomuniste, care ar fi realizat īn 1989 o adevărată revoluţie-
cīnd īn realitate securicomuniştii şi-au finalizat jaful genocidar
după 1990. Sau teza că occidentalii (americanii) apară
libertatea de ameninţarea rusă - cīnd īn realitate totul se reduce la
lupta imperiilor după neocolonii.
Consider că am īmplinit
punctul 1, că nu am reuşit mai nimic pentru 2, că nu sīnt īn măsură să
apreciez efectul la 3, că am ilustrat suficient punctul 4 şi că
am punctat uneori la 5.
Am
muncit mult īn aceşti doi ani pentru a mă achita de sarcina
asumată. Probabil că nu a meritat. Lumea nu e schimbată dintr-un
punct şi cel care vīsleşte singur īn contra-curent nu produce decīt
efecte simbolice. Constatīnd că expunerea sinceră a concluziilor
negative, lămurirea mecanismelor īnfrīngerii şi cauzelor
neputinţei, īn loc să orienteze mai bine noile valuri, produce
descurajare şi iritare, mă voi abţine deocamdată de la
comentariile pe care aş fi vrut să le fac. Ele pot fi deduse din
documentul Obstacole, publicat mai demult....
Las
cīteva zile pentru cei care vor să facă observaţii finale, pe
marginea acestei experienţe şi īn general a īntrebărilor :
"De ce nu s-a produs īncă AER?" şi "Cum s-ar putea
produce AER?". Apoi voi opri postările, căci nu le mai pot
administra şi nu īmi asum predarea ştafetei. Nu voi şterge discuţiile de
pīnă acum. Am arhivat toate dialogurile la care am participat, le-am
organizat tematic şi le voi expune la:
www.piaţauniversităţii.com (ca editoriale sau pe forum- pentru
eventuale comentarii).
Mulţumesc tututor celor care m-au īnsoţit īn acest demers
şi m-au īmbogăţit cu observaţiile lor.
Ioan Roşca, 23.2.2014