Un articol din Ziua relata despre rezultatele ultimului Eurobarometru care masoara optimismul sau pesimismul, cum vreti sa o luati populatiei tarilor europene fata de chestiuni legate de integrarea in UE. La aceasta data ; « …doar 39% din populatia Frantei si 36% din populatia Germaniei mai sustin viitoarele valuri de extindere al Uniunii care sa cuprinda Romania, Bulgaria, Croatia si Turcia. Populatia Marii Britanii sustine aceste valuri de extindere in proportie de 50%, in vreme ce mai putin de jumatate dintre finlandezi, suedezi, danezi si luxemburghezi sustin viitoarele largiri ale Uniunii. In mod semnificativ doar 28% dintre cetatenii Austriei mai sunt de acord cu admiterea de noi state in Uniunea Europeana. »
Comentind cele de mai sus autorul articolului scrie : « Practic vechea Europa s-a plictisit de noi veniti. »
Dar daca nu este vorba de…plictiseala, ci de un simplu pragmatism sau chiar realism. Reunirea cu tarile din Est este vazuta ca o incertitudine aruncata asupra locurilor de munca ale cetatenilor din Occident. Apoi, odata cu preferintele firmelor in a angaja cetateni din Est sau de a muta productia acolo, salariile « localnicilor » pot lua o curba descendenta. In fond, rezultatele sondajului nu se indeparteaza de cele facute in SUA printre cei ale caror posturi au zburat demult spre China.
Nu e surprinzator ca tarile care doresc sa se alature Europei au un procentaj destul de mare de euro-optimism, dar, de departe Romania bate orice record : « In ceea ce priveste tara noastra, se pare ca romanii isi prevad un viitor european idilic: la capitolul "imaginea Uniunii Europene", procentul cetatenilor care au o perceptie "total pozitiva" este de 76%, mai ridicat decat in orice alt stat. »
Idila este de fapt rezultatul « informarii » populatiei despre raiul pe care o asteapta in curind, si despre « eforturile » facute de guvernele anterioare, in a indeplini sarcinile trasate nu de vreun congres al PCR, ci de « apoliticul »UE. De aici « imaginea » roz pe care unii romani si-o fac despre bogatia instantanee care ii asteapta.
In plus banii primiti de la UE prin diferite programe pina in prezent par sa aiba si ei un « cuvint » de spus in supravoltatul entuziasm al cetatenilor, desi parti importante ale acestui ajutor a intrat in buzunarele celor care miine vor fi « baroni » europeni.
Ca viitoarea mare Europa va fi o imensa piata in care concurenta acerba dintre tari si firme va produce dezechilibre imprevizibile, nu mai conteaza. Ca multe din conditiile puse de UE vor duce la delocalizari, concedieri si restructurari, de asemenea nu e important, azi cind viitorul de aur bate la usa. Si apoi romanul nu este pesimist de felul sau, mai ales cind Occidentul ii ofera pe tava daruri minunate : salarii in euro, calatorii in vest pentru cei harnici, congrese de tot felul pentru intelectuali, scolarizari pe banii Uniunii, s.a.m.d…Dar cum nimeni nu are curajul sa ia taurul de coarne si sa puna in balanta toate avantajele si dezavantajele, de frica sa nu fim dati afara din curte, inainte de a intra in « marea casa europeana », nu avem decit sa asteptam cuminti sosirea triumfala a Occidentului la portile Orientului, si apoi, vom mai vedea!