Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist

-Întrebări care aş fi dorit să (mi) se pună-

Au trecut două zile de cînd am publicat la http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-1 raportul "Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist", care m-a costat cîţiva ani de studiu, trimiţîndu-l pe email la foarte mulţi activişti civici şi replicîndu-l pe multe grupuri facebook, dedicate căutării unei ieşiri din înfundătura în care se află România. Nu am primit încă nici o observaţie de conţinut, nici o sugestie despre cum am putea depăşi situaţia descrisă, doar cîteva saluturi încurajatoare şi o întrebare globală: "Ce-i de făcut?". Ceea ce mi se pare simptomatic- neliniştitor.

Nu e suficient să fii revoltat, mai trebuie să ştii foarte bine de/pe ce. Inclusiv înţelegînd tributul plătit complexităţii, care ne paralizează mai eficace decît represiunea. Cînd trece dincolo de scara inteligibilităţii, crima nu mai poate fi contracarată clasic, cerînd un uriaş efort de înţelegere sistemică. Ori tocmai de simplitate ne este, firesc, dor…. Şi eu detest alienarea labirintică a intelectului. Şi eu aş vrea să trăiesc la scară umană, scăpînd din mega-muşuroiul mondializant. Dar văd că aripa progresului domesticitor m-ar găsi oriunde aş încerca să fug. Nu pot face altceva pentru coagularea unui sens eliberator decît să încerc explicarea a ce am înţeles, muncind mult, pentru a uşura sarcina altor însetaţi de cunoştere. Resemnîndu-mă la postura de interpret subiectiv al realităţii, care încearcă să stîrnească rezonanţe.

Revin ( întrebîndu-mă dacă în epoca bombardamentului cu mii de mesaje zilnice, mai pot capta atenţia asupra unui text lung şi dens) formulînd întrebari pe care mă aşteptam să le provoace raportul meu, celor care vor să oprească decaderea ţarii şi a omului.

Ştiu luptătorii pentru o Românie curată cum se împletesc mecanismele distructive expuse în raportul meu, provocînd evoluţie socială patologică? Au înţeles activiştii civici cu ce fel de boală se luptă, ce mecanisme degenerative combat, cum se produce degradarea fiziologiei comunităţilor? Sau vor să o ia de la capăt, fără a se mai uita în urmă, sperînd că se poate urca spre viitor cu spatele la trecut? Nu e important să se înţeleagă, ca exemplu de macro-proces nociv, ce s-a întîmplat cu fondul nostru funciar? Cum se poate sprijini explicarea civică, la scară naţională, pentru astfel de subiecte-ţintă? Cum ar trebui reorganizată educaţia şi eliberată media, astfel încît să asigure cetăţenilor dreptul la cunoaşterea faptelor, înţelegerea fenomenelor şi perceperea sensurilor, adică să mărească priza asupra realităţii (în loc să catalizeze evaziunea anesteziantă în "virtualitate"), încît democraţia să nu mai fie o farsă?

Trebuie stavilită presiunea paraziţilor spre vinderea pămîntului românesc străinilor, de către latifundiarii creaţi de tranziţie sau de către micii proprietari descurajaţi? Este această spoliere inevitabilă, o consecinţă firească a "integrării in Europa", o "daună colaterală" la care trebuie să ne resemnăm? Sau e o lovitură colonială tipică, pe care trebuie să o combatem energic, dacă vrem să ne păstrăm libertatea individuală şi demnitatea naţională? Cum putem opri tăvălugul "pieţei funciare", zăgăzui potopul speculaţiilor imobiliare, contracara "cosmopolitismul" prădalnic? Putem folosi, printre altele, faptul că marii vînzători au achiziţionat pămîntul doar aparent licit? De ce nu au putut fi anulate pînă acum titlurile de proprietate nelegitime, făcute cadou de FSN acoliţilor şi societăţilor comerciale privatizate ulterior? De ce nu am putea face de acum încolo corecţiile de rigoare? Ca să nu ajungem la naţionalizare, nu ar trebui să definim un program coerent de verificare şi confiscare a averilor (funciare) acaparate după 1989, în urma unor sentinţe drepte, date în procese conduse de o justiţie deparazitată?

Ce măsuri trebuie luate pentru a înceta descurajarea sistematică a micului producător, lehămitirea şi lepădarea de pămînt? Cum poate fi el sprijinit, pentru a nu-şi vinde lotul decent, ci a putea să şi-l valorifice, muncind cu folos şi întreţinîndu-se din asta? Dorim apropierea producător-consumator sau îngroşarea pungii şi păturii intermediarilor? Nu se poate sprijini distribuţia producţiei agricole interne? De ce nu punem la punct o reţea de birouri informatizate pentru optimizarea achiziţiilor şi valorificarea produselor - în fiecare comună? Nu se poate desfiinţa mafia pieţelor, eliberînd primăriile şi poliţiile locale de complici corupţi? Nu se pot pune la punct spaţii de depozitare pentru iarnă, încît micii producători să nu mai fie siliţi să-şi vîndă recolta pe nimic? Nu se pot înfiinţa centre locale de sprijin, de la informare pînă la utilaje? Nu se poate organiza un sistem naţional de creditare, bazat pe solidaritate? Nu se poate provoca asocierea sănătoasă, pe baza unor statute solide, cu garanţii reale împotriva escrocheriilor? Nu se poate scăpa de modelul sifonării avuţiei spre "centru", creînd şi la ţară condiţii decente de viaţă? Cum ar trebui pedepsiţi cei care fac să nu se poată, sabotînd renaşterea agrară a românilor, refacerea satului romanesc?

Cum se poate repara distrugerea delictuală a activelor CAP în 1991, înstrăinarea lor prin pseudo-licitaţii, naţionalizarea unei părţi de către stat? Cine şi cum plăteşte (pentru) pensiile refuzate foştilor cooperatori, pentru viaţa de mizerie care i-a condamnat practic la moarte lentă? Cine şi cum plăteşte pentru suferinţele celor cărora Legea, Comisiile sau Justiţia le-a tergiversat sau refuzat retrocedarea terenului ţărănesc, după 1989? De ce a căpătat prioritate restituirea sau concesionarea unor proprietăţi mari, unor persoane aflate în afara României, faţă de refacerea gospodăriilor de la ţară? Cum reparăm nedreptăţi ca aceea făcuta lui Şteţca, ca să reabilităm lupta pentru justiţie socială? Lăsăm victimele să mai aştepte cîteva decenii repararea "reducerilor" dolosive sau compensarea dubioasă prin fondul "Proprietatea"? Ce facem cu cei care au profitat de jaf, îmbogăţindu-se? Dar cu cei care au distrus multe active, ca să le poată acapara ? Cum pot fi cercetaţi şi pedepsiţi cei care au comis sau pus la cale operaţia de spoliere a adevăraţilor proprietari, de către mafia fesenistă?

Nu se pot cerceta dosarele tratate în batjocură de Comisiile de fond funciar, sau judecate strîmb în instanţe (şi nu numai pe fond funciar), încît să fie reparate nedreptăţile, pedepsite persoanele care le-au comis, scoşi din funcţie judecătorii nocivi, care şi-au folosit libertatea pentru a decide injust? Nu se pot face acţiunile în regres cerute de lege, pentru ca pierderile statului "comitent" să fie recuperate de la prepuşii necinstiţi sau indolenţi? Nu se pot găsi cei care au legiferat perfid, sau care au indicat discret ca reparaţiile să fie limitate, sau au cerut ca dosarele (de la comisii, judecătorii , tribunale, procuraturi, etc) să nu fie păstrate, ca să se ştergă urmele? Cum trebuie eliberate Arhivele Nationale din ghearele paznicilor, puşi de mafie să ascundă urmele, să împiedice găsirea probelor? Ce legi anti-transparenţă trebuie înlăturate din calea dreptăţii sociale?

Lăsăm în continuare să ne vrăjească propagandiştii juridici interesaţi, care predică dogma legitimităţii legii (o prezumţie absolută pe care ar vrea să o respectăm chiar şi cînd e contrazisă de realitate) şi vor să nu observăm legile concepute cu intenţii şi efecte criminale, de către cei care au pus mîna pe maşina legislativă? Putem demistifica ideologia juridică a ocupanţilor comunişti, concepe mecanisme de penalizare a delictelor supra-legale (folosirea legii în dauna societăţii)? Înţelegem că statul (român) nu ar fi putut fi transformat într-un instrument de dominare, domesticire şi exploatare a cetăţenilor, dacă pretinsele garanţii contra deturnării, propăvăduite de teoreticieni, ar fi altceva decît farse? Luăm notă că o bandă a putut face ce vrea din noi, din 1944 pînă azi, numai pentru că a putut captura statul? La ce scară şi cum poate fi reorganizată cetatea, încît să fie îngreunată uzurparea ei progresivă sau ocuparea ei bruscă? Observăm că nimeni nu a apărat "micile interese" ale robilor sapei, că ţăranii sînt prea departe de parlament ca să conteze politic, că aşa-zisa "reprezentare" e o făcătură? Demontăm apărarea Sistemului prin ridiculizarea "teoriei conspiraţiei", explicînd cum se produce capturarea conduşilor de către conducători, în societatea modernă?

Etc. Etc. Etc. Întrerup aici lista, căci nu mi-am propus să epuizez subiectul, ci doar să-l deschid. E rîndul altora să gîndească sau să facă. Nu (mai) cred că pot face pentru Bine, altceva decît să descriu cum funcţioneză Răul.

Ioan Roşca, 2 februarie 2012