Actiunea pentru eliberarea Romaniei - 5
Schimbarea liniei frontului prin proiecte polarizante


    Pentru a putea incerca Eliberarea Romaniei, trebuie mai intii sa ne eliberam de capcanele in care ne-a fost impotmolita gindirea, prin propaganda si diversiune politica. Cea mai nociva contrapunere falsificatoare este "alegerea" intre "patriotismul" securisto-comunist si "internationalismul" anti-securicomunist.
    Patriotismul complet, respinge si daunatorii dinauntru si pe cei din afara- din aceiasi iubire fata de comunitate. Cel ce nu vrea ca Romania sa fie aservita unor interese externe nu are cum accepta "aparatori"- care o surpa intern. Cel care detesta mafia interna- nu are de ce sluji interese externe, daunatoare tarii.

     Putem construi un reper bi-dimensional, pentru a distribui pozitiile posibile.

    Facem mai intii separarea (sa zicem "sus-jos") intre cei care sustin mafia post-securi-comunista (dominarea interna) si cei care vor s-o combata.
    Apoi separarea (sa zicem "stinga-dreapta") dintre cei care vor o Romanie demna si independenta si cei care vor sa fie "arendasii" unor forte neocoloniale.
    Aceste doua divizari formeaza patru cadrane.
    In cadranul 1- sint sustinatorii dominatiei interne si externe, impletite dupa diverse retete
    In cadranul 2- sint cei ce se opun dominatiei externe, in interesul exploatatorilor interni
    In cadranul 3- sint contestatarii ambelor forme de dominatie
    In cadranul 4- sint opozantii dominatiei interne, lucrind in slujba unor interese straine

    Modelul acesta bi-dimensional ridica o problema: ce efect are tratarea lui mono-dimensionala?
    Nu e o intrebare teoretica, sau minora.
    In martie 1990, am primit la Piatra Neamt o delegatie a Vetrei Romanesti- care cerea solidarizare cu romanii amenintati de unguri, in Ardeal. Vazind ca delegatii denuntau ca anti-romanism doar pedepsirea militienilor si securistilor romani surprinsi de revolutie, am avansat un model cu patru cadrane, ca sa pot intreba in care se considera ei : nationalisti anti-securisti sau nationalisti pro-securisti? Am obtinut astfel raspunsul elocvent "Securitatea a aparat intotdeauna romanii !" intarit cu priviri inconfundabile. Ceea ce m-a ajutat sa prevad si sa inteleg "evenimentele" de la Tirgu Mures – care au justificat reinfiintarea SRI...
    Asa a confiscat 15 ani Vadim (si altii) nationalismul romanesc. Asa a confiscat Iliescu (si altii) steagul "stingii". Asa a fost confiscat steagul "dreptei" de formatiuni lucrind in tandem cu oligarhia Rosie. Asa a fost confiscat spiritul civic de democratura slugarnica fata de occident. Asa a fost pus poporul roman in situatia a "alege" 15 ani intre diverse garnituri PCR.
    Daca nu contracaram reductionismul "binaritatii politice"- ne expunem multor altor confiscari.

    Ce poate inseamna organizarea "dreapta- stinga" - intr-o societate in care se pun simultan probleme ca: stat slab/ stat puternic, drept natural/utilitarism, liberalism/interventionism, traditionalism/ modernism, ludism/ cumpatare, comunitatea e esenta/individul e esenta, primatul valorilor materiale/ primatul valorilor spirituale, valoarea speculatiei/ valoarea producerii, extindere populatie/ reducere populatie, pacifism/ agresivitate externa, egalitarism / diferentialism, elitism/ populism, moralism/selectie naturala, organizare la scara mica/ organizare la scara mare, dezvoltare neplanificata/ planificare, industrializare intensa si societate de consum/ ecologism natural si social, mondialism/nationalism, democratie directa/democratie reprezentativa, tehnicism/umanism, rationalism/religiozitate, centralism/descentralizare etc.?

    Daca doua probleme creeza patru cadrane, atunci zece probleme vor duce la 2*2*2*2*2*2*2*2*2*2=1024 de sectoare de posibila viziune politica!
    Este evident ca nu se va putea lucra cu 1024 de partide (curente)- care sa ofere fiecaruia reprezentantul ideal!
    La polul opous, solutia a doua paride care alterneaza la putere- nu pare a rezolva problema reprezentarii reale, mai putin arbitrar ca o dictaura.
     Poate ca solutia ar fi votul pe probleme...
    Iata subiecte incitante de teorie politica.

    Vom reveni in alt context la problema de principiu a multiplicitatii segmentarii politice.
    In plan imediat, ne intrebam cum sa impiedicam specularea rauvoitoare, manipulatoare, degeneranta- a acestei limitari intrinseci a democratiei.
    Ne rezumam aici la observarea celor doua criterii puse in discutie.
    Vom arata ce efect are "binarizarea" care ne-a dus la alternativa "securicomunisti"- "internationalisti" .

    Sa observam deci tipul de repartitie la care s-a ajuns azi in Romania:


    Constatam golirea cadranului 3 (a patriotismului complet) si formarea unei linii principale de front care opune cadranele 2 si 4- consolidindu-le, printr-o nefireasca opozitie.
    Acest aranjament permite profitorilor din cadranul 1 sa joace rol de "centru", manipulind cu usurinta linia frontului, navigind convenabil intre tendintele "nationaliste" si "justitiare", facind si desfacind aliante catre cadranele 2 si 4, satelizate si izolind cadranul 3, al rezistentei reale.
    Cind trebuie parata o lovitura "de jos" (un repros legat e jaful intern) se joaca ipocrit cartea nationalista si se denunta "vinzarea de tara". Cind trebuie parata o lovitura "din stinga" (un repros legat de vinzarea de tara) se activeaza populist si ipocrit o tema de justitie interna.
    Pisica cade oricum in picioare, sub privirile unui public hipnotizat.

    Bine condus, acest joc paralizeaza victimele, prin confuzie. El permite camuflarea, legitimarea si metamorfoza profitorilor- distribuiti labil in cele 3 cadrane. Barzii interesului national, strins legati de tenebroasa mafie interna- compromit nationalismul. Opozantura care denunta abuzurile Mafiei interne, dupa cum i se dicteaza de afara, compromite justitiarismul.

    Eliberarea nu poate veni decit din cadranul 3, al rezistentei reale. Care insa se goleste...
    E tot mai greu si pagubos sa ramii izolat in el. Vei fi acuzat de "comunism"- daca exprimi rezerve fata de adularea neconditioanta a unui occident mitologizat- cerind apararea intereselor romanesti in negocieri. Vei fi acuzat de lipsa de patriotism- daca exprimi rezerve fata de "reprezentantii Romaniei", cerind deparazitarea de mafiotii interni.

    Iata capcana din care trebuie scoasa Rezistenta.

    Sa nu ne inregimentam deci in luptele create de actualul spectru politic masluit!
    Ci sa ii schimbam configuratia, pentru a face sa apara O ALTA LINIE A FRONTULUI, care sa opuna patriotismul anti-securist si anti-internationalist- profitorilor si colaborationistilor de toate culorile.


    A schimba liniile de cimp ale magnetismului politic e mult mai greu decit a intra in lupta, acceptind cadrul existent. Dar macar are un sens. Este insa o operatie profunda, grea, de termen lung, reclamind interventia unei autentice elite.
    In plus, interventia trebuie facuta pe cord deschis, din mers, prin implicare in realitatea de pe teren, ea nu poate astepta rezultate de laborator. Aceasta impune o strategie de compromis evolutiv, cere multa intelepciune.

    La inceput, vom fi putini in acest cadran 3 !
    Ne vom inmulti doar convingind pe unii, rataciti in cadranele 2 si 4- sa ni se alature.
    Apelul nostru poate sili ceilalti jucatori din cadranele 2 si 4 sa-si dea jos camuflajele, devenind reperabili in cadranul 1, al spoliatorilor multilaterali.
    Este revoltator -dar logic si limpezitor- faptul ca PSD-ul lui Iliescu a trecut in ultimii ani de la "Nu ne vindem tara !" (cu care se ascundea prin cadranul 2, camuflindu-si obedienta fata de KGB) in cadranul 1- comportindu-se ca o curea de transmisie pentru Stapinii sau Partenerii de aiurea. Este bine si ca PRM-ul securisto-nationalist al lui Vadim ridica azi imnuri de slava Izraelului si saluta servil aservirea Romaniei.
    Este trist - dar logic si limpezitor- faptul ca formatii si personaliati "democratice" din cadranul 4 au legitimat (prin participare) actele puterii criminale care a impiedicat eliberarea Romaniei in acesti 15 ani, la cererea sponsorilor si calauzelor de afara (sa amintim doar indemnul la votarea lui Ion Iliescu, din anul 2000 ). Nu se poate face rezistenta nationala autentica, pilotat de interese si doctrine de import.

    Sa incurajam deci clarificarea pozitiei celor plasati ambiguu in cadranele 2 si 4, deplasarea lor spre cadranele 1 sau 3. Cum putem face asta, fara gafe costisitoare si compromisuri injositoare?

    Raspunsul poate fi divizarea actiunii in proiecte, segmentate astfel incit incit sa poata sustine un consens natural si fructuos.
    Daca un proiect X are ca scop contracararea unei lovituri data Romaniei din exterior (apararea unui interes romanesc intr-o negociere etc) sa invitam (acceptam) -pe linga colegii din cadranul 3 interesati- si pe eventualii sustinatori ai demersului, din cadranul 2!
    Daca un proiect Y are ca scop contracararea unei lovituri data Romaniei din interior (apararea populatiei capturate de Puterea post-comunista etc.) sa invitam (acceptam) - pe linga colegii din cadranul 3 interesati- si pe eventualii sustinatori ai demersului, din cadranul 4!

    Poate ca va mira indemnul de a colabora cu nationalistii dubiosi pe dosarele in care se urmareste apararea intereselor externe ale Romaniei si de a colobora cu internationalistii dubiosi pe dosarele care vizeaza lupta impotriva Mafiei interne.
    O astfel de deschidere e justificata pragmatic de nevoia de a lupta cu sanse pentru eliberarea Romaniei. Iar jusificarea morala tine de adaptarea spiritului democratic la complexitatea existentei moderne. Nascuti cu temperamente diferite, daltuiti fiecare de alt destin, ajunsi la alta formula valorica, urmarind alte scopuri, avind alt context de viata - noi nu mai avem cum ajunge la un consens multilateral, la o rezonanta totala ! Sa ne resemnam la rezonante partiale, pe subiecte limitate- daca ele sustin actiuni comune, faste.

    Comunistii ne-au vrut pe toti la fel. Nu putem fi la fel. Ar fi oribil.
    Asumindu-ne roluri concrete in proiecte comune, depasind "categoriile umane" formate deseori de simplisme contagioase- putem actiona coerent si respecta in acelasi timp legitimitatea varietatii existentiale.
    Clasicele remarci : "X nu trebuie acceptat- pentru ca in imprejurarea... a facut ..."; "Daca intra si Y, eu ma retrag ! "; "Stiti de fapt ce scop ascuns are Z?" " Am auzit ca T, de fapt ..." etc. – nu duc nicaieri si ascund deseori vanitati, rautati si egoisme. Ele garanteaza raminerea in infundatura.
    Nu ne putem permite, in timp ce Romania e distrusa, sa sufocam proiectele de eliberare, pentru a evita infiltrarea eventualilor provocatori, veleitari, cameleoni etc.
    Aceste rezerve provin dintr-o confuzie (intarita de caracterul steril si prea general al multor "proiecte") intre caracterul obiectiv al unui scop si cel prezumtiv al oamenilor care-l realizeaza.

    O actiune cu tel clar e reusita atunci cind el e atins, cu mijloace onorabile.
    Daca obiectivele sint limpezi, ratacirile se pot observa si corecta. Iar daca proiectul isi atinge scopul, nu e asa de grav ca a implicat si oameni criticabili- din cine stie ce punct de vedere.
    La limita, nu e asa rau daca niste securisti (infiltrati sau chiar acceptati) contribuie la reusita unui proiect de blocare a unei vinzari paguboase de activ national. Nici chiar daca participa la unul vizind... desconspirarea securitatii- si nu-l pot deturna. Nici daca niste agenti de influenta slujind interese externe, pun umarul la o actiune de corectare a unui abuz a Mafiei locale. Sau chiar- la o actiune de desconspirare a unei "inginerii" internationale- pe care nu o pot deturna.

    Sa invitam deci la actiune pe toti cei ce se arata dispusi sa sprijine cite un proiect eliberator. Procedind astfel, vom putea repolariza progresiv spectrul politic, catre o noua forma, in care linia frontului sa opuna: patriotismul si tradarea.
    Altfel, vom ramine prizonierii actualei "confuntari"- intre cei ce vor sa ne domine ... pentru a ne apara de dominatorii concurenti.
    Sau a dogmei la moda: ca fara o dominare protectoare, am fi pierduti.
    Cit ne vom intreba ipocrit de ce poporul roman nu voteaza Eliberarea ?
    Nu i-o propune, deocamdata, nimeni.
Ioan Rosca,
28 noiembrie 2004

Pagina precedenta Pagina urmatoare