Declaraţie

Subsemnatul, Cicerone Ioniţoiu, fost deţinut politic, supravieţuitor şi cercetător consecvent al genocidului comunist, declar că sint solidar cu demersul domnului Ioan Roşca la CEDO şi confirm tot ce rezumă el în plingerea iniţială, despre crimele împotriva umanităţii, protejate pînă azi de justiţia complice din România, despre abuzurile de care s-a ciocnit- care rezultă şi din documentele anexate.

Eu am încercat, cu riscuri extreme, să provoc corectarea acestor monumentale abuzuri juridice chiar în timpul detenţiei (cînd am făcut greva foamei), apoi după eliberarea din 1964 (cînd mi-a fost respinsă cererea de revizuire) , apoi în exil- după ce am reuşit să evadez din lagărul care devenise România (cînd am publicat un mare număr de lucrări dedicate reflectării măcelului) şi în fine, după aparenta eliberare de sub regimul criminal- din 1990.

M-am bucurat că am putut preda ştafeta acestei lupte drepte domnului Roşca, avînd în vedere ieşirea din scenă a ultimilor combatanţi pentru dreptate ai generaţiei mele, măcinaţi de viaţa distrusă de interminabila asuprire şi de dezamăgirea că nu se face nimic pentru a ni se da măcar statisfaţia că se recunoşte crima care ne-a distrus ţara.

Domnul Roşca are de la mine procură de reprezentare, în orice demers dedicat restabilirii adevărului şi dreptăţii pentru victimele comunismului şi postcomunismului şi a acţionat şi în numele meu (şi a altor membri a Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului –CRVC). Am fost co-reclamant cu domnul Ioan Roşca in procesele penale si in cercetările de la procuratura, pe care le-am deschis printr-o plîngere comună, alături de mulţi alţi români loviţi de sistemul totalitar, revoltaţi de modul în care au fost protejaţi vinovaţii, după 1990. Am fost ţinut continuu la curent cu evoluţia dosarelor şi am aprobat toate demersurile făcute. Chiar cînd nu voi mai fi, el mă reprezintă, şi cred că va onora această obligaţie morală.

Îmi pare rău că întîlnirea mea cu domnul Roşca, atît de fructuoasă în planul apărării adevărului, a dus din nou la deturnarea gravă a activităţii sale profesionale, fără ca să obţinem rezultatele normale. Deşi mi-am dedicat toată viaţa acestei cauze, înţeleg şi pierderea pe care o reprezintă jertfirea carierei, pentru un profesionist de talia lui. Confirm si faptul ca este tragic să-ţi foloseşti puţinele resurse pentru a lupta pentru binele societăţii şi deci că e legitimă cererea de despăgubiri, in cazul în care toate aceste eforturi sînt anulate, prin abuzuri ale unor instituţii care lucrează pentru interese mafiote.

Eu însumi am cerut şi despăgubiri, pe lîngă constatarea suferinţelor mele, provocate de duşman în lupta pentru dreptate, în cadrul procesului CEDO 16507/12, şi vă rog să atrageţi atenţia şi domnilor care se ocupă de respectivul dosar, că ar trebui să ia în consideraţie şi multe din faptele şi documentele prezentate în dosarul domnului Roşca.

În speranţa că voi apuca decizia prin care veţi reabilita dreptul in Romania, bătrîn, bolnav şi încrezător în principiile pe care le apăraţi,

Cicerone Ioniţoiu, 8 August 2012