|
|
Actiunea pentru eliberarea Romaniei - 3
Trepte si delimitari
Am semnalat in textele precedente situatia foarte grava din Romania si nevoia unei interventii pentru trezirea constiintelor. Dar ce ar trebui facut, concret? Cine si pe ce front ar trebui sa actioneze ?
Sint intrebari presante.
Graba de a actiona ar trebui insa insotita de clarificari conceptuale. Sa vedem care e modelul procesului politic, cadrul in care se poate manifesta A.E.R. Care sint treptele eliberarii Romaniei?
Sa evadam din confuzii- primele nostre lanturi.
Pentru a depasi seria implicare- dezamagire- renuntare, sa evitam asteptarile nerealiste, tintele gresite, fronturile de diversiune, intrebarile rau puse, lupta cu efectele- in locul combaterii cauzelor, vislitul isteric si confuz in toate directiile- in lipsa unei stele polare.
Pentru a vindeca o boala, avem mai intii nevoie un diagnostic corect.
In loc sa ne miram ca elitele politice nu reusesc sa rastoarne Mafia, sa constientizam ca nu avem de fapt elite politice, sa intelegem de ce, si sa luptam pentru ca ele sa apara.
In loc sa ne miram de ineficitatea elitelor intelectuale implicate civic, sa analizam de ce nu avem elite civice, si sa luptam pentru ca ele sa apara.
In loc sa deplingem sterilitatea zvircolirilor de contestatie, sa vedem de ce nu avem miscari de contestatie viguroase, si sa facem ce e necesar pentru ca ele sa devina eficace.
In fine, si in primul rind, in loc sa observam erorile, compromisurile si vinovatiile jucatorilor, in loc sa chibitam pe cei de pe teren fara a ne asuma responsabilitati, in loc sa deplingem absenta "locomotivelor" care sa ne traga- ar fi mai bine sa ne uitam critic in oglinda , intrebindu-ne ce facem, fiecare din noi, pentru schimbarea situatiei pe care o denuntam.
Asta, pentru a intra pe teren...
Nu e insa suficent, daca nu intelegem bine jocul.
Cit timp nu vom sti cine sintem si cui ne adresam, distingind treptele actiunii politice democratice, vom fi impotmoliti (intimidati) de intrebari puse de altii pentru a ne fistici, sau pe care ni le punem noi insine pentru a nu deveni "neo-propagandisti" .
De exemplu, ne cenzuram poate protestul, din jena de a nu putea rezolva teoretic problema politica, de a nu detine formule sigure pentru functionarea Romaniei curate. Dar intr-o democratie, energia protestatara nu e obligata sa defineasca solutii ci sa le reclame ! Ea trebuie doar sa denunte falsificarile, sa forteze interventia reparatoare, sa deschida ochii populatiei. E ca febra : semnaleaza boala , nu o vindeca.
Putem irosi energiile, atacind redute gresit alese.
Noi (contestatia), nu concuram puterea, in gestionarea Romaniei. Aceasta trebuie sa o faca partidele politice.
Noi nu luptam nici cu partidele, pentru a le face sa-si respecte menirea. Aceasta trebuie sa o faca elitele civice.
Noi nu trebuie nici macar sa spunem electoratului ce sa faca. Aceasta o va face fiecare om informat, conform constiintei si intereselor sale.
Putem insa lupta pentru a impiedica coruperea metabolismului democratic. Putem trezi electoratul, denunta puterea abuziva, contesta pseudo-elita politica, critica pseudo-elita civica, provoca nasterea unor elite autentice.
Putem inchide cercul democratiei, aparind de abuz populatia, "pastorita democratic" dar uitata cind e vorba de a numara "puterile in stat" ...
Curentul nostru, dedicat democratiei reale, ar trebui sa scuture intreaga cladire politica, pentru a transmite pina la virf interesele... "bazei".
El poate sprijini o revolutie civica, care sa sustina o revolutie politica, care sa permita electoratului roman infaptuirea unei revolutii democratice, ducind la capat revolutia istorica inceputa la 16 decembrie 1989.
E important deci sa percepem limpede, treptele piramidei democratice:
1. Electoratul
Numai poporul roman isi poate vindeca bolile, prin ceea ce face, exprima, simte si este. Cetateanul intervine continuu- in activitatea socio-economica curenta si sporadic- votind.
In pseudo-democratii, electoratul- manipulat, domesticit, capturat- e o unealta prin care unii isi asigura puterea.
Electoratul poate fi ajutat sa-si cunoasca, exprime si apere interesele. Nu e nevoie sa-l "educam" (formind noi... "oameni noi") ci sa il aparam de manipularea care il impiedica azi sa-si expliciteze nazuintele reale. Sa-l informam, ca sa-l eliberam de dezinformare.
A acuza la nesfirsit electoratul - ca voteaza gresit- e o pozitie sterila...
2. Partidele
Electoratul are nevoie de partide- anticorp, capabile sa lupte cu capusa care se strecoara in miezul puterii, corupind democratia; instrumente cu care cetatenii pot sa-si apere demnitatea politica.
In pseudo-democratii, partidele sint grupari de veleitari care negociaza pozitii si privilegii, cautind un loc profitabil in rotativa puterii.
Sa lansam sau sa sprijinim partide care reprezinta interesele reale ale populatiei.
A acuza la nesfirsit partidele actuale pentru ce (nu) fac- e o pozitie sterila...
3. Elita civica
Partidele au nevoie de un cadru conceptual, de modele de actiune, de platforme de calitate- izvorite din laboratoare de meditatie politica riguroasa. Cine poate sustine formarea unor doctrine consistente, cine poate propune solutii sanatoase pentru criza romaneasca si veghea apoi la mentinerea partidelor pe sinele Eliberarii Romaniei ?
Intelectualitatea angajata si responsabila trebuie sa-si asume aceste raspunderi de "elita civica". Sa analizeze situatia, sa formuleze intrebari si raspunsuri, sa exprime principii si obiective- in documente pe care partidele sa fie presate sa le foloseasca sau asume.
In psuedo-democratii, "elita intelectuala" face jocul puterii, mimind doar implicarea (sau eludind-o) pentru a evita riscurile si a-si conserva micul "tribut cultural" (platit de Stapini pentru a cumpara linistea, prin astuparea gurilor potential incomode).
Sa formam si sa sprijinim elite civice autentice, care sa formuleze interesele reale ale populatiei.
A acuza la nesfirsit actuala "elita civica" ca nu face ce trebuie- e o pozitie sterila...
4. Contestarea sistemului
Elitele civice au nevoie de un context exigent, de o presiune constanta din partea constiintelor active, care reclama schimbarea unui sistem putrezit. Cine sa scoata intelectualitatea din actuala ei paralizie, sa o determine sa actioneze civic?
Ar trebui sa o facem noi, continuatorii Pietei Universitatii, semantarii Proclamatiei de la Timisoara, soldatii nedezertati ai revolutiei din decembrie 1989. Noi, protestatarii fata de pseudo-democratia distrugatoare gestionata de mafia baronilor rosii, intretinuta de o pseudo-elita politica, tolerata de o pseudo-elita civica. Noi, constiintele civice active (ramasi in tara sau raspinditi prin toate colturile lumii) care VREM A.E.R ! Noua ne revine datoria contestarii unei piramide politice corupte si a luptei pentru a provoca anticorpii.
Cind partidele si elitele sint confiscate sau anihilate de o pseudo-democratie, "contestatia civica" , devenita dusman periculos, este sugrumata: prin represiune, intimidare sau manipulare. Sint tolerate (incurajate chiar) numai manifestarile care o compromit, dinauntru.
A acuza la nesfirsit actuala "contestatie", ca nu face ce trebuie- e o pozitie sterila...
Romania se prabuseste. Nu ne mai putem permite discutii sterile despre ce a facut sau nu fiecare, pina acum. Sa construim azi ceea ce nu am fost inca in stare sa cladim. Sa ne asumam, cu rabdare, luciditate si energie- un adevarat inceput. Un bulgare care sa aiba rost sa creasca.
Sa combinam intransigenta luptei pentru bine- in actiunile viitoare, cu toleranta fata de greselile comise deja, fara rea intentie. Cine a facut tot ce trebuia ? Daca am indeparta de la A.E.R, pe toti cei care au facut greseli sau compromisuri (pe oricare din palierele semnalate mai sus: electorat, guvernare, opozitie, actiune civica) nu am mai avea cu cine si nici pentru cine reconstrui Romania.
Dar toleranta constructiva nu inseamna uitarea celor ce au produs cancerul si renuntarea la a li se cere socoteala. Fara judecarea vinovatilor pentru Comunism, Contrarevolutie si Tranzitie criminala, pentru tratamentul "de tip Pitesti" aplicat Romaniei, nu se va putea schimba atmosfera.
Nu ne putem permite nici continuarea ambiguitatii, confuzia privind treptele actiunii. Avem nevoie de clarificari care sa ne apere de noi rataciri, confiscari, anchilozari si esecuri.
Printre altele, e bine sa ne delimitam de alte curente anti-sistem, fara a respinge interferenta pozitiva cu ele.
a. Autoritarism
Sa ne delimitam de cei care urasc si contesta pseudo-democratia, doar pentru ca ii prefera o dictatura.
Respectul fata de fiecare existenta, credinta in Bine, Adevar, Drepate, Cinste , Emancipare, Demnitate, Solidaritate si Libertate- ne vor face inconfundabili cu nostalgicii tiraniilor- de toate culorile. Sa nu uitam ca principiul democratic (ca majoritatea sa decida) raspunde nevoii ca numarul celor ce nu-si pot satisface vointa din cauza compromisului cerut de comunitate- sa fie minim. Solutia democratica este deci un corolar al iubirii de libertate.
Totusi, sa ascultam atent glasul celor atrasi de tentatia totalitara, sa le intelegem frustrarile, mobilurile si rationamentele. Numai asa vom putea recupera romanii confiscati de Vadim Tudor, care cred ca singura alternativa la actuala "democratie" este o dictatura eficace.
b. Revolutionarism
Sa ne delimitam de "revolutionarii" care nu respecta caracterul evolutiv al societatii, nu simt obligatia ca inainte de a darima, sa te asiguri ca schimbarea e legitima (dorita), ca vizeaza o organizare mai buna. Ce buimacitoare crime s-au comis in numele "revolutiilor eliberatoare"!
Pe de alta parte, cum profita Stapinii lumii de "compromiterea" ideii de schimbare! Vom evita postura de "compromitatori ai schimbarii" doar daca aparam spiritul democratic autentic, respectind treptele eliberarii democratice (formare elite civice- formare partide eliberatoare- formare electorat emancipat- rasturnare putere degradanta).
Totusi, sa ascultam atent glasul celor oripilati de evolutia Romaniei, convinsi ca Puterea criminala face imposibila o renastere progresiva, ca Romania nu poate fi salvata decit in forta, cu jertfele de rigoare. Nu putem uita ca iesirea din 1989 a insemanat infruntarea frontala a unui sistem aparent LEGAL, a unui stat criminal, care nu lasase alta solutie. Nici neglija sterilitatea anului 1990, in care revolutia a fost stinsa, pentru a se evita o confruntare frontala cu Securitatea.
Sa fim insa pregatiti ca o eventuala rascoala, declansata de poporul roman exasperat, sa nu degenereze intr-o distrugere oarba, sau sa produca noi emanatii...
c. Anarhism
Sa ne delimitam de "anarhistii" care nu sint atenti la vidul pe care-l poate produce destramarea unor structuri, altfel contestabile. Critici pertinenti ai sistemelor existente, ei nu propun alternative sau propun- dar neconvingatoare. Vom evita postura de "contestatari de profesie" daca recunoastem complexitatea problemei politice, tratind-o in spirit echilibrat, ardent- dar lucid, critic- dar realist.
Totusi, sa ascultam atent glasul celor revoltati de un stat devenit intrument sofisticat de dominare a populatiei de catre o oligarhie, creatura monstruoasa care sufoca democratia. Sa nu uitam ca la 22 decembrie a fost infruntat un stat care ne tinea intr-un lagar. Dar trebuie sa canalizam revolta legitima impotriva confiscarii cetatenilor, intr-o forta de aparare a democratiei autentice, fidela la principiului de a maximiza libertatea si demnitatea indivizilor, in limitele posibilului.
d. Populism si elitism
Sa ne delimitam si de curentele care considera electoratul un mijloc si elita un scop, mai ales ca vom face demersuri asemantoare cu adeptii lor (informarea populatiei, sustinerea elitei). Ne va deosebi insa, rasturnarea mobilurilor: electoratul fiind scopul si elita mijlocul. De vazut cum facem aceasta distinctie observabila.
Reprosam virusilor democratiei tocmai falsificarea in practica a metabolismelor teoretice.
Cine nu simte respect pentru miracolul fiecarei existente, a fiecarei constiinte care compune cetatea, nu are ce face in AER. Sa-si "implementeze" in alt cadru, strategiile de putere.
Totusi, sa ascultam pe cei care predica elitismul, ca solutie la relele unei societati degradate populist- caci ei ne pot face sugestii utile. Sa urmarim si pe cei care au rafinat tehnici de propaganda, caci le-am putea folosi si noi, intorcindu-le insa contra obiectivelor lor manipulatoare. Putem lua ce e bun din ideea unei meritocratii, ferindu-ne astfel de egalitarismul desfigurator predicat de comunism.
Pentru a semnala efectele confuziei intre treptele si curentele la care m-am referit mai sus, voi ilustra disfunctiile metabolice ale sistemului politic, amintind fenomenele din anii '90 care au contribuit la impotmolirea incercarii de eliberare.
A. Stratul contestatiei
S-a manifestat viguros dar incoerent in cursul anului 1990 (cu momentul de virf in Piata Universitatii) - in numele dorintei de a duce revolutia pina la capat.
A avut insa o constiinta difuza a specificitatii de treapta politica, cautind sprijinul presupusei "elite civice" si evitind presiunea directa asupra "partidelor politice". Confuzia manifestantilor s-a exprimat in cultul personalitatilor culturale (produse de comunism) si in slogane absurde ca " Noi nu facem politica !"- in locul unui eventual " Noi nu facem politica unui partid!". Faptul ca aceasta formulare nu a fost gasita, dovedeste ce importanta are modelul conceptual in polarizarea unei actiuni. Intelegem lupta cu cuvintele, semnalata in "1984".
Nerealizind ca "elitele" pe care le creditau (GDS etc.) nu au, nici pe departe, calitatile si disponibilitatile civice necesare, nereclamind reformarea spatiului civic rahitic, nedispunind de o patura care sa intermedieze dialogul contestatiei cu partidele politice, manifestantii au irosit energia valului de nesupunere din 1990.
Eforturile lor au fost confiscate in citeva momente cheie, de partidele de opozitie (28 ianuarie 1990 e un bun exemplu) sau de opozantura civica (Piata Universitatii etc).
"Baietii" care protestau in strada au fost insa tradati (uitati, marginalizati) de niste "partide" si de niste "personalitati" , centrate pe propriile interese. In replica, ei au tratat partidele cu suspiciune sterila.
Sa reaprindem flacara din Piata Universitatii, fara a mai comite aceasta eroare.
B. Stratul "elitei civice"
A rezultat din procesul de anti-selectie a valorilor culturale, sub comunism. S-a comportat lamentabil in 1990 si are mari raspunderi pentru stingerea revolutiei. "Personalitati", "dizidenti", condeieri ce au monopolizat media de "opozitie"- au facut gesturi sporadice, simbolice, inconsistente si inconsecvente- pentru sustinerea contestatarilor "din strada".
Ei au refuzat continuu sa se puna in fruntea demonstratiilor, sa le organizeze superior, sa coaguleze protestul in platforme bine inchegate, vizind eliberarea Romaniei. Au renuntat pe furis la revolutie, in numele evitarii "provocatorilor" si "violentei", de fapt din marginire si frica.
Am descris in alte texte nenumaratele mele incercari (nereusite) de a provoca implicarea in lupta frontala a unei lungi serii de "personalitati". Am inteles prea tirziu eroarea de a acorda credit unor persoane total depasite de responsabilitatile momentului.
Intelectualii au avut o pozitie sovaitoare, confuza si inoportuna si fata de stratul partidelor. In loc sa le ajute cu idei sau cu implicari in momentele cheie, "vedetele culturale" s-au zvircolit intre extrema politicianismului caragialesc si a neimplicarii.
Bilbielile Aliantei Civice sint un bun exemplu:
- neaparuta cind trebuia (vezi refuzul de implicare a GDS, din februarie 1990),
- cochetind sovaielnic cu mitingul din Piata Universitatii,
- in total contratimp fata de momente ca 26 octombrie (primul congres al Forumurilor Democratice Antitotalitare), 15 noiembrie (marele miting contestatar de la Bucuresti) si 14 decembrie (infintarea unei "Aliante", "civice" ...dar a-politice si ne-provocatoare)
- nascind tardiv un partid "civic"- mort de la nastere.
Cultivind o pozitie aroganta fata de "omul vechi", pretizind (fara nici o acoperire) ca ar detine solutia la problemele complicate ale metamorfozei economiei si societatii post-comuniste, adoptind in cor agenda corectitudinii politice la moda in occident, "elita civica" romaneasca nu si-a onorat pozitia de catalizator al reactiei dintre mase, contestatie si partide.
C. Stratul partidelor
A avut o prestatie lamentabila, din motive specifice, datorita sabotajului, dar si datorita nefunctionarii celorlalte etaje.
In loc sa inteleaga, sa reprezinte si sa calauzeasca populatia, "politicienii" s-au izolat in batalii meschine pentru putere si privilegii, s-au scufundat in discutii marunte- in loc sa elaboreze doctrine si planuri consistente, s-au complacut in posturi colaborationiste, s-au lasati pilotati din subterana Securitatii, s-au baricadat in Bucuresti evitind contactul cu "prostimea" din provincie, auto-convingindu-se ca un popor atit de "decazut"- nu are pretentii la o politica de calitate.
S-au bucurat ca nu sint siliti sa isi asume pozitii si raspunderi limpezi, pescuind nestingheriti in apele mocirloase ale bisnitei politice parlamentare, scufundindu-se in nisipul miscator al FSN-ului. Au incercat sa confiste miscarile protestatare (in loc sa le valorizeze politic energiile) si putinii intelectuali angajati (in loc sa le puna in valoare maturitatea).
Ele au lasat poporul roman fara alternativa reala, compromitind pina si ideea de schimbare ( a se vedea guvernarea 1996-2000, ca un exemplu expresiv)
D. Stratul electoratului
Supus unei constante presiuni degradante, electoratul a fost principala victima a cancerizarii sistemului politic.
Egocentrizati urit de gesturile necesare supravietuirii, trecuti printr-un indelung tratament de tip "Pitesti", inraiti de spectacolul jafului si nedreptatii, indobitociti de un aer golit de spiritualitate, coboriti la un primitivism "pragmatic", hipnotizati de iluzii privind interventii salvatoare, scopiti de demnitate existentiala- cetatenii Romaniei... s-au razbunat pe tara lor.
Ei asteapta de la partide masuri salvatoare... desi le dispretuiesc. Asteapta de la intelectualii idei miracol... desi urasc faptul de a gindi. Asteapta dreptatea... comitind zilnic nedreptatile necesare. Asteapta de la occident lumina... desi urasc "strainatatea". Asteapta revolutii eliberatoare... pe care sa le poata savura la televizor.
Numai de la ei insisi, nu pretind nimic.
Din acest organism grav bolnav ar trebui sa rasara floarea contestatiei de sistem...
Nu e o provocare suficenta pentru a iesi din letargie?
Situatia "insuportabila" ... dureaza de 15 ani si pare a se eterniza.
Nu poate fi schimbata decit atacind radacinile raului, cauzele sale.
Rezum interventiile necesare:
I- formarea unei contestatii viguroase
II- formarea unei autentice elite civice
III- formarea unei autentice elite politice
IV- dezintoxicarea civica a electoratului
Este bine sa sesizam carcaterul sistemic al problemei. Va trebui lucrat simultan, la toate nivelele.
Nu putem lasa electoratul sa se animalizeze (domesticeasca) pina cind apar partidele salvatoare.
Nu putem lasa partidele sa distruga total Romania, pina apare elita civica capabila de impotrivire. Nu putem astepta sedimentarea elitei, pina cind se structureaza contestatia.
Dar putem interveni, fiecare, acolo unde se simte atras, legitim si eficace.
Ioan Rosca,
24 octombrie 2004
|
|
|
