Precizari - Ioan Rosca, 16 martie 2005

      Printre semnalele de presa publicate in acest spatiu pe 13 martie, a figurat o trimitere la articolul "Daca lumea politica vrea, SRI poate" - publicat in "Ziarul de Iasi" de domnul Adrian Cioflinca. Dupa doua zile, am primit o scrisoare, in care autorul ne-a cerut sa eliminam semnalul, pentru ca nu am obtinut (nici cerut) aprobarea pentru extrasul folosit in el (considerind interesante propunerile sale, pe un subiect central pentru noi, repetasem o parte importanta din articolul initial). Ne-am conformat. Autorul face ce vrea cu textul sau. Are dreptul sa nu considere oportuna propagarea lui pe aceasta cale.
      Fiind vorba de prima cerere de acest gen , consideram utile anumite precizari. Ii multumim domnului Cioflinca pentru ca ne-a atras atentia asupra unor neintelegeri.

      Spatiile "Procesul comunismului, contrarevolutiei si tranzitiei" si "Piata Universitatii Distribuita" si-au propus (asa cum s-a explicat in introducere) sa organizeze o "baza de date" (marturii, pledoarii, analize, propuneri, actiuni) - utilizabila de catre cei care vor sa lupte pentru a impiedica uitarea crimelor (post)comuniste si pentru eliberarea Romaniei (de securisti, de jefuitori, de minciuni, de iluzii, de slabiciuni). Este deci un instrument de provocare, promovare, coordonare, cercetare, rezistenta, actiune - dedicat unei cauze si urmarind o metoda. Nu este o revista, un ziar, o afacere, un hobby, un alibi pentru atragerea unor fonduri.

      Cei care cunosc tehnica organizarii bazelor de date textuale, stiu ca, pentru a permite reperearea documentelor pertinente dintr-un anume punct de vedere, este nevoie de actiuni pregatitoare:
- caracterizare (cu un numar de cuvinte cheie);
- catalogaj (intr-o arborescenta tematica );
- indexare (fiser aranjat alfabetic, care sa accelereze cautarile).
      Reperarea cu Google se bazeaza pe aceste tehnici si presupune pre-tratarea unui fragment din fiecare document, pe care se va sprijini indexarea si clasificarea. Un motor de cautare cu spectru tematic si geografic atit de larg, nu poate avea performantele unei "baze de date specializate" - dedicate unei anume tematici.

      Construim o baza ( peste putin timp, o vom lansa) care sa permita cuiva sa repereze in ce documente pot fi gasite elemente legate de un anume aspect. Sa faca o cautare de genul: "securitate" SI "arhive" SI "deschidere" SI "argumente". Sa afle (de exemplu) ca -printre altii - si domnul Cioflinca are o contributie, sa vada cam despre ce e vorba si apoi, daca e interesat, sa merga la articolul initial sau sa-l contacteze pe autor. De aceea, avem nevoie de un extras expresiv, pe baza caruia motorul de cautare sa ghiceasca pertinenta documentului si utilizatorul sa o confirme. Fragmentul e si mai important daca textul complet nu mai este accesibil la adresa initiala (vezi cazul unor ziare electronice in care textele sint pe linie o singura zi ).

      Nu putem comunica cu fiecare, pentru a-l intreba daca e de acord sa-l includem in baza de semnale. Nu avem resurse pentru asta. Si nici nu credem ca e necesar. Ne-am angajat pe un drum de la care nu ne pot deturna chichitele formale. Daca nu vrei sa fii indexat de google sau cuprins in alte baze, poti cere explicit stergerea notitei - asa cum a procedat si domnul Cioflinca - in cazul nostru. E pacat - pentru sinapsele care se rateaza -, dar nu e fatal (speram ca vor fi multe inregistrari in baza) .

      Publicul are de cistigat din existenta unui repertoriu. Presupunem ca, in general, autorii vor fi multumiti, pentru un serviciu de popularizare.
      Ce poate determina pe cineva sa doreasca totusi stergerea referirii la textul lui ?

a. Marimea extrasului - autorul avind impresia ca e privat, prin distribuire gratuita, de anumite cistiguri. Dreptul lui. Sintem de multe feluri in acest front. Mercenari, pasionati etc.Vor ramine in baza acele texte scrise pentru a lovi (post)comunismul, nu pentru a face bani.

b. Iritarea fata de comentariul cu care e insotit citatul. Oricine are voie sa citeze - in anumite limite - cind face comentarii. Putem micsora fragmentul extras, dar asta nu e in avantajul autorului nemultumit, pentru ca lasa mai multa plaja de manevra comentariului suparator. Am putea pune semnalele in baza fara comentarii - s-ar cistiga un ton mai neutru, s-ar pierde valenta polemica.

c. Cadrul in care apare citatul (semnalul, comentariul) - adica faptul ca baza de date e gazduita in spatiul nostru. Nu avem nici o indoiala ca vom irita multa lume. Este inevitabil. Romania nu se poate elibera daca lasam in pace "elitele"- care nu isi fac datoria. Nu facem parte din media aliniata, racordata la un esafodaj politic sau cultural. Vom fi sabotati. Ne asteptam sa ni se ceara eliminarea unor semnale, pentru ca autorii nu sint de de acord cu actiunea noastra.
      Dar ar fi o eroare ca motivul rezervelor sa fie teama de compromitere sau de confiscare. Comentariile sint semnate. Se vede ca au alti autori decit textele comentate. Faptul de a fi plasat in baza noastra de date nu implica, in nici un fel, acordul cu viziunea "AER"! Il putem cita si comenta si pe Vadim Tudor si pe Ion Iliescu... Intr-un fond documentar, pot sta alaturi carti scrise de autori care se contrazic, infrunta, detesta.

      Admitem insa ca acest ultim punct ridica o problema serioasa, care va cere o decizie. Numitorul comun mare - miscoreaza suprafata consensului. Ne-am dat si noi seama (de exemplu) ca interventiile care critica aservirea Romaniei fata de SUA sau Israel (pe dosare ca Iraq-ul , Holocaustul, etc.) pot indeparta multi anticomunisti - pentru care SUA reprezinta reperul suprem. Va trebui sa facem cit mai curind ceea ce am promis in explicatia AER5: sa separam temele, astfel incit fiecare sa poata participa la un proiect, fara a se simti deranjat de faptul ca nu e de acord cu ce se face in altul.
      Pina atunci, ne vom asuma riscul de a gresi. Ce poate fi mai rau decit innabusirea nazuintelor anului 1990, la care asista (contribuie) neputincios cei ce nu gresesc?