|
Intr-un text mai vechi - Tranzitia educatiei, din lac in put ... comentam degenerescenţa învăţămîntului românesc, indusă de obtuzitatea Omului Tranziţiei, aliniat la noile "modele". Semnalam acolo cîteva experienţe şi cîteva dintre temele asupra cărora m-am aplecat, ca teoretician al fenomenului educaţiei. Carcaterul intrinsec solidar al actului explicării (de calitate). Efectele dificultăţii de a evalua si răsplati corect educatorii. Contradicţia dintre chemarea pedagogică şi egocentrismul mercantil. Am dedicat teza de doctorat studiului perechii "iniţiator-iniţiat" si profilului vechiului "dascăl" - paradoxal, dacă e privit prin spectrul valorilor noii societăţi de consum. Intr-un alt text - Microsoft si imperialismul tehnologic , am abordat tehnica de spoliere sistemică bazată pe "tehnologizare". Asumîndu-mi scandalizarea propagandiştilor modernităţii "recente", am arătat acolo cum se înving inerţiile şi autonomiile refractare- care frîneaza dezvoltarea Pieţei- şi cum se plămădesc dependenţele şi valorile necesare marketingului. Nu e nevoie de tanc, de pistol, sau de şperaclu pentru a pătrunde in casele si puşculiţele victimelor. Se intră pe fereastra Progresului- irezistibil deschisă. Cine-şi poate refuza copilul, atunci cînd solicita ultimul tip de calculator, singurul pe care ruleaza jocurile care îl vor droga definitiv? Cine poate contesta autoritatea unui mesaj imbecil, dacă el apare pe un monitor? Cuceritorii călare pe biti şi unde nu pot fi opriţi la hotare. Işi iau tributul de la clienţii lor, mai uşor ca niciodată. Căci nu există nici ideea opoziţiei faţă de aceşti zei auto-implementaţi. Un eveniment produs în toamnă mi-a reactivat atenţia. La capătul unei îndelungate greve, cadrele didactice, care solicitau suplimentarea bugetului alocat învăţămîntului şi mărirea salariilor- au primit un răspuns simptomatic: buget mai mare, fie , dar nici intr-un caz pentru salarii! Se afirma ritos prioritatea "proiectelor": de dezvoltare a infrastructurii, de modernizare etc. Probabil că multora acest discurs le-a părut respectabil: de ce să se toace banii statului pe amărîtii de profesori, care şi aşa nu fac mai nimic, ingrăşîndu-se din preparaţii şi ciubucuri? Nu mai bine ne racordăm la lumea civilizată şi construim un învăţămînt centrat pe elevi trataţi cu tehnologie? Dar mie, declaraţia guvernului mi-a stîrnit vechi fiori. Dacă ar fi vorba numai de repararea şcolilor , de cumpărarea de lemne pentru sobe etc - ar fi bine. Dar, după cum merg lucrurile, pot bănui alte "combinaţii" (escrocherii cu statut formal impecabil) . Şi anii trecuţi s-au făcut mari contracte pentru echipament, soft general, soft pedagogic. Sînt în măsură sa intuiesc tot atîtea "ghişefturi IT". Oare ce tehno-afaceri s-or fi ascunzind şi acum în spatele vizatelor "modernizari"? Ce nou echipament va fi comandat firmelor prietene? Cîte "licenţe" vor fi cumpărate , în locul măririi salariilor ? Am luat prea multe lecţii de şiretenie mercantil-tehnologic-progresistă (de exemplu în Canada) ca să nu strîmb din nas cînd aud astfel de veşti. Cadrul total corupt al societăţii româneşti măreşte probabilitatea "tunurilor", trase în numele interesului public. Şi e păcat că se duc banii pe apa sîmbetei, chiar şi cînd nu e vorba de manevre criminale, ci de un tributul platit conformismului inoculat. Pot să mă înşel. Sînt un supicios consecvent. Drept dovadă , am să fac public aici un fragment de corespondenţă. Un fost coleg străin din prima facultate (Electronica si Telecomunicaţii -Iasi), ajuns de curînd ministrul telecomunicaţiilor intr-o (pleonastic- "săracă") ţară africană, mi-a solicitat ajutorul, ca expert-arhitect al sistemelor de tele-informare. Guvernul său dorea … să ridice nivelul… să ajungă din urmă…. să racordeze… să deschidă… să emancipeze… etc etc - întinzînd în toată ţara Internet de bandă cît mai largă. Iată traducerea a ceea ce i-am răspuns: "Dacă îmi priveşti CV-ul, vei observa că sînt probabil omul care îţi trebuie. Activitatea mea a fost dedicată problemei difuzării informaţiilor, utilizării comunicaţiei pentru propagarea cunoaşterii. Actualmente, sînt arhitectul conceptual al sistemului de interoperare care va lega tele-universităţile canadiene (proiectul LORNET). Sfaturi? Înainte de a intra in detalii, te previn că există două mari modele (căi): a. Afacerile bogaţilor pe spatele săracilor Se elaboreaza analize convingătoare ale nevoilor tele- informatice, pretinzîndu-se că modul cel mai bun de a emancipa un popor subdezvoltat este de a-l face să cumpere un calculator de persoană, de a-l umple apoi cu software scump şi adus la zi continuu, de a lega aceste calculatoare prin canale de debit maxim ... Asta , pentru a permite propagarea facilă a actualităţilor trucate, jocurilor video, filmelor imbecilizante şi imaginilor pornografice. Se mizeaza pe fascinaţia neo- religioasa a progresului tehnologic. Stabiliţi relaţii cu reţeaua de interese corporatiste. Semnalaţi oportunităţi vînzătorilor de echipament, de software şi de vise. Se vor prezenta iute la uşa ta, mirosind ocazia de a cuceri o piaţă, de a face bani uşor. Vă vor contagia cu valorile lor pentru a vă determina să le cumpăraţi produsele. Vor vorbi progres. Vor oferi discret plocoane şi alte avantaje "reprezentanţilor" ţării căzută pradă dibaciului lor atac. Aceştia, vor explica poporului lor extraordinarele ciştiguri aduse de oferta partenerilor "emancipatori". Umpleţi ţara de echipament şi programe scumpe, total neadaptate posibilităţilor şi nevoilor voastre. În cîţiva ani, tot acest material devine "depăşit moral" de... noua tehnologie nouă şi veţi fi nevoiţi să-l aruncaţi la gunoi, sau să cumpăraţi continuu versiuni. Pentru a vă permite să achiziţionaţi cantităţi mari, veţi fi împrumutaţi. Vă veţi lăsa copiii faţă în faţă cu dobînzile. Deveniţi dependenţi, sufocaţi de datorii, pierzînd orice autonomie. Pentru fiecare dintre mărfurile si serviciile voastre, 99% din cîstig va reveni plăţii datoriilor si echipamentului pe care veţi fi siliţi să-l cumpăraţi si folosiţi în producerea lor. Iată schema colonizării tehnice, care poate menţine, nedefinit şi fără împotrivire, o populaţie in sclavie, umplînd buzunarele conducătorilor ei. O crimă perfectă. Cunosc bine mecanismul. Acum ciţiva ani, de exemplu, am refuzat un contract de consultant în Tunisia. Trebuia să merg acolo trimis de o agenţie canadiana care oferea ajutor ţărilor subdezvoltate. Sarcina mea era să-i conving pe tunisieni că trebuie să achiziţioneze un program dedicat planificării invăţămîntului universitar. Cu această aplicaţie (rău concepută şi inutilă, aruncată de cîţiva ani în lada cu vechituri a institului meu de cercetări din Canada) s-ar fi putut planifica cursuri pentru facultatea de agricultură din Tunis. Pe baza acestei pregătiri, viitorii experţi agricoli urmau să rezolve problema deşertificării. Astfel, aveau să fie folosite cele două milioane de dolari oferite ca împrumut-ajutor de agenţia canadiana, pentru ... combaterea secetei. Nu urma să apară nici un singur puţ de apă pe solul tunisian. Doar sorbul unei noi datorii. Banii reveneau în Canada,în buzunarele intreprinderii private care valorifica "programul". Măiastra schemă de "ajutor" permitea acelei firme să "sifoneze" doua milioane de dolari din bugetul canadian. Dar cred ca ştii despre ce vorbesc. Dacă nu vrei să profiţi de poziţia ta pentru a te imbogăţi pe spatele ţării tale, utilizind alibiuri tehnologice, ia-o pe a doua cale: b. Afacerile adaptate intereselor celor săraci Conceperea unui sistem tele-informatic care să corespundă cu adevărat intereselor populaţiei şi nu ale corporaţiilor HiTec este o problemă complexă şi interdisciplinară. Informaticienii puri nu o pot aborda. Iţi trebuie analişti care să plece de la nevoile utilizatorilor şi de la inţelegerea vieţii lor reale. Ceea ce implică o mare voinţă morală, socială si politică. Cum sa realizezi maximul de servicii informaţionale UTILE, cu cheltuieli minime? Acest subiect mă captivează, de mulţi ani. Şi dacă aceasta cale te interesează, am putea continua discuţia. Pentru început, iţi fac cîteva sugestii. - în loc să întinzi în toată ţara o reţea supradimensionată şi anarhică de calculatoare si linii de mare debit care să susţină un enorm flux de informaţie inutilă sau chiar nocivă; - în loc să ceri utilizatorilor să întreţină -sau să devină- doctori în calculatoare, pentru a rezolva interminabile probleme (curăţire şi apărare de viruşi, puneri la zi, învăţare de limbi şi obiceiuri străine, stăpînire de tehnici de căutare a informaţiilor etc.); - gîndeşte-te la construirea unei reţele naţionale de "Centre de servicii Internet". Un astfel de centru, echipat inteligent, animat de persoane capabile să utilizeze Internet-ul în mod util, eficace- poate satisface nevoile informaţionale ale unei întregi comunităţi: - comunicare la distanţă (mail, chat, audio etc.) - negocieri pentru troc local si inter-local (cereri si oferte de produse si servicii- plasate în baze de date- cu motoare de căutare, de potrivire, de licitaţie etc.) -interfeţe pentru forme de informare şi instruire la distanţă etc -Expertul în lucru cu informaţiile ("broker"-ul comunităţii), format corespunzător, ţinut la zi prin şi despre mecanisme şi servicii, recurgînd (prin Internet) la ajutorul unui "Centru naţional de asistenţă informaţională"- poate servi persoanele din regiunea lui. Şi asta , mult mai ieftin si mai bine decît aşteptînd ca toata lumea să ştie cum poate folosi eficace calculatorul diseminat în fiecare casă. Important nu este semnalul electric sau bitul informatic, ci utilitatea informaţiilor transportate de semnal. Optimizează deci plecînd de la acest strat ! -Pentru cei care preferă să se descurce singuri, poţi lăsa corporaţiilor libertatea de a întinde un al doilea ţesut. -Dar nu cheltui banii ţării tale pentru a satisface nevoile producătorilor de echipament, construindu-le tu o reţea de marketing. -Utilizeaza-ţi fondurile pentru a creea un sistem de sinapse care să vă doteze naţiunea cu un creier distribuit. 8 iulie 2005 Vechiul tau coleg, Ioan" Cei care se distreaza de cîte ori întîlnesc un naiv, vor fi zîmbind citind aceste rînduri trimise unui proaspăt neo-ministru de Tele-colonie. Dar nu e cazul. Fiind mai curînd un provocator, un luptător şi un sceptic ţinindu-se în frîu, m-am amuzat chiar eu imaginîndu-mi cum va fi primită aceasta scrisoare. Ştiu cum se ajunge la guvernare (oriunde) si condiţiile specifice din politica africană. Ipoteza cea mai probabilă era deci că toate eforturile depuse de colegul meu pentru a ajunge la putere au vizat tocmai posibilitatea de a accede la …. prima cale denunţată de mine. In acest caz, scrisoarea urma să cadă ca o palmă trasă discret, pe o faţă la care muritorii de rînd din ţara lui nu mai au acces. Cu, sau fără urme, în suflet. Iar urmele materiale urmau a fi stîrpite de pe orice server african, ca nu cumva să producă daune colaterale. In schimb, mesajul trebuia sa pice ca un sprijin, pe care eram dispus să-l continui, dacă mă aflam în faţa unui om dedicat concetăţenilor săi. Răspunsul a tranşat. A fost cel previzibil: tăcere absolută. Fostul meu coleg de facultate m-a uitat: brusc si probabil iremediabil. Pentru cei care se vor agăţa de particularismul (african) al poveştii mele, veşti proaste : aşa e oriunde raportul între neo-colonie şi neo-metropolă. România nu va avea rolul de metropolă, oricît viseaza asta "oamenii ei de bine". E plină însă de arendaşi potenţiali. Curele de transmisie, cozi de topor tăindu-şi felii de tort din cîte contracte va duce poporul român. Iar vulturii în căutare de pradă internaţională sînt feroce de rafinaţi. Cine nu mă crede, trebuia să fie lîngă mine, la Montreal, în ziua în care mi s-a propus să simulez (într-o săptămînă) 26 de cursuri de telecomunicaţii, pentru a fi plasate pe mesele unui institut-bidon de formaţie pofesională, folosit de un ciorchine de firme- pentru protocol şi evaziune fiscală. Sau de-a lungul negocierilor în care încercam să oferim un pseudo-produs unor firme ce-l puteau face "necesar", folosindu-şi anumite relaţii politice. Sau să mă însoţească, cînd am prezentat unor oficiali români proiectul unei reţele naţionale de facilitare a "trocului" direct între micii producători şi cumpărători de produse şi servicii- scurtcircuitind pătura intermediarilor veroşi. Cu cîtă sinceritate am fost sfătuit să "uit" astfel de intenţii total neavenite, într-un spaţiu controlat tocmai de intermediarii vizaţi - prin intermediul partidelor ! Am pierdut candoarea celui neiniţiat în secretele parazitării interesului public de către capitalişti ascunşi în spatele statului. Omenirea nu bate pasul pe loc. Hoţia a evoluat spectaculos, construind un munte de şiretenie şi ipocrizie. Profitorii de azi au conturi, case, limuzine, birouri, costume, proiecte si amante - frumoase, constiinţă curată, discurs elevat, legitimitate asigurată politic. Sînt mai mult decit civilizaţi. Sînt civilizanţi. Ioan Roşca , 16 ianuarie 2006 |
|
|
<<< Închidere >>> |
|