Trei intrebari coborind/urcind catre miezul conditiei noastre politice - Ioan Rosca, 3 martie 2005

1. Se poate rezolva problema organizarii optime a "cetatii" ?

     Semnalam intr-un alt text ca societatea va fi probabil distrusa de cancerul difuz al ....complexitatii. Un gigantic sistem - care nu poate fi modelat "operational". Nu putem sa-i formulam "ecuatiile". Nici sa precizam valorile ce s-ar dori maximizate, limpezind macar scopurile. Prea multe dimensiuni, influente, interdependente, ambiguitati si confuzii inevitabile. Prea plastica arhitectura de ansamblu. Prea dinamice devenirile partilor.
     Inginerie sau stiinta politica? Vinare de vint. "Progresul" continuu - accelerat de isteria goanei generale dupa prada (camuflata sofisticat) ne-a adus in pozitia de a nu mai putea intelege (cu atit mai putin orienta sau optimiza) - metabolismul comunitatii umane.

2. De ce politicienii par a crede ca stiu ce fac ?

     Unii dintre "practicieni" nu stiu ca teoria politica e infundata, pentru ca se ocupa cu alte lucruri, mai lucrative. Pretioasele lor recomandari - sint un bluf.
     Altii stiu, dar nu o recunosc public (punind chiar doctrinarii sa camufleze criza) - ca sa nu piarda alibiul in numele caruia "pastoresc cetatea". Sofisticatele lor teze - sint o manipulare.
     In fine, "post-modernii" considera situatia acceptabila, intr-o lume care nu mai are nevoie de repere. Indemnurile lor - sint o renuntare.

3. E bine sa devina cetateanul, constient de postura sa ingrata?

     Ascunderea adevarului despre precaritatea conditiei politice - menajeaza echilibrul psihic si social. Simplistii au nevoie de dogme si lozinici, altfel sint destabilizati, stresati, nefericiti. Exaltatii au nevoie de iluzii, ca sa poata continua in jug. Egoistii ar deveni prea agresivi daca ar cadea mastile, stirnind un carnagiu final.
     Deci exista motive pentru a intretine credinta in cunoasterea politica. Unui bolnav fatal nu e neaparat bine sa-i revelezi condamnarea. Dar aceasta strategie "protectionista" nu mai poate continua mult. Daca nu scoatem capul din nisip la timp, ne vom transforma in sub-oameni- alienati si domesticiti.
      Poate ca totusi, daca macar am sti ca nu stim, s-ar mai putea incerca alte piste, mobilizindu-ne energiile (irosite azi pentru teluri minore) in directia cautarii unui cadru conceptual- in care sa se poata formula noi solutii.