Quo vadis Romania ? (5) - Mihai Gheorghiu, 12 februarie 2005

Ce va fi ?
In precedentele episoade am incercat sa conturez un tablou, pe cat posibil de cuprinzator, al realitatilor romanesti ale ultimilor 15 ani, pornind de la premisa sperantelor pe care majoritatea noastra le-am nutrit o data cu sansa ce ne-a fost, tuturor oferita, in circumstantele schimbarilor istorice survenite in contextul Est-European la sfarsitul anilor ’80.
In cei 15 ani care s-au scurs de atunci, desi sansa a fost aceeasi, pentru toate tarile ex-socialiste care s-au desprins din fostul lagar socialist hegemonic dominat de URSS, destinele lor nu au mai fost aceleasi. Astazi, cred ca putem spune ca diferentele care s-au facut remarcate, in aceasta perioada de referinta, au fost determinate de o serie de factori particulari fiecareia dintre aceste foste tari socialiste Est-Europene. Dintre acestia determinanti pentru destinul fiecareia dintre aceste tari cred ca ar fi urmatorii:
- dimensiunea geografica si demografica a tarii in cauza,
- particularitatile si impactul pe care l-a avut fiecare tip de comunism practicat in fiecare din aceste tari,
- determinismul pentru re-orientare, in etapa post-comunista, rezultat din modul in care s-a petrecut eliberarea de sub dominatia URSS-ului,
- vocatia pro-occidentala si/sau pro-colectivista a elitelor pre-existente dar si a popoarelor respective,
- proportiile statistice ale aparatului politic si al fortelor de represiune (partid, servicii secrete si de ordine publica), raportat la numarul total al populatiei, precum si gradul in care exponentii acestora au fost re-activati in contextul nou creat,
- gradul de colaborationism al populatiei cu sistemul pre-existent
In functie numai si de acesti factori enumerati, rezultatele la care s-a ajuns, in fiecare dintre cazuri, pot fi mai usor intelese. Poate, asadar fi inteles de ce tari ca Cehia, Polonia, Ungaria, s-au putut integra, in avans, in NATO si UE, urmate intr-o a doua etapa, de tarile baltice si cateva din fostele componente ale ex-federatiei jugoslave, spre deosebire de cele ramase intr-o perpetua carantina. Dupa cum cred ca, ar trebui inteles si ca, desi fiind relativ recent noua membra a NATO, o tara ca Romania, nu este decat in mod formal partener, cu drepturi depline, al acestei organizatii politico-militare.
Iata de ce, incercand sa gasim un raspuns la cea de-a treia intrebare-tema a acestui ciclu de editoriale, Ce va fi ? , ne vedem obligati de a tine cont de tot ceea ce rezulta, la nivel de consecinte, din celelalte doua intrebari-tema pe care le-am tratat anterior.
In cazul romanesc, maniera in care au fost consumati ultimii 15 ani, si situatia in care s-a ajuns, in toate privintele, ca urmare a tuturor asa-ziselor schimbari survenite, ne pot indreptati sa apreciem ca, in pofida scurgerii unui timp relativ indelungat, ca urmare a unui determinism politic de o anume factura, starea rezultata este cea de impas, de criza profunda, pe toate planurile. Romania nu este un stat de drept, si nici o democratie, in adevaratul sens al cuvantului ! Desi formal exista, cele trei puteri ale statului fiind grav viciate de virusul distructiv al infiltrarii cu activisto-securisti reactivati, ca urmare a unui proces deliberat, practicat cu consecventa pe intreaga perioada de referinta, se afla in imposibilitatea unei functionari normale, atat din punct de vedere democratic, cat si la nivelul eficientei. Pe de alta parte, cvasi-absenta unei societati civile reale, active si vigilente, contribuie la perpetuarea status-quo-ului instituit in acesti 15 ani. Un rol, la fel de nefast, il joaca, din pacate, si mass-media scrisa si, in special, cea audio-vizuala care, in perioada de referinta, a intregistrat o evolutie sinuoasa penduland intre independenta si obiectivitate si obedienta si manipulare, in functie de interesele si calitatea profesionala a celor care o compun, intrati sub incidenta ordinatoare a diverselor grupuri de interese economice si financiare autohtone ori externe.
Prin urmare, a raspunde la intrebarea: Ce va fi ? este, mai degraba, un gest temerar, in circumstantele in care, incertitudinea si starea de impas se constituie in coordonatele momentului actual. Si, cum un binecunoscut indemn spune ca… nu poti fi profet in tara ta, nici eu nu voi risca un prognostic in privinta viitorului imediat. Si nici nu ma voi lansa in scenarii, pentru aceasta existand, slava Domnului, intreaga pletora de analisti, politologi, sociologi, jurnalisti vizionari, mafalde ale neamului, etc, etc.
Ma voi limita, asadar, numai la a reaminti care sunt elementele vizibile ale realitatii de ultim moment, care se pot constitui, eventual, in indicii menite sa acrediteze ori nu, speranta de mai bine, tangibilul acesteia, evential, prin prisma sloganului d-lui Basescu:
Sa traiti… BINE !
- In ceea ce-l priveste pe noul presedinte:
- Dl Basescu, pe zi ce trece, ne indreptateste sa credem ca trece printr-un proces de metamorfoza de la Toma Alimos la… Vladimir Putin, in versiunea sa autohtona… Si totul, pe un fond extrem de zgomotos si cu puternice si mult prea dese accente sub-urbane (ca mod de expresie). Pe acest fond, credibilitatea d-sale, este foarte probabil ca va avea mult de suferit, cu consecintele de rigoare !
- Si in cazul d-sale, greaua mostenire a trecutului, si anume particularitati ale apartenentei d-sale la structuri de trista amintire, explica pactizarea cu ex-colegii, inca omniprezenti in noile versiuni ale acestora. Din acest punct de vedere, n-ar fi exclus ca, neinvatand nimic din pilduitoarea experienta a d-lui Constantinescu, sa sfarseasca asemenea acestuia !
- N-ar fi excluse nici scenarii de tipul celui invocat de un jurnalist citat intr-unul din episoadele anterioare, prin care, noul presedinte, sa provoace si faciliteze solutia consensului (prin intermediul formulei politico-executive a guvernului de uniune nationala) atat de draga predecesorului sau. Si, poate ca, in acest sens ar trebui privita obsesiva insistenta a d-sale pentru… alegeri anticipate !
- In ceea ce priveste executivul:
- Urmare a similitudinii procedurale cu cealalta formula executiva, practicata in perioada 1996-2000, prin recurs la nefastul algoritm, actualul executiv si-a subminat grav credibilitatea, si este foarte probabil sa nu fie altceva decat ceea ce deja s-a si afirmat despre el, si anume, un guvern de sacrificiu ! Prin urmare, cat va supravietui ? si cu ce va fi substituit ?, raman intrebari fara raspuns, deocamdata.
- Mai mult, consecintele primelor masuri pe care a reusit sa le aplice, precum si a celor rezultate din reactia prompta a FMI de care, inca, Romania este dependenta, ii submineaza, pentru a doua oara, credibilitatea, dar si linistea guvernarii. Reactia previzibila, in plan social si politic, nu vor intarzia sa se manifeste, in perioada imediat urmatoare ! Si, ce consecinte vor decurge de aici, este iarasi imprevizibil.
- Urmare a acesor doua stari de fapt, devine discutabila respectarea etapelor si exigentelor aquis-ului comunitar si, prin urmare, respectarea, de catre ambele parti, a timming-ului preconizat pentr aderare ! Confuzia generala vizibila in Justitie si Administratie, doua din domeniile aflate in litigiu, din acest punct de vedere, cu numai o luna inainte de termenul limita prevazut pentru rezolvarea lor, pare a fi un semn de rau augur !
- In plan politic:
- Febra reformelor, in interiorul celor mai reprezentative partide politice (cele parlamentare), dar si in cele de mai mica importanta (extra-parlamentare), desi scot la iveala adevarate patimi, nu prevestesc, dupa cum s-a putut constata pana acum, nici o modificare substantiala a staus-quo-ului anterior ! A se vedea ce s-a intamplat in cazul PNL, si ce este previzibil, dupa cum deja s-a conturat, in cazul PSD si PD ! Date fiind dihotomia si radicalizarea celor doua componente politice majore ale momentului, PSD si Alianta DA, evolutia dialecticii dintre ele, in special in planul parlamentar, este, si ea imprevizibila. Ori, din finalitatea acestei dialectici, se prefigureaza viitorul !
- In plan social:
- Pe fondul previzibil al consecintelor, asupra nivelului de trai al majoritatii covarsitoare a populatiei, rezultate din masurile adoptate, ori anuntate, de noul executiv, exista perspectiva inrautatirii si mai accentuate a nivelului saraciei, situatie care va afecta pacea sociala, perenul pericol care a timorat, pana la paralizie, toate executivele post-decembriste !
- Preconizatele proiecte de modificare a unor acte normative, precum Codul Muncii, prefigurand clar o vulnerabilizare si mai accentuata a fortei de munca, prezic un nou motiv de alterare a pacii sociale starnind, deopotriva, reactii adverse atat din partea angajatorilor cat si a angajatilor. Gandite ca o pregatire a terenului, in favoarea patrunderii corporatismului occidental pe piata interna, este discutabil daca vor putea fi si intreprinse de actualul executiv ori de catre oricare altul.
Cu aceste consideratii consider ca am raspuns, atat cat poate fi posibil in acest moment, si la ultima tema a ciclului de editoriale privind situatia si directia in care se indreapta Romania. Justetea sau posibila eroare de apreciere, sunt riscuri pe care asumandu-mi-le, nu vor putea fi verificate decat in perioada urmatoare. Drept pentru care, nu pot sa inchei decat cu parafrazarea traditionalei urari anglo-saxone: “God Bless Romania !”



(sfarsit)


<<< Închidere >>>