Paul Goma si unii evrei - Radu Negrescu-Sutu, Paris, 2004

In "Dreptul la replica"din Jurnalul literar nr. 17-20/2004, Dl Laszlo Alexandru face o surprinzatoare remarca acuzandu-l pe Paul Goma, printre altele, ca "s-a apucat la batranete sa scrie texte antisemite". Banuim ca este vorba de eseul "Saptamana rosie", numit si "Basarabia si evreii" (Editura Vremea, 2004), in care Dl Goma, aparator al adevarului istoric, ii pune pe unii evrei, dintr-un anumit loc si anumit timp, intr-o lumina defavorabila, a carei responsabiliti nu-i revine nicidecum Dlui Goma, in calitatea sa de victima. Era vorba despre unii evrei bolsevici din Basarabia anului 1940, cu mainile patate de sange romanesc si care nu pot in nici un caz reprezenta poporul evreu in totalitatea sa. Dupa cum, atunci cand ii aminteste pe criminalii comunisti romani ne-evrei, care nici ei nu reprezinta, din fericire, intreg poporul roman, Paul Goma nu poate fi acuzat de atitudine antiromaneasca.

Transmutarea sentimentelor pe care un ne-evreu le poate nutri la adresa unui evreu care l-a nedreptit, nu poate fi proiectata asupra intreg poporului evreu, dup cum nici recunoaterea calitilor morale ale unui evreu care a ajutat un ne-evreu nu se refera decat la persoana respectiva si nu la intregul popor evreu. Nu acuzand, pe drept, pe un evreu (sau pe unii evrei) devii antisemit, dup cum nici ludand, pe merit, pe altii, nu-ti confera calitatea de filosemit. Aceasta judecata este la fel de superficiala si de simplista ca si in cazul in care ar fi vorba despre oricare alt popor. Un ne-evreu nu are dreptul sa emita aprecieri de judecata la adresa intregului popor evreu, ci poate doar aprecia sau acuza, in functie de circumstante, pe unul sau unii evrei. La fel, daca un evreu a fost la randul sau nedreptatit de un ne-evreu, el nu a fost nicidecum victima intregului popor din care persecutorul sau facea parte si pe care el nu are dreptul moral de a-l acuza in ansamblu.

Dar cum evreii nu sunt singurii semiti, neavand exclusivitatea acestei rase, acuzatia de "antisemitism"a Dlui Alexandru nu apare formulata in perfecta claritate, desi se poate banui ca textele critice scrise de Paul Goma nu se refera nici la arabi, sirieni sau etiopieni, nici la fenicieni, arameeni, cananeeni, amorii ori akkadieni, pentru a nu-i enumera decat pe acestia. Iar ca sa stim daca textele respective pot fi sau nu considerate "antievreiesti", ar trebui cu siguranta sa stim, inainte de a pronunta verdicte implacabile, cine este si cine nu este evreu. Incearca Soljenitin ("Deux siècles ensemble", pag. 9-28, Ed. Fayard, 2003) sa lamureasca aceasta complicata controversa, afirmand ca, asimilandu-se altor popoare, evreii insisi au ajuns sa-si puna aceasta intrebare, fara a putea insa obtine decat raspunsuri diverse si contradictorii. Nu vom insista aici asupra indicibilei tragedii a poporului evreu si nici asupra fortei sale exceptionale de a supravietui in diaspora si de a renaste dupa atatea catastrofe distrugatoare. Nu este obiectul articolului nostru si aceste lucruri sunt unanim recunoscute si profund respectate de orice om integru, inclusiv de Dl Goma.

Mai interesante ni s-au parut, din cauza ca sunt putin cunoscute, criteriile apartenentei evreiesti si Soljenitin are meritul de a cita o multitudine de autori evrei cunoscuti care s-au pronuntat asupra acestui subiect. Spicuim printre acestia, alegand cateva opinii semnificative despre cine este si cine nu este, pana la urma, evreu: Arthur Koestler sustine ca apartenenta iudaica nu este tributara limbii sau culturii ebraice (multi evrei din diaspora ignorandu-le), ci doar religiei. Alexander Koutcherski intareste aceasta opinie, susinand ca in afara modului de viata religios nici nu se poate vorbi de vreo apartenenta iudaica.
Dan Levine insa, pretinde contrariul si anume ca evreii religiosi nu pot avea exclusivitatea iudaitaii, intrucat si acestia dar si cei nereligiosi au valori comune, o istorie comuna sau trasturi comune ale personalitatii.
In 1958, relateaz aSoljenitin, Curtea suprema a Israelului a decis, in cadrul unui proces, ca un evreu convertit la alta religie va ramane in continuare evreu, chiar daca acesta nu se mai considera ca atare, intrucat, pentru un evreu, convertirea la o alt religie este prin definitie imposibila. Insa nu toti evreii sunt religiosi, unii cred fara a practica, iar altii sunt atei convinsi, ceea ce este dreptul lor. Evreii ortodocsi nu constituie decat o mica parte a poporului evreu, subliniaza I. Libler. Sthurman recunoate ca astazi, din pacate, evreii din lumea intreaga au incetat a mai avea o religie comuna unica, o cultura seculara unica sau o ideologie comuna.
Cat despre Iuri Karabtchievski, acesta se indigna remarcand numele lui Boris Pasternak pe listele de evrei rusi alctuite de evreii din afara Rusiei, intrucat era stiut ca Pasternak nu s-a considerat niciodata evreu, refuzand orice asociere cu comunitatea evreiasca din Rusia, care il contraria. Ba chiar, la un moment dat, Pasternak a compus niste poeme religioase crestine.
Enciclopedia evreiasca rusa (1994) explica in alt fel apartenenta iudaica a unei persoane, precizand ca doar faptul de a avea ambii parinti evrei (ori macar doar unul dintre ei, oricare ar fi acela) o poate conferi, in timp ce confesiunea religioasa nu prezinta importanta. Pentru Amos Ozins, evreul care nu-i recunoaste nici o legatura cu lumeaa evreiasca (cazul lui Pasternak) nu poate fi considerat evreu impotriva vointei sale. Iar R. Nudelman, adept al neamestecului evreilor in viata politica a popoarelor printre care acestia au fost nevoii sa traiasca, susine ca aceasta imixtiune nu poate fi nicicum benefica, nici popoarelor respective si nici evreilor insisi.
Amintim in final pe Sonya Margolina care afirma, referitor la teroarea perioadei sovietice, ca nu se poate vorbi numai de evrei buni si piosi, ci, din pcate, si de bestii fara nici o constiinta. Si ca aceste rusinoase pagini din istoria evreilor au fost sistematic si cu buna stiinta ocultate de acestia in constiinta lor colectiva.

Nu le poate oculta insa Paul Goma, revoltat de tragicul adevar al acelei perioade, mai precis de abuzurile si crimele savarsite de unii evrei bolevici in Basarabia sa natala, intre 28 iunie si 3 iulie 1940. "Unii evrei", subliniaza Dl Goma, pentru care un evreu nu este considerat ticalos pentru ca este evreu, ci pentru ca asa s-a nscut sau a devenit, sau pentru ca asa a decis el sa fie. Exista si buni si rai la toate popoarele si daca un singur evreu a fost persecutat sau omorat din cauza ca era evreu este la fel de abominabil ca si in cazul in care un ne-evreu a avut de suferit sau a fost omorat pentru ca nu era evreu.

Eseul istoric al "jidanitului" Paul Goma de ieri, devenit "antisemitul"Goma de azi, in functie de directia din care bate vantul contestatarilor , poate fi si obiectul unor interpretari gresite sau nesincere. El constituie insa, in mod indubitabil, o incercare de constientizare a opiniei publice, de perpetuare a memoriei colective, asa cum fac si evreii, cu atata justete, pentru ca aceste tragedii ale unui trecut nu prea indepartat sa nu se mai repete. Acesta cred ca este durerosul mesaj al nu mai putin indureratului autor basarabean.


<<< Închidere >>>