|
- Memoriu adresat Procurorului General - "Către, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE In atenţia Doamnei Procuror General, Laura Codruţa Kovesi Subsemnatul, Ioan Roşca, cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada şi adresa de corespondenţă [..] solicit să cercetaţi şi reparaţi modul defectuos în care au fost tratate plîngerile mele în dosarele P75/1997 şi P35/2006, încălcîndu-mi-se flagrant dreptul la justiţie şi producîndu-mi-se daune importante. Avînd în vedere hăţisul organizatoric şi păienjenişul competenţelor în care se rătăcesc cercetările penale în România, fac recurs la obligaţia dvs. de a dirija această plîngere, către toate persoanele implicabile în soluţionarea ei. 1. În dosarul 75P/97 Am venit de la Montreal pentru a depune, la 26 aprilie 2005, domnului general Dan Voinea, o plîngere în care solicitam cercetarea vinovaţilor pentru modul în care a fost reprimată greva foamei de la Piatra Neamţ, din 1-5 mai 1990, făcută în semn de solidaritate cu mitingul din Piaţa Universităţii. ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm?_plain=true ) In acea plîngere am reclamat provocarea maselor la agresarea noastră, o manipulare operată de FSN - prin SRI, televiziune şi presă. Dar, din cîte ştiu, aceste operaţii de instigare (pe care Codul penal le tratează la fel cu execuţia infracţiunii) - nu au fost cercetate încă. S-au făcut în acest dosar doar colectări de documente (foarte multe depuse de mine) şi audieri (la Piatra Neamţ, în mai 2006: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm ) - în legătură cu evenimentele din stradă. Deşi am cerut asta insistent, nu cred că au fost cercetate arhivele instituţiilor incriminate de mine. Deşi ştiu sigur că am fost urmărit de securişti lucrînd acum în SRI- care mă considera foarte periculos. Şi nu s-a studiat temeinic acuzaţia de fond, subliniată de mine continuu, că mineriada şi represiunile conexe (ca aceea căreia i-am fost victimă) nu sînt decît episoade dintr-o operaţie criminală uriaşă, care a combinat: uzurparea de putere în stat (subminarea), trădarea naţiunii, instigarea la război civil, jefuirea populaţiei, distrugerea economiei (fapte antisociale incriminate de Codul penal). Am considerat firească conexarea plîngerii mele cu celelalte care reclamă actele comise de FSN, în toată ţara şi pe tot parcursul anului 1990, împotriva celor care au încercat să înfrunte Contrarevoluţia (să împiedice deturnarea revoluţiei). ( A se vedea reprimarea criticilor FSN din: Craiova, Deva, Ploieşti, Iaşi, Constanţa, Braşov, Sibiu, etc.) Era evident că şi "cazul Piatra Neamţ" trebuia prins în conexiunea obligatorie dintre dosarele revoluţiei din decembrie şi ale "mineriadei". De aceea, am fost de acord cu integrarea dosarului meu în dosarul 75P/97. Fără să mă aştept însă că această contextualizare va duce la escamotarea completă a plîngerii mele! Intr-adevăr, în motivaţia NUP-urilor pe care le-au primit alţi reclamanţi în dosarele "iunie 1990" nu există NICI O SINGURĂ REFERIRE la dosarul meu (cazul Piatra Neamţ) sau la celelalte plîngeri similare, integrate în dosarul-mormînt al adevărului despre 1990. Incît noi, reclamanţii agresiunilor FSN din diverse oraşe, nu am primit nici măcar NUP-ul cu care procuratura apără, de 20 de ani, uzurpatorii statului român! Este evidentă nulitatea actului juridic care a stopat cercetarea, din moment ce el omite complet un dosar ca al meu, pentru instrumentarea căruia eu şi procuratura am investit resurse. Şi este manifestă lipsa de respect a instituţiei pe care o conduceţi pentru victimele care mai fac recurs la ea. Pot afirma asta răspicat, ca reclamant care şi-a părăsit cinci ani domiciliul (din Montreal) şi profesia (de cercetător) pentru a încerca impulsionarea anchetelor care trenează la dvs. în instituţie pînă se sting… dar care nu a avut parte, nici măcar de o decizie negativă. Pentru Sistemul pe care-l slujiţi, eu nu trebuie probabil să exist. Vă semnalez prin prezenta că totuşi mai sînt viu, blocat în România de cinci ani într-un "concediu justiţiar" prelungit nefiresc, aşteptînd la uşa Legii- ca în nuvela lui Kafka. Nu mai fac aici istoria efortului pe care l-am dedicat reabilitării justiţiei prin acest dosar (http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm). Esenţa este lupta cu "prescripţia" (în spatele căreia impunitatea a paralizat justiţia), luptă care reclamă conexarea faptelor petrecute în toată ţara, în uriaşa infracţiune FSNistă- imprescriptibilă, sau cu prescripţia întreruptă/suspendată din motive evidente (ascunderea documentelor în arhive, imposibilitatea judecării - cît timp statul rămîne la cheremul vinovaţilor îmbogăţiţi şi agăţaţi de putere). Rezum aspectele semnificative din colaborarea mea cu echipa de anchetă a generalului Dan Voinea, vizînd cercetarea coerentă a întregului "dosar 1990": - depunerea unor explicaţii bogate, care au însoţit plîngerea iniţială; - depunerea unor masive colecţii de documente, care dovedeau justeţea acuzaţiilor mele (reclamată fiind media care a instigat populaţia, la comanda puterii, era perfect legitim ca articolele de presă şi sintezele TV. să constituie mijloace de probă); - semnalarea unor piste semnificative pentru anchetă, dar necercetate sau tratate superficial; - înţelegerea contextului economic, social şi politic în care s-au petrecut "evenimentele" de interpretat; - alcătuirea rechizitoriului (vezi propunerea depusă la Parchet pe 21 dec. 2007 :http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2007&month=12.htm ) ; - căutarea unor martori şi reclamanţi, care nu fuseseră racordaţi la anchetă; Etc. Am muncit, gratis, cîţiva ani, pentru instituţia dvs., din simţ civic şi justiţiar. Nenumărate deplasări, imprimări, telefoane - mi-au epuizat economiile. Drept pentru care, am fost tratat … cu desăvîşită desconsiderare. Nici măcar atunci cînd aţi purtat un dialog cu "reprezentanţii societăţii civile" nu m-aţi invitat, deşi - alături de Doru Mărieş - eram reclamant în dosar şi, dintre militanţii civici, eu eram cel implicat zi de zi în cercetările echipei Voinea. Am intrat atunci nepoftit, semnalîndu-vă farsa aşa-zisei accelerări a unei anchete premeditat subdimensionate, încît să nu poată reuşi - decît nesatisfăcător, pentru tribunal. Nu am primit nici un răspuns la memoriul pe care vi l-am înmînat atunci personal: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2007&month=5.htm In schimb, aţi arătat o mare sensibilitate la solicitările unora ca Viorel Ene, reclamant legitim în acelaşi dosar, cu care v-aţi întîlnit şi în acea zi, pentru a înţelege plîngerile sale contra lăsării anchetei în mîinile generalului Voinea. Nu cunosc forţele şi motivaţiile din spatele acţiunilor dlui Ene, dar m-a lovit convergenţa lor perfectă cu activitatea anti-justiţiară a Curţii Constituţionale; avînd ca pretext separarea justiţiei militare şi civile, dar ca scop şi rezultat - doar înmormîntarea anchetei. A considera "civili" uzurpatorii puterii în stat şi a-i trata ca pe nişte hoţi de benzină - e o probă de gîndire juridică formată în şi pentru comunism. Era evident că, relansînd cu altă echipă o anchetă atît de complexă, şansele de a pune la punct o inculpare solidă scădeau masiv. Ceea ce s-a şi întîmplat. Cei care au primit muntele de dosare alcătuite de echipa Voinea spre "betonare", l-au clasat, fără să se uite prin ele; lucru dovedit şi de faptul că nu au observat miile de pagini ale dosarului meu, închis fără a fi deschis. E doar un exemplu, fatal, pentru pretenţiile de seriozitate a anchetei finale, care a dus la sufocarea dreptăţii - arătînd că acesta e rolul real al procuraturii din România, de 65 de ani.Orice s-ar fi conchis despre evenimentele din 13-15 iunie de la Bucureşti, nu avea nici o relevanţă privind cele din 3 mai 1990 de la Piatra Neamţ. Cum, cînd şi unde au stabilit procurorii civili care au neglijat documentarea strînsă de generalul Voinea, că agresarea mea nu s-a produs, sau nu a fost provocată de informatorii, ziarele şi televiziunea FSN? Intrebarea este retoric-demonstrativă. Cunosc modul în care a fost împins generalul Voinea să dea peste cap inculparea unora ca Ion Iliescu sau Kuki Borislavschi -ajunsă aproape de liman- pentru a se încadra în timpul rămas pînă la sustragerea dosarelor. Am observat şi modul în care a încercat el să păstreze o parte din dosare (cele legate de militari) pentru ca crimele din 1990 să nu fie muşamalizate complet. De aceea, am fost revoltat de maniera incorectă în care aţi prezentat situaţia publicului românesc. Aţi pretins că vă scandalizează lentoarea şi neglijenţa dlui Voinea, dirijînd însă dosarele smulse lui către procurori care le-au închis prin NUP, sau le-au înmormîntat fără formalităţi - ca în cazul meu. Procedînd astfel, aţi comis un delict meta-juridic, care delegitimează justiţia, fenomen pe care l-am analizat în textul: "Reabilitarea legalităţii: de la combaterea prescrierii la condamnarea uzurpării justiţiei" ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm ) Aţi mai afirmat public că domnul Voinea şi-a depăşit atribuţiile, extinzînd cercetările dincolo de ceea ce au cerut reclamanţii. Dar procurorii sînt obligaţi să se autosesizeze, în faţa gravităţii unor constatări. (Apariţia despăgubirilor civile acordate de stat unor victime ale comunismului şi post-comunismului ar fi trebuit, de exemplu, să declanşeze acţiuni ale procuraturii, pentru ca prepuşii securicomunişti să plătească daunele suportate de statul comitent. Afirmaţia dvs. ca Voinea şi-a depăşit atribuţiile este însă nu numai invalidă ci şi falsă, avînd în vedere conţinutul plîngerilor mele. Eu am cerut cercetarea adevăratului delict al liderilor FSN din care făceau parte represiunile din 1990: înaltă trădare, instigare la război civil, distrugerea economiei naţionale. Cînd afirmaţi că Voinea nu fusese sesizat prin plîngeri de acest gen, mă reduceţi din nou la neant. Ori eu pretind că exist… şi juridic. Ca atare, vă rog/sugerez/cer să părăsiţi tabăra uzurpatorilor legalităţii, luînd măsurile de rigoare ca să mi se respecte dreptul la justiţie garantat de Constituţie şi de Convenţia CEDO asumată de România. b. Dosarul 35P/06 Cercetările domnului Voinea mi se păreau lipsite de fundamentul lor firesc. Cine a tras în cine şi la ordinul cui, cui i-a spart cutare capul - nu e suficient pentru rezolvarea acestor dosare, decît dacă se caută acari Păun. Pentru a se înţelege ce s-a întîmplat în 1990, nu ajunge să ştii ce tabără a reprimat şi pe cine. Fără înţelegerea mizei înfruntării, cercetarea este rătăcită în detalii nesemnificative şi scopită de miezul ei imprescriptibil şi de neprescris. Care a fost mobilul principal al crimei reclamate? Evitarea judecării crimelor comunismului. Condamnarea lor (sau măcar denunţarea) fiind dorită de cei reprimaţi în stradă de FSN, din decembrie 1989 pînă în decembrie 1990. Protejarea autorilor genocidului comunist, îmbogăţirea gardienilor lagărului comunist, deturnarea revoluţiei - a fost obiectivul (realizat) de FSN şi cauza răzvrătirii noastre, a justiţiarilor. Am fost zdrobiţi pentru că am vrut să parăm o uriaşă infracţiune împotriva justiţiei, să deblocăm dreptatea. Iată că, nici după 20 de ani, justiţia nu şi-a cîştigat libertatea de a ne face dreptate nouă, apărătorilor ei. Deşi am plătit scump, nu putem obţine un dram de justiţie reală. Inţelegînd că dosarele domnului Voinea nu puteau ieşi la lumina coerenţei decît privite în contextul-cheie al ascunderii genocidului comunist, acoperirii urmelor şi protejării vinovaţilor, am iniţiat, la 31 iulie 2006, dosarul P35/2006. Înţeleg că între timp au fost adăugate aici şi alte dosare, de exemplu cele depuse de IICC - condus de Marius Oprea; sau plîngerile lui Vasile Paraschiv, deja tratate cu NUP. Din nou a fost o conexare justă, avînd în vedere obiectul plîngerilor. Dar asta nu înseamnă că se puteau "neglija" unele capete de cerere specifice depuse în P35/2006, printr-o tratare "în bloc" a tuturor sub-dosarelor. Ori, plîngerea-model redactată de mine, ca purtător de cuvînt al Comitetului de Reprezentare a Victimelor Comunismului ( http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm ), pe care au depus-o apoi individual mulţi reclamanţi, avea două părţi: a. Anchetarea abuzurilor regimului genocidar comunist asupra victimelor de diverse categorii; b. Anchetarea actelor regimului continuator FSN-ist întru tăinuirea infracţiunilor de la punctul a şi protejarea infractorilor (cu complicitate în împărţirea prăzii tîlhăriei de stat). Nu ni s-a răspuns nimic la punctul a - în timp ce punctul b nu a fost nici măcar cercetat. O ultima palmă dată de justiţia română victimelor comunismului şi post-comunismului, pe care sper că o va consemna istoria dreptului. Am făcut eforturi pentru a convinge un număr important de personalităţi ale rezistenţei, foste victime ale regimului comunist, că mai are rost să se plîngă penal; deşi pînă în acel moment, nici un călău al naţiunii române nu fusese condamnat, toate plîngerile de acest fel fiind stinse prin NUP (în general prin invocarea nejustificată a prescripţiei). Nu voi relua aici dezbaterea juridică de fond, argumentele pentru imprescriptibilitatea combinată cu ne-prescriere. Mă rezum la a vă semnala (ca exemplu) că dosarul depus de noi (FDA Neamţ) în 1990 la Procuratura militară Bacău, după descoperirile de la Dealul Mărului, a fost închis prin NUP în 1994. Deşi expertizele şi martorii arătaseră că fusese vorba de un asasinat în masă, comis asupra unui lot de deţinuţi ai autorităţilor comuniste - s-a tras concluzia prescrierii, pentru că trecuseră peste 15 ani de la măcel. Dar chiar ministrul justiţiei recunoscuse în 1990 că termenele de prescriere pentru crimele comuniste nu aveau cum curge pe perioada dictaturii, care nu a permis judecarea - împrejurare de neînlăturat. Ceea ce arată că decizia de NUP din 1994 din dosarul Dealul Mărului (şi atîtea altele asemenea ei) au fost total ilegale - un alt temei de supendare -solidară- a termenelor de prescripţie. Domnul Voinea a redeschis, în cadrul P35/2006 şi dosarul nostru din 1994 - dar nu mai aud nimic, nici de acest dosar. A primit iar un NUP, atît de discret încît nu ştiu de el nici eu, reclamantul revenit dupa 20 de ani? Funcţionarea defectuoasă a justiţiei de tranziţie s-a dovedit o nouă împrejurare de neînlăturat. Ca şi obstacolele puse în calea deschiderii arhivelor de guvernările post-decembriste - ceea ce va justifica redeschiderea anchetelor, în momentul în care se vor găsi documente. Toate manevrele anti-justiţiare comise de "oamenii legii", împiedicînd judecarea crimelor pînă azi, fac ca (potrivit legislaţiei) prescripţia penală şi delictual-civilă să nu poată fi invocată - nici după 1990. Termenele vor începe să curgă atunci cînd astfel de cercetări şi condamnări vor apare - dovedindu-se astfel posibile… şi semnalînd că justiţia s-a eliberat; deci că pot fi judecaţi cei care au ţinut-o prizonieră, compromiţînd ordinea de drept. Cercetările legate de capătul a au constat în audierea declaraţiilor victimelor reclamante. Ultimii supravieţuitori ai ororilor represive (de la Piteşti, de exemplu) au depus zi de zi, în faţa tinerilor procurori delegaţi de domnul Voinea, sute de mărturii - de mare valoare judiciară şi istorică. În clipa în care s-a ajuns la cercetarea arhivelor, procurorii alocaţi au fost hărţuiţi şi ancheta militară, trecută în mîinile domnului Levanovici - a fost stopată. Ultimii eroi ai războiului disproporţionat pentru apărarea României au fost lăsaţi baltă, trimişi acasă să crape, visînd la o dreptate care încă nu e suportată de puterea din România. Ei au făcut tot felul de demersuri pentru a debloca ancheta. Fără succes. Ca reclamant iniţiator al dosarului, am reacţionat, la data de 16 septembrie 2008, cînd am depus la parchet o cerere de explicaţii, semnalînd că, pentru persoanele implicate, care au peste 80 de ani, tergiversarea echivalează cu încălcarea iremediabilă a dreptului la justiţie. De asemenea, am atras atenţia că temniţele comuniste (şi gropile comune) au fost umplute de tribunale militare, derobarea procuraturii militare de acest dosar neavînd nici o justificare şi nici o scuză. Răspunsul domnului Levanovici a confirmat neruşinarea unor Pilaţi din Pont, rămaşi de serviciu la procuratură: " în referire la scrisoarea dvs. din 16.09.2008 vă facem cunoscut că, urmare modificărilor legislative, inclusiv a normelor privind competenţa după calitatea persoanelor, prin ordonanţa 82/P/2007 din 31.07.2008 am dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei cu denumirea generică "procesul comunismului" în favoarea Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casatie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică ." Procuror militar şef, (semnat indescifrabil)" După care nu am mai primit … nici o veste. Aştept de doi ani… înaintarea unei anchete pentru care am fost chemat la un moment dat la Procuratura militara din Iaşi şi pentru care am muncit două decenii. Pasată la groparii civili ai dreptăţii, ea s-a împotmolit? Nici măcar nu am primit decizia în care dl. Levanovici justifică fuga de răspundere prin faptul că foştii judecători şi torţionari ai statului comunist român s-au pensionat între timp… deci sînt civili. Nici vreun răspuns la întrebarea: ce se va întîmpla cu mărturiile de valoare inestimabilă culese de procurorii militari în acest dosar? Vor fi şi ele arse cît mai rapid, în numele regulamentului intern? Nu trebuie să rămînă nici o urmă ? Şi acest dosar a avut deci o evoluţie elocvent-scandaloasă. Dar dacă la capătul de cerere a s-au făcut măcar niste cercetări (stîrnindu-le supravieţuitorilor speranţe inutile), capătul b (protejarea crimelor comuniste de către regimul FSN) a rămas fără nici un fel de cercetare. Ori tocmai el era liantul cheie pentru dosarele "1990". Fapt evidenţiat şi de postura mea - ca reclamant conexant al ambelor dosare. De aceea veţi găsi în fiecare, cîte o versiune a sub-dosarului meu. Cu atît mai ciudat e că nu am primit nici un semn de atenţie. Daunele produse mie de regimul comunist nu se compară cu suferinţele celorlalţi reclamanţi din dosarul P35/2006. În schimb, este semnificativ şi grav ce am suportat eu din partea regimului FSN-ist, doar pentru că am luptat pentru înfăptuirea justiţiei. Nu sînt singurul căruia i-au fost răpiţi acesti 20 de ani (inclusiv prin forţarea emigrării) ca pedeapsă pentru conştiinţă civică. Mă număr printre victimele tăinurii crimelor comuniste de către nomenclatura "în tranziţie". Plîngerea mea din 31 iulie 2006 arată clar că am fost maltraţi pentru a doua oară, la 16 decembrie 1990, de către masele fesenizate din Piatra Neamţ pentru că am susţinut judecarea crimelor comunismului, mai ales prin apelurile care au urmat descoperirii gropii comune de la Dealul Mărului. Sîntem un caz clasic de cetăţeni hăituiţi pentru că au vrut să fie penalizat un genocid. Am fost expuşi linşajului (eu fiind salvat în ultima clipă) în momentul în care am vrut să comemorăm victimele comunismului, de către Tovarăşi securicomunişti organizaţi, instigaţi şi întărîtaţi de FSN, prin instrumente specifice (informatori, media aservită). Ca să nu vezi conexiunea dintre fenomenele anului 1990 şi genocidul comunist (recunoscut ipocrit şi steril pînă şi de preşedintele Băsescu) trebuie să ai ochii legaţi cu sarcini anti-justiţiare. De aceea, toţi aceşti ani, prietenii m-au sfătuit să nu-mi mai pierd timpul cu "justiţia română" - ocupată de urmaşii paraziţilor de condamnat. M-au bănuit de naivitate, pentru că insist. In ciuda aparenţelor (am irosit cinci ani cerînd "oamenilor legii" să-şi facă datoria) nu am fost însă niciodată candid. Dar pentru a cunoaşte mai bine şi a dovedi mai temeinic pînă unde merge vinovaţia justiţiei române, trebuia să mă implic, în ciuda previzibilei zădărnicii. Puteţi contrazice pledoaria mea pentru vinovăţia procuraturii? Sau măcar arăta că se poate şi altfel? Sau veţi arăta că tot nu se poate? Ioan Roşca, 6 august 2010" |
|
|
<<< Închidere >>> |
|