Notă- Preşedintelui completului de judecat㠖 pentru dosarul 5170/1/2011

 

            Subsemnatul Ioan Roşca cetăţean romān cu domiciliul īn Canada şi adresa temporară (de corespondenţă) Piatra Neamţ, str Petru Rareş, nr56, ap 26 doresc să adaug aceste precizări şi explicaţii, pentru termenul din 5 decembrie 2011.

           

1. Desfiinţarea rezoluţiei nr 1251/2/2011 se impune mai īntīi pentru viciu de procedură, făcută cu īncālcarea totală a legalităţii. Amintesc că: am depus plīngerea care a deschis dosarul meu pe 26 aprilie 2005, am adăugat apoi ample memorii explicative şi blocuri de documente probante, au fost audiaţi martori la Piatra Neamţ (care au confirmat cele reclamate de mine), mi-am părăsit domiciliul si īntrerupt cariera cīţiva ani pentru a spijini cercetările, am făcut propuneri şi reclamaţii privind modul īn care īnainta ancheta. La toate acestea parchetul de pe līngă CSCJ mi-a răspuns: a. incluzīndu-mi dosarul īn 75/P/1997 (şi 35/P/2006) pentru a-l disjunge apoi nejustificat şi a-l pulveriza declinīnd competenţa īntre diverse secţii- pīnā i s-a pierdut coerenţa şi a devenit dificil de reconstituit;  b netrimitindu-mi deciziile care au īnchis 75/P/1997, dar pretinzīnd acum că ele ar fi rezolvat şi plīngerea mea- la care īnsă nu făceau nici o referire c Susţinīnd īn faţa instanţei care a judecat la 23.02.2011 plīngerea 10636/1/2010 că nu aş avea calitatea de reclamant –un sperjur care a dus la īncălcarea dreptului meu la justiţie. d Ascunzīnd dosarul meu, distribuit īn multe volume, şi care nu se reduce la grupajul Ioan Roşca plasat in vol 168 din 75/P ("fenomenul Piata Universiatii")– fragment suficent pentru a arăta reaua credinţă cu care am fost tratat.  

 

2 Desfiinţarea rezoluţiilor pe care le contest este cerută şi de modul incorect īn care ele au invocat prescripţia, pentru a proteja vinovaţii. Este vorba de rea credinţă, căci nu se poate ca īntregul parchet de pe līngă CSCJ să citeze art. 121-124 din codul penal, dar să omită art. 128 (de pe aceeaşi pagină), chiar după ce le-am atras atenţia asupra lui, argumentīnd solid temeiurile de supendare. Respingīnd nejustificat constatarea că pīrīţii nu au putut fi judecaţi, pentru că au păstrat īn gheare statul romān uzurpat şi după 1989, complicii din procuratură au prelungit "īmprejurarea de neīnlăturat", īncīt prescripţia nu a īnceput să curgă- va īncepe o dată cu prima condamnare pentru crimele comunismului continuate īn timpul tranziţiei. Din 1990 pīnă azi au fost respinse toate plīngerile depuse la procuraturi şi instanţe, deşi probele umpluseră spaţiul public. Şi atenţie- acest val de NUP-uri nejustificabile, care au pretextat că crimele comunismului erau prescrise īn 1989, nu sīnt considerate nici temei de īntrerupere, acum cīnd se pretinde că termenul curge din 1990.  O dovadă că justiţia e īncă īn mīinile celor ce ar fi trebuit condamnaţi fiind şi eternizarea premeditată a anchetelor īntru īmplinirea prescripţiei, temei delictual denunţat de decizia CEDO din mai 2011, dată chiar īn dosarul 75/P. Nici măcar faptul evident că Ion Iliescu a fost protejat de imunitate, nu le apare ca īmprejurare de neīnlăturat celor ce se feresc de articolul 128. Dacă măcar instanţa va scade anii de imunitate din durata impunităţii, va observa că īn 2005, cīnd am depus plīngerea, nu era prescrisă nici una din infracţiunile de care l-am acuzat. Ca să nu mai vorbim de faptul că regimul Iliescu a continuat un genocid.

 

3 Trecīnd la "elementele constitutive" ale infracţiunilor cărora le-am căzut victimă, semnalez īntīi că procuratura pilotată de Kovesi le-a declarat "neīndeplinite" fără nici un argument, care să rezulte din vreo cercetare. Cum au ajuns, īn ciuda documentelor depuse şi mărturiilor culese, la concluzia că eu şi colegii mei din asociaţia "Dialog Piatra Neamţ" (Alianţa Civica, Forumul Democratic Antitotalitar) nu am fost calomniaţi, insultaţi, bruscaţi, ameninţaţi, terorizaţi, loviţi, capturaţi de o mulţime turbată, la 3 mai si 16 decembrie 1990 (şi īn alte īmprejurări, ultima īn 1992, cu ocaza vizitei electorale la Piatra Neamţ)? Cum au ajuns la concluzia că reprimarea noastră (ca şi a altor adversari ai Frontului) nu ne-a pus īn pericol viaţa şi că instigarea celor hotărīţi să ne dea foc (rupă īn bucăţi, elimine din oraş, lapideze, linşeze) nu a fost organizată de FSN-SRI prin intermediul presei, televiziunii şi informatorilor- aşa cum am dovedit? Cum de nu īnţeleg, īn ciuda explicaţiilor mele, legătura directă īntre agresarea noastră şi faptul că am cerut condamnarea vinovaţilor pentru crimele comunismului şi īndepartarea de la putere a celor care le ascund?  De ce nu le pasă celor plătiţi să apere justiţia că am fost loviţi pentru că scoteam la iveală gropi comune şi ceream anchetarea genocidului, deci că sīntem victimele unor infracţiuni īmpotriva justiţiei? Cum au stabilit procurorii că nu s-ar fi ajuns la război civil dacă noi am fi acceptat provocarea fesenistă la confruntare violentă si nu ne-am fi retras, covīrşiţi de raportul de forţe şi deturnaţi de falsa opoziţie politico-civică? Instigarea şi complicitatea la infracţiuni pe care nu le mai enumăr, căci acoperă o parte din codul penal, trebuiau să provoace cercetarea adevărului, nu acoperirea vinovaţilor prin speculaţii formale şi inconsistente.

 

4 Să vedem acum ce NU au cercetat procurorii, ca să poată justifica NUP-urile. Am semnalat īn plīngerea din 2005 că mulţimea care ne-a atacat era intoxicată de presa aservită, fiind sabotată -īn acea perioadă- pătrunderea ziarelor de opoziţie, īncīt concetăţenii noştri şi-au format opiniile despre manifestaţiile anticomuniste citind murdăriile , minciunile şi provocările din Azi, Dimineaţa, Adevărul. Am depus la dosar nenumărate probe īn acest sens- adică articole din presa anului 1990, īn care eram descrişi ca răufăcători recidivişti, agenţi străini urmărind dezmembrarea ţării, terorişti periculoşi, forţe anarhice īncercīnd instalarea terorii şi foametei etc. Īn timp ce bietul Front... lupta pentru apărarea cuceririlor revoluţiei anticomuniste şi bunăstarea poporului. Publicaţiile depuse demonstrează necruţător instigarea care a făcut mulţimea manipulată să ne atace cu atīta ură. A făcut procuratura cercetările cerute, pentru a vedea cine a comandat articolele instigatoare?  Am depus la dosar şi o serie de jurnale, care rezumau emisiunile TV din acea perioadă, pline de calomnii, provocări la neutralizarea celor care tulburau liniştea fesenistă, informaţii false care confirmau mizeriile din presă, care au avut un rol hotărītor īn manevrarea "oamenilor de bine" īntru reprimarea adversarilor frontului. S-au analizat emisiunile incitatoare semnalate de mine, pentru a se verifica nocivitatea lor? S-a cercetat cine răspunde de provocările TV, cine a comandat manipularea ucigaşă?  Un alt instrument criminal semnalat a fost securitatea (rebotezată SRI) şi reţeaua informatorilor consipiraţi, folosiţi īn 1990.  S-au făcut cercetările de rigoare, privind componenţa şi activitatea SRI (care se subordona īn acel moment doar lui Ion Iliescu, garantul mincinos al faptului că īn SRI mai erau puţini securişti)? In fine, am dreptul să ştiu cum au rezolvat procurorii cercetarea celulelor judeţene FSN, care au orchestrat represiunea din 1990, realitate reflectată de documente depuse de mine la dosar?.

  

5 Presa, televiziunea, S(ecu)RI(tatea) şi celulele FSN nu au otrăvit numai opinia publică din Piatra Neamţ. Argumentele şi probele depuse au prezentat interes pentru dosarul 75/P- īn care a fost integrat dosarul meu. Am fost de acord cu această conexare. Pe de o parte, aşa cum am precizat īn plīngerea iniţială, nu pot fi judecate evenimentele locale, fără a le plasa  īn contextul luptei din 1990, īntre forţele contrarevoluţionare regrupate īn FSN şi cele care doreau deblocarea revoluţiei, şi īndepărtarea de la putere a protectorilor criminalilor comunişti. Conexiunea era utilă şi īn sens invers: dacă se īnţelege ce şi de ce s-a īntimplat la Piatra Neamţ (ca şi īn alte oraşe īn care FSN-ul şi-a reprimat adversarii cu ajutorul populaţiei păcălite şi instigate) se depăşeşte abordarea inadecvată din dosarul "feseniadei", reducerea ei la episodul "mineriadei" din 14-15 iunie. La fel cum, īnţelegīndu-se ce am păţit pentru că am lansat chemarea la "procesul comunismului" (īn urma descoperirilor de la "Dealul Mărului"), se evită reducerea dosarului 35/P/2006 la cercetarea crimelor anterioare anului 1990, dīndu-se atenţia cuvenită tăinuirii şi continuării lor după 1990. Dosarul meu este deci un fragment semnificativ pentru 75/P/1997 īn ansamblul său şi de aceea am cerut şi anularea rezoluţiilor DIICOT din 10.03.2009 şi SUPC din 17.06.2009 (şi a oricăror alte decizii conexe) şi reluarea anchetei privind feseniada criminală din 1990, care a zdrobit , īn toată ţara , partizanii reabilitării justiţiei. Tratarea dosarului meu face dovada superficialităţii şi relei credinţe cu care a fost anihilat 75/P.  Procuratura aflindu-se īncă īn miinile denunţate de mine, ar fi mai bine ca , īn baza prevederilor cpp. să reţineţi cauza spre judecare, dacă vă simţiţi īn măsură să condamnaţi crimele regimului comunisto-fesenist.  E comod să nu superi monstrul de deasupra legii, lăsīnd neostoită setea de dreptate a celor prinşi dedesubtul ei. Dar vă reamintesc că decizia dv va intra īn lanţul responsabilităţilor pentru destinul justiţiei īn această ţară, căci o nouă eschivare se va adăuga pe răbojul trădării ideii de dreptate.

  

Ioan Roşca, 1 decembrie 2005