Draga domnule Rosca,

Va multumesc pentru consideratia ce o aratati fata de unele dintre izbanzile mele in munca aceasta atat de proteica de jurist. Aceasta dovedeste ca, indiferent de idealurile ce ne anima, dumneavoastra aveti generozitatea detasarii si intelegerii cu empatie a celuilalt.

In privinta propriilor dumneavoastra creatii, pornind de la analiza unui cadru juridic general din Romania si ajungand la cazurile concrete in care sunteti parte activa, nu pot formula judecati de valoare si nici asertari cu valoare conclusiva. Am redescoperit acelasi spirit radical, revolutionar, care depaseste scepticismul intelectual pentru a ajunge in zona marei neincrederi in sistemul nostru de drept. Citindu-va textele, am facut o conexiune cu Trasymachos din dialogurile lui Platon, mai ales din "Criton". Dar nu stiu daca veti avea disponibilitatea lui de-a achiesa, dupa minunata demonstratie, cu armele maieuticii, a lui Socrate, la ideile mai stenice si lipsite de orice radicalitate ale acestuia din urma. In urma cu cativa ani, cand scriam, impreuna cu profesorul Scripcaru, o carte de antropologie juridica ("Individul radical"), ma gandeam si la creatori ca domnia voastra care, in cautarea absolutului, vad in judecatorii neutri un soi de complici ai unei realitati detestabile. Eu, atasat cumva modelului neutral, neangajat, inactiv, pe care subsistemele common-law-ului il promoveaza si prin care, astfel, principiile unei justitii naturale sunt mai bine sustinute, sunt mai mefient in ceea ce priveste viziunile globale pe care dumneavoastra le aveti. Pentru ca nu am avut nesansa sa cunosc direct astfel de derapaje majore la care va referiti, pastrez un scepticism intelectual si o rezerva, necesare privirii cu luciditate a acestui fenomen "justitiei" angajate si cu adevarat inacceptabile din anii '50. Recent, vizitand locul martiriului de la Sighet, am inteles si mai bine sensurile malefice ale tuturor "justitiarismelor" revolutionare. De la 1789 pana astazi, nu exista moment istoric prin care justitia naturala, valorica si respectata ca bine in sine, in sens socratic, sa-si poata aroga aceste atribute. Sunt, de aceea, mai aproape de Burke decat de Saint Just iar vederile mele n-au fost niciodata marcate de iacobinism si vendeta. Am o viziune nominalista, cazuistica, mai degraba acceptand stiintificitatea unui caz decat spiritul mesianic al unor exaltari globale. Stiu ca judecatorul trebuie sa fie imaginea insasi a incoruptibilitatii absolute, sa fie un om de stiinta in roba de justitiar si sa fie, precum Themis, totalmente neutru, cu o cecitate protectoare pentru a se detasa de orice prejudecata, inclusiv aceea ca "noua" lume ar fi mai buna doar pentru ca este "noua". Stiu, totodata, ca toate revolutiile, indiferent care le-ar fi fost pornirile, au "decapitat", in primul rand, corpul judecatorilor pentru ca noii actori ai puterilor de tot felul sa poata, nestingheriti de acesti trezorieri ai memoriei nomotetice si ai unei morale aparent stabilizate, implini destinul lor aparent reformator. Precum Bodin, Montesquieu, Voltaire si alti numerosi cautatori ai unui model ideal, privesc si eu spre monarhia constitutionala si spre modelul englez de justitie nerevolutionara, nereformista, ci pur si simplu stenica si neangajata, pentru ca, nu-i asa, chiar si neutralitatea este deja o optiune, ca spre un model rational si demn.

Iertati-mi, va rog, aceasta excesiva aplecare spre bona fides si neexaltare revolutionara. M-as bucura sa priviti si dezastrul scolii juridice romanesti, adusa la dimensiunile unui ateneu popular (dar fara spectacole de succes), a unui exercitiu de cunoastere infantil, unde se folosesc maleficele teste-grila de parca am recruta judecatori din randurile copiilor de gradinita (stiind ca pana si in scolile maternale, de pe la patru ani, copiii trebuie sa abandoneze cunoasterea prin reflex conditionat in favoarea celei sintetice). Priviti la masteratele confundate cu studiile postuniversitare si la abandonarea oricarei idei de creativitate. priviti la studiile "la distanta" si la cat mai mare distanta si la faptul ca, dupa ani de zile, bietii nostri absolventi, abandonati de dascali si indrumatori, devin analfabeti din punct de vedere al culturii generale. Dumneavoastra evoluati intr-un mediu in care scoala de drept este una de tip doctoral, in care nu te  poti apropia de aceasta facultate daca nu vei fi absolvit Filosofia, Istoria sau alta umanioara. Noi nu mai avem nici macar admiterea de odinioara, cu probe de filosofie si istorie. Dezastrul este deja produs.  Totul este o ruina, o umbra groasa si dezolanta, ca dupa cel mai pustiitor razboi, ca dupa navalirile barbare din Europa Evului intunecat. Nu voi fi deloc mirat daca ii vor rechema pe judecatorii pensionari sa mai salveze ceva din justitia romaneasca macar pana se vor indrepta lucrurile in invatamantul juridic, pentru a nu fi nevoiti sa aducem judecatori din Uniune, cu pretul modificarii legilor organice...

Scuzati ca la idiosincraziile dumneavoastra le-am adaugat pe ale mele.

Inca o data, cu gratitudine pentru aprecierile domniei voastre, va urez succes si multe impliniri personale.

Cordial,
Valeriu M. Ciuca