O declinare către Judecata de Apoi?

Pe 12 martie 2012, am obţinut de la arhiva ICCJ, Hotărîrea 1368/08.09.2011 (pag.1, pag.2, pag.3, pag.4 ) ,

prin care instanţa s-a descotorosit de procesul 10635/1/2010, deschis de Cicerone Ioniţoiu prin plîngerea din 22.12.2010 (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-12) faţă de rezoluţia din 3.12.2012 a procurorului Marius Iacob, şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lîngă ICCJ (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2010-12), care a confirmat ordonanţa lui Iuliu Molcuţ din 29.09.2012 (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-11), prin care se punea capacul "NUP"-ului peste cercetarea si judecarea crimelor comunismului.

Deşi, chiar în Hotărîre, se menţionează că, la termenul din 9.09.2011, ca reprezentant legal al reclamantului, (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-9), am atras atenţia asupra faptului că vîrsta şi sănătatea domnului Ioniţoiu impun celeritate, după o viaţă jertfită pe altarul unei drepăţi amînate, instanţa, nu numai că a tergiversat înfruntarea juridică, printr-o nejustificabilă declinare, dar a mai şi amînat peste 6 luni motivarea Hotărării (şi deci lansarea procesului declinat). Probabil - şi ca să treacă termenul pentru o plîngere bine documentată la CEDO. Scopul criminal al acestor tertipuri este evident: dispariţia fizică a reclamaţilor şi a reclamanţilor. Ca după aceea, justiţia complice să exclame: din păcate nu se mai pot face procese penale. Şi nimeni să nu mai poată fi pedepsit, nici măcar pentru paralizarea justiţiei după 1990, din lipsă de victime vii. Pentru acest obiectiv se folosesc orice fel de mijloace, fără jenă.

Mă intrebam cum vor justifica apărătorii apărătorilor asasinilor această declinare, cînd art. 29 din codul de procedură penală spune "Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie 1. judecă în primă instanţă a ) infracţiunile săvîrşite de senatori , deputaţi şi europarlamentari b) infracţiunile săvîrşite de membrii Guvernului [] e) infracţiunile săvîrşite de judecătorii ICCJ precum şi de procurorii de pe lîngă parchetul ICCJ iar art 278: "persoana vătămată , precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plîngere [] la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă". Încadrarea la art 28, cel puţin discutabilă, nu putea fi hotărîtă mai repede?

Ca să poată pretinde că nu sînt implicaţi foşti sau actuali senatori, deputaţi, parlamentari, judecători, procurori , şi chiar că reclamantul nu ar fi nominalizat pe nimeni în plîngere, instanţa a închis urechile spre ceea ce am declarat (cerînd apăsat să se consemneze) la termenul din 9.09.2012- anume că am găsit ascunse inabil, în dosarul meu, închis pe 25.02.2012 şi trimis la depozit, cele 49 de volume eludate ale lucrării de la procuratură. Dacă ar fi aruncat măcar o privire în volumele 1-3 ale dosarului, sau măcar în explicaţiile mele sau ale domnului Ioniţoiu, ar fi fost siliţi să ia notă că reclamarea unor responsabili vizaţi de art 29 era făcută explicit, chiar în plîngerea colectivă (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-8) care iniţiase dosarul 35/P/2006 : "a. In acelaşi timp, cerem anchetarea şi pedepsirea celor ce vor fi găsiţi responsabili (în primul rând conducătorii instituţiilor regimului post-comunist: guvern, parlament, politie, servicii de informaţii, justiţie, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu şi Petre Roman), pentru infracţiunea imprescriptibilă de favorizare şi tăinuire (art. 361 Cod penal), săvârşită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiţiei şi a accesului la arhive, ascunderea adevărului şi dezinformarea cetăţenilor, ameninţarea, insultarea şi agresarea celor ce au încercat să declanşeze judecarea, folosirea pentru provocări şi agresiuni a informatorilor (nedesconspiraţi şi santajaţi), protejarea unor criminali ca Nicolski, Drăghici, Crăciun etc, favorizarea îmbogăţirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime, în timp ce ultimele victime se stingeau din viaţă neconsolate şi încărcate de acuze niciodată demonstrate şi caziere murdărite prin minciuni, etc. b. Pe lângă complicitatea cu autorii crimelor imprescriptibile, cei reclamaţi se fac vinovaţi şi de acoperirea celorlalte crime enumerate la pt 1b, a căror judecare se impunea, existând datele şi timpul necesar (prescripţia lor fiind supendată până la 22 decembrie 1989). Paralizarea justiţiei şi favorizarea infractorilor a avut efecte deosebit de grave asupra evoluţiei României, compromiţând şansa deschisă de Revoluţia din 1989, conducând la un adevarat dezastru economic, social şi moral. Cei responsabili se fac vinovaţi de: []"

Cum se explică faptul că în acelaşi dosar (căci plîngerile noastre la procuratură au avut o parte comună şi au fost tratate împreună) instanţa care a lichidat de la primul termen (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-3), procesul meu (10636/1/2010) nu a considerat că se impune o declinare? A avut parte domnul Ioniţoiu de un complet mai rafinat , sau de o brumă de respect faţă de un monument al justiţiarismului anticomunist, căruia i se putea spune mai greu că nu are calitatea, sau că face plîngere neîntemeiată…

Amintindu-ne că de curînd ne-a părăsit marele Vasile Paraschiv sau Gavril Vatamaniuc (şi el reclamant în dosarul 35/P/2006, care nu a avut dreptul nici măcar la despagubirile recunoscute prin sentinţă definitivă), percepem cinismul înspăimîntător cu care se forţează ieşirea din arenă (prin deces) a ultimilor victime care tulbură apele năpîrlirii nomenclaturii criminale comunisto-feseniste.

Dacă vor afla vestea bună de la Paris (că s-a terminat şi cu Ioniţoiu) o să poată închide şi procesul de la Curtea de Apel, declinînd definitiv, către Judecata de Apoi.

După care, sforarii "condamnării comunismului" şi paraziţii anticomunismului de salon vor acoperi urmele, cu regrete eterne, elogii vane şi procese simbolice.

Dar dacă Cicerone Ioniţoiu, sau altul, mai rezistă, ce vor mai inventa cei ce nu vor să judece?

Dar dacă vine vremea să judecăm pe cei care nu au judecat?

Deşi, dacă judeci realist, admiţi că sînt şanse tot mai mici…

Ioan Roşca, 14 martie 2012