O întrebare la care nu renunţ


   De curînd, într-un mesaj adresat grupului "revoluţia română din 1989" am reamintit episodul din 28 aprilie 1989, cînd iniţiatorii Proclamaţiei de la Timişoara au renunţat la contestarea lui Ion Iliescu pe baza punctului 8:

"[9]- Particip la congresul ANPT de la Timişoara , constatînd stupefiat că organizatorii cer invitaţilor să se abţină de la poziţii anticomuniste radicale şi chiar de la contestarea lui Iliescu pe baza punctului 8! Relatez discuţiile seara la Europa Liberă , ceea ce face ca să fiu ovaţionat la mitingul de pe 29 aprilie din Piaţa Operei, timişorenii bucurîndu-se că "s-a trezit şi Moldova". Aflu stupefiat că liderii de la Timişoara se întîlnisera cu Iliescu, care le promisese lustraţie, dacă îi lasă timp. Şi că nu au existat cele 3 milioane de semnături (obţinute prin adunarea numărului- umflat- de membri raportaţi de asociaţiile venite la congres) caietele conţinînd mult mai puţine. Insist în congres ca punctul 8 să-i fie aplicat lui Iliescu, fiind susţinut de Cornea, Cerveni, Leon si alţi 30 de semnatari, care depun această contestaţie la biroul electoral central. Acolo ajunge si contestaţia semnată de vreo 10 0000 de manifestanţi din Piaţa Operei, însă pentru alte motive (minciună etc) - nu pentru punctul 8.
De ce nimeni nu-mi răspunde la întrebările acestea, de ani de zile? (http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f=22&t=972) Ce s-a întîmplat între 11 martie şi 28 aprilie, de şi-au schimbat iniţiatorii Proclamaţiei atitudinea? Cine a pus la cale întîlnirea lor (Vasile Popovici, George Şerban, Dorel Miheţ, Vighi, etc) cu Iliescu şi ne explică cum a fost posibil să se lase convinşi "revoluţionarii anticomunişti" că e bine să se amîne înfruntarea cu primul emanat? De ce ne-au cerut la congres să nu-l contestăm pentru punctul 8 pe Iliescu, la Comisia Electorală Centrală? De ce au manipulat organizatorii Congresului timişorenii din stradă, încît nici nu au observat asta? (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_5.htm) De ce au respins şi propunerea mea (la acel congres) să fie denunţate alegerile, dacă au loc la 20 Mai şi nu sînt amînate şi organizate corespunzător, astfel ca punctul 8 să poată fi aplicat efectiv? De ce nici reprezentanţii Timişoarei nu au crezut că în zona roşie a ţării, campania electorală e ca în 1946? De ce-mi cereţi mie acum să consider episodul "Proclamaţiei" nesusţinute serios de iniţiatorii ei, altceva decît o ratare, sau chiar o diversiune?"

   Nu am primit nici o explicaţie.

   Acum cîţiva ani, am trimis domnului Vighi, ca martor al fenomenului, inclusiv al întîlnirii reprezentanţilor societăţii Timişoara cu Ion Iliescu, o scrisoare în care ceream lămuriri:

   Domnule Vighi, Ma numesc Ioan Rosca, daca numele meu nu va spune nimic, puteti afla mai multe pe siturile pe care le-am creat:
www.procesulcomunismului.com
www.piatauniversitatii.com
mai exact la:
http://www.piatauniversitatii.com/ico/default.asp.htm
Am o mare rugaminte.
Dv.fiind (daca nu ma insel) unul dintre cei ce au lansat proclamatia de la Timisoara si au organizat congresul (prim si ultim) al ANPT din 28-29 aprilie 1990- stiti cumva cum au ajuns organizatorii congresului la decizia de a nu depune semnaturile pentru punctul 8 aduse de noi din toata tara la comisia electorala centrala - ca forma de contestare masiva a candidaturii lui Ion Iliescu? Sau la orientarea prudenta pe care au imprimat-o discutiilor? Nu am fost singurul surprins de pozitia timisorenilor la acel congres. Eu m-am zbatut atunci ca sa ne organizam eficace pentru rezistenta si sa-l contestam pe Iliescu ca nomenclaturist, nu numai pentru motivele invocate in plingerea semnata a doua zi de cei din Piata Operei. Respins de prezidiu, nu am putut decit redacta o contestatie separata, formulata in sensul punctului 8, de mine si de domnul Cerveni,- care, dupa ce a circulat si a primit semnaturi din sala a fost inminata prezidiului pentru a fi totusi depusa la Comisia Electorala, alaturi de cealalta, chiar fara semnaturile din caiete. Aveti idee ce s-a intimplat cu aceasta contestatie secundara (semnata de mine, Doina Cornea, Nica Leon etc)? A mai fost depusa?
In seara de 29 aprilie, noi, cei patru reprezentanti ai Neamtului (care organizasem manifestarile din Piatra Neamt de solidarizare cu Timisoara si cu Proclamatia si transmisesem relatarea pentru Europa Libera despre congres- in seara precedenta ) am fost primiti cu caldura de grupul organizatorilor- cu care am ciocnit un pahar cu vin (poate am trait impreuna acel moment?). Ei bine, cu aceasta ocazie am aflat un lucru care ne-a stupefiat (nu a fost o halucinatie, toti patru musafiri de atunci ne amintim scena): ni s-a spus ca avusese loc un dialog intre initiatorii Proclamatiei si Ion Iliescu , care ii convisese sa renunte la contestarea juridica conforma punctului 8, promitindu-le ca se va ocupa chiar el de lustratie- pentru ca le impartaseste vederile etc. etc
Am gasit si in ziare referiri cel putin 2 dialoguri (la unul apareti si dv ca participant) primul in 18 martie si al doilea in 5 mai.
Ce s-a intimplat de fapt? Ce s-a discutat acolo? Cine a decis tactica ne-agresarii frontale a lui Iliescu? Au impus aceasta repliere partidele aderente la ANPT (cele care v-au mintit CRAS privind numarul de membri- facindu-va sa supraestimati numarul aderentilor, care semnasera odioasa lege electorala- pe care in fond o contesta punctul 8- si care au mers apoi in alegeri... care nu respectau punctul 8)?
Ceva nu e in regula in povestea asta. Analizati comunicatele initiale ale asociatiilor revolutionare si veti vedea : punctul 8 si aminarea alegerilor.
Dupa 1 Mai : Jos comunismul dar STOP contestarea "alegerilor". Asociata Dialog Piatra Neamt a ramas singura pe aceasta baricada in Piata Universitatii.... Cum de au acceptat alegerile contra nomenclaturii partidele aderente la ANPT iar in comunicatul comitetului de reprezentare al ANPT , purtatorul de cuvint - Ticu Dumitrescu precizeaza pe 18 mai " Noi nu contestam alegerile din 20 mai!" Serios?? Atunci la ce se referea punctul 8? Voi fi franc. Sint un incapatinat neiesit inca din transeul 1990, la fel ca domnul Mioc (care publica si pe situl meu). Dar nu sint ziarist. Nu sint istoric. Sint implicat intr-o investigatie, vreau sa inteleg modul in care am fost inselati si dezbinati atunci. Ajung la concluzia ca pe 28-29 aprile s-a pierdut un mare moment, o ultima ocazie de coagulare a rezistentei anticomuniste. Nu va cunosc. E posibil ca acest mesaj sa va irite.
Dar nu as vrea sa-mi scriu public despre asa inainte de a va cunoaste punctul de vedere.
Ioan Rosca


   Nu am primit nici un răspuns.

   Dorind să ştiu ce s-a întîmplat cu contestaţia separată, propusă de mine la congresul ANPT, redactată împreună cu domnul Cerveni şi semnată de circa 30 de participanţi la congres, am cerut relaţii domnului Nica Leon şi am primit documentul ataşat: 1 , 2

   Se pare că aceasta a fost forma contestaţiei depusă pe 29 aprilie la biroul electoral central, o transcriere a celei pe care am redactat-o şi semnat-o în ziua precedentă. Nu am aflat motivele re-redactării şi nici cine a suţinut această contestaţie (presupun că domnul Cerveni). În schimb , am găsit în presă relatări despre cealalată contetaţie, pe care s-au strîns în Piaţa Operei zece mii de semnături, dar care nu îi reproşa lui Iliescu apartenenţa la nomenclatura comunistă.

   Contestaţiile nu puteau fi decît respinse de complicii lui Iliescu, indiferent de temeiurile invocate de noi. Dar asta nu înseamnă că nu trebuiau depuse şi susţinute, de cei care luptau cu adevărat împotriva Contrarevoluţiei feseniste.

   Consider importantă lămurirea problemei: de ce au renunţat conducătorii ANPT la invocarea punctului 8 la Biroul electoral Central? De ce, cu o zi înainte, delegaţia GDS a convins liderii Pieţei Universităţii să renunţe şi ei la contestarea explicită a lui Iliescu şi la cererea de amînare a alegerilor (adică, de fapt, la punctul 8)? Există o legătură între cele două renunţări? Faptul că tocmai aceşti lideri ai ANPT şi GDS au preluat conducerea opoziţiei anticomuniste, nu are legătură cu eşecul care a urmat?

Ioan Roşca, 19 martie 2012