Excelenţei Sale,
Domnului Markus Ferber, lider al crestin-socialilor bavarezi


     Vă felicit pentru poziţia Excelenţei voastre exprimată public privind situaţia din România. Consider că sînteţi unul dintre puţinii oameni politici europeni care a reuşit să înţeleagă dimensiunile dezastrului datorat mentalităţilor comuniste, a hoţiei şi complicităţilor existente la toate nivelurile instituţiilor statului român.
     Pînă la dumneavoastră cei mai mulţi au închis ochii, prefăcîndu-se că nu văd sau nu înţeleg gravitatea situaţiei catastrofale la care a fost dusă România, după răsturnarea regimului dictatorial, datorită grupărilor de la conducerea ţării formate din comuniştii care au nesocotit orice normă democratică, statul de drept, morala şi bunul simţ.
     Datorită reacţiei publice a unor importanţi reprezentanţi ai României, care imediat după ce dvs. v-aţi exprimat public scepticismul în privinţa progreselor făcute de statul român în respectarea legilor şi angajamentelor asumate, au contrazis adevărurile pe care le-aţi formulat în critica dvs., spunînd că nu aveţi dovezi care să vă susţină afirmaţiile critice, considerînd a fi nejustificată îndoiala dvs. în ceea ce priveşte aderarea la U.E. a României în acest stadiu, vă transmit această scrisoare, în care veţi găsi cîteva dovezi de nezdruncinat, pe care nu le poate contesta nici un reprezentant român, dovezi care pot convinge orice om serios şi responsabil, care nu doreşte să se lase păcălit sau manipulat de cei care mai pretind că România a îndeplinit cerinţele pentru a adera în 2007 la Uniunea Europeană, pe care le veţi putea folosi pentru a demonstra celor care vă mai contrazic în privinţa situaţiei dezastruase din România.
     Dar pentru a vă convinge de justeţea celor ce urmează, vă rog să-mi permiteţi să mă prezint în cîteva propoziţii, mai multe amănunte veţi putea găsi pe Internet, scriind numele meu Nica Leon şi Leon Nica sau la adresa: www.ziarultricolorul.ro în lunile ianuarie şi februarie .
     Vă informez că sînt cel care în timpul dictaturii comuniste am scris numeroase scrisori, timp de 10 ani, contra dictatorului Nicolae Ceauşescu, scrisori care conţineau totdeauna adresa mea şi semnătura, unele dintre ele fiind publicate în ziare din Occident, înainte de 1989.
     În 21 decembrie 1989 am fost cel care a spart mitingul dictatorului Nicolae Ceauşescu, fiind pentru prima dată, de la instalarea comunismului în România, cînd un român scanda sloganuri anticomuniste la un miting organizat de comunişti. Aşa am declanşat Revoluţia în Bucureşti, organizînd şi îndemnînd tinerii să se revolte, pentru a face posibilă răsturnarea regimului comunist.
     Datorită faptelor mele, dar şi pentru că mă împotrivisem ca Ion Iliescu, un comunist notoriu, să se instaleze la putere, am fost arestat în sediul Comitetului Central al P.C.R, în timpul revoluţiei, în data de 24 decembrie 1989, fiint trimis la un fort militar pentru a fi împuşcat, sub acuzaţia că aş fi primul terorist al ţării. Am reuşit să scap în data de 30 decembrie 1989, dar pînă astăzi cei care m-au lipsit de libertate abuziv, cu toate că am reclamat faptele lor la organele abilitate, nu au fost cercetaţi şi nici condamnaţi, fiind însă promovaţi în funcţii.
     Datorită poziţiei mele anticomuniste, manifestată de la tribuna C.P.U.N şi pentru că l-am reclamat la Procuratura Generală pe Ion Iliescu, vinovat de uciderea tinerilor revoluţionari în măcelul declanşat la ordinele directe ale sale, ordine date imediat după arestarea lui Nicolae Ceauşescu, datorită dorinţei sale nemărginite de a acapara puterea, chiar şi cu preţul vieţii a peste 1.300 de tineri ucişi, cu rănirea altor peste 4.000, pentru a nu mai menţiona şi importante pagube materiale produse în luptele armate ce au urmat.
     Imediat după ce s-a autointitulat preşedinte al guvernului provizoriu Ion Iliescu a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a impiedica aflarea adevărului, opunîndu-se declanşării cercetărilor privind stabilirea vinovăţiei celor care au ucis tinerii revoluţionari, la ordinul dat în 16 decembrie 1989 de dictatorul Ceauşescu, iar din după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 la ordinele sale.
     Pentru a demonstra ura şi dispreţul său faţă de poporul român şi pentru a se împotrivi cererilor legitime ale tinerei generaţii, care doreau democraţie, după ce a ajuns preşedinte al României, ca urmare a atrocităţilor din campania electorală violentă, urmată de alegerile frauduloase din 20 mai 1990, dl. Ion Iliescu a ordonat forţelor de securitate, deghizate în mineri, să mă omoare. Pentru că nu au reuşit, în data de 14 iunie 1990 am fost arestat fără nici o vină, fiind întemniţat şi torturat în fosta inchisoare a securităţii din calea Rahovei şi eliberat după două luni, ca urmare a intervenţiei preşedintelui SUA, dl. George Bush şi a primului ministru dna. Margareth Thacher şi a unor reprezentanţi ai Parlamentului Angliei, care mă cunoscuseră, întrucît fusesem invitat la Londra, în martie 1990, în calitate de opozant al regimului comunist, de promotor al reformelor democratice, de făuritor şi luptător pentru libertate şi preşedinte al Partidului Liber Democrat.
     Întrucît am dorit ca şi în România Constituţia şi legea să fie supreme şi obligatorii pentru toţi, chiar şi pentru cei aflaţi la putere, am continuat să scriu rapoarte, articole, scrisori şi sesizări în care arătam faptele penale, furturile din proprietatea publică şi încălcarea drepturilor omului, a angajamentelor şi tratatelor internaţionale, comise frecvent şi sistematic de cei aflaţi după revoluţie la conducerea ţării.

     Pentru a nu vă răpi prea mult timp, voi menţiona doar cîteva dintre faptele semnalate şi reclamate de mine:
1.   Am cerut ca nici un fost activist comunist să nu mai aibă dreptul să ajungă în funcţii de conducere în stat;
2.   Am solictat ca toţi cei ce se fac vinovaţi de uciderea cetăţenilor români înainte, în timpul şi după revoluţia din 1989 să fie cercetaţi şi trimişi în judecată;
3.   Am solicitat cercetarea şi trimiterea în judecată a procurorilor şi judecătorilor care în timpul dictaturii comuniste au condamnat la moarte cetăţeni români, vinovaţi doar pentru delicte de opinie, pentru că se împotriviseră dictaturii comuniste;
4.   Am cerut ca doctorii psihiatri care au dispus internarea unor cetăţeni în spitele psihiatrice pentru a fi astfel pedepsiţi că l-au criticat pe Ceauşescu, să fie cercetaţi şi condamnaţi;
5.   Am propus ca toate proprietăţile confiscate de comunişti să fie retrocedate foştilor proprietari, precum şi despăgubirea tuturor celor care au fost victime ale abuzurilor şi atrocităţilor din perioada comunistă;
6.  Am solicitat retrocedarea bunurilor Bisericii Catolice şi Greco-catolice;
7.  Am cerut să fie împroprietăriţi toţi ţăranii lipsiţi de pămînt, precum şi vînzarea locuinţelor de stat chiriaşilor;
8.   Am cerut să fie confiscate toate averile foştilor lideri comunişti, făcute prin furt, trafic de influenţă, crime şi abuz de putere;
9.   Am înregistrat la Procuratura Generală a României plîngeri penale împotriva preşedinţilor României, vinovaţi de săvîrşirea de crime împotriva umanităţii şi de încurajarea corupţiei, precum şi blocarea activităţii instituţiilor abilitate ale statului să cerceteze şi să combată corupţia şi să pedepsească criminalii. Am reclamat procurorii generali ai României, pe unii dintre subordonaţii lor, unii miniştri, judecători şi preşedinţi de tribunale, vinovaţi de corupţie, trafic de influenţă, favorizarea infractorilor, abuz în serviciu şi comiterea de numeroase ilegalităţi;
10.   Am realizat şi difuzat un program de guvernare care dacă ar fi fost aplicat România astăzi ar fi fost o ţară democratică, un stat de drept cu o economie prosperă;
11.   Am organizat mitinguri şi mari marşuri de protest în Bucureşti, pentru a ne împotrivi grosolanelor încălcări ale drepturilor omului;
12.   Am chemat Guvernul României la judecată pentru nerespectarea prevederilor art. 47 şi 51 din Constituţie.

    Datorită activităţii mele şi pentru că dl. Ion Iliescu m-a considerat a fi mult prea periculos, un adevărat duşman al lui şi al comuniştilor ajunşi iarăşi la putere, acesta a ordonat instituţiilor represive ale statului să mă urmărească şi să mă persecute, pentru a mă împiedica, pe orice cale, să mă pot exprima liber, fiind supus următoarelor persecuţii:
1.  Întrucît fusesem ales preşedinte al Partidului Liber Democrat, partid format din tinerii anticomunişti ce înfăptuiseră revoluţia, după miezul nopţii s-a tras cu arma în geamurile ferestrelor de la camera în care dormea fiica mea, poliţia nefăcînd nimic pentru descoperirea făptaşilor;
2.  Pentru a mă împiedica să ajung în Parlamentul României, cu doar cîteva zile înainte de declanşarea campaniei electorale din mai 1990, dl. Ion Iliescu şi acoliţii lui au ordonat să fie înfiinţat Partidul Tineretului Liber Democrat, voturile celor care m-au votat pe mine, ca lider al Partidului Liber Democrat să fie date partidului nou înfiinţat, care a beneficiat astfel de voturile mele şi ale partidului pe care îl reprezentam, ei intrînd în parlament, iar noi adevăraţii luptători nu;
3.  Toate anvelopele maşinii mele au fost tăiate cu cuţitul, în timpul nopţii, de 15 ori, de şase ori mi-au fost furate roţile de rezervă şi trusa de scule, o dată un camion, în timpul nopţii, s-a urcat peste maşina care era parcată, iar o dată mi-a fost spart parbrizul cu ciocanul. Poliţia, deşi sesizată, nu a făcut nimic;
4.  Sediul partidului Liber Democrat a fost spart noaptea de nenumărate ori, fiind furate numeroase bunuri şi valori, poliţia de multe ori fiind complice la săvîrşirea acestor furturi, care nici pînă astăzi nu au fost cercetate deşi sesizase evenimentele;
5.  Deoarece tinerii care doreau să facă politică nu aveau bani, iar activitatea unui partid necesită fonduri importante, am început să fac şi afaceri, pentru a asigura fondurile necesare familiei mele dar şi partidului. Pentru că nu am renunţat să-l critic pe dl. Ion Iliescu, preşedinte al României, toate afacerile mele au fost atent studiate de instituţiile statului, care au hotărît abuziv să mi le distrugă, ajungînd chiar să-mi distrugă recoltele şi să-mi fure utilajele fermei mele agricole de 500 de ha şi multealte valori şi bunuri. Datorită complicităţii justiţiei din România, care a muşamalizat aceste cazuri, am dat în judecată statul român la C.E.D.O;
6.  În anul 1996 Partidul Liber Democrat a fost împiedicat abuziv să participe la alegerile generale, motivînd că nu am înregistrat încă o dată partidul care luase fiinţă legal în ianuarie 1990, cînd fusese deja înregistrat, la nr. 25, în registrul unic al partidelor. Am contestat la justiţie acest abuz, justiţia din România refuzînd să soliţioneze corect cauza, motiv pentru care am chemat statul român în judecată la C.E.D.O, de unde aştept încă o judecată dreaptă;
7.  În anul 1998 nu mi s-a permis să mă înscriu în cursa electorală pentru funcţia de Primar General al Bucureştiului, deşi îndeplineam toate condiţiile legale. Justiţia sesizată nu a făcut dreptate, cazul fiind şi astăzi în aşteptare, pentru o corectă soluţionare la C.E.D.O.;
8.  În presa controlată de stat s-a declanşat contra mea o furibundă campanie de denigrare, fiind insultat şi calomniat în multe campanii de presă. În loc să fiu prezentat aşa cum eram, un om drept care a luptat împotriva comunismului, s-a scris în ziare că sînt nepotul dictatorului Ceauşescu, că aş fi fost ofiţer de securitate, că am fost miliţian şi legionar, precum şi multe alte neadevăruri, pentru a mă pune într-o lumină proasă în faţă poporului român, pentru a nu mai asculta vorbele, acuzele şi îndemnurile mele;
9.  În 07 martie 2001, la ora 7 dimineaţa sediul central al Partidului Liber Democrat aflat în centrul Bucureştiului, o clădire de patru etaje, a fost ocupată de impresionante forţe de poliţie, mascate, înarmate cu mitraliere, pistoale şi cîini ucigaşi, care după ce au spart uşa de acces au ocupat clădirea şi au furat toate documentele, valorile şi bunurile noastre, dar şi a altor firme care îşi aveau sediul declarat legal în clădire. Toată această acţiune ilegală s-a făcut cu acordul şi la ordinul preşedintelui României, dl Ion Iliescu şi al primului ministru dl. Adrian Năstase, ajutaţi de ministrul de interne dl. Ioan Rus. Nici pînă astăzi plîngerile noastre nu au fost soluţionate, cei vinovaţi beneficiind încă de bunurile furate de la noi;

   V-am admirat cînd dumneavoastră aţi afirmat că România nu este un stat de drept, că nu respectă legea şi nici angajamentele internaţionale pe care şi le-a asumat.
   Regret, dar observaţiile dvs. sînt absolut adevărate. Dacă liderii Europei, membrii Parlamentului Europei ar cunoaşte în amănunt adevăratele dimensiuni ale crimelor, furturilor, devalizărilor de bănci, nedreptăţile şi umilinţele la care a fost supus poporul român şi distrugerile provocate ca urmare a politicilor practicate de neocomuniştii care au condus România în ultimii 15 ani, vinovaţi de toate aceste abuzuri, prin grave încălcări ale Constituţiei, legilor şi tratatelor internaţionale, sînt convins că nimeni din Occident nu ar mai susţine acum aderarea României la Uniunea Europeană.
   Domnul Olli Rehn afirma recent, la Bucureşti, că România trebuie să facă dovada că respectă legea. Ştie oare dumnealui că foarte multe dintre legile din România sînt neconstituţionale, unele dintre ele fiind impuse tocmai pentru a facilita corupţia şi jaful, iar altele pentru a legaliza fapte lor penale, ce ar fi fost condamnate în orice stat de drept, democratic?
   Voi arăta mai jos doar cîteva exemple a modului în care înţeleg autorităţile din România valoarea legii:
1.  Nici unul dintre cei ce au ordonat uciderea unor cetăţeni nevinovaţi, atît în timpul regimului dictaturii comuniste, cît şi în timpul Revoluţiei din 1989 şi la mineriade nu a fost cercetat şi condamnat, toţii cei vinovaţi fiind promovaţi în funcţii de răspundere, aflaţi şi astăzi în importante instituţii ale statului;
2.  Deşi am fost arestat de două ori, în anul 1990, respectiv şase zile şi apoi peste două luni, pînă astăzi nici una din plîngerile mele, formulate împotriva celor care au dispus arestarea abuzivă şi a procurorilor care au eliberat mandatele de arestare nu au fost cercetate, cei vinovaţi fiind promovaţi, unii dintre ei fiind şi în prezent în funcţii importante, bine plătite;
3.  Nu este respectată Constituţia României, legea fiind utilizată doar în măsura în care ea serveşte interesele de moment ale conducătorilor sau pentru protecţia şi îmbogăţirea lor;
4.  Drepturile Omului şi Convenţia Euroapeană sînt constant şi sistematic încălcate. Justiţia a fost redusă la un simplu prestator de servicii, totdeauna obedientă celor care deţin puterea, care au avut grije să-i cumpere pe magistraţi, prin oferirea unor credite preferenţiale cu dobîndă foarte mică, de 10 – 15 %, banii fiind apoi depuşi în aceeaşi bancă, în depozite la termen, cu dobîndă de 153 %. Mulţi magistraţi după expirarea termenului au încasat depozitul şi dobînda fără a mai restitui vreodată creditul iniţial, iar autorităţile au închis ochii, pentru a-i avea astfel la mînă spre a-îi folosi la nevoie. Totodată, magistraţii beneficiază neconstituţional de numeroase privilegii, au case de vacanţă şi de odihnă, plătite cu bani publici, care funcţionează în circuit închis, doar pentru ei, de locuinţe primite de la stat, la preţuri derizorii, care astăzi valorează o avere, de salarii foarte mari în raport cu restul popolaţiei (salariul minim lunar pentru un muncitor este de 3.100.000 lei, iar pentru un medic debutant de 3.500.000 lei, în timp ce salariul unui magistrat începător, fără alte sporuri este de 64.000.000 lei, un şef de secţie sau de tribunal are un salariu de bază de peste 126.000.000 lei). Cu toate că au salarii atît de mari, judecătorii ne fiind supuşi nici unui control al calităţii şi legalităţii actului de justiţie, unii au devenit membrii unor reţele care practică şi traficul de influenţă, actul de justiţie fiind făcut doar contra unor sume importante de bani negrii, fără a exista riscul de a fi traşi la răspundere pentru că au încălct legea şi deontologia profesională;
5.  Noul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu, a afirmat după primul tur de scrutin al alegerilor generale, din anul 2004, că acestea au fost fraudate. După ce a ajuns preşedinte nimeni nu mai face nimic pentru a-i pedepsi pe cei ce au contribuit la falsificarea voinţei electoratului, după cum nimeni nu verifică legalitatea şi fraudele grosolane comise în timpul referendumului pentru adoptarea modificărilor la Constituţia României;
6.  Liderii Europei vorbesc de combaterea corupţiei în România, fără să ştie că acest fenomen a fost generat şi este întreţinut tocmai de cei care se află în toate structurile de conducere ale statului, de la funcţionari publici, poliţişti sau primari, la judecători, procurori, directori de bancă, miniştri, prim-miniştri şi preşedinţii ţării, toţi vinovaţi de amploarea fără precedent a acestui fenomen ruşinos şi deosebit de păgubitor pentru statul român.
7.  În România nu corupţia este răul cel mai mare, ci mentalitatea comunistă, vinovată de cea mai periculoasă manifestare a dispreţului faţă de lege, faţă de normele democratice şi faţă de interesele ţării. Interesul de clan, de gaşcă şi de partid fiind mult superior promisiunilor şi angajamentelor pe care le iau în faţa domniilor voastre reprezentanţii României, doar cu gîndul de a vă mai păcăli încă o dată, toţi cei ce s-au aflat sau se află la putere considerîndu-vă nişte bieţi şi jalnici naivi, necunoscători ai metodelor lor rafinate şi a modului lor de gîndire infracţională;
8.  Deşi România a fost subjugată de comunişti, toţi activiştii acestui partid, care s-au făcut vinovaţi de crime împotriva umanităţii, de teroare, jafuri, umilinţe şi distrugerea destinelor a zeci de milioane de oameni, sînt încă foarte bine plătiţi, au pensi de merit, duc o viaţă lipsită de griji, trăiesc în huzur în casele luxoase pe care le-au confiscat de la adevăraţii proprietari, ce au fost aruncaţi în stradă imediat după instalarea comuniştilor la putere. Nici pînă astăzi adevăraţii proprietari şi toţi cei persecutaţi de reprezentanţii ciumei roşii nu au fost despăgubiţi, dar nici pretinşii reprezentanţi ai originalei democraţii româneşti nu au avut bunul simţ să le prezinte cuvenitele scuze pentru chinurile, torturile şi umilinţele la care au fost şi mai sînt încă supuşi milioane de oameni nevinovaţi;

   Stimaţi domnule Markus Ferber sper că în urma citirii acestor rînduri, în cazul în care ele vă vor fi de folos, colegii dumneavoastră vor înţelege dimensiunile reale ale situaţiei din România, ţară unde dacă mie, un om atît de cunoscut, a fost posibil să mi se întîmple toate cele arătate sumar mai sus, vă imaginaţi ce viaţă duc oamenii obişnuiţi, ce sînt supuşi unor persecuţi şi umilinţe inimaginabile.
   Nădăjduiesc că şi colegii dumneavoastră, dar şi reprezentanţii lumii libere şi democratice înţeleg de ce eu consider că, după tot efortul, chinul şi lupta mea pentru eliberarea poporului român, acum a sost timpul ca şi dumneavoastră să daţi dovada că realizaţi ceea ce se întîmplă de fapt în ţara pentru a cărei bunăstare şi libertate eu am înfruntat represiuneile sistemului comunist şi gloanţele acestuia, motiv penru care vă rog să vă manifestaţi deschis şi ferm pentru a obliga imoralii şi ilegitimii conducători ai României să pună în practică toate angajamentele asumate cu ocazia negocierilor privind aderarea României la U.E, să respecte Constituţia şi legile constituţionale ale ţării.
   De dumneavoastră depinde acum marea schimbare pe care o merită România, ţară al cărui popor a dat numeroase dovezi că doreşte să trăiască demn şi liber într-un stat în care legea, cinstea, dreptatea şi drepturile oamenilor să fie valori supreme, garantate şi respectate.
   Dumneavoastră acum aveţi posibilitatea să înţelegeţi că România duce mare lipsă de oameni adevăraţi, iar umbrele comuniste care au jefuit şi distrus ţara, sărăcind şi umilind poporul, vor triumfa dacă vă veţi lăsa din nou păcăliţi, acceptînd ca reprezentanţii sau colegii lor de crime să vă fie colegi în noile structuri ale Uniunii Europene.
   Dacă nu veţi manifesta hotărîrea cuvenită şi veţi închide ochii, prefăcîndu-vă că nu vedeţi realităţile crunte existente în ţara pentru a cărui bine eu am fost gata să mă sacrific şi veţi fi de acord să votaţi încheierea Acordului de aderare a României în aceste condiţii, înseamnă că lupta mea a fost zadarnică, că toate caznele şi nedreptăţile la care am fost supus s-au făcut şi cu acordul reprezentanţilor lumii libere şi democratice, pe care i-am preţuit atît de mult şi de care mi-am legat visele şi speranţele în momentele grele pe care le-am trăit, că eu îmi merit soarta, fiind perfect justificat să fiu acum şomer şi inutil ţării, care acum nu are nevoaie de oameni de caracter, cinstiţi şi drepţi, ţară pentru care mi-am risipit viaţa, ţară care şi acum este dominată şi la cheremul umbrelor criminale, educate în timpul dictaturii ciumei roşii, care îndrăgesc atît de mult umilirea semenilor, minciuna şi fărădelegea.
   Astăzi România este subjugată de o clică care mimează democraţia şi statul de drept şi care se tot roteşte la putere de 15 ani, ca urmare a alegerilor trucate, fiind un măr putred, care dacă va ajunge să stea în aceeaşi lada cu merele statelor Uniunii Europene le va strica pe toate, dacă nu veţi fi vigilenţi, intransigenţi şi drepţi.

   Cu stimă,
Nica Leon, 16.03.2005

<<< Închidere >>>