Editoriale şi tablete - Noiembrie 2014 (1)
Scrisoare deschisă- trimisă lui Klaus Iohannis de un emigrant contestatar, prin reţeaua Internet

  Domnule Iohannis,

   Sînt un consecvent combatant al farsei politice feseniste, prin care continuatorii postdecembrişti ai regimului comunist menţin România în captivitate, degradînd-o patologic- de 25 de ani. Unul dintre cei care, respingînd orice chilipir, s-au irosit pentru cauza eliberării României, pe un front de pe care mulţi au dezertat. Şi care nu urmăreşte nici acum vreun scop personal, sau notorietate, ci recurge la acest gest, în speranţa că mesajul va ajunge şi la dv., conţinutul putînd însă interesa şi pe alţii. Date despre mine-pentru a înţelege din ce unghi vă abordez- pot fi găsite pe Internet (www.ioanrosca.com, www.procesulcomunismului.com, www.piatauniversitatii.com).
  Dar aş prefera să daţi atenţie ideilor şi nu celui care le formulează aici, căci, deşi vă scriu în nume personal, cred că reprezint măcar parţial o categorie de români cărora le pot explicita viziunea şi aşteptările, expunîndu-vă o perspectivă care vă poate suprinde, căci pătrunde rar în spaţiul public.
  Este vorba de segmentul contestatarilor legitimităţii actualului regim politic- instalat în 1990 prin deturnarea revoluţiei. Regim care a împiedicat emanciparea României, pentru a evita pedepsirea celor responsabili de genocid şi a realiza înzestrarea lor (şi moştenitorilor lor) din prada jefuită victimelor- prin intermediul statului român uzurpat. Pentru a-şi realiza devastatorul program, nomenclatura securicomunistă, năpîrlită rapid la un capitalism murdar de cumetrie, a capturat sau distrus avuţia colectivă, a transformat România într-o colonie omnidirecţională, a degradat conştiinţele celor obligaţi la "descurcare", silindu-i pe împătimiţii de demnitate să-şi părăsească glia. Înstrăinare greu de suportat, al românilor intransigenţi, care v-au dat de curînd un semn, de departe, pentru a aminti că au plecat din cauza celor care s-au repezit la mărire şi avere- cucerind distructiv România. Şi că încă speră la dreptate şi reparaţii- mai ales pentru a se putea întoarce acasă. []

  Nu încerc să vă conving de nimic. Punctul de vedere al celor ca mine, asumat non-conformist, este expus mai jos doar ca să vă precizaţi poziţia faţă de el- încît să ştim în ce măsură ne puteţi reprezenta şi pe noi, cei care gîndim astfel: []

  1. Democraţie reală sau simulare? [] 2 Români sau europeni? [] 3. Neatîrnare sau vasalitate? [] 4. Profit sau viaţă? [] 5. Liberi sau slugi? [] 6. Firme mici sau corporaţii? [] 7. Dreptate sau umilinţă? [] 8. Securitatea noastră sau a puterii? []9. Lege sau dreptate? [] 10. (In)formare sau manipulare? []

  Leacul pentru boala noastră- să-i zicem A (anarhia şi degradarea socială, acoperită cu forme fără fond) să fie neaparat o altă boală- B (domesticirea cetăţenilor-furnici prin tehnicile perfecţionate în occident); iar evitarea bolii B, să însemne rămînerea în boala A? Sau avem curajul unei căi proprii de evoluţie, selectînd ce e fast/adecvat din modelele şi pildele la îndemînă?
  Contează nu numai cum facem, ci şi ce şi de ce.
  Căci şi răul poate fi bine făcut...

   Ioan Rosca 19.11.2014
Text integral
Miercuri, 19 noiembrie 2014

< Pagina principala Piata Universitatii 2005