|
-propunere de iniţiativă legislativă- -provocare pentru parlamentari ce vor să reprezinte şi victimele injustiţiei, de azi şi de mîine- Preambul: O mică parte dintre abuzurile comise de justiţia comunistă (care au avut un rol major în organizarea genocidului şi lagărului totalitar) au putut fi corectate după 1990, cu ajutorul recursului extraordinar ("în anulare"- art 410 vechi cpp). Scoaterea din funcţie a acestui instrument de reparare a nedreptăţilor şi înlocuirea lui cu căi extraordinare limitate (revizuire şi recurs în casaţie)- care nu pot repara decît eroarea judiciară, nu şi abuzul judiciar- a fost o manevră revoltătoare a puterii postdecembriste, care are ca scop să paralizeze corectarea noianului de abuzuri comise după 1990 de judecători (nelustraţi, neruşinaţi sau nepregătiţi). A pretinde că sentinţele greşite rămase definitive nu pot fi corectate - întru "stabilitatea actului juridic"… abuziv, înseamnă a anula legitimitatea convenţiei dreptului. A susţine că e vorba de puţine cazuri, înseamnă a sfida realitatea notorie (a se vedea documentaţia strînsă de Asociaţia Victimelor Justiţiei- în vederea reclamării - la Haga- a unui "genocid juridic"). Faptul că justiţia a emis un ocean de sentinţe abuzive, rămase definitive, este dovedit şi de aglomerarea produsă la CEDO, unde s-a plîns doar o mică parte dintre victime (aceasta ramînînd singura cale de corectare a greşelilor juridice- situaţie cu totul nefirească pentru un stat de drept). A postula că o instanţă superioară nu poate greşi (mai ales în condiţiile din România- unde judecatorii, mulţi cu formaţie şi moralitate precară, nu riscă nimic hotărînd arbitrar, cu rea credinţă sau pentru interese de culise)- înseamnă a impune normativ lipsa de discernămînt. A venit momentul să opunem rezisenţă politică totalitarismului juridic, ascuns în spatele "independenţei" judecătorilor. Întru stăvilirea injustiţiei ce compromite fatal actul juridic şi pune în pericol- potenţial dar foarte grav- orice cetăţean care poate cade în ghearele unor judecători fără scrupule (şi fără griji), se impune adoptarea următoarei legi: 1. Se reintroduce, în codurile de procedură penală şi civilă, recursul în anulare, care permite (oricînd - dreptul la justiţie fiind imprescriptibil) corectarea abuzurilor judiciare dovedibile (judecări incorecte, care au încălcat dreptatea, adevărul sau legile) prin anularea, totală sau parţială, a sentinţei injuste. 2. a. Fiind vorba de greşeli de judecare (premeditate sau nu) în faza definitivă a proceselor, deci de o situaţie esenţial diferită de erorile judiciare, dovedirea admite dar nu necesită prezentarea unor noi dovezi, ci numai demonstrarea greşelii comise în dosarul închis prin sentinţa definitivă. b. Pentru ca aceste reparaţii să fie posibile, se interzice distrugerea dosarelor din arhivele instanţelor, pe timp de 50 de ani. 3. Cererea se poate depune la o instanţă specializată în astfel de corecturi (ce trebuie constituită, pe baza unor reglementări speciale): de către procurorul general, avocatul poporului , victima abuzului juridic sau urmaşii ei- dacă a decedat. Judecarea cererii de anulare se face public, cu toate garanţiile procedurale (inclusiv intervenţia judecătorilor reclamaţi) şi nu către un conclav administrativ (aşa cum e portiţa lăsată azi, pentru revizuiri potenţiale/preferenţiale, în urma penalizării judecătorului). Petentul va fi obligat la plata integrală a cheltuielilor judiciare, dacă se va dovedi că reclamaţia sa este neîntemeiată. 4. Victima (sau urmaşii ei) poate cere statului depăgubire pentru daunele produse de sentinţa greşită, chiar dacă nu e vorba decît de o corectare parţială (de exemplu, o reîncadrare a pedepsei, de la 20 de ani la 3- dar nu in urma schimbarii legii, ci a judecarii corecte a dosarului- în contextul iniţial). 5. 5 a. Este obligatorie demararea, de către procurorul general, a unor acţiuni în regres pentru recuperarea daunei statului- de la judecătorii găsiţi vinovaţi de judecarea abuzivă. b. Pe de altă parte, pentru judecatorii încă în funcţie, orice decizie de anulare a sentinţei- ca greşita- antrenează marcarea cu un "punct de invaliditate". La acumularea a trei astfel de puncte, judecătorul respectiv pierde definitiv dreptul de a mai judeca. Ioan Rosca 18.3.2021 PS- justificativ Un extras din mesajul trimis la 20.08.2020, de procurorul general, ministrului justiţiei, ca răspuns la memoriul domnului Vexler (care se arătase oripilat de posibilitatea unor recursuri de reabilitare, prin care s-ar anula decizii ale instanţelor comuniste): "Pentru a fi incident cazul prevăzut de art 453 al 1 lit a din codul de procedură penală este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărîrii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanţă, indiferent din ce motiv.Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidenţierea unor erori de fapt , produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încît noua situaţie să conducă la anularea hotărîrii contrare legii. Dacă astfel de împrejurări, de natură să contureze o eroare de fapt, au apărut ulterior hotărîrii a cărei revizuire se cere, ele nu pot fi temei de anulare a acesteia. Totodată este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea a noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior. " Clar? Dreptatea nu are nici o importanţă. Nu numai că sîntem la bunul plac al judecătorilor, ci, aceiaşi demiurgi juridici care proclamă ca sfîntă legiferarea criminală, au dictat validitatea eternă a abuzului consumat, adică nu permit ca vreodată să vi se facă dreptate, dacă se constată că aţi fost victima unui abuz juridic cras (în afară de cazul că treceţi de furcile CEDO- bine sincronizate cu regimul colonial de la Bucureşti). Citiţi atent art 410 din vechiul cod de procedura penală şi veţi sesiza de ce a fost abrogat: " Hotărârile definitive de condamnare, achitare și încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri:[] 2. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni [] 7. când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică; 7.1. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii de natură să influențeze soluția procesului; 8. când s-a comis o eroare gravă de fapt; []" Nu întîmplător, domnul Florian precizează în adresa INSHR către secretraiatul general al guvernului : " in 2004, ca urmare a recomandărilor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, procedura recursului in anulare a fost eliminată din legislaţia românească." Iată de ce se poate recurge la sentinţele Tribunalului Poporului pentru a se stabili cine merită despăgubiri pentru detenţie politică…. Cum a mers "dreptul" intern …. sub pactul de la Varşovia… ştim. Dar tot se mai făceau reparaţii, cînd oligarhia locală trecea la o nouă etapă. Să credem că în Romania integrată în UE nu mai e voie să fie corectat abuzul juridic, decît cu viza mercenarilor împărăţiei, de la Strasbourg? |