Draga
domnule Rosca,
Va multumesc pentru consideratia ce o aratati fata de unele dintre izbanzile
mele in munca aceasta atat de proteica de jurist. Aceasta dovedeste ca,
indiferent de idealurile ce ne anima, dumneavoastra aveti generozitatea
detasarii si intelegerii cu empatie a celuilalt.
In privinta propriilor dumneavoastra creatii, pornind de la analiza unui cadru
juridic general din Romania si ajungand la cazurile concrete in care sunteti
parte activa, nu pot formula judecati de valoare si nici asertari cu valoare
conclusiva. Am redescoperit acelasi spirit radical, revolutionar, care
depaseste scepticismul intelectual pentru a ajunge in zona marei neincrederi in
sistemul nostru de drept. Citindu-va textele, am facut o conexiune cu
Trasymachos din dialogurile lui Platon, mai ales din "Criton". Dar nu
stiu daca veti avea disponibilitatea lui de-a achiesa, dupa minunata
demonstratie, cu armele maieuticii, a lui Socrate, la ideile mai stenice si
lipsite de orice radicalitate ale acestuia din urma. In urma cu cativa ani,
cand scriam, impreuna cu profesorul Scripcaru, o carte de antropologie juridica
("Individul radical"), ma gandeam si la creatori ca domnia voastra
care, in cautarea absolutului, vad in judecatorii neutri un soi de complici ai
unei realitati detestabile. Eu, atasat cumva modelului neutral, neangajat,
inactiv, pe care subsistemele common-law-ului il promoveaza si prin care,
astfel, principiile unei justitii naturale sunt mai bine sustinute, sunt mai
mefient in ceea ce priveste viziunile globale pe care dumneavoastra le aveti.
Pentru ca nu am avut nesansa sa cunosc direct astfel de derapaje majore la care
va referiti, pastrez un scepticism intelectual si o rezerva, necesare privirii
cu luciditate a acestui fenomen "justitiei" angajate si cu adevarat
inacceptabile din anii '50. Recent, vizitand locul martiriului de la Sighet, am inteles si mai bine sensurile malefice ale tuturor
"justitiarismelor" revolutionare. De la 1789 pana astazi, nu exista
moment istoric prin care justitia naturala, valorica si respectata ca bine in
sine, in sens socratic, sa-si poata aroga aceste atribute. Sunt, de aceea, mai
aproape de Burke decat de Saint Just iar vederile mele n-au fost niciodata
marcate de iacobinism si vendeta. Am o viziune nominalista, cazuistica, mai
degraba acceptand stiintificitatea unui caz decat spiritul mesianic al unor
exaltari globale. Stiu ca judecatorul trebuie sa fie imaginea insasi a
incoruptibilitatii absolute, sa fie un om de stiinta in roba de justitiar si sa
fie, precum Themis, totalmente neutru, cu o cecitate protectoare pentru a se
detasa de orice prejudecata, inclusiv aceea ca "noua" lume ar fi mai
buna doar pentru ca este "noua". Stiu, totodata, ca toate
revolutiile, indiferent care le-ar fi fost pornirile, au "decapitat",
in primul rand, corpul judecatorilor pentru ca noii actori ai puterilor de tot
felul sa poata, nestingheriti de acesti trezorieri ai memoriei nomotetice si ai
unei morale aparent stabilizate, implini destinul lor aparent reformator.
Precum Bodin, Montesquieu, Voltaire si alti numerosi cautatori ai unui model
ideal, privesc si eu spre monarhia constitutionala si spre modelul englez de
justitie nerevolutionara, nereformista, ci pur si simplu stenica si neangajata,
pentru ca, nu-i asa, chiar si neutralitatea este deja o optiune, ca spre un
model rational si demn.
Iertati-mi, va rog, aceasta excesiva aplecare spre bona fides si neexaltare
revolutionara. M-as bucura sa priviti si dezastrul scolii juridice romanesti,
adusa la dimensiunile unui ateneu popular (dar fara spectacole de succes), a
unui exercitiu de cunoastere infantil, unde se folosesc maleficele teste-grila
de parca am recruta judecatori din randurile copiilor de gradinita (stiind ca
pana si in scolile maternale, de pe la patru ani, copiii trebuie sa abandoneze
cunoasterea prin reflex conditionat in favoarea celei sintetice). Priviti la
masteratele confundate cu studiile postuniversitare si la abandonarea oricarei
idei de creativitate. priviti la studiile "la distanta" si la cat mai
mare distanta si la faptul ca, dupa ani de zile, bietii nostri absolventi,
abandonati de dascali si indrumatori, devin analfabeti din punct de vedere al
culturii generale. Dumneavoastra evoluati intr-un mediu in care scoala de drept
este una de tip doctoral, in care nu te
poti apropia de aceasta facultate daca nu vei fi absolvit Filosofia, Istoria sau alta umanioara. Noi nu mai avem nici macar
admiterea de odinioara, cu probe de filosofie si istorie. Dezastrul este deja
produs. Totul este o ruina, o umbra groasa si dezolanta, ca dupa cel mai
pustiitor razboi, ca dupa navalirile barbare din Europa Evului intunecat. Nu
voi fi deloc mirat daca ii vor rechema pe judecatorii pensionari sa mai salveze
ceva din justitia romaneasca macar pana se vor indrepta lucrurile in
invatamantul juridic, pentru a nu fi nevoiti sa aducem judecatori din Uniune,
cu pretul modificarii legilor organice...
Scuzati ca la idiosincraziile dumneavoastra le-am adaugat pe ale mele.
Inca o data, cu gratitudine pentru aprecierile domniei voastre, va urez succes
si multe impliniri personale.
Cordial,
Valeriu M. Ciuca