Pentru o reinventare a democratiei - Stefan Bocioaca, 22 februarie 2005

Cui apartine puterea? O intrebare care ar trebui sa circule in societate, pe care fiecare cetatean ar trebui sa si-o puna, o chestiune care ar trebui discutata in scoli, societatea civila, in mass media, inainte de a asista neputinciosi la instaurarea tiraniilor de tot felul, si a unei democratii, de altfel, confortabile pentru unii, dar golita de continut.
O "religie" mentinuta in viata doar prin ritualuri golite de sens, in care nimeni nu mai crede, va fi cel mai propice mediu de inmultire a profitorilor ajunsi pe posturi de conducatori ai societatii.

Internetul sau presa pot ele inlocui actiunea directa, "forumul" in care oamenii se intilnesc pentru a-si confrunta ideile? Poate ca universitatile ar trebui sa devina centre cetatenesti de dezbatere deschise viitoarelor elite, dar cu participarea publicului larg, care isi refuza astfel starea de amorfizare, atomizare sau indiferenta.
De ce aceste intilniri nu ar fi difuzate in direct la TV, pe Internet sau imprimate pe DVD, si nu doar grotesca pseudo-cultura vehiculata global. Oare pentru ca nu exista...consumatori? Sau tocmai pentru ca ar exista? Cui ii este frica de omul care gindeste, incit s-a hotarit ca "cererea" plebei este sub-cultura poleita sau sunetul banilor? Traim intr-un imens templu al materialismului feroce in care am ajuns prizonierii decaderii noastre pe care se cladesc imperii, de altfel pieritoare, ca orice imperiu. Iesirea din prizonieratul imaginilor false, nu se face decit prin solidaritatea gindirii celor care isi mai doresc libertatea si nu doar "bunastarea" iluzorie.
Asemenea centre de ecloziune a inteligentelor ar sparge cercul inchis al fabricantilor de idei de-a gata, ar induce in oameni dorinta de a gindi, participa si actiona pentru a-si depasi conditia de mase consumatoare.

Un exemplu, care ar putea fi cu usurinta urmat pe scara larga il voi relata in cele ce urmeaza.

La Universitatea Quebec din Montreal a avut loc in luna februarie, dezbaterea publica cu tema: " Democratia in seculul al XXI lea: cui apartine puterea?" la care au participat profesori de la catedrele de filozofie, sociologie si stiinte politice ale universitatii, un ziarist, si o actrita- activista sociala, un public destul de numeros, format din studenti dar si de cetateni de diferite virste si profesii, interesati de subiect.

Inevitabil chestiunea democratiei s-a pus inca de la inceput, nu doar pe plan local, al Quebecului si al Canadei dar, asa cum era si normal, intr-o perspectiva globala. Printre sub-temele abordate s-au numarat: angajarea cetateneasca, deficitul democratic, marginalizare si putere, puterea lobbyurilor, influenta mass-media, modele alternative si de putere.

Vorbitorii au constatat in marea lor majoritate ca, cel putin pe plan canadian, se poate vorbi de un deficit democratic, indus de lipsa de reprezentativitate a parlamentarilor, dar pe de alta parte, nici cetatenii nu sint interesati sa faca presiuni pentru a-i obliga pe acestia sa le asculte doleantele. In acelasi timp, s-a constatat ca sistemul parlamentar bazat pe alternanta la putere a partidelor, duce eventual la aplicarea de politici atragatoare doar pentru cei care au votat pentru partidul cistigator in alegeri, si nu la o considerare a binelui comun. In plus, existenta lobbyurilor, lipsa de transparenta la nivelurile superioare ale puterii si in cadrul partidelor, modul de finantare a acestora de catre sectorul privat, duce la influentarea oculta a puterii, la neincredere, la o sciziune intre guvernanti si guvernati, la aparitia de inegalitati sociale in final.

Un vorbitor a remarcat ca supralicitarea chestiunii securitatii nationale si a terorismului a avut intentia de a deplasa centrul de interes de la deficientele democratiei interne ale statului. Cui apartine puterea? In definitiv ea este dispersata, desi nu apartine cuiva anume. Dar democratia este un echilibru pentru care trebuie permanent actionat si luptat, nu este o "stare" naturala, desi impresia generala este ca nu poporul detine puterea, sau cel putin nu se foloseste de puterea pe care o are.

Activista sociala a remarcat ca artistii fac foarte putin pentru a denunta situatiile intolerabile care survin in societate, temindu-se sa nu-si piarda publicul. S-a subliniat importanta educatiei in scoli in mass-media, deficitara la capitolul democratie. S-a criticat politica neo-liberala a guvernului actual, dar s-a evidentiat si faptul ca, in urma presiunii publice si a mass media, guvernul a fost obligat sa retraga legi care contraveneau principiilor democratice.

Unul dintre profesori a observat ca in SUA se promoveaza o democratie inselatoare de tip straussian, ca paravan al unor interese de grup. Globalizarea, observa un participant nu inseamna ca toate statele au acelasi cuvint de spus, ierarhizarea intereselor facind posibila aparitia de inegalitati.

Din sala s-au pus intrebari s-au avansat propuneri de democratie "alternativa". S-a discutat despre ideea eliminarii partidelor si a conducerii oligarhice prin referendum, dar cei de la tribuna au remarcat ca aceasta poate duce usor la extremism si reactionarism. S-au analizat si alte modele "alternative", precum ideea ca fiecare cetatean care voteaza, sa devina automnat participant la o "loterie" originala. Cistigatorii vor dispune de o suma de bani alocata de stat, dar nu pentru folos propriu, ci sub forma unui cec care ar fi depus in contul unei actiuni, asociatii, organizatii, si astfel cetatenii ar incuraja acele segmente de actiune ale societatii, in functie de credintele personale, si astfel incurajind democratia directa.

Nu au lipsit referiri pe marginea "modernitatii" ideilor "Republicii" lui Platon, la degenerarea conducerii statului prin imoralitatea elitelor care isi identifica postul cu interesele proprii si nu cu acelea ale poporului. Interesul economic personal si puterea politica trebuie separate, scria Platon, dar, ce ironie, cuvintele sale ramin dezolant de actuale in secolul al XXI lea.


<<< Închidere >>>