|
|
Actiunea pentru eliberarea Romaniei - 2
Propagarea explicatiei eliberatoare
1. Eliberarea Romaniei: de la teluri la metode
Intrebarile despre ce si cum trebuie facut pentru eliberarea Romaniei nu pot fi
separate de "De ce?"-ul in care isi au radacinile. De aceea, in acest
text, dedicat mai curind formelor de actiune, vor apare si consideratii care
rafineaza motivele interventiei pe care am propus-o in platforma "Actiunii
pentru Eliberarea Romaniei" (A.E.R.).
Ma voi concentra aici asupra unei strategii pe care am putea-o numi
"razboi informational", "contra-propaganda",
"anti-manipulare" sau (in termeni pozitivi) "iluminism
politic", " propagarea explicatiei eliberatoare", sau (in
termeni mai descriptivi): intretinerea unui val de informare explicativa pentru
contagierea spre Bine, Adevar, Dreptate, Cinste, Munca, Solidaritate,
Responsabilitate, Frumusete, Profunzime.
Nu afirm ca aceasta ar fi singura cale. Las altora provocarea de a elabora
analize privind alte piste (proteste, presiuni asupra partidelor etc). Voi
reveni si eu asupra unora. Incep insa cu "iluminarea"- pentru ca o
consider la baza tuturor. Am vazut organizari geniale, negocieri subtile,
confruntari curajoase- care au esuat pentru ca nu au dispus de energia unei
participari numeroase, de calitate.
2. Evadarea din capcana infringerilor superficiale
De 15 ani, noi, cei ce dorim emanciparea Romaniei, scoaterea ei din ghearele
Mafiei care o sufoca, pendulam dureros intre entuziasm si dezolare.
Asa se produc depresiunile, lehamitea si renuntarile. Asa se caleste
scepticismul.
Ne lovesc votarile nefaste, tradarile unor persoane sau formatiuni,
confiscarile unor cauze. Ne credem siliti sa alegem intre speranta si
luciditate. Ajungem sa regretam "chilipirurile" ratate pentru o
consecventa paguboasa si fara orizont.
Rataciti in lumea efectelor, nici nu ne mai dam seama ca am fost indepartati de
frontul cauzelor.
Falimentam pentru ca investim in persoane, grupari sau evenimente - in loc sa
ne ancoram adinc in spatiul ideilor (valorilor) profunde, acolo unde
luciditatea poate convietui cu abnegatia si candoarea poate fi consistenta.
Pierzind batalii pe terenul faptelor, cedam si transeul credintelor. Loviti
afara, ne lasam surpati si inauntru.Daca nu vedem " ce e de facut
practic", intr-un context nefavorabil, renuntam la a mai cauta, cu
rabdare, o solutie.
Neputind pedepsi un viol, ca sa-l depasim mai usor, nu-l mai denuntam
intransigent, legitimindu-l dinspre victima, adincindu-l (despre aceasta
prabusire ireparabila- vorbeste ultima pagina din "1984" si intreaga
"experienta" de la Pitesti ).
Nu e usor. Traim un contrast dureros intre nazuintele noastre si realitatile pe
care le-am dori schimbate. Organismul romanesc e atit de intoxicat de paraziti,
atit de profund corodat, incit ideile cele mai sanatoase, initiativele cele mai
fecunde, persoanele cele mai bine intentionate- apar intr-o lumina derizorie,
frizind utopia.
In vremuri canceroase, normalul apare ca extrem si invers. Reperele fiind
masluite, referintele spre ele- deformeaza. Cutezatorii se pomenesc in posturi
ridicole, omeni rezonabili sint transformati in stranii "DonQuijoti"-
pentru ca altii au schimbat tintele firesti, in mori de vint.
Cei nealienati (nedomesticiti), ce-si conserva credintele si energia, par
exaltati, visatori, obsedati, posedati de elucubratii.
In timp ce sinuciderea morala se propaga nestavilit, in numele
"realismului"...
3. Nevoia de dezintoxicare spirituala
Lista esecurilor taberei anti-mafiote (anti-comuniste, anti-securiste – dar
deja nu mai avem termeni eficaci) e greu de digerat (depasit).
Rezistenta, incoerenta, nu a reusit inca sa atraga ( convinga, contamineze)
poporul roman, in lupta impotriva capusei sale.
Explicatiile sint multe.
Eu ma voi opri doar asupra uneia, cred, esentiala: mentalitatea majoritatii
romanilor, tot mai precara lor conditie spirituala.
Acesta este rezultatul experientei sociale si politice individuale si
colective, al conditiilor economice degradante, al educatiei si informarii
toxice.
Lupta pentru supravietuire si observarea comportamentului celor din jur- au rol
hotaritor in formarea atitudinilor, valorilor si opiniilor. Dar lucreaza aici
un cerc vicios: ce sintem- determina ce facem- si reciproc.
Nu neg ca o pirghie educationala ar fi schimbarea conditiilor de viata (si urez
succes celor ce vor sa mearga pe aceasta cale). Eu insa voi vorbi aici de ceea
ce putem face inainte ca oamenii sa devina altfel, pentru ca traiesc altceva.
Ce putem face pentru ca ei sa prinda gust pentru un alt mod de a fi, incit sa
inceapa sa lupte pentru a-l cuceri ?
Celor ce nu cred ca oamenii pot adopta credinte si valori care sa le formeze
teluri, capabile sa le polarizeze apoi actiunile- le voi aminti experiente
majore ca : religia, iluminismul,... comunismul etc.
Bucla a fi- a vrea- a face poate fi amorsata si dinspre credinte. Avem azi (din
pacate) exemple nenumarate de formare a conceptiilor prin manipulare,
publicitate si propaganda.
Omul recent (in sensul propus de domnul Patapievici) este tot mai modelabil din
afara spre inauntru. Priviti-l cumparind obiecte oribile, scumpe sau inutile
pentru ca i se spune insistent ca ar trebui sa le vrea. Priviti-l gaurindu-si
nasul pentru ca in acest an se poarta cercei. Priviti-l urmarind fascinat cele
mai imposibile stupiditati, pentru ca televiziunea il convinge ca le-ar fi
simtit nevoia. Priviti-l maltratindu-si concetatenii pentru ca e determinat
sa-i perceapa ca dusmani. Priviti-l dorind intens un lider politic necunoscut,
dar pe care media il afiseaza repetitiv. Priviti-l crezind tot ceea ce trebuie
sa creada. Priviti-l lasindu-se scopit de miez mistic. Priviti-l lasind sa i se
instaleze goliciunea in suflet pina cind nu mai poate sa se uite in prapastia
ei.
Cu mijloacele actuale de (dez)informare si (de)formare, se poate cladi in minti
aproape orice. Inginerie cognitiva, in masa... Un mare numar de experti in
media au aratat deja capitalul nelimitat de manipulabilitate a
"publicului", penetrabilitatea sa stupefianta la publicitate, moda,
si propaganda.
Media nu mai e pusa sa reflecte lumea, ci sa o construiasca. Cine o domina,
tine publicul de creier. Se intimpla asa, pentru ca materialul cognitiv e
plastic. Sintem condamnati la devenire- sub influente, aceasta e conditia
noastra spirituala. A fi pasiv pe frontul propagandistic- nu inseamna decit a
lasa in voie armata dusmana.
Nu cred ca e nevoie sa dau aici exemple care releva in ce masura societatea
contemporana e bazata pe manipulare, contagiune si influenta. Si nici trecutul
nu arata altfel (doar ca instrumentele nu erau atit de eficace...).
Voi semnala doar extraordinara intuitie a lui Orwell, care arata, in
"1984", ca domesticirea cetatenilor are ca prima pirghie masluirea
primitivelor conceptuale.
Antidotul eliberarii nu poate ocoli acest aspect.
4. Ascunsa linie a frontului
Evolutia Romaniei, dupa 1989, poate fi si ea inteleasa limpede, prin prisma
dezinformarii.
Intoxicarea ideologica a fost explotata de expertii securi-comunisti dupa
"revolutia" lor (care a confiscat-o pe a noastra...) in care s-au
pretat la a culege ce semanasera o jumatate de veac.
Manipularea desantata (prin presa, televiziune si informatori)- a format (mai
ales in perioada 1990-1992) viziunea politica a alegatorilor. Restul nu a fost
decit consecinta.
Amintiti-va razboiul (pierdut) pentru lamurirea telespectatorilor. Daca,
imediat dupa 22 decembrie, s-ar fi transmis intens emisiuni explicative
anti-comuniste, am fi avut alta istorie. Minerii si alti "oameni de
bine" (nesecuristi) ar fi vazut si actionat altfel, daca ar fi inteles
altceva.
Extraordinara lupta a protestatarilor din ianuarie-iunie 1990, pentru intrarea
in emisie, nu a fost platita intimplator cu vieti omenesti. Razvan Teudorescu
nu e un vinovat minor.
Dupa ce momentul critic a trecut, revolutia a fost deturnata,
"alternativa" a fost compromisa si populatia inchisa in apatie,
Tovarasii au putut relaxa putin propaganda.
Dar actuala campanie de confiscare a ziarelor si televiziunii arata ca ei nu
vor ceda fara lupta controlul asupra mintilor romanesti.
Aici e deci ascunsa linie a frontului. De aici putem deduce importanta luptei in
plan informational si intui ce avem de facut.
5. Ce s-ar putea face
a. Trebuie sa cucerim canale
eficace de informare a populatiei.
b. Sa ocupam avant-posturi in
radio-televiziunea si presa existenta.
c. Sa infiintam posturi de
televiziune de contestatie, cu acoperire nationala.
d. Sa redeschidem posturi de radio
ca "Europa Libera", dar care sa fie de data aceasta doar ale noastre,
nu ale unor puteri care sa le poata orienta si inchide conform altor agende.
e. Sa luam pozitie public, peste
tot in lume; sa facem valuri cit mai vizibile si contagioase.
f. Sa antrenam in protest romanii
iesiti afara, deci scapati din corsetul mediatic intern.
g. Sa ne explicam celor de alaturi,
ca sa ni se alature cit mai multi, din aproape in aproape.
h. Sa cooperam cu "luptatorii
explicationali" raspinditi in toata Romania.
i. Sa pornim si sa intretinem
curentul de A.E.R prin Internet, arma cea mai greu de parat.
Putem folosi modelul unor actiuni anti-manipulare desfasurate in lume in
ultimii ani. Omologii nostri occidentali (si nu ma refer aici la garniturile la
putere...) au inteles mai demult ca informarea eliberatoare de constiinte,
conditioneaza lupta pentru libertate.
Barajul mediei "oficioase" sau "corporatiste" (ce
"modeleaza" mentalitatile in directia convenabila puterilor care
"gestioneaza democratia") a fost strapuns in ultimii ani de
formidabila arma care e, inca, Internetul.
Nu putem face revolutie fara revolutionari. Revolutia franceza din 1789 (cu
cuceririle si erorile ei), a fost precedata (pregatita) de citeva decenii de
iluminsm (cu cuceririle si erorile lui).
"Schimbarea" presupune forte politice si alegatori cu un anume fel de
conceptii. Votul alegatorului, gestul politicianului- sint determinate de o
judecata. Aceasta se face in functie de context dar si de gindirea care o
gazduieste. Iar gindirea se formeaza, in timp.
Degeaba se asteapta rezultate de pe un ogor mintal cotropit de buruienile
propagandei Puterii si de balariile produse de o viata indobitocitoare. Ce ar
putea sa iasa "democratic" dintr-o populatie hipnotizata de o clasa
de politicieni degenerati si lasata sa se scufunde in racile si iluzii de
intelectualii neimplicati?
Eliberarea Romaniei cere eliberatori.
O prima directie de atac, ar fi deci formarea acestora, largirea numarului de
anticorpi din societatea romaneasca. Numai dupa ce ideile nobile vor avea un
public emancipat, care sa le guste, sustina si propage- se va putea opri
spirala degenerarii si va porni o alta, in sens invers.
Asta presupune insa o munca de fond, rabdatoare, cu efecte intirziate. Nu va
aduce succese spectaculoase si facile. Nici lauri hranitori de vanitati. Dar ne
va permite sa nu ne mai miram pagubos ca "alternativele" deazamagesc,
sa nu ma cadem in deznadejde dupa fiecare esec previzibil.
6. Nu mai putem astepta
Nu putem tolera teoriile perfide si jignitoare (tip Brucan) ca trebuie sa
asteptam alte generatii ! Nu e adevarat ca oamenii sint ne-informabili,
ne-educabili, ne-influentabili. Dimpotriva, sint poate prea maleabili...
Resemnarea, in asteptarea generatiilor de miine, convine perfect Mafiei pe cale
de a distruge Romania AZI.
Si de ce noile generatii ar fi mai pasionate de munca, cinste, adevar, bine si
justitie decit cele care sint pe cale de a le (de)forma ?
Exista o evolutie pe linia Ceausescu-Iliescu-Nastase-Ponta, o rafinare a
sireteniei, dar nu acesta e sensul asteptat de noi...
Am vazut multi romani a caror mentalitate a devoluat in acesti 14 ani, sub
presiunea luptei pentru existenta, a dezamagirilor si frustrarilor, a
prabusirii unor mituri si valori, a vulgaritatii "pragmatice" ce ne
imbolnaveste veacul.
O colonizare afacerista de tip sud-american, impletita cu dominatia subterana
rusa, sub obladuirea oligarhiei securiste interne- e creuzetul asteptatelor
generatii superbe?
Cu ocazia unei conferinte tinute de parintele Calciu la Montreal, i-am atras
atentia ca "renasterea" spirituala pe care o anunta are un adversar
redutabil: contagierea masiva in sens contrar, produsa de innamolirea tuturor
intr-o realitate degradanta.
7. In sprijinul celor care nu inteleg
De unde vine dezangajarea intelectualitatii romane ? (...autentice, ca in rest
nu se pune problema).
Poate ca e datorata unui recul defectuos de pendul, dupa excesele iritante si
inoportune din 1990, cind grupari ca Alianta Civica ( practicind intii un
"apolitism" iresponsabil si sustinind apoi formatii dezamagitoare) au
vorbit ritos despre "educarea civica", vizind, intr-un mod arogant,
formarea unui "nou tip de om nou".
Denuntat ca "retrograd", indemnat la "progres", neinteles
in problemele lui "vulgare"- omul de rind a fost lasat in ghearele
stapinilor sai.
Cine are insa legitimitatea de a da lectii de fiintare superioara? Cine
stabileste gradatia omenescului elevat? Cine indrazneste sa declare
"rebuturi" pe adeptii manipulati ai lui Iliescu si Vadim? Trebuie
respinse astfel de rataciri intelectualiste.
Adresindu-ma aici unor intelectuali, ca potentiali luptatori explicationali,
folosesc un limbaj adecvat. Dar vizez eliberarea romanilor simpli, carora va
trebui sa li se vorbeasca altfel, pe intelesul lor.
Si pentru asta, ei trebuie intelesi, simpatizati, sprijiniti ca victime ale
proceselor de dezinformare si degradare, respectati ca existente fraterne
legitime, ajutati sa se emancipeze. Oamenii nu trebuie "vindecati- de
sus", ci "cuceriti- de alaturi".
Atit cit se poate.
Jignindu-i, denuntindu-i, parasindu-i, ii trimitem in bratele primitoare ale
unor "tatuci" populari. Putem, de exemplu, sa-i aratam lui Iliescu ca
unii dintre cei ce-l critica nu sint de loc "marginali", dar fara a
jigni "marginalii" pe care i-a produs politica sa !
Numai reliefind ce leaga intelectualul oripilat de corodarea sensurilor,
cercetatorul alienat de coruperea cadrului academic, intreprinzatorul anihilat
de speculanti verosi, muncitorul care nu mai are cum sa-si valorifice forta de
munca, taranul ce nu are cum sa-si cultive pamintul, pensionarul ce nu-si poate
cumpara un medicament, "marginalul" ce-si dilueaza in droguri si
distractii jalnice lipsa de viitor, femeia ce se zbuciuma intr-un bordel pentru
a trimite niste bani acasa, tinarul evadind sufocat intr-un container–vom putem
cladi un amplu val de revolta.
8. Scopul nu scuza mijloacele
Se poate deci milita pentru emancipare, fara dispret, din solidaritate si
nevoie de solidaritate.
Dar trebuie sa fim atenti la nuante.
"Informarea" este prea putin si poate ascunde o ipocrizie. Cine
incearca sa cistige adepti pentru o cauza, nu "informeaza", neutru.
El trebuie sa-si asume cinsitit postura de "propagandist" (nu evit
termenul).
Pe de alta parte, "formarea" si "educarea" sint pretentii
ofensive si pretioase ce pot genera o justificata suspiciune si respingere.
De aceea prefer notiunea de "explicare".
Ea recunoaste existenta unui scop, exercitarea unei influente, dar fara a
pretinde un rol de inginerie cognitiva. Ea lasa ascultatorului libertatea de a
folosi cum vrea ceea ce i s-a revelat, de a integra informatia primita si
pledoaria expusa asa cum doreste, in fluidul devenirii sale cognitive.
Explicatia presupune ca se raspunde la o intrebare. Cred ca nu vom fi
ascultati, decit daca ne cladim pledoaria pentru libertate raspunzind la
intrebarile reale ale publicului vizat.
Si daca anumite intrebari nu vin de la inceput, trebuie sa stim sa le stimulam.
Se pune si problema dreptului moral de a influenta.
Cum sa evitam ca, pretindu-ne la contra-propaganda, sa semanam celor de care
vrem sa aparam publicul, ca anti-manipularea sa semene cu manipularea pe care o
combate? Cum sa facem diferenta sigura si perceptibila?
E legitima prudenta aceasta.
Dar nu si dezertarea, in numele neutralitatii sau al relativitatii valorilor.
Dificultatile acestei probleme nu trebuie subestimate, dar nici supraestimate
pina la paralizie.
Demarcarea trebuie sa vina din scopuri (de acea spuneam la inceput ca exista
interferente intre "cum?" si "de ce?").
Atita timp cit ne simtim animati de o mistica a Binelui (religioasa sau nu), de
o sete de Justitie si Adevar, revoltati de abuzurile facute de Putere, solidari
cu populatia captiva- stim ca facem contra-propaganda si anti-manipulare
eliberatoare.
Daca nu ne pierdem reperele morale, nu vom confunda otrava cu antidotul.
Oferind explicatii oneste, afirmind in public ceea ce credem si spunem privat,
evitind activitatile "subterane" si strategiile dubioase, ne vom feri
de capcana acelui odios " scopul scuza mijloacele !".
Vom lupta cu mijloace curate (dar cit mai eficace) pentru un scop curat. Nu ne
vom rataci cit timp avem obiective de genul:
- sa cistige cine munceste si creeaza, nu cine speculeaza si fura
- populatia sa fie cit mai bine informata, pentru a se implini spiritual si a
putea sa-si decida democratic destinul
- sa fie pedepsita crima si corectat abuzul
- Romania sa nu fie explotata ca o colonie de munca ieftina, de catre nimeni si
prin nici o metoda, etc....
9. Riscuri asumate
Dovada ca sintem pe drumul bun va fi ca vom fi atacati.
Stim ca Ei pot apela la orice mijloace. Atita timp cit pot evita represiunea
(la care apeleaza insa, in ultima instanta) ei practica profesionist
intimidarea, coruperea, provocarea, diversiunea si dezinformarea.
Sintem deci siliti sa imaginam de la inceput loviturile pe care le vor da, fara
insa a cadea in acea paralizie suspecta pe care a produs-o dupa 1989
"teama de provocari".
Ne putem astepta la lovituri sub centura in acest razboi mediatic (si va trebui
sa le param cum putem) :
- simularea unor adeziuni pentru a lansa apoi actiuni compromitatoare - de aceea
am propus ca raspunderea oricarei actiuni sa revina numai celor implicati in ea
- diluarea fluxului util
prin bombardament cu nimicuri (innecare cu zgomot)- va cere punerea la punct a
unei ierarhii evolutive de piste de atac (subiecte de explicat)
- exaltari, naivitati sau siretenii care degenereaza in manipulare inversa
(dezinformare a publicului in numele luminarii lui)- nu se poate atenua decit
pastrind discutia deschisa, in spatiu public
- veleitarism si vanitati, inevitabile- ale caror efecte pot fi atenuate de
lipsa de structura si ierarhie a curentului nostru
- instigare la actiuni reprimabile juridic– se poate evita, daca ne mentinem in
zona explicatiilor fenomenelor, fara a recurge la indemnuri la rebeliune,
ramind ca fiecare cetatean informat sa decida ce are de facut, singur sau in
gruparile in care activeaza, etc.
10. Un curent imparabil
Asadar, eu am propus A.E.R.- ca un curent (val) de explicare (emancipare)
politica.
Ar trebui sa propagam informatii, analize, intrebari si propuneri de solutii.
Nu avem a spune nimanui ce are de facut. Nici nu stim solutia optima la o
problema atit de grea ca deparazitarea unei tari intrata in metastaza mafiota.
Trebuie doar sa marim rindurile si pertinenta celor ce cauta o solutie.
Creierul colectiv romanesc, irigat si de curentul nostru- va decide ce are de
facut.
Actiunea pentru Eliberarea Romaniei se poate desfasura nestavilit in spatiul
proceselor cognitive, al energiilor morale si al presiunilor politice-
colective.
Singura structura pe care va trebui probabil sa o punem la punct este
infrastructura difuzarii explicatiilor, sistemul capilar de comunicare a lor.
|
Ioan Rosca, 30 septembrie 2004
|
|
|
