Sa ne imaginam ca, exasperata de umilirea si jaful la care e supusa acum (in numele capitalismului)- populatia romaneasca sustine instalarea unui regim " cu adevarat comunist". Toate averile personale sint confiscate, totul devine proprietate comuna. Un fel de corporatie unica romaneasca, la care toti devenim actionari- cu parti egale. Un sistem de administratori (mai mult sau mai putin inspirati , mai mult sau mai putin onesti) gestioneaza cetatea. Un stat omniprezent, cu un sistem represiv mai mult sau mai putin feroce- asigura stabilitatea sistemului. Etc.

       Cui credeti ca acest scenariu poate produce cei mai intensi fiori?
       Marilor capitalisti aparuti peste nopate, adica fostilor activisti, securisti si escroci ! Pentru ei nationalizarea ar fi o nenorocire uriasa. Aducindu-si aminte ce au facut celor de la care au fost luate averile ajunse acum in miinile lor- s-ar ingrozi si la ideea consecintelor incercarii de a evita confiscarea. Perspective de cosmar.
       In schimb, ce-ar simti victimele tranzitiei, care nu mai au nimic de pierdut? Sigur ca unii ar avea rezerve de principiu, legate de perspectiva unui nou regim comunist, dar aceste rationamente nu ar putea avea forta spaimei incercate de neo-capitalistii din "top 500". Si apoi... mai e si "dulcea razbunare". Nu uitati reactia multor romani saraci, care, dupa 1944, au pus bucurosi umarul la rasturnarea carutei (fiind apoi zdrobiti sub ea). Saracirea masei creeza spijinitorii potentiali ai rasturnarilor. Si nu intodeauna manipularea si forta pot mentine echilibrul.

       Ce inseamna asadar a fi "anticomunist" azi in Romania? A te impotrivi unei transformari care ar fi fatala mai ales securi-comunistilor romani imbogatiti? A dori –dimpotriva- o transformare care sa-i loveasca, facuta insa in spiritul vechilor lor doctrine?
       Prin acest mic exercitiu, incerc sa atrag atentia ca avem o problema mai profunda decit cele semnalate de obicei (puterea ramasa in miinile Retelei, generalizarea coruptiei etc) : infundarea noastra intr-o situatie principial contradictorie, vicioasa.
       Dintr-o astfel de capcana- nu se iese cu hei-rupuri de suprafata. Lupta de teren cu jefuitorii Romaniei trebuie conjugata cu o alta "teoretica": definirea unui SENS pentru eliberarea Romaniei. Formularea unei doctrine necontradictorii- stea polara pentru luptatori- iata datoria principala a absentei elite civice.

        Daca situatia interna e captiva in cercuri vicioase, ne-am putea salva prin racordare la forte exterioare? Din pacate , si contextul extern este cangrenat de absurditati, blocat in contradictii- cerind reconsiderari de fond... deci interventia unor creatori de principii politice care sa deblocheze problemele de principiu.

       Ce s-ar fi intimplat daca nu ar fi existat episodul comunist din Rusia si Europa de Est? Care ar mai fi fost alibiul pentru intinderea imperiului american pe tot globul , in numele protejarii tarilor respective de pericolul rosu? Ce s-ar fi intimplat daca lipseau motivele pentru mentinerea in vasalitate a Europei (in numele apararii de URSS) , pentru dezvoltarea fabuloasa a complexului militaro-industrial, pentru extinderea peste tot a bazelor militare (pentru interventii operative) , pentru plantarea de guverne prietene (ca sa nu o ia spre stinga)?
        SUA nu ar fi cistigat secolul XX in lipsa marelui pericol de la rasarit. Imperiul are absoluta nevoie de Marele Dusman- pentru a-si intretine metabolismul intern alimentat de expansiune externa.

       Generatia anilor 50 a vazut in SUA singurul punct de sprijin impotriva comunismului. Dar intre timp, stim si intelegem mai multe. Si situatia s-a schimbat. Dupa demontarea sperietorii comuniste (si montarea rapida a pericolului terorist arab) - SUA nu mai poate fi interesata de anti-comunismul nostru. Iar Europa – cu atit mai putin, Occidentalii au facut pact cu vechii Tovarasi , care sint dispusi sa-i slujeasca acum. "Oamenii de afaceri" de aiurea, nu vor ca business-ul sa fie compromis de tulburari justitiare, legate de genocidul comunist.
       Ce inseamna asadar a fi "pro-occidental", azi , in Romania? A ne resemna sa fim condusi de noii prieteni ai occidentului, campionii capitalului de la Bucuresti- pentru a nu perturba stabilitatea mediului de afaceri, a respecta doctrina laissez-fair-ului si noile indicatii pretioase? A lupta pentru rasturnarea vechilor anti-occidentali, in numele democratiei echitabile, desconsiderind recomandarile "consultantilor" externi? A te bucura ca vechii securisti gazduiesc in Romania baze militare permitind bombardarea Iraqului?

        Blocajul actual e produs de absenta unor primitive conceptuale, capabile sa polarizeze ALTFEL spectrul politic romanesc. Nu are rost sa darimam si sa construinm nimic, intr-un spatiu politic absurd.
       Pedepsirea celor ce au savirsit Comunismul, Contrarevolutia si Tranzitia criminala- nu poate fi o prioritate la Londra, Paris, Washington, Moscova. Nu e dorita nici de oligarhia post-comunista. Si nici de doctrinarii imbogatirii cu orice pret. Poate interesa doar poporul roman pagubas- daca e ajutat sa inteleaga ce se intimpla de catre elitele - trecute de partea sa.
       Asta ar cere insa ca in loc sa oscileaze intre a sustine Moscova la comanda Washingtonului sau Washingtonul in slujba Moscovei, patronii comunisti in numele capitalismului sau ideile comuniste in numele nevoii de a ne debarasa de comunisti, inetelectualii sa lumineze calea, sa explice situatia, sa propuna programul, sa organizeze lupta si sa ridice steagul.
       Nu vedem nimic de acest fel. Unde or fi calauzele? De ce nu aprind farurile? S-or fi ratacit si ele in ceata?
        Romania a orbit?