Observaţii privind constituţia meritocrată (CM) comparată cu constituţia cetăţenilor (CC)

Această lucrare remarcabilă (expusă la http://meritocratia.ro/constitutia-meritocrata/ si explicată la: http://meritocratia.ro/2014/02/constitutia-meritocrata-video/) ar merita comentarii mai ample, aşa cum am făcut în cazul propunerii MCC, ocazie cu care am comentat şi versiunea actuală a constituţiei: http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4. Consider că mi-am expus deja ideile în textele precedente, aici recurgînd la adnotări punctuale.

Remarc, ascultînd explicaţiile domnului Primo (mai interesante decît textul comentat- sper că nu e vorba de un truc populist) faptul că optica Meritocrată coincide în multe puncte cu viziunea mea, fapt care demonstrează adecvarea acestor idei faţă de situaţia actuală a societăţii. Iar dacă în redactarea Constituţiei Meritocrate au fost folosite şi eseurile mele (sau munca altora, cum ar fi a celor din MCC) este un semn că se ivesc zorii unor convergenţe. E bine că toată lumea să înţeleagă importanţa războiului pentru Constituţie.

Voi semnala aici, telegrafic, rezonanţele şi diferenţele de opinie.

1. În combaterea falsei reprezentativităţi, CM merge mai departe decit CC, interzicînd partidelor accesul la gestiunea cetăţii si reducindu-le la un rol de incubator şi promotor de idei (dar despre reglemantarea activităţilor de lobby nu aflăm mare lucru) . Este un pas hotărîtor (pe care CC nu îl face, probabil din dorinţa de a nu accentua revoluţia juridică, dar pe care românii l-ar spijini). Cit priveste speranţa că s-ar elimina astfel inconsecventa mangementului ţării, nu inţeleg pe ce se bazează, din moment ce primul ministru vine la fiecare patru ani cu propria sa listă….

2. Introducerea votului electronic (cu măsurile de rigoare împotriva fraudei) poate oferi mijloacele votului direct, pe probleme mari. Se poate limita numărul de votări la care cineva are dreptul pe an- pentru a micşora sarcina electivă şi a mări pertinenţa plebiscitelor. Ar fi un răspuns la obiecţiile clasice împotriva democraţiei (dreptul de a decide a celor nepregătiţi, neinteresaţi, de rea credinţă şi costul excesiv al votului continuu)- la care nici Constitutia Meritocrată nu se referă convingător. Pragurile de validare a referendumului (prezenţa a peste 50%) sînt dovada unei superficialităţi analitice-în acest punct. Cu astfel de nivele de validare inoportune, "puterea cetăţeanului" va deveni o corvoadă nocivă.

3. Se vorbeşte apăsat de independenţa tării. Ca şi in cazul textului CC, nu se recunoaşte însă explicit că acest statut e incompatibil cu topirea în UE. Paradoxurile autorităţilor decizionale suprapuse, care minează legitimitatea democratică, sînt trecute discret sub tăcere. Cum ajunge o decizie UE să impună o normă comunităţii naţionale? Dar şi cum ajunge o decizie naţională să fixeze modul de viaţă a unei comunităţi locale? Totuşi , în propunerea CM, este mai clar formulat (la art.128) mecanismul prin care cetăţenii vor opta pentru independenta reală a ţării sau pentru "integrare". Se deschide calea denunţării acordurilor făcute pînă acum de falşi reprezentanţi ai poporului român, împotriva intereselor sale (deci şi a anulării datoriilor odioase !).

4. Ca şi în cazul CC, este interzisă participarea românilor la războie de agresiune, în slujba imperiilor. Este suficient pentru ca să fie provocat sabotajul unei astfel de constituţii de către agenţii imperiali.

5. Ca şi in cazul CC , nu se vorbeşte explicit de genocidul comunist prelungit prin tranziţie, ca justificare a unui regim tranzitoriu, de reparaţie. Mai mult, se preia ne-critic sintagma "legea dispune pentru viitor"- care apără prada realizată prin legi criminale. In acest context, expresia "averi licite" nu lămureşte mare lucru. Eu m-am pronunţat pentru denuţarea criminalităţii legalităţii comuniste şi de tranziţie. Este bine măcar că, şi aici, se spune clar că sarcina probei temeiului just revine imbogăţitului.

6. Evitarea dublei fidelităţi este realizată aici mai tare ca în formula MCC, prin impunerea cetăţeniei unice si apoi , prin limitarea (firească) a drepturilor străinilor. In acest fel, sînt apărate interesele comunităţii care işi alege constituţia şi o suportă, nu a unor persoane din afara cercului legiferat- deci e vorba de democraţie reală.

7. Blocarea vinzării terenurilor către străini este stipulată clar, fără eufemisme laşe. Şi în general , se vede interesul protejării românilor ca actori economici- cea mai sănătoasă formă de naţionalism. Exemple: interzicerea imprumuturilor externe (operată şi de CC) sau a exporturilor de materii prime (unde se merge mai departe ca în CC)

8. Este apîrată şi aici libertatea de expresie a opiniilor (în media). Dar interdicţia de a jigni poporul şi sumedenia de restricţii deschide poarta către abuzuri, în numele limitării drepturilor cuiva la deranjarea altora. Aceştia se pot declara deranjaţi de orice- pe principiul conformisului turmei. Cu titlu de turnesol întreb : menţinem interzicerea "antisemitismului", care poate împiedica un român să apere interesele ţării făţă de o acţiune filosemită dăunatoare?

9. Interzicerea spionării cetăţenilor, şi folosirii informaţiilor pentru şantaj, nu e dusă pîna la extrema desfiinţării serviciilor secrete (cum aş face eu, înlocuindu-le cu instituţii de control al respectării intereselor colective, lucrînd la lumina zilei). La capitolul "siguranţă naţională" contestatarii puterii clasice indrăznesc cel mai puţin. Ca şi cum garda pretoriană nu s-ar fi dovedit principalul pericol împotriva democraţiei.

10. Libertatea de protest este apărata, fara a se trata problema provocărilor- inevitabile. Ar trebui spus explicit că iniţiatorul nu răspunde de ce fac toţi cei veniţi la manifestaţie, ci aceştia răspund personal.

11. Pedepsele "draconice" pentru crime împotriva existenţei si pentru infracţiuni politico-economice, prevăzute şi în CC dau garanţii de descurajare a ticăloşilor. Eliminarea suspendărilor si cauţiunii apără echitatea.

12. Este bine denunţată inamovibilitatea judecatorilor fără răspunderi, care ţin societatea în capcana nedreptăţii metodice. Si e justă prevederea pedepsirii exemplare a abuzurilor lor (care se pot uşor constata din dosare, dacă se interzice distrugerea arhivelor). Justă şi introducerea juraţilor. A se completa cu măsurile CC de asigurare a echitătii (dreptul la a nu folosi avocaţi, avocatura si notariatul- ca serviciu public, etc) . Si, insist eu- epurarea justiţiei de cei care au compris-o.

13. Mă satisface şi formularea netă a asigurării dreptului la muncă, a interzicerii activităţilor speculative şi încurajării cîştigurilor din muncă/creaţie (inclusiv cu amendă pentru parazitism)- dar îmi par insuficiente precizările privind activităţile vizate (bursa?, creditul? etc.).

14 Domnul Cojocaru poate constata consensul de principiu pentru o economie de piaţă distributivă. Confiscarea si răscumpărarea sînt tratate cam la fel. Varianta meritocrată înaintează mai puţin pe terenul taxării averilor mari (o expropiere perpetuă) şi împroprietăririi cu capital, mergînd pe impărţirea dividendelor la intreprinderi de stat (care va fi considerată socialism). Bizare sînt acele transformări ale proprietăţilor în concesiuni transmisibile… Dar se vorbeşte mai clar aici de descurajarea corporaţiilor, a gigantismului socio-economic, de sprijinirea legală clasei medii (cu măsuri care vor provoca şi respingere - cum ar fi cea a limitarii terenului la 10 ha) .

15 Excelentă fermitatea în interzicerea clauzelor secrete şi în general, ideea transparenţei în activităţile publice. Deasemenea, salut interzicerea conturilor în străinătate şi a folosirii paradisurilor fiscale. Numai să nu se facă în folosul jafului fiscal, prin care uzurpatorii statului îşi mulg victimele.

16. Soluţii viguroase - pentru interzicerea deficitului bugetar (ca si la CC). In plus, găsim aici idei valoroase privind nevoia planificării şi continuităţii economice, care se potrivesc axării societăţii pe merit şi scoaterii din funcţia de gestiune a statului a rotativei partidelor.

17. Prevederile fireşti privind protecţia mediului, dezvoltarea durabilă etc. sînt însoţite de recunoaşterea faptului că o generaţie nu poate epuiza avuţia naţională, care aparţine neamului, longitudinal.

18. Este clar exprimat obiectivul democraţiei: libertatea maximă pentru individ, atîta timp cît nu deranjează, injust, pe alţii. Referirile la sediul drepturilor şi obligaţiilor sînt însă discutabile. Dreptul natural e dominat de cel convenţionalist, deşi se admite iniţial că justiţia nu aplică doar legi ci face dreptate .

19. Justă tratarea asigurării sănătăţii publice, combinată cu dreptul la medicină privată. Încă odată atrag atenţia aici asupra problemei industriei farmaceutice - ca serviciu public integrat cu asistenţa medicală.

20. Se combate dreptul privilegiaţilor de a fi înarmaţi, interzicînd tuturor portul de arma. S-ar putea merge invers, pe cartea americană, asigurînd tuturor cetăţenilor fără probleme juridice dreptul la arme. ca să se poata apăra de agresori şi de uzurparea puterii în stat. Poate că nu există o garanţie mai eficace împotriva patologiei, decît sprijinirea anticorpilor. Desigur- cu blocarea crimei organizate.

21. Foarte interesantă îmi pare poziţia cuminte faţă de taxare, similară cu a domnului Cojocaru, cu care am avut dispute aprinse pe acest subiect. Taxele- vin în continuare de sus, fără posibilitate eficace de rezistenţă … Dacă nu vrem să reducem deciziile colective la fleacuri, atunci trebuie să dăm poporului, în primul rînd, posibilitatea să-şi exprime priorităţile bugetare. Să spună clienţii sistemului ce vor să se facă din banii lor. Tehnicienii pot apoi echilibra bugetul, respectînd criteriile exprimate referendar. Altfel, avem tot sclavie.

22. Şi în viziunea Meritocrată, statul e prea puternic, deci poate deveni instrument de oprimare, dacă e uzurpat.

23. Abordarea "dogmatismului" va stîrni cele mai puternice critici din partea neofundamentaliştilor ortodoxişti, care vor denunţa aici lucrarea dracului, vor căuta semnul 666, etc. Am văzut că nu este numită explicit aici religia, dar ştiu autorii CM faptul că şi ştiinţa a generat o dogmă, cu care se face îndoctrinare? Se va interzice şi predarea cultului scientifist în şcolile publice ? Eu simt prezenţa acestei dogme la baza acestui text (din primul articol…), confirmată de referirile la programabilitatea ştiinţifică a evoluţiei optimale a societăţii.

24. Din păcate, sloganul : "Există soluţii- totul e să vrei!"- e, deocamdată, o credinţă. Autorii CM, care au făcut o muncă de sinteză impresionantă, nu dau semne că au luat notă de complexitatea problemei, că sesizează cauzele profunde ale uzurpării instituţiilor si degradării democraţiei, pînă acum. Este vorba de slăbiciuni (vicii) ale condiţiei umane duale (animalice şi spirituale) pe care normele nu le pot elimina miraculos , putînd doar atenua efectele lor negative. Nimic nu garnatează că noile reguli, noile structuri, nu vor fi corupte şi ele de oameni ingenioşi. Inventivitatea/şiretenia omului prăduitor/exploatator nu are limite. Deci nu ar strica puţină prudenţă. E plină istoria de idei deturnate.

25. Un exemplu de sîmbure putrezibil este "autoritatea meritocrată"- care joacă rolul referinţei supreme, a garantului ultim al corectitudinii sistemului, al "escrow"-ului politic. Să admitem că această instituţie ar fi înarmată corespunzător încît să-şi poată juca rolul de dispecerat axiologic. Cine şi cum va impiedica acapararea acestei redute, de cître neo-dăunători? Căci vad că nici măcar preşedintele Autoritatii Meritocrate nu e ales de popor- singura excepţie de la principiul electiv!. Miroase a tehnocraţie în sensul rău, teocratic, acoperită cu verbiaj despre ştiinţificitate- nu a democraţie reală. Numai Dumnezeu ar putea şti cine e cu adevărat inţelept. Acest element (art.122), fundamental în arhitectura CM, nu poate fi acceptat fără ameliorări convingatoare, fără de care va fi, cred, motivul principal al respingerii întregului eşafodaj.

26. Avem dreptul la garanţii că nu sîntem iar duşi de nas, premeditat sau prin rătăciri utopice, că nu sîntem atraşi într-o nouî spiră a cercului vicios în care este vînată continuu dreptatea. Referirile domnului Primo la faptul ca oricine alege dacă vrea su nu să susţină CM in bloc, admiţînd totul, la pachet- nu ne relaxează. De exemplu, să zicem că eu nu suport ca dominaţia Bucureştiului , atît de nefastă, să fie consfinţită constituţional. Trebuie să înghit asta, ca să mă bucur de alte puncte ? Dar de ce nu s-ar vota constituţia pe articole, dacă tot vrem exprimare directă? Poate că nu toata lumea crede în modul "ştiinţific" cum a fost elaborat textul. Ar trebui să ştim mai multe despre cei care se află în spatele acestui proiect , pentru ca să avem garanţii ştiinţifice şi morale, oferite de cariere elocvente şi vieţi ireproşabile.

27. Una peste alta, observînd soluţiile foarte bune la multe probleme (de exemplu- ladefinirea asociaţiilor semisecrete etc) , eu salut cu admiraţie acest efort, şi nu inţeleg de ce el nu s-ar conjuga cu altele similare, cum ar fi acţiunea MCC, în care au fost rezolvate bine multe pargarafe constituţionale preluate pripit de CM din constituţia actuală. De exemplu, partea referitoare la revizuire nu garantează dreptul poporului de a-şi schimba Constituţia fără oprelişti. Ca să se ajungă la textul cel mai bun, la fiecare punct şi ca ansmblu- fara orgolii meschine privind contribuţiile fiecaruia. A venit momentul ca , trecîndu-se peste diferenţele inevitabile, cei care vor o constituţie care să îmbine democraţia reală cu încurajarea valorii, să-şi unească puterile.

Ioan Roşca 20.2.2013