|
Este evident că regimul fesenist multi-partinic care continuă genocidul comunist prin distrugere economică, socială şi morală, ridicînd munţii averilor de tranziţie, nu poate fi răsturnat, fără asocierea în acţiune comună (fără contopire) a forţelor (firave şi dezbinate) care îl contestă. Dar este cooperarea posibilă, avînd în vedere contradicţiile normale de viziuni, interese şi ţeluri - pe de o parte şi - pe de altă parte - tipica noastră împotmolire în vanităţi, veleităţi, obtuzităţi, nimicuri? Să facem un tur de orizont: "Distributiştii" promovează democraţia economică, deci capitalismul puternic distribuit - împotriva celui concentrat corporatist, urmărind întărirea clasei mijlocii. Dar spun unii (şi aprobă alţii): nu avem cum lua înapoi ce s-a jefuit în tranziţie (sau recupera ce s-a distrus), deci planul Cojocaru al împroprietăririi cu capitalul necesar lansării micilor afaceri - este utopic. "Libertarienii" sau "liberalii" luptă pentru recucerirea libertăţilor maxime ale individului, reduse progresiv, în numele securităţii şi normativizării, sau-respectiv- pentru competiţie economică fără oprelişti. Dar spun unii (şi aprobă alţii): societatea e şi aşa prea individualistă, avem nevoie de întărirea coagulării şi solidarismului. Sau de reguli şi mecanisme care să protejeze socio-jucătorii cinstiţi. "Întreprinzătorii" reclamă normalizarea condiţiilor în care se fac afaceri, cerînd statului să folosească aparatul birocratic pentru a cataliza, nu a bloca (sau vămui mafiot) iniţiativa privată. Dar spun unii (şi aprobă alţii): cîţi dintre aceşti descurcăreţi procedează cinstit (deci sînt factori de moralitate şi progres) în condiţiile date? Mulţi dintre ei, în goana după profit, alimentează cangrena. "Anarhiştii" denunţă falsitatea pretenţiilor statului de a gestiona fast societatea, arătînd că instituţiile uzurpate lucrează de fapt pentru exploatarea eficace a cetăţenilor captivi. Dar spun unii (şi aprobă alţii): ei critică doar statul, nu şi condiţia umană care conduce la nedreptate, pentru care nu au soluţie. Şi pot fi denunţaţi ca potenţiali terorişti-justificînd represiunea. "Legaliştii" constată că în România domneşte liberul arbitru şi corupţia totală, încît legile sînt numai pentru fraierii care nu se pot descurca printre ele. Dar spun unii (şi aprobă alţii): impunerea legii şi ordinii în acest moment, înaintea efectuării unui control general, cu confiscările şi epurările de rigoare, s-ar traduce prin consolidarea averilor ilicite, în numele legilor conservatoare. "Proletarii" sau "egalitariştii" sînt nemulţumiţi de nedreptăţile sociale acute ale capitalismului de tranziţie şi în general de inechitatea competiţiei economice dintre peştişori şi rechini. Dar spun unii (şi aprobă alţii): sînt (prea) de stînga, sînt comunişti, au legătură cu medii toxice din occident. "Nostalgicii" duc dorul vremurilor dinainte de 1990, constatînd că situaţia lor materială s-a înrăutăţit puternic, o dată cu distrugerea economiei, în numele unei libertăţi găunoase. Dar spun unii (şi aprobă alţii): sînt oamenii "noi", fără caracter şi nevrednici, formaţi de viaţa şi propaganda îndobitocitoare, care împrăştie în jur o gîndire nocivă. "Peceriştii" de rînd, care au fost ţistuiţi după 1990, şi împinşi spre solidarizare cu activiştii, arată acum că România "eliberată" de comunism distruge tot ce s-a construit în timpul dictaturii şi devine un iad - deci că românii pot compromite orice organizare socială. Dar spun unii (şi aprobă alţii): sînt legaţi de interesele nomenclaturii, care a păstrat puterea şi după 1990. "Fesniştii" ordinari, cu "minerii" în frunte, care au fost păcăliţi şi cumpăraţi ieftin de Ilieşti şi Romani cu promisiunea că nu vor vinde ţara şi vor păstra locurile de muncă (dacă ni se sparge capul nouă, celor care am încercat să scăpăm ţara de năpîrcă) au ura celui trădat. Dar spun unii (şi aprobă alţii): sînt cei care au împiedicat după 1990 renaşterea, votînd FSN , vinovaţi de tot ce se întîmplă. "Securiştii buni", ce se arată animaţi de sentimente patriotice şi civice, ar apăra interesele naţionale de jaful făcut de bandiţii dinăuntru, în parteneriat cu profitorii imperiali de afară. Spun însă unii (şi aprobă alţii): securitatea a distrus România mai tare ca orice alt duşman, lucrînd pentru stăpînii lagărului, nu pentru prizonieri. Vor doar să-şi legitimeze retroactiv abuzurile, ca fiind patriotice. "Militariştii" deplîng micşorarea capacităţii de apărare, distrugerea industriei de armament, pierderea autonomiei în numele… întăririi şanselor de a o prezerva. Dar spun unii (şi aprobă alţii): de ce să cheltuim pe o armată care nu a apărat acest popor, agresat continuu, de aproape 70 de ani, şi care nu mai are nici o şansă în războiul modern? Şi mai şi oblădueşte securişti - ce vor pensii speciale. Filonul "exilaţilor", al "diasporei" şi al "căpşunarilor"- reclamă ameliorarea legăturilor cu românii plecaţi de tot sau la muncă, care sprijină ţara din exterior şi ar putea reveni acasă, dacă s-ar crea condiţii decente. Spun însă unii (şi aprobă alţii): după 1990 nu a fost nimeni obligat să plece, cine a făcut-o a acţionat pentru interesul lui personal, valul imigrării contribuind puternic la distrugere. Filonul "cedaţilor" (din Basarabia şi Bucovina) sau a românilor aflaţi de mult înafara graniţelor - ar dori să fie tratat ca şi ceilalţi români, nu umilit de mafioţii care dau vize. Şi de pe ambele părţi ale Prutului se cere Reunificarea. Spun însă unii (şi aprobă alţii): Europa nu permite unirea, vrea frontieră pe Prut, moldovenii de acolo sînt mancurtizaţi şi nu ne vor - şi ca reacţie la atitudinea Bucureştiului fesenist. Filoanele "naţionalităţilor", minoritare şi majoritară, reclamă condiţii mai bune de împlinire etnică. Spun însă unii (şi aprobă alţii): acordarea unor drepturi de grup, pe lîngă cele individuale, introduce discriminări şi tensiuni , strică sudura cetăţenească. "Ecologiştii" sînt frămîntaţi de distrugerea ireparabilă a naturii sau de epuizarea resurselor, în goana după profit maxim. Spun unii (şi aprobă alţii): aştia sînt în legătură cu mişcări suspecte dinafară, sînt subvenţionaţi de cercuri oculte; iar cînd sînt sinceri -sînt manipulaţi şi aerieni - nesizînd prioritatea problemelor civice şi utopismul tezelor generozităţii generalizate. "Religioşii" sau "ortodoxiştii" sînt preocupaţi de decăderea morală şi de scăderea influenţei bisericii în societate. Spun însă unii (şi aprobă alţii): ei încearcă să impună tuturor credinţe normative - încălcînd libertatea de conştiinţă. Şi pretind autoritate morală, deşi nu au combătut colaboraţionismul odios al şefilor bisericii, cu comunismul şi postcomunismul, ci au trecut pe afaceri. "Neo-naţionaliştii" sau "legionarii" denunţă distrugerea instinctului naţional, prin care se operează alienarea comunităţii, aservirea şi dezagregarea ţării. Dar spun unii (şi aprobă alţii): sînt nişte extremişti, fundamentalişti, habotnici, incapabili de compromis, pentru că nu tolerează alte puncte de vedere. Sînt penetraţi de securişti şi rău văzuţi în "lumea civilizată", dominată de interese imperiale. "Anticolonialiştii" încep să înţeleagă ce au vrut să spună activiştii din alte părţi ale lumii despre spolierea unei ţări dominate economic şi financiar, în baza intimidării militare şi a cumpărării oligarhiei locale. Spun totuşi unii (şi aprobă alţii): aştia ar putea supăra, prin vorbe şi fapte, cercuri care să ne zdrobească mişcarea, cu mare uşurinţă. Căci puterea e deja mondială. Filonul "tinerilor", care se simt alienaţi în societatea pe care le-au copt-o părinţii, marginalizaţi de capitalul bătrînos, sătui de atîta murdărie socială, victime ale patologiei implementate cu bună ştiinţă. Spun însă unii (şi aprobă alţii): se dovedesc deseori superficiali, prost crescuţi, incapabili să înţeleagă lanţurile cauză-efect şi să colaboreze cu generaţia celor care i-ar putea lămuri şi preveni. Filonul "agricultorilor", care se văd siliţi să muncească pe degeaba, avînd în vedere lipsa de asistenţă în organizare (credite, silozuri, seminţe, piaţă, etc), preţurile injuste practicate şi concurenţa neloială a produselor de proastă calitate alimentară importate. Dar spun unii (şi aprobă alţii): noi vrem să mîncăm ieftin la oraş, oricare ar fi metoda prin care se realizează asta. Şi la ţară, nu mai sînt vechii ţărani… "Consumatorii nemulţumiţi" sînt revoltaţi de ce produse şi servicii sînt distribuite şi promovate de maşinăria de marketing şi dresaj mediatic. Spun unii (şi aprobă alţii): orice restricţie a libertăţii comerciale ar fi o pierdere de libertate nefastă. Să lăsăm mîna invizibilă a pieţei să găsească natural calea spre consumul sănătos. Sau dimpotrivă, să combatem consumismul iresponsabil. Filonul "beneficiarilor de servicii medicale" este profund nemulţumit de distrugerea sistemului de sănătate şi a industriei naţionale de medicamente ieftine, care a produs genocid şi discriminare (în favoarea îmbogăţiţilor). Spun unii (şi aprobă alţii): nu avem de unde sau de ce pompa bani publici în sistemul medical, să-şi plătească fiecare ce consumă (inclusiv bacşişul la medici - care altfel pleacă). Filonul "iluminist", care prioritizează educaţia şi informarea corectă şi denunţă degradarea învăţămîntului, tabloidizarea presei şi degenerarea televiziunii - aservite. Spun unii (şi aprobă alţii): nu putem forma specialişti la tonă (umflînd bursa diplomelor subţiri) - dacă nu mai avem industrie, şi nici cheltui pentru instruiri inutile. Iar media nu poate face educaţie, cu sila şi fără să facă şi propagandă. "Constituţionaliştii" ar dori explicitarea în legea fundamentală a unor principii sănătoase de convieţuire şi a mecanismelor de implementare. Pe care promotorii "puterii cetăţeanului" o doresc orientată către democraţie directă şi contra falsei reprezentări. Dar şi aici se formulează critici, privind fezabilitatea sau oportunitatea unui sistem referendar, eventual online (bine protejat). Ipoteza că poporul ar avea discernămînt fiind considerată semn de "populism". Şi aş putea continua mult timp acest inventar….. Multe dintre nenumăratele observaţii, nuanţe, rezerve, prudenţe care împiedică colaborarea acestor filoane într-un război cu Sistemul la putere… or fi justificate. Dar ansamblul lor este exact reţeta pentru ca să nu se poată constitui o mişcare de eliberare, propunînd românilor o alternativă atrăgătoare, superioară şi viabilă. Incît mă intreb: ce doresc de fapt combatanţii de toate culorile, care se resping între ei? Cînd vor apare şi asmuţitori la revoluţie populară, capabili să închipuie strategii de coagulare adecvate? Sau ne aflăm de fapt într-o înfundătură de principiu, din care omul format de istoria noastră (recentă) şi expus epocii actuale - nu are cum ieşi? Ioan Roşca 7 septembrie 2013 |
|
|
<<< Închidere >>> |
|