După  15 ani. Faimoasele casete ale   revoluţiei  “transmise  în  direct ”  la  televiziune.

 OTV,16  martie  2005.  Cu prilejul  lansării  vol.II din cartea  lui  T.Brateş   “Revoluţia în direct “

Dan  Diaconescu  de vorbă  cu  Teodor Brateş şi un  revoluţionar  “identificat”, Mihai  Voicu.  

                                                                                                                    dr. în  istorie, Livia  Dandara

   

 

Omagiu  eroilor şi revoluţionarilor neidentificaţi                    

 

  Aflăm  că zilele acestea   Ion   Iliescu, sâcâit de întrebările gazetarilor,  supărat  foarte pe cei care îi  pun  sub  semnul  îndoielii  contribuţia la revoluţia din  decembrie,   deranjat  că este chemat  la  Parchet sau  Tribunal  pentru  anume  lămuriri  legate de evenimentele din  decembrie 1989,  înfuriat  pe cei ce     i-au  dat  în  vileag   manipulările, a  recurs   iar  la  jargonul  său  de  zoo-mahala.

De 15  ani, astfel gratulează  Ion  Iliescu  pe adversarii  care îl contestă:  golan,  huligan,  animal, măgar. Această  nouă  “ieşire” a ex-preşedintelui  permanentizat  15  ani  în  fruntea României,  poate fi    o noutate doar   pentru amatorii   de can-canuri  superficiale.

    Nu  pentru  acest lucru  ne-am hotărât  să reproducem  în scris  o   nouă  dezbatere televizată   pe tema  revoluţiei  din  decembrie ’89,  ci pentru  a oferi  - culmea  speranţei  şi  afrontului! -  câteva piste de investigaţie   şi  mărturii  magistraţilor  care   trudesc  de  15  ani  la dosarele revoluţiei.    

    Mărturisesc  că,  la anunţul  dezbaterii, am dat  drumul  la  reportofon,   pentru  înregistrare,  dintr-o  obişnuinţă.  În  15  ani, ascultasem   (  văzusem, citisem despre … )  vestitele casete din  “Studioul  4 “  până la saţietate. Ele şi-au  uzat  semnificaţia,  s-au  banalizat,  s-au  bagatelizat,  s-au  demonetizat, cedând  locul  mai  incitantelor versiuni  copleşite  de scenarii,  memoriilor  generalilor  metamorfozaţi   peste noapte  din  roşu  în  alb,  sau  cărţilor împănate cu  ducumentele “emanaţilor”, în  ediţii  luxoase. 

    Acum, după  cca  5 ore de reluare a unor secvenţe, dar, mai  ales,  după  precizările celor doi invitaţi, martori  direcţi  la cele petrecute în televiziune, nu am regretat  înregistrarea.  Mă simt chiar   datoare să  lansez  o invitaţie   tuturor  magistraţilor,  analiştilor, istoricilor,   politicienilor,  gazetarilor, care  sunt  interesaţi   de  tema revoluţiei,  că  nu  strică  să-şi  reîmprospăteze  memoria, revăzând toate aceste  video casete, pentru  că  vor avea  surprize. Cu  o  condiţie: să caute participanţii  direcţi;  să  identifice  persoanele  cu  anume roluri, într-un  anumit  loc, la un  anumit  moment;  să  îndemne la scris sau  înregistrare pe cei ce au  ceva de spus;  să  asculte  martorii  în funcţie de rolul  jucat  atunci,  nu de importanţa ulterioară;  să  confrunte   părerile  contradictorii;  să  lămurească  episoadele parţiale  din care s-ar  putea  ajunge la  concluzia finală.  

     Pentru  că,  iată, numai transcriind   cu  fidelitate comentariile  lui  Teodor Brateş  şi  Mihai  Voicu   în studioul  OTV (martie 2005 ) pe marginea  unor  secvenţe din  casetele revoluţiei (  decembrie 1989  ), poate nici  nu  cele mai  edificatoare,  poate nu  în  ordinea în care  ele s-au  petrecut, supun  atenţiei  câteva    teme de meditaţie   esenţiale: 

/  Revedeţi  secvenţa  în care Ion  Caramitru  şi  Mircea Dinescu   deschid   emisiunea   din 22 decembrie  (care la OTV figurează  la sfârşitul  dezbaterii  ). Este  primul  şi  autenticul  certificat  de naştere  al televiziunii  libere, exponent  al revoluţiei.  Ridiculizaţi  deliberat,   învinuiţi   de “regie ”  ( pornind de la acea nevinovată  remarcă  actoricească a lui  Caramitru - “fă-te că  lucrezi” ), când de fapt  era  expresia  unor emoţii  şi  agitaţii  paroxistice inerente, ei  anunţau    revenirea cu   un  Apel  şi  o  Proclamaţie.

/  Revedeţi  secvenţa  în care  Mircea Dinescu  rosteşte Apelul  -   ironizat  şi  taxat ca “incoerent”  de către  Brateş. Conţine în el esenţa   dezideratelor  revoluţiei  române.  Iar  cel  mai  important  lucru  rostit  este   chemarea  la Bucureşti  a  reprezentanţilor tuturor  centrelor  revoluţionare ( în  frunte cu cei de la Timişoara ), pentru ca,  împreună,  să   elaboreze o  Proclamaţie. Aceasta urma să  fie Proclamaţia revoluţiei   anticomuniste  din  România,  nu  Comunicatul  către  ţară  făcut  nu  se ştie de  cine.

/   Revedeţi  secvenţa  în care revoluţionarul  Mihai Voicu  pătrunde -  primul! -  în televiziune,   concentrarea pe conducerea TVR  ( etaj XI  ) şi  anihilarea trupelor de securitate;  revedeţi  scenele din  curtea televizunii,  petrecute  în paralel  cu  secvenţele din  Studioul  IV şi  din biroul  de la etajul  XI.     Veţi  constata   deruta, complicitatea  şi  duplicitatea  acestei   instituţii de propagandă  aregimului  comunist.

 /  Revedeţi  secvenţa  cu   discursul  lui  Alexandru  Bârlădeanu: Vedeţi  cum  prezintă  bătrânul   militant  partidul  comunist ca partid   inapt  şi  nedemn  să  conducă  România.

    Revedeţi   argumentele  lui   Brateş   privind   legitimitatea lui  Ion  Iliescu, ca lider al  noului regim.  

 /   Preluarea  conducerii  Studioului 4 de către Brateş, moment-cheie  în consacrarea  lui  Ion  Iliescu   ca succesor al  lui  Ceauşescu  şi   lider al  revoluţiei.   Semnificaţie şi  consecinţe.

 /  Revedeţi  şi reascultaţi    primul  discurs  televizat  al  lui  Ion  Iliescu, şi   urmăriţi aplicarea  aidoma a  sugestiilor sale  privind arestarea şi  executarea   dictatorului  Ceauşescu.          

 /    Reflectaţi   asupra afirmaţiilor   lui  Brateş   privind “casetele revoluţiei” -   ca  filmări   făcute de  securişti  pentru  identificări  ulterioare  -   şi  faptul  că  mediatorul    revoluţiei   vorbea având în   spate  un   securist.

/    Comparaţi  viziunea ( sau  idealul   ) celor doi  invitaţi  - Brateş  şi  Voicu  -  despre   momentele   revoluţionare  la care    au  participat, fără  să  căutaţi  “mistere” şi  “ scenarii”.

/    Revedeţi  relatările lui  T.Brateş  despre   dispoziţiile contradictorii   pe linie militară, date de  generalii Guşă şi  Vlad,  coroboraţi-le cu  directivele  generalului  Stănculescu, şi  stabiliţi   ce  acoperire a avut   înalta apreciere   dată   conduitei  armatei,  în revoluţie.

/    Găsiţi   semnificaţia dată  de cei  doi  - Brateş şi  Voicu  -  pentru  înlăturarea  concomitentă ( 25  decembrie )  din  televiziunea română.    

/     Dar,  mai ales, citiţi  cu atenţie   ce cred  cei  doi  participanţi  la revoluţia televizată  în  direct , după  15 ani.  Citez:

Brateş:  Nu, NU M-AU  EXCLUS  din  TVR […]  M-am  pensionat. Şi  foarte bine am făcut, că nu      mi-am  legat  numele de foarte multe lucruri  urâte care s-au  petrecut  după plecarea mea.

Voicu:  AM  FOST  ALUNGAT.  La 25  decembrie.[…]  acel  domn  care, sincer să  fiu, îl arestasem în acel moment,  Petre Constantin, preşedintele TVR,  pe data de  27, când s-a instalat  domnul  Iliescu   -  cu care se cunoştea, bine-nţeles -  mi-ar fi  spus  la plecare cam aşa:   

< Ce, dl Voicu, vedeţi,  după  patru  zile LUCRURILE   STAU  ALTFEL!  > 

REGRET   pentru  faptul  că   M-AM  IMPLICAT în  această    REVOLUŢIE  personal. Vreau  să  vă  spun  sincer că  mi-a lăsat  UN  GUST  AMAR    tot ce am  văzut  eu  acolo. 

Dar vreau  să fac o  precizare:  chiar  cu acest  gust amar,  pentru  mine  A  FOST  O REVOLUŢIE.[…..] 

Este normal  să regret  pentru  că, după revoluţie s-a instalat  o  PSEUDO- DEMOCRAŢIE în  România şi  această revoluţie a scos la  suprafaţă  TOATE  GUNOAIELE, să  spun aşa.  Mie  ÎMI ESTE   LEHAMITE  ceea ce se întâmplă  în ţara asta.   Eu dacă  ştiam, nu mergeam acolo  să-mi  risc viaţa,  să  văd după  15 ani, în ce situaţie a ajuns această  ţară.[…]  EU  NU VREAU  SĂ TRĂESC  ÎN ŢARA ASTA, să plătesc 20 MILIARDE  DATORIE, bani  încasaţi de bandiţi  şi de hoţi.

 -----------------------------

 Stenograma dezbaterii de la OTV ( mart.2005 )  are încadrată în ea  stenogramele secvenţelor   din  casetele revoluţiei  ( decembrie ’89  ), de aceea am simţit  necesară   introducerea unor datări  şi  subtitluri.

Ele sunt  orientative  şi  au menirea dea indica  tema dominantă a secvenţei:

16 martie 2005

¤ Teodor Brateş – moderatorul transmisiunilor  TV din dec.’89,   autorul  cărţii   “ Revoluţia în  direct “

¤  Mihai  Voicu –  primul revoluţionar  intrat  în televiziune în 22 dec.’89  – un  necunoscut.

  22 decembrie ’89     

¤  Brateş:  Studioul  4 preia  comanda

¤ Voicu: ora 14,30 - gruparea Iliescu  a manipulat, a infiltrat  şi a preluat  comanda  

¤ Brateş: Ion  Iliescu – soluţie de schimb la Ceauşescu;  lider al  Revoluţiei;

¤ Voicu: Lovitura comunistă  “televizată”   a  grupării  Iliescu –Militaru

¤ Voicu:  Revoluţia din decembrie -  revoluţie anticomunistă

¤ Voicu:  Televizunea –  între duplicitate, complicitate, confuzie şi derută 

¤ Voicu:  Interdependenţa dintre loviturile date revoluţiei  

¤ Brateş: Studioul  4 - Ion  Iliescu,  lider al Revoluţiei

¤ Brateş: Televiziunea “liberă”:  Studiourile 4, 5.  Comitetul revoluţionar de  sprijin.

¤ Voicu: Conducerea  TVR – în  spatele uşilor închise.

¤ Teodor  Brateş –  crainicul  revoluţiei   

¤ Voicu – revoluţionar în  TVR 

¤ Zvonuri,  psihoze – diversiuni  

¤ Comunicatul   către ţară 

¤ Manifestanţii? Brateş: revoluţie fără revoluţionari?

                            Voicu: revoluţionari  sau  masă de manevră?  

¤ Casetele revoluţiei  TV  –  filme de identificare ale Securităţii    

¤ Revoluţionarii  - Televiziunea -   Securitatea

Noaptea de 22 /  23 decembrie’89 

¤   Atăcarea televizunii. Chemarea  la apărare.

¤  În studioul 4,  cu  securiştii   în  spate!

¤  Apărătorii  televiziunii: eroi  sau  victime?  

¤   Studioul  4:  provocările şi  jafurile securiştilor!

¤ Studioul  4. Alexandru  Bârlădeanu: PCR – inapt,  incapabil,  nedemn  să  guverneze.

¤ Brateş:  Televiziunea – activitate preventivă,  defensivă

¤ De ce Iliescu  şi  nu  Alexandru  Bârlădeanu?

¤ Martie 2005.Telespectatorii  întreabă,  Brateş  răspunde.

¤ 22 dec. „Moderatorii”   emisiunii:  Dinescu, Brateş   

¤ Voicu:  Revoluţia - vremea  socotelilor!

¤ Nicu  Ceauşescu  la televiziune 

¤ Meteahnă românească:  calomnierea oamenilor de merit 

¤  Nicu  Ceauşescu  în  Studioul  4 

 22 -23 decembrie’89      

¤  Televiziunea  sub dublă  comandă: a armatei  şi a  securităţii.    

¤  Teroriştii – între zvon  şi realitate

¤  „Noaptea generalilor”: Guşă  şi  Vlad 

¤ Televiziunea – rol  covârşitor în  revoluţie  

¤  Ajutorul  solicitat Ambasadei  Sovietice 

25 decembrie’89 

 ¤   „Debarcarea”  lui  Teodor Brateş   

 ¤  „Alungarea ” lui  Mihai  Voicu

 ¤  Casetele  cu  procesul  şi  execuţia cuplului Ceauşescu

22-25 dec.’89

¤  În  culisele televiziunii 

martie 2005

¤   Mesaje de la telespectatori   

¤   După  15 ani.  Mărturisiri despre Revoluţie: Mihai  Voicu, Ştefan  Brateş 

22 dec.’89 

¤ Prima emisiune televizată:   Ion Caramitru  şi  Mircea Dinescu 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Stenograma  dezbaterii   din  16 decembrie 2005

¤Teodor Brateş – personajul  cu “ revoluţia în  direct “

Diaconescu: La televiziunea noastră, pentru  dvs în direct,  omul care a făcut, presupun,  cea mai mare  audienţă  întâlnită  vreodată  în presă,  nu  doar  în  România ci şi pe plan  mondial. 

Brateş: Da,  au  fost  sute de milioane de telespectatori …

Diaconescu:  Şi  nici o dată ţara n-a mai avut  parte de aşa-ceva, de un asemenea fenomen, şi  se întâmpla  ca în ţara respectivă  să  fie doar  o  singură  televiziune. Alături de dl  Teodor Brateş, se află un revoluţionar, dl  Mihai  Voicu,  un revoluţionar despre care s-a spus doar atât   că, la un moment  dat,  a preluat  ostilităţile  acolo,  în TVR.Domnia sa a fost  surprins  într-o  mulţime de imagini, sau într-o  mulţime de fotografii,  într-adevăr, în  fruntea celor care au  intrat  atunci  în televiziune.   Un  domn  pe care nu l-aţi mai văzut  până acum  nici o dată  într-o  emisiune televizată  în  direct,  şi de la care vom afla,  poate, resturile  de adevăr ce n-au  fost  rostite  până  în prezent, din  22 decembrie 1989 încoace.

    Până una alta,  haideţi  să  vorbim  despre acest  volum,  un  volum scris  de Teodor Brateş  şi care   se lansează  în aceste zile în  librării.  Aşa dar  “Trilogia revoluţiei  române  în  direct “, aţi ajuns deja la  volumul  II  ( despre primul  volum am  vorbit   la începutul  lunii  decembrie 2004 ).

Ce se întâmplă  în acest  volum?  De ce mai era nevoie  şi de volumul  II?  

Brateş: Da.Eu am  coordonat  emisiunile  TVR-ului, în  zilele de   22, 23 şi  24 decembrie 1989.   Şi deci am  consacrat  fiecare volum   unei  zile. Primul  volum a fost  consacrat  în special zilei de  22 decembrie,   volumul  II este consacrat  zilei de 23, şi  volumul IV [sic! ]   va fi  consacrat  zilei de 24. Este vorba de o reconstituire a emisiunilor  care s-au  difuzat,  despre intervenţiile mele,  ale colegilor mei, ale celor care s-au  perindat  în  “Studioul  4 “,  dar  momentele acestea sunt  situate  într- un  context  istoric, în sensul  că  diferite idei,  teme, întâmplări,  evenimente, din zilele respective,   sânt privite şi  prin  prisma a ceea ce s-a  întâmplat  în perioada  ante-decembristă, şi  ce s-a întâmplat  în perioada  post-decembristă. Prin urmare,  este vorba şi  de o carte cu caracter memorialistic, şi,  în acelaşi  timp,  şi  o privire  asupra istoriei,  dea-lungul  vieţii  mele – ca să  zic aşa  - prin prisma experienţei  unui  gazetar şi a unui  doctor în Economie.   Asta foarte pe scurt. 

Diaconescu:  Şi a unui  om care, totuşi   - se spune cel puţin, o  spun  mulţi  dintre adversarii dvs  -  a influenţat  într-un fel  mersul  revoluţiei, sau, cel puţin,   mersul acelor emisiuni   care relatau  despre revoluţie. O  spuneţi  şi dvs. Aţi avut  controlul  în  22, 23 şi  24. 

Brateş:  Nu  pot  să  spun că am avut  controlul, pentru  că a fost  -  cum  să zic? – o operă  colectivă, nu am  fost  singurul care am  contribuit la realizarea emisiunilor.   Dar, mi-am  asumat, în împrejurările pe care le-am descris  în   primul  volum, această  responsabilitate.  Cineva trebuia s-o facă.  Şi acel  cineva a fost  TUDOR  BRATEŞ. Care este  “ capul  răutăţilor” … împotriva lui  se spun  tot felul de blestemăţii,  şi  încerc  în acestă carte, în aceste trei  volume, să lămuresc anumite lucruri,   asumându- mi  şi  răspunderi,  şi  erori,  nu  numai  lucrurile bune  pe care le-am  făcut.

¤ Mihai  Vicu –  primul revoluţionar intrat  în televiziune  

Diaconescu: Atunci  şi-a asumat  şi  dl  Mihai  Voicu  rolul acela de lider al revoluţionarilor.

 Cum  s-a întâmplat? Aţi mers către televiziune şi de ce tocmai dvs, şi nu altul,  să  fie şeful lor? 

Voicu: Dvs mă  etichetaţi ca “lider”. Este adevărat  că faptele vorbesc.  Vedeţi  dvs,  eu aş  începe cu  21 decembrie  seara,  pentru  că  sunt  legat  şi  de ziua de  21 decembrie.  Deci mă  număr  printre acei MANIFESTANŢI care în seara de  21 DECEMBRIE, în zona Intercontinentalui, am manifestat împotriva  sistemului  totalitar.  Eu,  împreună  cu  toţi cei care se aflau  în Piaţa  Universităţii, deci  cu  toţi ceilalţi manifestanţi,  am  primit   din partea armatei  o ripostă  hotărâtă,  am  primit gloanţe de fapt.  Eu  zic că,  cu ajutorul  luii  Dumnezeu,  am  scăpat  cu  viaţă.  AM FOST  MARTORUL  UNUI  MĂCEL  în Piaţa Universităţii. Armata  nu  ne-a dat  nici un semn,  pe vremea aceea. Deci, armata era  O ARMATĂ  COMUNISTĂ  în  data de 21 decembrie,  până la orele 21,  să  spun aşa.  După  ce   am reuşit  să scăpăm  cu fuga,  pentru  că   altceva  nu  mai aveam de făcut, mi-am dat seama că lupta trebuie continuată. 

( Trebuie să  spun sumar că mi-ar  trebui mult  timp  )   A doua zi, am mers în faţa  Comitetulu Central

NE-A DAT  UN  SEMN ARMATA   că  putem  pătrunde în zona CC  - pentru  că ea era încercuită de trupele de securitate şi de armată.  Acolo  am observat  o maşină,  pe care erau instalate nişte megafoane, deunde se putea vorbi; am pătruns împreună  cu mulţimea;  acolo am remarcat  pe dl Dsan  Iosif  şi alţi  revoluţionari,  pentru  că   nu ne cunoşteam  pe nume;  AM PĂTRUNS  ÎN  CC.  

     Am  considerat,  împreună  cu alţi revoluţionari,  că   nu este suficient  şi  că  singura  armă care i-a rămas lui  Ceauşescu  era TELEVIZIUNEA  ROMÂNĂ. Pentru  că  televiziunea era  o armă  şi este o armă.Deci, mpreună  cu alţi  revoluţionari,  am decis să mergem la televiziunea română   şi  să  încercăm  să  luăm  legătura  cu  conducerea televiziunii, în ideea de a se informa poporul   în legătură  cu  tot ceea ce  s-a petrecut în perioada 16 –22 decembrie.  Ajuns la televiziunea română, am cunoscut  la poarta televiziunii   nişte CADRE  ALE  TRUPELOR  DE  SECURITATE, care, cu amabilitate,   au  contactat  pe comandantul   care se ocupa  de paza televiziunii, care la vremea aceea era  lct. mj. GHIŢIU, şi la care AM GĂSIT  ÎNŢELEGERE. Vreau  să  vă  spun  că l-am  întrebat  dacă  ştie ce se petrece în ţară; a spus că  se petrec lucruri foarte grave. L-am întrebat dacă este alături e popor;  şi a spus că este alături de popor.  Pentru asta   merită  numai laude. Şi  împreună  cu  dânsul,  am făcut  un  PLAN   în ceea ce priveşte APĂRAREA  TELEVIZIUNII. Pentru  că, în televiziune, urmau  să se petreacă  lucruri  cu  totul  şi  cu  totul  neobişnuite.  

       Dar vreau  să vă  spun  că,  după  cca 4 ore, lucrurile au luat  ALTĂ  TURNURĂ. Pentru  că  AU INTRAT  ÎN  JOC  ALTE  FORŢE.

Diaconescu: Adică?   

Voicu [ oftând, ezitând ]: Aş  spune că  este vorba de  “FORŢELE  FIDELE”  ale lui Ceauşescu,  care nu cedau.

Diaconescu: Acolo,  în televiziune?

Voicu: Da

Diaconescu:  Aţi  ajuns la ce oră exact,  la televiziune? 

Voicu:  Am  ajuns în  jurul orei   12, cred.

Diaconescu:  Şi cam în  cât  timp s-a făcut acel  PRIM ANUNŢ al revoluţionarilor, cu  Mircea Dinescu?

Brătescu: Pe la … 13.

Voicu:   Nu, nu. Aici trebuie să  comentăm  puţin, dle Diaconescu, PENTRU  CĂ  NU S-A SPUS NICI  O DATĂ  ADEVĂRUL.  În  momentul când eu am  intrat în televiziune, cu  dl  Cherpec şi  cu  o  domnişoară Mihaela, care susţinea că este studentă,  NU SE AFLA  NICI  UN  REVOLUŢIONAR.   Urmau să  apară masele care manifestau.

Diaconescu:  Şi  dvs cum   aţi  venit,  de unul  singur la televiziune?

Voicu:  Păi  eram  3 indivizi…

Diaconescu:  Şi  cum v-a venit  idee să veniţi? Poate v-a trimis şi  pe dvs cineva.

Voicu:   Da, m-a trimis poporul  român. 

Diaconescu:  Atunci de regulă   se atăca aşa, în grupuri  foarte mari,  diverse instituţii… Dvs aţi mers cu  încă  doi,  deci …

Voicu: Eu  mă  consideram   efectiv într-o  revoluţie, mă  consideram revoluţionar  din acel  moment,  şi  am riscat  cu  viaţa. Tot ceea ce am  făcut  a fost  un risc.

Diaconescu: şi aţi intrat înăuntru … şi  aţi   vorbit  cu … Şi ce-aţi  făcut?

Voicu:  Am  intrat  la corpul  de gardă   şi  am  întrebat  unde este dl  director al televiziunii.  Nu-l cunoşteam  la vremea aceea. Mi  s-a spus că este  la  CC.   La CC  - după  cum  bine ştiţi  -  erau adunaţi  de Ceauşescu, în  ideea  de a li se da ultimele  indicaţii. În  timpul  în care discutam  cu  dl.lct.mj.Ghiţiu,   apare acest  domn, CONSTANTIN PETRE, directorul general al  televiziunii  - care la vremea aceea era numit  prin decret prezidenţial  -  deci   era “servitorul  dictatorului”, cum  s-ar  spune.

 I- AM CERUT   d-lui  director general   SĂ DESCHIDĂ  POSTURILE, pentru  că  masele se îndreaptă  către televiziunea română, şi  că  populaţia din  ţară trebuia informată  de tot ce s-a  întâmplat  în această  perioadă. 

Diaconescu: Dar dvs de unde ştiaţii că  vin masele?

Voicu: Păi… era clar …   erau  în  urma mea cu  câteva minute  …Dl  director m-a invitat  în  biroul  dânsului  - în  biroul  dânsului  îl avea încă pe Ceauşescu  pe perete …

¤ Brateş:  Studioul  4 preia  comanda

Brateş: Ce se întâmplă?  Ca să  scriu această carte – mă  iertaţi  că vă-ntrerup -  am văzut  sute de ore de înregistrări  pe film.  Şi  există secvenţele acestea ale pătrunderii  ale PĂTRUNDERII REVOLUŢIONARILOR  în televiziune, au  sărit  şi gardul  ş-a-m-d- Este  foarte dificil   de spus  CINE  A  FOST  PRIMUL?  Pentru  că  fiecare avea ora destul  de restrânsă de acţiune  şi  de informare.

 Dar   am văzut  aceste secvenţe care,  într-adevăr,  au  fost  impresionante.  În  holul de la intrarea în  blocul  turn,   l-am  văzut  pe dl  VOICU,  discutând cu directorul general  al televiziunii …  a urcat cu  liftul … liftul  nu a fost  filmat, dar  sunetul a fost captat. Erau  foarte înspăimântaţi  revoluţionarii  pentru  că  nu  ştiau   ce- i  aşteaptă la etajul  XI, credeau  că e o capcană, că o  să ajungă acolo  şi o  să fie arestaţi  sau poate  şi mai  rău. Au  intrat  în sala de Consiliu,  într-adevăr pe peretele sălii de Consiliu  trona portretul  lui  Nicolae Ceauşescu. Şi  au  început  O  DISCUŢIE  în legătură  cu  posibilitatea de a se exprima  revoluţionarii în  emisie. Dar, în acelaşi  timp, lucrurile s-au  petrecut  la fel  pe pasarelă, în  drumul  spre  STUDIOUL  4.  Deci  ALT  GRUP  DE  REVOLUŢIONARI  au venit.

    S -a tras foarte mult  de timp, de către cei de la televiziune, din  conducerea televiziunii,  până  să ia o decizie.  Au vrut  fel de fel de  soluţii din astea intermediare: să instaleze doar  un  difuzor  şi  să  vorbească  mulţimii, de la  difuzorul acela,  nu  să se dea pe post  ş.a.md.  Dar  între timp,  lucrurile au  evoluat,  EU  AM  ÎNTÂMPINAT, împreună  cu  Ilie Ciurăscu, pe  revoluţionari, pe pasarelă.  I-am  condus   spre Studioul  4;  acolo   după  câteva minute de organizare, de discuţii   -  să zicem aşa  - AM  INTRAT  ÎN  EMISIE. 

    Cei care stăteau la etajul  XI, în perioada respectivă,  habar n-aveau   că, de fapt,  revendicarea lor,   era de-acum  împlinită. Se dădea pe post  emisiunea aceasta.  Au  coborât – am  văzut aceste secvenţe,  dl Voicu  poate să  confirme sau  să  infirme -   s-au adresat  mulţimii de pe autobuz, de-a colo,  au  fost  filmaţi;  a coborât  şi  Caramitru  şi a ţinut şi el un mic discurs acolo. Şi apoi  au urcat  şi  ei   la Studioul  4. Atunci l-am  cunoscut  pe  dl VOICU   care,  într-adevăr, avea un  comportament de LIDER AL  REVOLUŢIONARILOR   care au  pătruns atunci  în televiziune.   

Diaconescu: Aşa s-au  întâmplat  lucrurile,  dle Voicu? 

Voicu: Parţial,  dle Diaconescu.

Brateş: Eu  vă spun ce imagini am văzut  eu.

¤ Voicu: ora 14,30 - gruparea Iliescu  a manipulat, a infiltrat  şi a preluat  comanda  

Voicu: E normal  că dl Brateş vede de pe o poziţie altfel  lucrurile.  Deci repet:  eu veneam  din  stradă. Eu credeam că  noi FACEM   ISTORIE la vremea aceea!   Am  să  vă precizez  că dacă o  să  vizionăm un  documentar, un film – căci  totul  a fost  filmat acolo    -  o să vedeţi  ce reiese de-acolo.

 Nouă  NI  S-AU  DEJUCAT  NIŞTE  PLANURI.  Deci  eu nu  cunoaşteam,  la vremea aceea, că  în spatele acestei mişcări,  există  o  GRUPARE. O grupare care era condusă  de ION  ILIESCU, generalul  Militaru   şi alţii.  Deci au  început  INFILTRĂRILE, pentru  că   au intrat în  joc nişte FORŢE   – v-am  spus mai devreme -  oameni pe care eu  nu-i    cunoşteam.

     Deci, conducerea televiziunii la vremea aceea – aveţi  dreptate -   a stat efectiv   în EXPECTATIVĂ

Diaconescu:  Asta a spus şi  dl Brateş … se gândea că dacă  nu  iese bine…

Voicu:  Nu, nu   …Era bine regizat  … Eu am  argumente forte.

Diaconescu:  Cum puteţi  dovedi? Vă ascult.

Voicu:  Păi  pot  să  dovedesc.  Eu  pun  dovezile  pe masă.

Diaconescu: Spuneţi  pe scurt; cele mai  importante 

Voicu: O săvedeţi dvs că,  într-o anumită secvenţă, că  TOTUL ERA  PREGĂTIT    ca în  jurul orei    14,30   SĂ  VIE  ION ILIESCU  LA  TELEVIZIUNE, şi trebuia primit  şi  cu o tribună, aşa,  cu flori. 

Diaconescu: Serios?  Dl Brateş…? 

Voicu:  Eu am  documente, dle…Eu nu  vă spun poveşti. Dl Brateş n-a prins totul  

Diaconescu: Hai  să lămurim asta. Se tergiversa  pentru  că  nu venise Ion  Iliescu, sau se tergiversa  de frica lui Ceauşescu? 

¤ Brateş: Ion  Iliescu – soluţie de schimb la Ceauşescu,  lider al  Revoluţiei 

Brateş: Eu  vă  spun  ce am  văzut  pe film şi am reprodus foarte pe scurt.  Deci eu eram în emisie, în  împrejurările pe care le-am  povestit. La întâlnirea precedentă [ dec.2004 ] HABAR  N-AVEAM  de Ion Iliescu,  că vine,  că nu vine.  Emisiunea propriuzisă  - eu nu  spun ce s-a întâmplat  în  culise, ce s-a întâmplat la etajul XI sau  în alte locuri  din  televiziune  - emisiunea   curgea … veneau  oameni …

Diaconescu: dvs eraţi  în  studiou,  primeaţi invitaţi   şi  bileţele cu informaţii  …

Brateş: Da.   

Diaconescu: Dar  cine aducea invitaţii  şi cine dădea biletele?

Brateş:  Ei  pătrundeau acolo,  în  studiou. EU NU  ŞTIAM. Eu  stăteam  în faţa camerelor de luat vederi.

Diaconescu: Nu  ştiţi  prin ce filtre treceau  …

Brateş: Eu  ştiu  că  CINE A VRUT,  A INTRAT. N-au  fost  lucruri  speciale acolo.

Momentul acesta cu  Iliescu este foarte important, după părerea mea. Şi,  cel puţin   ce ştiu eu, trebuie să  spun exact  telespectatorilor. Pentru  că  nu degeaba   ( sau poate degeaba ) SUNT  ÎNJURAT  pe stradă   că  din cauza mea dl  ILIESCU  A  AJUNS CE-A AJUNS!  

Diaconescu: Păi i-aţi dat  puterea-n mână! 

Brateş:  Da … Chestiunea era următoarea.  Iliescu  nu era un personaj necunoscut, nu?  Şi cea mai mare reclamă care i  s-a făcut  în  rândurile populaţiei  ţării, a fost cea de la postul  “Europa Liberă”.               Era considerat, vreme îndelungată,  ani  în şir, drept  SOLUŢIE  DE  SCHIMB  LA CEAUŞESCU.     Deci era un personaj  bine cunoscut  -  nu ştiu dacă putea  fi  încadrat  în categoria dizident, oponent ş.a.  –dar,  în orice caz, era ALTCEVA  DECÂT  CEAUŞESCU.  (  Am mai povestit  în  primul  volum  că,  în  1971, când s-au   reîntors ceauşeştii din  China  şi  Coreea de Nord, Nicolae Ceauşescu a făcut  o  vizită  în  Bucureşti, la care şi  eu am participat  în calitate de ziarist,  şi  atunci, prima dată,  am  auzit  nişte remarci  critice la adresa lui   Ion  Iliescu – el era secretar cu  Propaganda -   că nu face  suficientă  educaţie populaţiei  ş.a.m.d. Asta-i  o poveste foarte lungă.)

      Emisiunea curgea şi,  la un moment dat,  l-am  văziut  intrând pe Ion Iliescu, în  studio.  L-AM  PREZENTAT  ÎNTR-UN  MOD FOARTE CĂLDUROS, care exprima, de fapt, sentimentele tuturor  celor din  jur,  pentru  că  a fost   PRIMIT  CU APLAUZE,  CU  CĂLDURĂ.Unii s-au  dus şi l-au  sărutat, l-au  îmbrăţişat. Prin urmare,  exista acest  sentiment  unic, puternic manifestat  în Studioul  4,  că  Ion Iliescu  reperezintă,  cel puţin  potenţial, UN  LIDER AL  REVOLUŢIEI. Eu l-am  prezentat – cum  se ştie – călduros. S-au  sucit  pe  toate feţele cuvintele pe care le-am  spus  eu atunci. Mi  s-au  pus în  cârcă  cuvinte pe care nu le-am  spus. De pildă   că l-am prezentat  “ tovarăşul Ion   Iliescu  “   N-am spus aşa, şi acest  lucru se poate confirma.  Dar astea sunt  fleacuri,  nu  sunt  lucruri importante.

Diaconescu:  O  să vedem  finalul, şi-o  să vedem exact.

Brateş: Cuvântul  său  a fost  un  cuvânt caracteristic unui  LIDER.   Pentru  că s-a terminat   prin   invitaţia adresată  şi  SEMNATARILOR    “Scrisorii celor şase”   şi  ALTORA, să  se întâlnească la  sediul  fostului CC, pentru a se organiza,  pentru a se găsi  o  FORMULĂ  DE  ORGANIZARE, în  condiţiile date.  Deci asta este ce  s-a  întâmplat  în  spaţiul  Studiolui 4.. Ce s-a întâmplat  în alte locuri,  nu ştiu. 

¤Voicu: Lovitura comunistă  “televizată”   a grupării  Iliescu –Militaru

Diaconescu: Dl Voicu,  pe ce vă bazaţi  când spuneţi   că era aşteptat  Ion  Iliescu,  când se tergiversa reînceperea emisiunii,  şi  că  totul era pregătit  ca Ion  Iliescu, SĂ  PREIA PUTEREA- ca să zicem aşa -  PRIN  TELEVIZIUNE?

Voicu:Trebuie să aveţi  în vedere faptul  că  exista în  timpul  revoluţiei  o  GRUPARE   de REZISTENŢĂ   condusă de generalul  Militaru,   preluată  de la fostul general de Armată, Ion  Ioniţă, în faţa căruia  g-ralul  Militaru a jurat  că va continua  lupta. Era o  GRUPARE  MILITARĂ  care s-a unit  cu o  GRUPARE  CIVILĂ, condusă  de Ion  Iliescu.  Deci ei  se împotriveau  …erau… cum să  vă  spun … nu

 [ incoerent,  neterminat ]

Diaconescu: Asta-i  clar  că  ei lucrau  la debarcarea lui  Ceauşescu …  

Voicu:La vremea aceea, în acel  moment,  orice era salutat.  Se dorea o  schimbare CU  ORICE!

¤ Voicu:  Revoluţia din decembrie -  revoluţie anticomunistă

  Voicu:  Dar  problema se pune altfel.  Şi  vă  rog  să mă  urmăriţi  cu atenţie. În  timp ce  pe 21 noaptea şi  pe 22, în faţa CC  se stiga   <  JOS  COMUNISMUL! >, eu,  dacă  eram comunist,   n-aveam ce căuta acolo.  Toată  stima,  tot respectul  pentru  munca lor de-o  viaţă, nu că n-au  făcut  şi  lucruri  bune, dar  eu  … n-aveam  ce căuta acolo!  Asta este părerea mea. Eu  nu am  fost  comunist. 

Deci,  în  21 şi  22, poporul român a spus  <  JOS  COMUNISMUL!  >,  <  JOS  DICTATURA   COMUNISTĂ! > 

¤ Voicu:  Televizunea –  între duplicitate, complicitate, confuzie şi derută 

Voicu:  Acum,  în televiziunea română,  s-au petrecut   -după  cum v-am  spus -  lucruri  cu  totul  şi  cu  totul neobişnuite.  Acei  lucrători  ai televiziunii  care  au  întrerupt  în  jurul orei  11  programul,  foarte greu, foarte greu  -  sau   mai bine zis cu  ajutorul unora, deci  NUMAI  O PARTE  -  AU FOST  DE ACORD  să mai  deschidă  posturile.  Pentru  că   în  continuare în ţară  se trăgea,  se murea  în alte oraşe..  Şi  noi am vrut  să  împiedicăm   acest măcel.  De ce trebuia să se mai moară  în  continuare pe data de 22, sau  după 22,  când Ceauşescu   - să ne fie cu iertare – era capturat  de   dl Victor Atanasie Stănculescu?!

¤ Voicu:  Lovitura miltară  a g-ralului  Victor Atanasie Stănculescu           

Dl Victor Atanasie Stănculescu, în  data de 22 decembrie  - după  cum  bine ştiţi   - s-a dus la Ministerul  Apărării Naţionale,  având în vedere că era, la vremea aceea,  un Ordin de luptă.  A fost o speculaţie  intelectuală  foarte  inteligentă! El  s-a considerat  conducătorul    armatei  şi a dat  ordin  -   în asemenea situaţie   când  Ceauşescu  avea şi   grad, era general,  şi era şi  comandantul  suprem al  armatei!   -   că Ceauşescu A DEZERTAT, şi L- A ARESTAT.

¤Voicu:  Interdependenţa dintre lovituri 

Diaconescu: Ce legătură are asta cu  pregătirea evenimnetelor din  televiziune de către acea grupare a lui  Ion Iliescu?   De faptul  că el ar  fi avut  oameni infiltraţi acolo,   şi care erau oamenii aceia?   

Voicu:  Citiţi  vă  rog declaraţia pe care a dat-o  generalul  Stănculescu  la Parchet,   în care a spus că-i era indifirent  că  rămâne Ceauşescu  sau  vine  Iliescu.

    În revoluţia română  - că  pentru  mine a fost  o revoluţie, pentru  alţii a fost altceva;  eu aşa o  văd, deşi  au participat  şi alte  forţe   care cred că nu- şi aveau  locul  în revoluţia română;  trebuia să  stea pe acolo,  că  aşa  era mai bine   -   vreau  să  vă  spun că   dl  GENERAL  OANĂ    -  am zis bine? …

Brateş:  Sublocot. col.  Acum e general.

Voicu: … cel care  a condus DISPOZITIVUL  MILITAR   de luptă  împotriva noastră  în  21 decembrie, A VENIT  ÎN TELEVIZIUNEA  română, unde  a creat un  COMANDAMENT  MILITAR   şi, bine-nţeles că ei  încercau  să  conducă evenimentele, să le aibă  sub  control.  Este adevărat  că  EU AM CERUT  SĂ  VINĂ  ARMATA, dat  nu acei  comandanţi care   au tras până  în 22 Trebuiau  să facă  o  distincţie clară.  Erau  şi alţi  comndanţi care nu erau  aserviţi  lui  Ceauşescu, s-au  împotrivit. Deci  pot  să  vă  spun că  SERVICIILE  SECRETE  ale armatei, împreună  cu alte servicii  - ale Ministerului  de Interne, ale Departamentului   Securităţii  -   AU  INTRAT  ÎN  JOC.    Normal că  dl  Iliescu şi  dl g-ral  Militaru aveau nişte oameni care  intraseră în acest  joc – ca să zic aşa -   înainte de a-l  răsturna pe Ceauşescu.  Nimeni   nu-i  cunoştea şi  oamenii  au  operat, pentru  că erau de specialitate.

¤ 22 dec, ora 14,30.  Studioul  4 - Ion  Iliescu,  lider al Revoluţiei?

Diaconescu:  Bun, dar  când a venit  Ion  Iliescu  în televiziune,  dvs NU V-AŢI  OPUS,  l-aţi  pupat  sau l-aţi aplaudat  împreună  cu ei.

Voicu: Repet, eu nici nu l-am  văzut., nici nu l-am aplaudat.

Diaconescu: Dar nu asta era atmosfera în interiorul   TVR?  

Voicu: Pentru  unii.   Pentru cei care se bucurau  să  fie  doar  stăpâni.

Diaconescu: Şi dvs, ca lider acolo,  de ce nu v-aţi  opus dacă  eraţi lider al revoluţionarilor  din TVR?

Puteaţi  lua o  atitudine, nu? 

Voicu: Nu. Iertaţi-mă, dar  s-a creat acolo  o stare de confuzie acolo  -în  mod deliberat,  binen-ţeles  -    şi  pot  să  spun  că  de aici  a început   PARTEA CEA  MAI URÂTĂ  A LUCRURILOR  din revoluţia română din  22 decembrie.  Pentru  că unii erau  cu Iliescu,  alţii erau  împotriva comunismului.            Iliescu era un  EXPONENT AL  COMUNISMULUI.  Un “reformator” aşa ….

Diaconescu: Bun, dar  nu s-a opus nimeni,  nu? S-a opus cineva ca Iliescu  să  vorbească atunci?    

Brateş:  Acuma ce se-ntâmplă, sigur, dl  Voicu   avea părerile sale, avea  convingerile sale, ş.a.m.d. după  cum şi alţii aveau  convingerile lor.   Eu n-aş  putea spune cu  toată  convingerea   - dacă despre convingeri  vorbim  -   că  toţi  participanţii la revoluţie, chiar  şi  cei   care au  fost  la televiziune,  aveau  convingerile    d-lui  Voicu. Şi nu ştiu dacă  pentru asta trebuie blamaţi.   S-ar  putea vorbi de o  zonă  consensuală. Pentru  că  tot  vorbim de dl  Iliescu, şi  dânsului îi place  acest cuvânt, “consens”, care  n-are nimic repobabil  în el, ZONA  CONSENSUALĂ  era aceasta:  SĂ SCĂPĂM  DE  DICTATURA COMUNISTĂ, de dictatura lui CEAUŞESCU.  În legătură  cu   perspectivele,  ce urma  să se întâmple după  debarcarea lui  Ceauşescu,  aici erau  fel de fel de păreri.  La microfoanele Studioului 4  s-au  prezentat  fel de fel de  proiecte, programe, ş.am.d., în legătură  cu  perioada post-Ceauşescu.  Exista însă  O LIBERTATE  DEPLINĂ  de   exprimare a oamenilor. În  această  zonă  consensuală, cel puţin  cei  din  Studioul  4 – nu  ştiu  ce s-a întâmplat  în altă parte     -   l-au  recunoscut  pe ION  ILIESCU drept  LIDER.  Ceea ce S-A CONFIRMAT    şi  mai  târziu. Şi  prin ce s-a întâmplat   - am  văzut  şi  secvenţele  filmate,  o parte dintre ele au  fost date  în transmisie directă  pe post  din  PIAŢA PALAULUI  -   când a vorbit  Iliescu, nu? A  fost  aplaudat,   a fost  primit  cu  căldură.  După aceea, NIMENI  NU  L-A  CONTESTAT! Cel puţin  după cunoştinţele mele. 

Diaconescu: Să vedem [caseta ]  momentul  intrării  lui  Ion  Iliescu  în scenă  şi acea prezentare controversată   a d-lui  Teodor Brateş, prezentare făcută   atunci  lui  Ion  Iliescu,  să vedem dacă i-a spus “tovarăşe”  sau  “domnu” Iliescu  …Uite nu i-a zis  “tovarăşe”! A  fost  inspirat  dl Brateş, parcă  ştia ce-o  să  rămână  documentul  ăsta peste ani. 

Brateş:  Nu  ştiu, să vedem  …

Diaconescu: Celebrul  moment  al  intrării  lui  Ion  Iliescu  în scena  revoluţiei …[ se derulează  caseta  ]: < [Brateş ] Stimaţi  telespectatori, avem marea bucurie de a găzdui aici  în  studiou, pe Ion  Iliescu!  > [aplauze, i  se face loc ]  < Bravo! > [Brateş]  < Este fiul unui revoluţionar, al unui   patriot.   El  înusuşi patriot! După ce reprezentantul  aviaţiei ne va comunica  ceva foarte important şi  foarte urgent,   vă rugăm  să-l  ascultaţi  pe Ion  Iliescu!  > [Iliescu ]: < Sunt  şi  eu  stăpânit de emoţie  ca şi  toţi  cei care au  vorbit  înaintea mea, şi ca toţi  cetăţenii acestei  ţări,  care trăesc momente excepţionale.  Dinamica desfăşurării  evenimentelor din ultimele zile,   a fost  fără egal. Nimeni  nu  se aştepta ca ACEST  REGIM   care se  vroia a toate stăpânitor,  a toate ştiutor,  a toate făcător, care nu manifesta luciditatea minimă  necesară  pentru a înţelege momentele de dramatism  pe care le trăeşte naţiunea română,  să vadă  un semn de rezolvare pe cale normală, pe cale paşnică,  prin  înţelegere  cu cetăţenii  ţării,  a problemelor grave cu care se confruntă  şi  economia ţării,  situaţia  socială,  situaţia materială a tuturor categoriilor  de oameni  ai  muncii  din această  ţară.  A  împins până la  CATASTROFĂ  situaţia social economică a ţării,  tensiune politică,  şi se face,  în ultimă  instanţă, VINOVAT DE  CRIMĂ  ODIOASĂ  ÎMPOTRIVA  POPORULUI!   VINOVATUL  PRINCIPAL  ESTE  CEAUŞESCU, acest om  fără inimă,  fără  suflet,  fără creir,  fără raţiune!  >   [ Voce ]: < SĂ  FIE  PRINS  ŞI  JUDECAT! > [ Iliescu ]: < Care nu  vroia să cedeze! Un fanatic care stăpânea, cu metode medievale,  această ţară! Şi a ajuns până la această  situaţie dramatică, de a deschide foc,  de a  comanda foc împotriva oamenilor muncii acestei  ţări! Şi are neruşinarea să  vorbească  în  numele poporului! Să  vorbească  în numele apărării  suveranităţii  şi  independenţei  naţionale!  Cine, el?!   care a pus în pericol soarta acestei  ţări,  şi a împins în  mizerie poporul acestei  ţări. Şi, precum  vedeţi,  A  FUGIT  CA  UN  NERUŞINAT   când a trebuit  să dea socoteală în faţa poporului!   > [Voce ]:  <A omorât  copii!>   [ Iliescu  ] <  Îl vom numi  RESPONSABIL! Se fac vinovaţi  şi alţii. VA VENI  VREMEA  JUDECĂŢII  LIMPEDE, LUCIDE,  PE BAZĂ DE JUDECATĂ ORDONATĂ. Ceea ce ne trebuie. În  momentul de faţă,  situaţia este oarecum  stăpânită. Am vorbit  la telefon,  acum  20 de minute,  cu generalul  VICTOR  STĂNCULESCU. Se află la Ministerul  Apărării Naţionale,  a dat dispoziţie, S-AU  RETRAS  TRUPELE   care erau   dispuse în  oraş … >  [Voce ]:  < S-au dezarmat!  >  [ Iliescu ]: <…cu  dispoziţie de a trage;  A ÎNTORS  înapoi  o  coloană de blindate care fusese ordonată  să  vină  dinspre Piteşti la Bucureşti   >  [Voci şi  aplauze  ]:       < Bravo!  >  [Iliescu ]: <…iar la Sibiu,  era o  situaţie încordată, unităţile Securităţii AU MASACRAT   unitatea miliatră …  > 

Dan Diaconescu: Revenim  în  studio. Mai  ţineţi minte acele argumente.Aşa dar  nu  i-aţi  zis nici   “ tovarăş ”, nici  “domn”, ci  simplu,  “ Ion  Iliescu  “.  Dl  Voicu, vedeţi,  nu era, neapărat,  o prezentare a unuio  tovarăş,  ci   era pur şi  simplu – vorba d-lui  Brateş -  un om  iubit de popor,   care venise acolo, spre salvarea multora, nu?  Inclusiv  a celor din televiziune. Toţi  îl aşteptau ca pe-o  pâine caldă. 

Mihai  Voicu:  Păi … ÎL  AŞTEPTAU  COMUNIŞTII. 

Diaconescu: Şi revoluţionarii dvs …

Voicu:  NU CRED.  Revoluţionarii, în Piaţa CC – dacă aveţi   casetă  -  o să vedeţi  că era, la vremea aceea,  chemat   Corneliu  Mănescu  … El era chemat  …

Diaconescu:  În orice caz,  momentul pe care l-am  vizionat  se petrecea la ora  14,30 …

Brateş:  14,40 …

¤ 22 dec.  Televiziunea “liberă”:  Studiourile 4, 5.  Comitetul revoluţionar de  sprijin.

Diaconescu:  Până atunci ce mai  făcuserăţi în  studiou?

Brateş: Păi  vorbiseră  Mircea Dinescu,  Caramitru,  Lupoi, Sergiu  Nicolaescu. Au  vorbit  foarte mulţi.  S-au  perindat  foarte mulţi  ….

Diaconescu: Dar  nici unul  dintre ei, n-a ţinut  microfonul   definitiv  - să  spunem aşa  - să  rămână el ŞEFUL  SERII, cum a făcut-o  Ion Iliescu  la  14,30. Fiindcă putea -  de pildă  Sergiu  Nicolaescu -  să  zică  ceea ce a spus Ion  Iliescu. Să facă apel la armată;  să-l asculte …

Brateş: Ba a  făcut. A dat  şi  indicaţii …

Diaconescu: Sau  dl  Voicu,  să dăm un exemplu  … 

Brateş:  Fiecare a spus… N-a existat cenzură  … Mulţi  discută  despre  nu ştiu  ce  informaţii am dat, dar  uită un  lucru  esenţial:  că practic,  PRESA LIBERĂ   A  RENĂSCUT  în  România,  ATUNCI. Când am  proclamat  pluralismul  de idei,  pluralismul  politic, libertatea de expresie ş.a.m.d.

Diaconescu:  E adevărat. Dvs spuneţi  că  intra în  studio  cine dorea,  dvs îi  prezentaţi  …

Brateş:  Cine dorea,  putea să  vorbească, din  punctul meu de vedere.

Diaconescu: Dar  cine ştie ce se întâmpla afară …  cine-i selecta …

Brateş:  Poate să  fi  fost selectaţi. Dar,  în orice caz,  erau  destul de reprezentativi  cei care  au  vorbit. Eu nu-mi amintesc ca cineva care era  acolo  în  studio, să  fi  fost  împiedicat  să  vorbească.  Şi n-aveam  nici un criteriu  de selecţie. 

Diaconescu:  Au  fost  şi LIDERI AI PARTIDELOR  ISTORICE,  cum le denumeam pe urmă, îi lăsaţi?    De ex.,  dacă venea Coposu   să  vorbească,  îl lăsaţi?

Brateş:  Bine-nţeles! Bine-nţeles!   Nu asta era problema, EI  N-AU VENIT!  Asta este problema. 

 Ioan Lup    - care a fost  secretar general  al  PNŢCD-ului, răposatul  -  a spus că  el  i-a deschis uşa Studioului  4   lui  Ion  Iliescu, şi l-a ajutat  să intre.  După altă versiune,  Voican   a fost cel care  l-a tras din  mulţime pe Ion  Iliescu   să vorbească.  Mulţi  şi-au arogat   acest  merit, pe care astăzi,  poate, li-e şi  ruşine. Nu ştiu. Văd că astăzi  lucrurile se prezintă  altfel  decât   s-au  petrecut  atunci.

Diaconescu:  Dar  PRIMUL  GRUP, de ce a plecat? Cu  Mircea Dinescu, cu Caramitru.  I-am  văzut pe film.Ei au  fost  primii.

Brateş: Ei  au plecat  … au  stat  pe  coridoare … au stat de vorbă  cu oamenii … nu  cunoşteau  topografia. Erau  în  funcţiune două  studiori.  Studioul  4  şi  5.  O  bună parte dintre cei  ce s-au  exprimat  până-n  jurul  orei  16 – 16,30  pe postul naţional de televiziune,   au  vorbit  fie din  studioul  4, fie din  5. 

Sigur că nu aveau  de unde să ştie  unii de alţii.  Asta depindea de regizorul   care apăsa pe buton să dea legătura ori  cu unul ori  cu altul.  De asta şi  sunt  întreruperi …Era o atmosferă de ZĂPĂCEALĂ  GENERALĂ   … 

Diaconescu:  Da, se poate, dar  noi  nu ştim cine era regizorul.  Aşa se face că  într-un  studio, spre ex.,   dacă Mircea Dinescu  spunea <eu sunt  preşedintele ţării  > şi  în altul  Ion  Iliescu  spunea   < eu  sunt  presedintele >, IMPORTANT ERA  PE  CINE ARĂTA  REGIZORUL  ÎN  DIRECT. Şi  el l-a arătat  pe Ion  Iliescu! 

Brateş: E adevărat. Dar  nu cred că trebuie să renunţăm la prezumţia de nevinovăţie  şi de bună credinţă. Pur şi  simplu, acolo existau  fel  de fel de  păreri, presiuni,  ş.a.m.d,  Studioul  5  era un  studio de dispecerat, ca să zic aşa.  Pe acolo  treceau  toate emisiunile.   Chiar  când se difuzau  filme, tot  pe acolo  treceau  spre controlul general.  E  o parte tehnică, mai  complicată, nu  ştiu dacă trebuie să  intrăm  în deatalii.   Ei,  din cauza LIPSEI DE COORDONARE    pentru  un anumit  tronson  de emisie,  un  “COMITET  REVOLUŢIONAR  DE  SPRIJIN “  care s-a constituit  în   Studioul  4,  a decis:  

< d-le, să facem numai  din  studioul  4!   >  Deci, într-un  anumit  sens, studioul  5  fusese dezafectat. Şi de acolo  s-au  făcut  emisiunile în  continuare, zile în şir.

¤ Conducerea  TVR – în  spatele uşilor închise

Diaconescu:  Haideţi  să vedem  momentul acela al  liftului,  în care Mihai  Voicu   pleacă  cu  liftul  cu  conducerea televiziunii,  şi  rămâne să ne spuneţi dvs ce s-a întâmplat  în spatele acelor  uşi   închise  în care dvs negociaţi,   dar, în acelaşi  timp,  într-un  alt  studio,   Mircea Dinescu deja  vorbea telespectatorilor.  Dăm câteva secvenţe şi revenim  [ se dă caseta   ]

[ Vacarm, tensiune; revoluţionari,  militari; personal  TV. Ca în  sălile CC  în care  mulţimea a pătruns, s-au  făcut  şi  desfăcut  guverne.  ]: < Prin urmare,  linişte şi pace. Este şeful  nostru   > …  <Este şeful  nostru, vă  rog, e cel mai  bun  >…   <Nu  se va întâmpla nimic cu  noi > …   < De aceea l-am  căutat  pe dânsul,  este singurul om care ne-a ajutat  în totdeauna, ca salariat  vă  spun  > …<Să ne-ajute şi de-acum,  în  continuare >… < Noi  vă  mulţumin >…  <Staţi  liniştit, să nu  cumva dacă  nu  staţi  bine cu inma, să păţiţi ceva >…< Apăsaţi  dle pe zero!  >   < Nu merge, nu merge! >   < Unde este Mircea,  că el este mai  cu nume  > …    < N-avem nevoie de nume sonore  acum domnule > … < Să restalibim  ordinea şi liniştea, că nu  se poate face nimic în haosul  ăsta  > … <Cerem  armata să ne asigurăm  de sprijinul  ei   > …<Să evităm  vărsarea de sânge şi evităm şi distrugerea > …    < Hai  domnule că nu vă face nimeni nimic   > … < Tovarăşi,   am venit  aici  să salvăm  această  instituţie foarte importantă  pentru  statul  nostru.  Salvăm  onoarea României. Vă  rugăm  în linişte şi  ordine că altfel  nu facem  nimic  > …  < Şi  Apelul  nostru   trebuie să  fie în acest  sens:  linişte  şi  ordine! >   < Trebuie să-i  stăpâniţi  >…   < Dar mai  întâi  să se stabilească  ordinea.  Sânt  şi alţi  comandanţi  şi armata e alături de noi    >… <  Suntem toţi  adunaţi în partea aceea, vă rog poftiţi  în partea aceea   > [se aranjează scaune, se fac diverse observaţii,  se pregătesc   pentru  un  fel  de şedinţă  ]   <În  numele libertăţii  şi al poporului  român, vă crem minte limpede, corectitudine şi  calitate, fără  zăpăceală,  fără  vărsare de sânge. Armata este cu  noi.        >   < Renaşterea României       >   < Timpul  este scurt. Avem  nevoie de dvs,  să  comunicăm  cu  toată ţara, să transmitem  ultimele ştiri, în  ţară  încă se mai varsă  sânge.   >  <Să facem  un apel  ordonat          >   < Să vină organele militare, pentru  că  noi  nu  putem face ordine, şi  e haos şi debandadă.Şi  se poate lungi aşa foarte mult  … >…   <Dar  priviţi  în  curte … se văd militarii   > [ vacarm,   voci  încrucişate  ]  < Să  se instaleze urgent  acum  două  megafoane, să  comunicăm  cu  mulţimea, să-i  liniştim, domnule  > < Daţi  vă rog  ordinul   > … <  Să facem Apelul, în  numele libertăţii   >…[ vacarm,   voci  încrucişate  ].

Diaconescu:  Revenim  în studio.   Alături  de mine dl  Teodor Bratu şi revoluţionarul  pe care l-aţi  văzut  în  imagine, MIHAI  VOICU.  Aşa a început  şedinţa.  Era acolo  un talmeş –balmeş  de nedescris. Ce-aţi mai  discutat  în lipsa camerei de luat  vederi?   Ce s-a hotărât  într-un  final?   

Voicu: Deci, după  cum  aţi  observat, noi  am cerut  preşedintelui  televiziunii   şi celorlalţi, să  fie de acord  ca TELEVIZUNEA  SĂ EMITĂ    şi  să  informăm  poporul   de tot ceea ce s-a petrecut  şi  se petrece. Vreau  să  vă  spun că  S-A TERGIVERSAT  şi  atunci, ni  s-a spus că   SUNT  NECESARE  3 ORE, ca să  pună  televiziunea în  funcţiune.   Ne-am dat seama că NE  MINT  şi  o  să observaţi, dacă reluaţi caseta,  că  UNII AU  FOST  DE ACORD   să pornească  televizunea, deci doar  unii  din lucrătorii  televiziunii, care nu  ştiu ce funcţii  aveau  la acea vreme.    

Diaconescu:  În  orice caz,  într-o altă parte a televizunii,  dl Brateş  emitea deja! La ora 13 se emitea!

Brateş:  În  timp ce se discuta la  etajul  XI,  emisia începuse. Atunci  a fost   momentul  cu Dinescu,  cu Caramitru şi alţii. 

Voicu: Dacă o  să  continuaţi  să  rulaţi  caseta,  o  să mă vedeţi  pe mine cum ies  şi  VORBESC MULŢIMII,  cineva a venit de la  conducerea televiziunii  şi –mi  spune că   NI  S-A PUS  LA  DISPOZIŢIUNE  STUDIOUL   4.

Brateş:  Mulţimea a început  să  vocifereze, şi  atunci  S-AU PUS LA FERESTRE TELEVIZOARE, de unde s-a putut  urmări  emisiunea din  Studioul  4.   Oricum,  în timp ce la etajul  XI  se discuta,  Studioul  4  emitea.   Cei care erau la etajul  XI, nu ştiau ce se întâmplă  în  studioul  4. 

Diaconescu: Dar CINE A LUAT  DECIZIA să  se emită, dacă  directorul general era, iată, era  cu dl  Voicu  şi revoluţionarii  în trative? 

Brateş:  Directorul general  putea să ia orice fel de decizie.Pe pasarelă INTRASERĂ REVOLUŢIONARII     - cum v-am  povestit.Era un inginer, Dănilă, care a stat  lângă  noi   şi l-am întrebat: <Putem să INTRĂM   ÎN  EMISIUNE?  > Şi  el mi-a răspuns:  < În câteva minute putem să intrăm  > Toţi cei care erau în Studioul  4, şi regizori,  şi redactori,  i-au  primit  cu cea mai mare căldură pe  manifestanţi  şi,  împreună  cu ei,  au organizat treaba  ca să  înceapă emisia. 

Diaconescu:  Deci acel inginer a hotărât..

Brateş:  Nu,  el era executantul. Eu îndeplineam atunci  funcţia de redactor şef adjunct la stanţă. Aveam o  anumită  autoritate administrativă. În  momentul  în care  Dănilă  a întrebat  cine-şi  asumă responsabilitatea pentru intrarea în  emisie,   eu am arătat   SPRE  MANIFESTANŢI  şi am  spus:        <EI! >    Şi aşa a început  emisia. Că a existat  o CONCORDANŢĂ    de idei,  de revendicări,  de obiective, între  revoluţionarii de pe pasarelă  şi  revoluţionarii ce au  urcat  cu liftul   şi  au  discutat  în sala de Consiliu, asta este un  lucru  absolut  verificabil.   Şi este iarăşi acea ZONĂ  CONSENSUALĂ  despre care am mai  vorbit  înainte. Aşa s-au  petrecut  lucrurile.  Dar pentru  mine această  chestiune nu are nici o  semnificaţie.  Chestiunea de fond este următoarea:  se poate dovedi   că… a existat  un grup care a organizat, care n-a organizat?

¤ Teodor  Brateş –  crainicul  revoluţiei   

Diaconescu:  Dar  cine a hotărât ca dvs să  fiţi  moderator? 

Brateş:  Chestia s-a întâmplat  în felul  următor:  era un haos nemaipomenit  în  studio,  trebuia puţin  organizată treaba.  Şi  atunci   câţiva revoluţionari  au  întrebat  dacă  nu-i  cineva – un redactor, un specialist   din  televiziune -  care  să  organuizeze treaba aceasta?   Şi  atunci  eram şi  eu acolo,  mai erau şi alţii,   şi Petre Popescu  -  eu nu intenţionam să intru  în emisie. I-am dictat  lui  Petre Popescu un text – el era prezentator  -   şi  după ce s-a pus acel text,  iar  s-a pus un carton, s-a întrerupt,. Că  nu ştia ce săî  spună.  A doua oară,  iarăşi   am dictat  un text.  Şi  atunci, revoluţionarii,   au spus   < D-le,  dacă  d-ta ştii aşa de bine, itră d-ta. De ce să mai pierdem timpul,  să  dictezi altuia?  > Aşa am  ajuns să prezimnt  emisiunea. Ce s-a întâmplat  în  continuare, iarăşi  e foarte simplu  de explicat.  Dacă  nu  corespundeam aşteptării oamnilor de acolo, puteam să  fi  înlăturat  după următoarele trei  vorbe, de oamenii de acolo.   Probabil  că revoluţionarii  din  studio  au avut  impresia  că  sunt  persoana    capabilă  să  coordoneze emisiunea.  Ca dovadă  că aşa este,  e că timp de trei  zile m-au  lăsat  să fac treaba asta.

Diaconescu:  În felul acesta dvs închideţi  gurile celor care  spun  că dvs  şi  cu  Ion Iliescu eraţi  înţeleşi 

Brateş: Dar  eu l-am  văzut  atunci pe Iliescu  pentru  prima oară  în  viaţă. 

Diaconescu: Interesant. Mă  gândisem  că eraţi  prieteni  de familie.

Brateş:  Nu eram  nici  priteni de familie,  era pur şi  simplu  un  om  cunoscut de zeci de mii  de oameni, prin activitatea pe care a desfăşurat-o   el în  diferite organisme …

¤ Voicu –revoluţionar 

Diaconescu:  Şi pe revoluţuionarul  Voicu  tot atunci  l-aţi  cunoscut?

Brateş: Bine-nţeles.

Diaconescu: Dar  apropo de asta,  dle Voicu,  de ce nu l-aţi  schimbat  pe dl  Brateş? De ex, dvs revoluţionarii, dacă  nu  vă convenea că   anunţă  că … sunt  fântânile otrăvite  ( de ex. )? 

Voicu:  Păi,  vă  rog  să mă iertaţi, dar  EU  SUNT DE ALTĂ  PĂRERE. Dl  Brateş, împreună  cu alţi crainici care au  fost la televiziune, ei  erau  specialişti   în prezentarea de ştiri.  În momentele acelea de nervozitate,  MAJORITATEA  ERAM  INCOERENŢI. 

Diaconescu: Am  văzut  şi  în lift, acolo, dar eraţi  obosiţi,  poate. 

Voicu:   Păi  după o  noapte de război!  Eram VENIŢI  DIN FAŢA   PLUTONULUI  DE  EXECUŢIE.  Dânşii erau  în măsură  să transmită ştirile pe care  noi le   doream şi care se impuneau la vremea aceea.

Diaconescu: Deci nu v-a deranjat  să  fie dânşii  prezentatori.

Voicu:  Nu ne-a deranjat  absolut  nimic.

¤ Zvonuri,  psihoze – diversiuni? 

Diaconescu: Da, dar  după aceea,  au  apărut  voci,  şi    în ultimii ani până  în prezent,  toată lumea reproşează  d-lui  Brateş că a manipulat revoluţia; că  chema oamenii  cu piepturile goale în  jurul  televiziunii; că colegii lui  din radio procedau la fel. Şi   AU MURIT MULŢI  OAMENI  în jurul  televiziunii  şi  în  jurul radiolui.

Voicu:  Păi  daţi-mi  voie, din  moment ce, după  data de 22, şi acolo A AVUT  LOC  UN  MĂCEL,    noi ceream  ajutor  de la   populaţie. Vreau  să vă  spun  că  Nicolae Ceauşescu,  dictatorul, care avea nişte forţe fidele,  şi  în  exterior  -  lucruri despre care nu  se vorbeşte nici  după  15 ani, de ce, nu ştiu  -  a lansat  din  elicopter,  înainte de a  pleca de pe  CC, nişte fluturaşi.  Din păcate, a ajuns şi la mine unul. Ştiţi  ce scria pe fluturaşul acela?: < Ţara e a mea, şi  voi  muri cu ea de gât!  >

Diaconescu:  Semna Ceauşescu? 

Voicu:   Ceauşescu,  e normal. Doar el a zburat  cu elicopterul şi veneau  din  eleicopter. Vreau  să  vă  spun  că,  în asemenea situaţie,  dictatorii  au  tot  soiul de planuri: să otrăvească apa,    să  distrugă  anumite zone care pot reperezenta pericol  - spre ex. punctul atomic de la Măgurele,   şi despre acela s-a vorbit  …

Brateş:  Şi de la  Piteşti  …releiele de televiziune …

Diaconescu: Şi de aceea   veneau  ştirile către dvs, revoluţionarii, şi dvs le transmiteaţi  pe post? 

Voicu: Astea le ştiau  oamenii.  Pentru  că vreau  să  vă  spun  că în   revoluţia  română, toţi  revoluţionarii  dacă-i  căutai  prin  buzunare, aveau    un livret  militar.  Toţi  au  făcut armata.  Şi  în armată au mai  învăţat şi ei câte ceva. 

Diaconescu:  Dar  de la propriile gânduri  şi  până la a le transforma într-o  ştire, pe care  s-o dai ca  sigură,  e o cale mai  lungă! 

Voicu: Pot  să vă spun  că  pentru   ce a transmis dl  Brateş,  dânsul  nu  poate fi acuzat.

Diaconescu: Şi asta-i clar.  Ce aţi  scris în carte despre OTRĂVIREA  FÂNTÂNILOR?

Brateş: Ce să apară?  Ştirea asta.  Şi  că am  spus o prostie,   că lumea trebuie să  fiarbă apa,  ca şi  când dacă  apa ar fi  fost otrăvită …

Diaconescu: Dar  explicaţia?  Aţi  verificat  ştirea?  Pe ce canale v-a venit?

Brateş:  Păi  nu  puteam  să verific fiecare ştire. Existau mai  multe centre de preluare a ştirilor,  în regia studiolui  4:  Lucia Hossu-Longin,  Cornelia Rădulescu,  Sanda Vişan,  răposatul  Pop Simion. Vorbeau la telefon, aveau  legătură  cu armata, aveau legătură  cu instituţiile judeţene,  de unde primeau aceste informaţii.  Dl  Voicu spune foarte  bine, dacă aş  fi refuzat să  difuzez  aceste informaţii,  m-ar  fi linşat.   Nu  am putut  să le refuz,  pentru  că  mă bazam  pe  colegii  care  luau aceste informaţii   şi  i-am  rugat  de câteva ori  să le verifice  - cerând număr de telefon, ca la  pompieri. Lucrurile au  evoluat, însă,  între timp   -   în  primul  volum  am  arătat asta  -   şi    în  momentul  când s-au  înmulţit  informaţiile  de acest  gen,   am hotărât   să  nu mai  dăm aceste ştiri,  fără avizul Comandamentului  militar  care s-a instalat   la etajul  XI,  în  biroul  dir adj.  Traian  Puşcaşu.  Începând  de pe la ora 17, în  ziua de  22 decembrie,  am început  să  primim informaţii  cu caracter militar -  astea-s cel mai  mult  bătute   şi  comentate şi interpretate  -  nu  au mai  fost  difuzate fără acest aviz. Asta este chestiunea organizatorică.  Au  fost  şi alte  genuri de informaţii  - constituirea FSN, chestiuni de aprovizionare   -care creau  o atmosferă  pozitivă. 

[…..] Existau  communicate de tip  politic [….]   sau  ştiri despre acte de răzbunare  [ …]   au  fost  zeci şi zeci de apeluri. [….]

 Să vă  spun  un lucru anecdotic.  Eu am  făcut  imprudenţa  să-mi  întocmesc un  “dosar de revoluţionar”,  ca să  dovedesc că am  fost  zeci de ore  pe post. Toţi cei care   au  fost  în spatele meu  şi  au  fost  filmaţi,   au  primit  “certificatul de revoluţionar ”   numai  prin faptul  că s-au  văzut  acolo pe ecran şi  au  avut  ca dovadă  o  fotografie,  o  fotogramă. Am  făcut  şi  eu dosarul.  În  Comisia   de acordare a certificatelor, era un cetăţean cu numele de  Silvia Dumitrescu  ( n-are nici o legătură  cu  cântăreaţa ) care s-a opus să primesc certificat de revoluţionar,  pentru  că am dat unele ştiri false! Ca după  câţiva ani  să aflu  că ea stătea la un telefon  şi-mi  transmitea ea ştirile! Iată  cum devine cazul. Şi am refuzat   certificatul, dar vreau  să  spun  încă o dată  telespectatorilor, ca să ştie,  că  eu nu  sunt  unul care a  profitat  de pe urma revoluţiei.  Lucrurile sunt mai  complicate,  pentru  că  ştirile şocante au  rămas în  memoria individuală  şi  colectivă. Dar ele nu   au  constituit  o majoritate  a ştirilor. […..]

¤ Comunicatul   către ţară 

 Brateş:  Când s-a citit  Comunicatul  către ţară,  majoritatea oamenilor  - cel  puţin cei  din televizune  - şi-au  regăsit acolo  propriile revendicări, propriile aspiraţii. A fost  DOCUMENTUL  FUNDAMENTAL     AL  REVOLUŢIEI,  cu  cusurile lui, cu  minusurile lui ş.a.m.d.   Faptul  că  s-a spus acolo  că, de acum înainte,  ţara se va numi  România,  şi  nu  Republica Socialistă  România,  este un act  politic, arată  o  direcţie   de dezvoltare a ţării. Şi  cine a  fost  autorul  acestui  Comunicat?  Iliescu, nu?  Dacă era el aşa de  comunist,  atunci,  în  22 decembrie, de ce a acceptat  treaba asta?  Eu  nu vreau  să-i  iau  apărarea lui  Ion  Iliescu. Am multe să-i  reproşez, nu  în legătură  cu mine personal, ci  cu anumite poziţii,  erori, după părerea mea, care le-a săvârşit,  aşa  cum  fiecare om   greşeşte, dar, când ai  responsabilităţi  mari,  cele mai mari,  sigur că  atunci  exigenţele sunt  cu  totul altele,  decât  atunci  când eşti  muritor de  rând, să  zic aşa. Dacă vrem să  discutăm  despre  CARACTERUL  REVOLUŢIEI, cu acest  prilej, lucrurile trebuie discutate mult  mai  nuanţat,  şi   ţinând seama  NU  NUMAI  de curentul  pe care l-a reprezentat  dl  Voicu,  CURENT  ANTI COMUNIST  FERM-  deşi   a mai  spus şi  cuvântul  “tovarăş”,   i-a mai  scăpat  pe ici pe colo.

¤ Manifestanţii?

Brateş: revoluţie fără revoluţionari? Voicu: revoluţionari  sau  masă de manevră!  

Diaconescu:  Haideţi  să vedem  CE  VOIAU  OAMENII   din  jurul  televiziunii, apropo  de ce spunea dl  Brateş  şi  dl Voicu.  Presiunea exercitată   în  jurul lucrătorilor  din televiziune, în  jurul  domnului  Teodor Brateş. Pe urmă  o  să  discutăm DE  CE   trebuia  neaparat  să-i  chemaţi  pe oameni  în  jurul  televiziunii, pentru  că  o  să vedeţi  cum  scriu  telespectatorii  că   < Ne-aţi  chemat, dle Brateş,  ca să ne omorâţi acolo   > - ăsta ar fi  fost  planul  dvs.  Să vedem   ce se întâmpla atunci  în  curtea televiziunii, şi  după aceea revenim  în  studio. [ se  proiectează caseta: o mare de oameni  care se agită, scandează lozinci, flueră, acoperind vocea cuiva ce vorbeşte la un  microfon   ] < Nu  plecăm acasă! > < Să  fie judecaţi!  >   < Ceauşescu a fost  înlăturat de la putere! >   < Huraaaaa!  >  < Să  fie judecat!  >.. <Armata e cu noi!  >  < Jos comuniştii!  >…<Nu  suntem  tovarăşi!  >… < Libertate,  libertate, libertate!  >

Diaconescu: Revenim  în  studio. Asta era atmosfera  în  curtea televiziunii, în jurul orei  13.  Se vedeau  televizoare la ferestre. Am  văzut  iar  pe MIHAI  VOICU   vorbind de la microfon.  Acei  soldaţi,   ce era cu ei? Ce era cu acel grup? 

Voicu: Deci  împreună  cu dl GHIŢIU, am decis ca să se retragă  din  posturi  toţi  SOLDAŢII,   să-i dezarmeze, să-şi  rupă  însemnele  de armă  şi  petliţele, pentru că   lumea avea atunci  alergie la roşu  şi albastru  -  trupele de  securitate -  şi ca să  evităm  orice li s-a spus: < începând de astăzi  voi  sunteţi  militari, nu  sunteţi  trupe ale securităţii,  sunteţi ai  armatei  române!  > pentru că  lumea striga  < Jos Securitatea!   > 

Diaconescu: iar toţi acei oameni  care  existau în  jurul  televiziunii, înainte să facă  anunţul  dl  Brateş,   cine-i chemaseră acolo, ei de ce veniseră  în  jurul  televiziunii? Aţi  spus că veneau valuri-valuri  …

Voicu:  Vreau  să  vă spun  că   în jurul  Arcului de Triumf  era un  PUHOI DE  OAMENI  - nu  pot  să  spun dacă  10-20.000 – care se îndreptau  spre televiziune, nechemaţi  de nimeni.

Diaconescu: Dar de ce n-au stat la CC, sau în altă  parte …? 

Voicu:  O parte erau  LA C.C.,  iar  o parte se îndreptau  spre TELEVIZIUNE.

Diaconescu:  Cum de-au  realizat   importanţa televiziunii, aşa, foarte mulţi  deodată? I-a îndreptat  cineva spre televiziune?   

Voicu: E posibil  să-I  fi  îndreptat  şi altcineva. Pentru  că vreau  să  vă  spun  că,  după  câţiva ani,  mi-am dat seama  că  NOI  AM FOST  O  MASĂ  DE  MANEVRĂ  pentru  unii.

Diaconescu: Dl  Brateş, pe aceştia  nu i-aţi chemat  dvs. Dar  pe cei  din  zilele următoare, 23, 24 de ce i-aţi  chemat? 

Brateş: Aici, demonstraţia  concretă  poate  fi  foarte scurtă, şi  foarte lungă. Scurtă  e… “D’AIA! ”

Acum vorbesc  foarte serios, că  s-au  spus tot felul de  sofisticării, tot felul de baliverne.

Poate să  fie   O REVOLUŢIE … FĂRĂ  REVOLUŢIONARI? Dacă  cineva a inventat aşa-ceva,  să  spună, şi  să  fim  brevetaţi.

Diaconescu:  Bun, dar  tocmai  în felul acesta daţi  apă la moară  celor care  spun   că a fost  LOVITURĂ  DE STAT,  că de aia vă trebuiau  revoluţionari, ca să  LEGITIMAŢI  REVOLUŢIA! 

Brateş:  Nu. Sigur că se pot  spune şi alte prostii,  nu e singura  prostie care se spune.  Prin urmare,  televiziunea a început  să transmită  ÎN SPIRITUL  REVOLUŢIEI, ca urmare a pătrunderii  a  MII  şi  MII de OAMENI    în televiziune.  Printre care,  în  fruntea unui  GRUP, dl  Vocu.  Şi aceşti   oameni  au  revendicat  această  posibilitate de a se  exprima  prin televiziune, în legătură  cu ce se întâmpla în ţară.  Fiecare cu  părerea lui,  cu  vizunea lui  ş.a.md.  Prin urmare, ceea ce se numeşte   TELEVIZIUNEA  ROMÂNĂ  LIBERĂ, şi care  constituie obiect de băşcălie pentru  unii care  se uitau  la  emisiune,  stând sub  pat  şi  sub masă,  în zilele acelea,  a fost  o  CREAŢIE  A REVOLUŢIONARILOR. Pentru  că  asta a fost  o  REVENDICARE  A  LOR.   

     În acelaşi  timp,  au  apărut  fel de fel de zvonuri  - că  vorbeşte dl  Voicu  despre nu  ştiu ce fel de grupări acolo  -   zvonuri: că  suntem   infiltraţi  cu oameni de-ai  lui  Ceauşescu;  că este posibil ca, în  orice clipă,  ăştia să preia controlul  asupra studiolui;  că  există  şi  oscilaţii  din partea armatei; că  unii ar avea tot  interesul  să  nu  continuie evenimentele pe linia de desfăşurare cunoscută.  Apoi  exista încă  un element  foarte important,  şi anume, ce s-a întâmplat  în  Piaţa Palatului.    Dacă  în Piaţa Palatului  ar  fi  pătruns – şi  aici poate să  confirme   sau  să infirme dl  Voicu  -  ar  fi  pătruns 30 de oameni,  50 de oameni,  100 de oameni,  eu  vă garantez  că se trăgea în  ei  şi  chestiunea se lămurea.  AU PĂTRUNS  MII DE  OAMENI  şi  oricâte   victime ar  fi  făcut cei care erau  înarmaţi   până-n dinţi,  în  clădirea fostului  CC al PCR,  oamenii  tot  AR  FI  REUŞIT   SĂ  RĂZBATĂ, şi i-ar  fi linşat,  i-ar  fi terminat. 

Diaconescu: D-le  Voicu,  îi daţi dreptate domnului  Brateş, că  mulţimea …

Brateş:  NUMĂRUL  A  DECIS  aici  în  mod decisiv. 

Diaconescu: Dar dl  Voicu  când a venit  la televiziune cu  două persoane,  tot  nu l-a ucis nimeni.

Brateş: Da, dar  ţineţi  cont  că la CC era Ceauşescu!  La televiziune nu era.  La televiziune era  unitatea de pază  obişnuită,  pe când la CC  era un  arsenal.

Diaconescu: Dvs credeţi   că  ăsta v-a fost  norocul?  Că aţi  fost  foarte mulţi? 

Voicu: Nu,  nu..  Vreau  să vă fac o precizare, că  în  jurul CC  erau trupele de securitate şi  cu armata  care creaseră  UN   INEL  de jur împrejur. Deci  în  jurul orei  10,30-11, dintr-un tanc ( tab ) –nu-mi amintesc exact ce era -  AU SCOS  UN DRAPEL  şi-au  pornit  motoarele.  Vreau  să  vă  spun   că eu mă aflam  în faţa  restaurantului  “Continental”, unde erau  nişte  ofiţeri  superiori  şi aveau  şi nişte câini, şi mi-au  făcut  UN SEMN   aşa, mai  discret, că se vor retrage.  Adică  …< băeţi,  pătrundeţi!   >  că ei  se retrag …  Au permis, astfel, INTRAREA  MASELOR  în Piaţa Revoluţiei  

Diaconescu: Interesnt, da!   Astea s-au  întâmplat  la CC, dar la televiziune? 

Voicu:  La televiziune,  acelaşi  lucru. Deci  televiziunea era încercuită   de jur împrejur   de trupele de securitate ÎN  POZIŢIE   DE  TRAGERE.  Asta poate să  vă  confirme dl  comandant care era acolo,  dl Ghiţiu.  Şi aveau  ORDIN  SĂ  TRAGĂ. 

Brateş: Pe la ora  11 au  fost retraşi  …

Voicu: Nu, nu, daţi-mi  voie … Nu aveţi  informaţia. Vreau  să  vă  spun  că există  mărturii  din cadrul  lucrătorilor televiziunii, care   spun clar:  NIMENI  NU SE  MIŞCA   şi NIMENI  NU  FĂCEA  NIMIC  în televizune. 

Diaconescu: Pe la ce oră? 
Voicu:  În momjentul  când am  ajuns eu acolo, deci  11,30 - 12. În acel moment,  oamenii aceia aveau  ordinul  de a trage, reţineţi.   Eu,  împreună  cu dl Cerpec şi  cu acea domnişoară,   am mers către intrarea din  Pangrati, cu  mâinile sus – ne era teamă  să  nu  fim  împuşcaţi. Eu am  riscat  atunci,  nu mi-am mai dat seama ce fac, am  fost  inconştient, dar  eram însetat  de dorinţa de  libertate, văzusem  că a curs prea mult  sânge, au  murit  oameni  lângă mine  şi am  zis  < Ori învingem  ori murim!  >…

Lăsaţi-mă  să  vorbesc  [ Voicu  este mereu  întrerupt de Brateş, şi  nu-şi poate expune mărturia ] …

¤ Casetele revoluţiei  TV  –  filme de identificare ale Securităţii    

Brateş: Aici este următoarea temă: dacă  fără mulţimea care era acolo,  era posibil, adică aveam  minimum  de garanţii,  că  emisiunea se desfăşoară  în  spiritul revendicărilor, aspiraţiilor şi aşteptărilor oamenilor … [ contrazicere, suprapunere de voci, nu  se înţelege ]  Vă dau  doar  un exemplu, ca un detaliu:  generalul  ANDRUŢĂ  CEAUŞESCU    a dat  dispoziţie -   în  momentul  în care a început  televiziunea  română  liberă  să  funcţioneze  -  a dat  dispoziţie SĂ SE  FILMEZE, ca să  fie IDENTIFICAŢI  toţi  ăştia, ca SĂ  FIE  ARANJAŢI   cum trebuie. 

Diaconescu: Interesant! Pe toţi  ăştia din  curte ÎI  FILMAŢI? 

Brateş:  Şi  din  curte,   dar  în  special  din  Studioul  4,  care  vorbeau. 

Diaconescu:  Aa,  n - am  ştiut asta! Se filma totul! Deci şi  casetele ce le dăm  noi  sunt, de fapt,  filmări  ale Securităţii  de  atunci!

Brateş:  Prin urmare, prezenţa unei mase  ….

Diaconescu: Dacă  revoluţia nu  învingea,  dl  Voicu era lichidat  complet!  

Brateş: Cred că şi eu eram! Am  vorbit  şi eu … Şi  în ce spirit am  vorbit!  

Diaconescu:  Şi dvs?!  A, că i-aţi  lăsat  să intre în  Studiou  …  Corect. Aţi  avut  noroc.

Voicu: O  să vedeţi  anumite cadre de pe casete,  că  sunt  OFIŢERI DE  SECURITATE   -  că pe vremea aceea nu  oricine avea cameră  de filmat! -   şi -i  puteţi  identifica.  Că  filmau deja.  Erau  INFILTRAŢI.

Dar vreau  să revin le ceea ce spuneam.,  că e foarte important.

 [ Voicu  este mereu  întrerupt de Brateş, şi  nu-şi poate expune mărturia ] 

Brateş: Scuză-mă te rog …  Hai  să lămurim mai  întâi asta.

Voicu:  Nu, nu   …

Brateş: Discutăm  de prea mult  timp  şi  nu  lămurim nimic.  

Diaconescu: Corect.

Brateş:  Raţiunea prezenţei   oamenilor – nu  eu am  fost  primul care i-am chemat, pot  să  vă demonstrez 

Diaconescu: Dar pe dvs v-a reţinut  lumea  …

Brateş: Da,  eu  sunt capul  răutăţilor  -  şi generalul  Stănculescu  a spus o  grămadă   de prostii  pe seama mea  …

Diaconescu: Dar  pe g-ralul  Stănculescu  l-au  chemat  la parchet,  pe dvs, nu!

Brateş: Ştiu.  M-au  chemat  şi pe mine, nu acum, mai de mult  … Chestiunea este aşa: generalul  Stănculescu a  constatat   că  Brateş acela  spunea prostii.   Şi un reporter de  televiziune l-a întrebat: < Bine d-le, dacă d-ta ai  constatat  că e aşa,  de ce n-ai dat  măcar  un telefon  să-i  fi  zis: ”prostule!” 

>  Deci  nu-i adevărat.Şi alţi  deştepţi  de ăştia după  război  se ivesc şi  spun   tot felul de prostii.

 Raţionamentul a fost  simplu:  FĂRĂ  PREZENŢA  ACESTOR  REVOLUŢIONARI   la televiziune,  nu  exista minimum de garanţii  că  emisia poate să  continue în  spiritul  revoluţiei. Scurt.

¤ Revoluţionarii  -Televiziunea -   Securitatea

Diaconescu: dle Voicu,  sunteţi  de acord cu asta? Într-o  propoziţie. 

Voicu:  Eu  vreau  să  vă  spun  cum  s-au  întâmplat  lucrurile  acolo. Dl BRATEŞ era într-un  BIROU. EU  VENEAM  DIN  STRADĂ şi-am  avut  PRIMUL  CONTACT  CU  SECURITATEA  LOR. 

     Deci exista acest  inel  format  din trupele de securitate. Ordinul  era de  A  SE   TRAGE,  ordinul dat de generalul  CEREAPIN… 

Diaconescu: Şeful  Jandarmeriei   …

Voicu: Dacă  doriţi,  intrăm  într-o  legătură  directă  acum,  cu dl  comandant actual  al televiziunii     … 

Diaconescu:   Dar la un  moment dat   s-a retras paza asta. Să  fi  fost  11, să  fi  fost  12.  De o oră  vorbiţi,  şi  nu aţi reuşit  să  spuneţi altceva …

Voicu:  Dar n-a existat  nici un revoluţionar  în televiziune.  Trebuie să facem această menţiune.  Vă  rog  să remarcaţi acest  lucru. Eram  trei revoluţionari. Şi am  contactat  pe comandantul  televiziunii,  pe cel care răspundea de securitate, care a fost  un  tip  foarte înţelept, a retras oamenii  din posturi, le-a luat  armamentul,  absolut  tot,  şi am hotărât  vu el  împreună  să dea   posibilitatea maselor să  intre în  televiziune.

Diaconescu:   Asta spunea dl Brateş, dacă  nu venea nimeni  la  televizune, televiziunea mai emitea pentru  popor, în  spiritul  revoluţiei? Sau  rămânea emisia blocată  în  continuare?  

Voicu: Eu  cred  că  dacă acest  domn,  Ghiţiu,  a fost  aşa de inteligent,   cred  că  tot  emitea şi  cu trei  oameni, să  ştiţi.    Pentru   că  noi ERAM  ÎNARMAŢI, am primit  arme    atunci.

Diaconescu: Aha.  Nu  ne-aţi  spus acest  lucru.  De la cine?

Voicu:   În televiziune am  primit  arme. De la CORPUL  DE  GARDĂ. 

Diaconescu: Deci  aveaţi  arme şi  chiar dacă  n-ar  fi  venit  alţi  revoluţionari, mergeaţi cu arma  la dl   Brateş    şi-i  puneaţi pistolul   la tâmplă, şi ce-i  spuneaţi? Că a căzut  Ceauşescu  şi …

Voicu:  Să  deschidă  televiziunea  şi  să  spună adevărul. [ vociferări contradictorii,  voci  suprapuse ]

Brateş:  Nu  trebuia să  mă  forţaţi,  eram în  consens cu  …

¤ 23 dec. Atăcarea televizunii. Chemarea  la apărare.

Diaconescu:  Noi  discutăm  altceva. Dacă  prezenţa oamenilor  din  stradă  la televiziune a fost  benefică  sau  nu? 

Brateş: Asta-i  tema.

Voicu:  Era  foarte benefică.  Nu  Voicu  făcea revoluţia!   Nu eram nici  comandor,  nici terorist  …

Diaconescu: Haideţi să vedem  şi CELEBRA FRAZĂ  a d-lui  Brateş, pentru care a fost  ÎNCRIMINAT  atât  de mult  timp  la rând. Fraza în care îi  chema pe  oameni  la televiziune, acum  15 ani.  [ se derulează caseta  ]

 [ Brateş  ]: < Pentru ca televiziunea să   rămână    în  continuare a poporului,  vă  rugăm  s-o  apăraţi! În afară de cei care  se află  în  curtea televiziunii NIMENI  NU MAI  ESTE  ÎN  JURUL  NOSTRU. Este posibilă  orice fel  de provocare. Adresez   CHEMAREA   locuitorilor Bucureştiului   SĂ  VINĂ  AICI  SĂ  NE  SPRIJINE. Să audă  de la acest  microfon  şi  de la acest  ecran,  numai glasul  adevărului, glasul  poporului. VENIŢI, SPRIJINIŢI  TELEVIZIUNEA! Să nu se petreacă  nici un fel de provocare.Să  se audă glasul adevărului,  glasul  poporului. >  [ Petru Popescu  citeşte  ]: < Nu încetaţi  manifestările! ÎNCONJURAŢI  RADIOUL  şi TELEVIUNEA şi  APĂRAŢI- LE!   CEREŢI  FORMAREA  UNUI  GUVERN!  CEREŢI  FORMAREA   COMITETELOR  DE  APĂRARE  PE  SECTOARE, PE  MUNICIPII! Corespondenţii  să ne informeze ce se întâmplă  în  ţară.  Tuturor medicilor le cerem  să  se organizeze.  Să transmită  necesarul  de ajutoare de care  au nevoie, medicamente,  transport.  Trebuie să  fim  organizaţi. >

Diaconescu: Aţi  văzut  deci  pe invitatul  meu  vorbind   acum  15  ani.L-aţi  văzut  şi pe dl    Popescu  chemând,  de asemenea,  oamenii  în  jurul televiziunii. Era, într-adevăr,  un cadru  interesant, era un  REVOLUŢIONAR  CU  UN  STEAG  în  spate, şi  … un  OFIŢER  DE  SECURITATE, ne spune   în  studiou  dl  Mihai  Voicu. Dar era revoluţionar, nu? 

Voicu:  Nu dau  nici un  nume.Au  fost  foarte mulţi.  Vreau  să  vă  spun  că  O  PARTE   din  securitate a trecut  de partea revoluţiei; O  PARTE  din  armată au  trecut  de partea revoluţiei; erau  îmbrăţişări  …  

Diaconescu:  Ştiaţi  că  sunt  securişti?  Pe ce criterii  îi  alegeaţi?

Brateş:  Păi  ei erau  acolo,  REVOLUŢIONARII, ei erau  STĂPÂNII    …

Diaconescu:  Şi acum,  în  momentul acesta de  sinceritate  totală,  textul  acesta pe care l-aţi  …

Brateş: Nu -i  nici un   text  … vorbeam  liber …

Diaconescu:  Vi le-a sugerat  cineva? 

Brateş: Nu  mi l-a sugerat  nimeni şi este foarte important  un  lucru: CÂND au  fost  rostite aceste fraze?  Au  fost  rostite  DIMINEAŢA, pe   23, în condiţiile unor  ATACURI  FURIBUNDE  împotriva televiziunii, trăite nu numai de mine,  ci  şi de alţii, când  OAMENII  AU  ÎNCEPUT  SĂ  PLECE   din televiziune de frică, ceea ce e un  sentiment  omenesc  lesne de înţeles, şi  atunci exista pericolul  acestor provocări. Vă  rog, fiecare cuvinţel de acolo  ar trebui  reţinut  şi analizat. Mi-era teamă, mi-era teamă   de PROVOCĂRI. Dacă  într-adevăr   era un  OFIŢER  DE  SECURITATE   acolo,  şi care avea gânduri rele, putea să facă  o grămadă  de  lucruri  care să afecteze grav  desfăşurarea.

¤ În studioul 4, cu  securişti   în  spate!

Diaconescu:  Frica dvs, ca persoană,  trebuie înţeleasă. Dar  noi  ne gândim  la SCENARIU  …

Brateş:  Nu  frica mea,  să  fiu  eu apărat … eu eram tot  timpul  „descoperit”   pentru  că   nu  ştiam  cine era acolo. Dânsul  a recunoscut   UN  OFIŢER  de securitate. POATE  ERAU  ZECI!

     Eu m-am  întâlnit  cu unul care mi-a spus: < Domnule,  eu  stăteam  în spatele d-tale şi AŞTEPTAM  ORDINUL,   să  ştiu ce fac:  îţi  pun PUMNALUL  în spate   sau  TE LAS SĂ  VORBEŞTI.  > Dar  nu era  vorba de mine,  personal,  ci era vorba de glasul  poporului, de glasul  adevărului. Adică  de posibilitatea   ca televiziunea să-şi  exercite în  continuare acest  rol. Dl  Voicu  a vorbit despre  istorie.  Păi asta este istorie!  ISTORIE CURATĂ.

Diaconescu:  E adevărat. Dar  ne putem gândi acum – să  spunem  -   că toţi aceşti  SECURIŞTI,  sau  oameni  înarmaţi  care stăteau  CU  CUŢITUL  ÎN  SPATELE  DUMNEVOASTRĂ,  erau  – să  zicem -   în  slujba  acelora care  dăduseră sau   încercaseră   LOVITURA  DE  STAT, şi aveau  grijă ca  dumnevoastră   să faceţi  SĂ  FIE  VICTIME, ca să  LEGITIMEZE  REVOLUŢIA ….   

Brateş:  Păi dacă n-a fost aşa!  N-a fost aşa!  Dacă n-a fost aşa, de ce să  spun  că  a fost  aşa?

 Ca să dau satisfacţie, cui? 

¤ 22/ 23 dec. Apărătorii  televiziunii: eroi  sau  victime?  

Voicu: D-le  Diaconescu, n-am  participat  la o revoluţie  ”de catifea”.   Noi  am participat  la o REVOLUŢIE  ARMATĂ.  Deci   vreau  să  vă  spun  că  de ceea ce este acuzat  dl  Brateş, mi  se pare o  chestiune puerilă,  uşoară, de oameni care n-au  participat  acolo, şi   îşi  spun  şi ei  părerea. Oamenii care au  venit  în  presă   - ştiţi dvs cum  au ajuns   oamenii  în presă  după revoluţie, amatori! 

Brateş:  Nu  toţi,  o parte!

Voicu:  O parte. Oamenii  au  scris cum  au  văzut  ei,  cum au  gândit  ei  lucrurile …

Brateş: Şi la comandă, unii  au  scris la comandă  …

Voicu:  Şi la  comandă,  normal. Vreau  să  vă  spun  că  dl   Brateş ARE  DREPTATE. În  noaptea aia plină  de   dramatism când  SE  MUREA, când  S-A TRAS  CU  ELICOPTERELE  în  noi, în noaptea de 22 spre 23,  s-a ciuruit  acolo un etaj  întreg  - vă daţi  seama.  Înregistrasem victime.  Unii  fugeau, au plecat acasă.  Deci   am rămas o  mână  de oameni acolo,  să  ştiţi.  Şi  e normal  că  într-o  asemenea situaţie,  devine ceva  îngrozitor. Normal  că aveam  nevoie de întărituri.  El  ce făcea, de fapt?  Apela la oameni  să  vină   să  opună REZISTENŢĂ. Asta făcea.   Dar  este  interpretat  greşit.

Diaconescu: Dar  uitaţi-vă,  am  un mesaj  care spune:  < Sunt  o victimă   de la televiziune, împuşcată din cauza d-lui  Brateş, care  este un  criminal.  Din cauza lui  am venit  la moarte, el ne-a chemat.>

Nu puteţi nega că  n-au  fost  răniţi sau  n-au  murit.  

Voicu: Dar  şi  eu puteam  să  fiu  rănit.Puteam  să fiu  mort. Dar  nu  se poate spune că  din cauza d-lui  Brateş.  S-a instalat  un  haos acolo. 

Diaconescu: Oamenii  se aşteptau  de la dvs să le spuneţi  să  nu  vină,  să  stea încuiaţi  în casă?!

Brateş:  Şi? Şi ce se întâmpla? 

Diaconescu: Asta e de fapt  marea întrebare a revoluţiei:  ce se-ntâmpla  dacă   nu ieşea nimeni  în stradă  după  22, ora 14, când Ceauşescu a plecat?

Brateş: Nu  se-ntâmpla nimic!

Diaconescu: Poate că    rămânea   Iliescu  la putere, şi  era în  regulă,  şi  nu mureau  atâţia …

Brateş: Cum  să vină el, dacă Ceauşescu  nu pleca? 

Diaconescu: După ce l-au  răsturnat  pe Ceauşescu …

Brateş: Dar  Ceauşescu  a fugit  pentru că erau  ZECI  DE  MII  DE  OAMENI   …

Diaconescu: Dacă  Ceauşescu a fost arestat  pe 22 - să zicem -  la ora 17,   dvs apăreaţi  la televizor,  anunţaţi  arestarea …  anunţai  ca lumea să  meargă  acasă …  mâine la   serviciu  …Iliescu  preşedinte …

Brateş:  Aşa putem  emite  7000 de ipoteze. Istoria   nu  se scrie cu  …ce s-ar  fi  întâmplat, „dacă”.. Oamenii  au venit  la televiziune pentru  o „cauză”, nu? ŞTIAU  CĂ  ACOLO  SE  TRAGE.  Şi-au  asumat  o  anumită răspundere.  Să  procedăm  prin  analogie: de ce se duc militarii  în  Afganistan? Unii  spun  că  numai  pentru bani. Eu cred că se duc  acolo  şi  pentru  o „ cauză”. Ei  când se duc acolo, îşi  asumă  nişte  riscuri. Când informam  oamenii  că se trage la televiziune, că  sunt  indivizi care trag  în  direcţia  televiziunii,  nu  ştiau  treaba asta?  Ştiau. Erau   informaţi.  AU VENIT  ACOLO  SĂ APERE  TELEVIZiUNEA.Deci  au venit  pentru  o  anumită „ cauză!” acolo. Haideţi  să  discutăm  dacă  tot  se vrea adevărul.  AU  MURIT  OAMENI  NUMAI LA  TELEVIZUNE?! 

Voicu: În toată ţara.

Brateş:  Cei mai  mulţi oameni  au murit  la televiziune?! Sau  hai  să discutăm  în termeni  juridici.   Nu  tot ce s-a întâmplat ”DUPĂ”, înseamnă  „DIN  CAUZA”.  Oamenii  au  fost  omorâţi  la televizune, Oamenii   au  fost  omorâţi  acolo, pentru  că  au  fost  APĂRĂTORI  AI  TELEVIZIUNII  şi  S- AU  OPUS,  unii  cu arma în  mână  - cum  povesteşte   Voicu  - FORŢELOR  RESTAURAŢIEI.  Asta înseamnă.  Au  fost  nişte EROI,  şi-au  asumat  această  răspundere,  să apere televiziunea chiar  cu  preţul  vieţii, şi  acum  spun că altul  este … CRIMINAL!  De ce au  venit  acolo, că i-a chemat  Brateş?!  Au venit  acolo  la  CHEMAREA  REVOLUŢIEI.

Diaconescu:   Asta înseamnă  că i-au  chemat  alţii.

Brateş:  Eu  nu  acuz  pe alţii,  pentru  că  AU AVUT  DREPTATE  SĂ-I  CHEME.

Voicu: Revoluţia a avut  şi  anumite  sloganuri: < Libertate te iubim,  ori  învingem  ori murim!  >  Deci  noi  ştiam  ce ne-aşteaptă. 

Diaconescu:  Corect.

 ¤ Noaptea de  22/  23.  Studioul  4:  provocările şi  jafurile securiştilor!

Diaconescu:  Hai  să  ne  întoarcem  şi la  episodul  cu  apa otrăvită.  Aşa dar  urmează  şi  nopatea 22 /  23, poreclită  şi  „ noaptea  generalilor ”,  şi  apoi  vom  vorbi  de ziua de  23, pentru  că acest  volum  se referă  la ziua de  23 decembrie. [ se derulează  caseta  din  Studioul  4,  cu  apelurile  lui  Brateş   ]

[ Brateş  ] <Vă  rugăm  insistent, în  interesul  nostru  al  tuturor, pentru  consolidarea acestei  victorii, să  dăm  dovadă de calm, de înţelepciune,  să  nu credem  toate balivernele care mulţi  FOŞTI  SECURIŞTI   - că nu mai  putem  spune că mai  sunt  securişti, AU  FOST DAŢI  AFARĂ  DE  POPOR   -    încearcă prin astea să facă  PROVOCĂRI, să  împiedice victoria,  s-o  umbrească. Aflăm  că  mulţi  securişti  s-au  dezbrăcat de hainele lor  şi  se dedau  la  JAFURI,  asta ca să  compromită  poporul.  Nu  putem  admite aşa ceva.  După  cum  aţi  văzut, TELEVIZIUNEA  NOASTRĂ  a revenit  la ceea ce trebuie să  fie:  O TRIBUNĂ  A  POPORULUI..  Poporul  să-şi  spună  gândurile,  cuvântul.  Nu  există  nici un fel de interdicţie cu  opiniile care se  emit de la acest  microfon, şi  nu va mai  exista. Sperăm  că această  victorie va  fi  consolidată.De aceea toată lumea  îşi  va  spune cuvântul. Avem la  dispoziţie  ziua de  azi,  ziua de mâine,  şi  pururi de-acum  încolo, pentru a ne spune cuvântul,  şi a hotărâ noi, cu  adevărat  destinele noastre.  Fiecare să-şi  confrunte opiniile cu  celălalt, şi  să se găsească  cele mai  bune soluţii.   Dar, este nevoie de linişte,  de calm,  de înţelepciune.[apeluri  intercalate cu  discursul  lui  Bârlădeanu]  [Brateş  ]:  < … se face un  apel  de la  spitalul  Fundeni,  să a ducă  sânge acolo   > [Voce ]: < Nu  există  sânge pentru  transfuzii,  nici măxar  pentru  bolnavii  aflaţi  pe masa de operaţie,  pentru  că  SECURIŞTII  AU  ARUNCAT  ÎN  AER    depozitul  de sânge. Vă  rugăm  să se prezinte donatori  voluntari... să meargă  imediat  acolo  >[…Bârlădeanu  întrerupt ….] 

[Brateş ]:  < Nu  avem posibilitatea să verificăm  autenticitatea, dar  vă  rugăm  să  fiţi  atenţi   se spune  că  ELEMENTELE  DUŞMĂNOASE, SECURIŞTII,  AU  OTRĂVIT  APA  la Sibiu,  la Timişoara. Apa trebuie fiartă  înainte de a fi  consumată.  Aceste lucruri  sunt  foarte importante. Vă  rugăm  fiţi  atenţi  în oraşele acestea şi  în alte oraşe,  unde, eventual,  se petrec asemenea lucruri. >

[…Bârlădeanu  iese din cadru ] 

 

¤ 23/24 dec. Alexandru  Bârlădeanu: PCR – inapt,  incapabil,  nedemn  să  guverneze.

 [ se produce o reanjare în cadru, este adus  cineva ]

[Brateş ]: În  mijlocul  nostru  a venit  Alexandru  Bârlădeanu    [ este aplaudat,  bravo! ] Să-l  aplăudăm. Vă  rugăm să ne permiteţi   SĂ-I  DĂM  ÎNTÂIETATE.   E l, imediat   după  Congresul al  IX-lea, a ţinut  sus  STEAGUL LUPTEI   pentru  libertate, pentru  ADEVĂRATUL  SOCIALISM, şi a avut  de suferit.Vă  rugăm  să-l  ascultăm  Alexandru  Bârlădeanu, academician, VETERAN AL  MIŞCĂRII  NOASTRE  REVOLUŢIONARE  > 

 [Bârlădeanu ]: < Compatrioţi! Iertaţi-mi  emoţia  cu care  vorbesc acum. După  10.000 de zile de arest  la  domiciliu, în care n-am  putut  ieşi  din casă,  păzit de 18  securişti,  e prima mea  ieşire în care vreau  să  exprim  mulţumirile şi  admiraţia  mea faţă  de poporul  nostru, care a reuşit  să  smulgă  din  mâinile tiraniei,  libertatea. Vreau  să  mă  adresez  acum,  în  primul  rând,  membrilor de partid. Partidul  Comunist  Român, de 20  de ani,  s-a făcut INCAPABIL  ŞI  INAPT  SĂ  GUVERNEZE. Pentru  că  partidul  S-A  PREDAT   în  mâinile  unui  singur tiran … >[ Voce ]: < A  fost  acaparat,  nu  s-a predat!  > [Bârlădeanu ]< A FOST  ACAPARAT  ŞI  S-A PREDAT, PENTRU CĂ   NU  A LUPTAT.>  [voce ] < N-a luptat  nici unul  >  [Bârlădeanu ] < Iar  acum,  după VĂRSĂRILE  DE SÂNGE, pentru  că  părerea mea este … > [Brateş – întrerupe … ]  [Bârlădeanu  ] < Iar  acum,  după  20  de ani de zile,  la vărsarea  aceasta în  sânge a poporului, PARTIDUL  S-A DOVEDIT  şi   NEDEMN să mai  guverneze. 

Unde este  Comitetul  Central?  Unde este aparatul  întreg  al partidului?  S-AU  DOVEDIT    INEXISTENŢI, CARIERIŞTI,  CORUPŢI. Dar  printre  sutele de mii de membri de partid, există  şi  oameni   cinstiţi, există şi  români  cinstiţi. Apelez  la ei  să se unească acum  cu  tot  poporul,  să  sprijine  această mişcare de eliberare,   care e o  sărbătoare dăruită de Crăciun, nouă  tuturor.

  Rog   să  fie linişte, să  fie pâine,  să  fie căldură, să  fie lumină! Nu  distrugeţi nimic din ceea ce este al  nostru,  al  tuturora.  Dovediţi   - aşa cum  au  arătat-o  prietenii  din  Cehoslaovacia, din  Germania,  din  Bulgaria -  că  suntem  un  popor civilizat, care ştie să-şi  croiască  viitorul  fără BRUTALITĂŢILE, fără VIOLENŢELE,  care  au caracterizat  conducerea de până  astăzi.Să  fim  permanent  convinşi …  > 

[Brateş ]: <Vă mulţumim … > [ este luat  de braţ  şi, în  aplauze, scos din cadru; apelul  cu apa  otrăvită  ]

¤ Miliţia – alături  de popor

[  se derulează,  în  continuare, caseta  ]

[Brateş ] < O  altă informaţie este că  oameni  - oameni?! nişte elemente iresponsabile! – atacă secţia de Miliţie de pe  Bulevardul  Ana Ipătescu.  I-aţi  auzit  pe MILIŢIENI,  SUNT  ALĂTURI  DE  POPOR. Ce rost  au  asemenea acte de vandalism?  Trebuie să ne păstrăm  demnitatea.  Aceste  apeluri care  se fac permanent  de aici,  de la acest  microfon, trebuie ascultate.  Altfel  nu  vom  putea  consolida  victoria şi  vom  pierde. > [ se termină  episodul   ]     

¤ Brateş:  Televiziunea – activitate preventivă,  defensivă

Diaconescu: Da, revenim  în studio.  Spuneaţi  şi  poezie despre apa otrăvită.   E clar   că  dvs citeaţi  şi  altcineva scria din regie.  Am văzut  şi acele bilete  cum le primeaţi,  de undeva din  spate,  nici nu  vă uitaţi  cine vi le dă. Dar  aţi  avut  inspiraţia   să  spuneţi  că  trebuie verificată  ştirea şi,  de asemenea,   aţi  semnalat  actele de vandalism  de la  Miliţie. Rămâne acest  document,  aţi  avut  inspiraţia  să  vorbiţi  astfel încât  să  nu puteţi  fi  acuzat  după  …

Brateş:  Dar toate aceste informaţii  aveau   un caracter preventiv, nu?  Nu aveau  nimic agresiv în ele,  nu?  Şi,  în  fond,  toată activitatea care s-a desfăşurat  şi la televiziune pe plan  militar,  a fost  o  activitate defensivă  şi  de apărare.  Ceea ce presupune  tot aşa,  prevenire.

¤ De ce Iliescu  şi  nu  Alexandru  Bârlădeanu?

Diaconescu:  Am  văzut  în imagini  pe Ilie Şerbănescu,  pe  Mihai  Tatulici,  foarte tineri pe atunci,   dar  apropo de primirea asta  a lui  Alexandru  Bârlădeanu,  ea a fost  la fel de  entuziastă ca la  Ion  Iliescu,  de ce nu  a rămas unul  ca Bârlădeanu  în  fruntea ţării?

Brateş:  Din cauza vârstei, cred, în  special. Şi  nu s-ar  fi angajat el la o asemenea chestiune. După  cum  ştiţi,  el  s-a retras.  Era un  om mai  în  vârstă  decât  ceilalţi. De ce l-am  prezentat  călduros?  Păi  am  şi  amintit  acolo, în treacăt,   că  la Congersul  al  IX-lea, când toată  lumea era   teribil de entuziasmată  de cugetările lui  Ceauşescu,  el   a spus: <..staţi  măi fraţilor,  cum este  cu  împărţirea venitului  naţional  în  fond de acumulare şi  fond de  consum,  că  prin asta   distrugem  nivelul de trai al oamenilor! >    EL S-A OPUS CATEGORIC,  PE FAŢĂ,  POLITICII  LUI CEAUŞESCU.[……..]

¤ Telespectatorii  întreabă,  Brateş  răspunde

Diaconescu: un telespectator întreabă  cum verificaţi   semnalale.

Brateş: Am  spus, cele cu caracter militar,  începând cu ora 19,  din  ziua de  22,  numai  cu  aprobarea Comandamentului  militar.

Voicu:   Dacă mi-aţi  permite, începând cu ora 11,  televiziunea română  s-a numit  TELEVIZIUNEA  LIBERĂ.Deci  nu se cenzura  nimic.  Normal  că  noi ne-am dat seama că  se pot  strecura şi  erori,  dar  atunci s-a luat această  măsură   ca oameni care văd altfel  lucrurile,  sau  le văd mai  bine, mai  odihniţi  - să  spunem -   ar trebui  să  fie puţin  mai atenţi  în ceea ce transmit. 

Diaconescu:  Dl  Onecea din Arad  vă  întreabă dacă e adevărat  că televiziunea era  a lui  Nicolski? 

Brateş: [ râd  amândoi  ]  Am mai  lămurit treaba asta …  Nu  sunt  Nicolski,  să  fie liniştit  … Ca în bancul  acela:   „ Nu  i  s-a dat,  dar  a furat ” Nu am nimic în comun cu  generalul Nicolski.

Diaconescu:   Tudor Burlacu,  revoluţionar din  Timişoara,  spune că  dl  Brateş  a fost  un om  dirijat de alţii.

Brateş:  Părerea dânsului.  N-am  fost  dirijat de alţii,  n-am făcut  parte din  nici un  complot – asta apropo  şi de teza loviturii de stat  -    sigur, nu  ştiu dacă la ora asta avem  şi  dispoziţia  sufletească  şi  timp  să analizăm  lucrurile astea în amănunt. 

¤  22 dec. „Moderatorii”   emisiunii:  Dinescu  … Brateş   

Diaconescu:  În  orice caz,  ziua de 22 a început  prin  Mircea Dinescu,  a fost  prima transmisie  …

Brateş: Caramitru, de fapt …Am lămurit-o.

Diaconescu: Dar  n-aţi  apărut  în  primele cadre …

Brateş: Eram  acolo, dar  n- am  apărut  în  emisie. Eram  80  de oameni în  jurul  lor. Acesta  a fost  şi  unul  dintre motivele  pentru care revoluţionarii aflaţi  în  Studioul  4  au cerut  sprijinul  unor lucrători  din televiziune să organizeze ceva acolo.  Nu li  se poate imputa  chestia asta.  Dimpotrivă.  S-au  orientat  foarte rapid  spre nişte profesionişti. 

Diaconescu:  Şi  pe urmă  COMUNICATUL  CĂTRE  ŢARĂ, l-aţi redactat dvs?   Cel care l-a citit  Mircea Dinescu,  prima  oară. 

Brateş:  Nu.  El  a citit  ce a avut  el  s cris acolo.  Şi  pe urmă  i-a spus PPROCLAMAŢIE, dar  nu  era.  Era ceva incoerent.  Şi  atunci le-am spus:  < Măi  fraţilor,  nu merge  aşa, haideţi  să facem  un text ca lumea!   >  Şi  am  plecat împreună cu  Dinescu, împreună  cu alţii, într-o cameră  alăturată, să  începem redactarea acestui  text. M-am  oferit  acolo, pentru  că asta era meseria mea, nu?  Dar  a fost  imposibil  Adică  nu  s-a putut   concentra Mircea Dinescu. Explicabil.  Nu  i se poate imputa  chestia asta.  Dar  eram disperat, pentru  că  pauza se prelungea.    Televiziunea a dat carton şi   muzică.  Aceste pauze,  pentru  mine,  erau  o  tortură.  Mă  gândeam  ce cred şi ce  simt  oamenii …  Deci …  el a declarat  acolo  că, în  condiţiile date, nu era posibilă   redactarea unei   PROCLAMAŢII  coerente,  cu  cap-coadă  şi  cu un  mesaj  foarte limpede. 

Diaconescu:  Interesant. Şi  din  motivul  acesta dvs   aţi  ajuns să  conduceţi  „ ostilităţile” în  studiou, pentru  că, altfel,  rămâneau  în  locul dvs … Ion Caramitru  sau  Mircea Dinescu, moderatori.

Brateş:  Eu  nu  spun  că  ei  n-ar  fi  făcut faţă,  ş.a.m.d. Dar   omul  n-a simţit  în  clipele alea că are forţa  necesară, capacitatea de a se concentra,   şi  atunci   am spus  să  vorbească  altcineva. Pentru  că  EL  A FOST  MODERATOR,  el dădea cuvântul. Şi  atunci  a dat  cuvântul  unui  muncitor,   lui  inginerul  cutare [ râde amuzat ]   şi  au  fost  şi alte luări de  cuvânt. Acum le luăm   ca chestii  comice,   atunci erau dramatice.

Diaconescu:  Haideţi  să vedem  şi  câteva  secunde  din acest  prim  discurs al  lui  Mircea Dinescu.   [ se dă caseta  cu care,  ar fi   trebuit  să  înceapă  vizionarea ]

[ Sergiu  Nicolaescu   ]: < … priviţi-mă, nu  sunt  nici  un  zmeu,  nu  sunt  nici un  Dumnezeu, sunt  un  român care VREAU. Şi  sub orice formă,  vreau  alături de noi,  SĂ  VINĂ  ÎNTREAGA, dar  absolut  întraga  POPULAŢIE. IEŞIŢI  ÎN  STRADĂ  ROMÂNI! Veniţi  aici laTELEVIZIUNEA ROMÂNĂ! Acum îl am  aicea pe  Mircea Dinescu, pe e care,  de asemenea,  din  păcate   nu  din vedere, ci  din auzite,  îl  cunoaşteţi  toţi.  Poftim …  >

[ Mircea Dinescu  ]: < Voi face un  scurt Comunicat  către ţară. Adepţi  ai  FRONTULUI  UNIT  DIN  ROMÂNIA. Muncitori, ţărani,  intelectuali  şi studenţi      în  mod special, cărora întreg  poporul  le mulţumeşte pentru sacrificiul  de sânge şi  viaţă  din aceste zile eroice, facem  din  nou  un apel,  că UN  PROGRAM  SERIOS    nu  se poate redacta DECÂT    cu  REPREZTENTANŢII  TUTUROR CENTRELOR REVOLUŢIONARE DIN  ÎNTREGA ŢARĂ,  cerem  tuturor românilor şi naţionalităţilor conlocuitoare  ÎNCRDERE  şi  NĂDEJDE  în  forţele noastre.  Păstraţi-vă  calmul  în  orice împrejurare.  Nu părăsiţi  posturile  de  televiziune, că-s foarte importante.   Diseară – să  sperăm  că  până  diseară  - apelăm la  conducerea armatei    câţiva REPREZENTANŢI    de frunte  să  se prezinte  AICI.  Ai ARMATEI    şi  ai   MINISTERULUI  DE  INTERNE.  Să  fie alături de noi.  Să  vorbească  armatei  şi  poporului, alături de noi.   Din  fiecare judeţ,  armata să  pună  la dispoziţia eroicului  popor din  Timişoara, şi  din  alte centre,  să pună  la dispoziţie elicoptere, avioane,  maşini, încât  PÂNĂ  DISEARĂ  SĂ  VINĂ   TOŢI  REPREZENTANŢII. Noi  nu  putem  aicea     [ suprapuneri de  voci ]   suntem  muncitori,  intelectuali … SĂ VINĂ  LA  TELEVIZUNEA  ROMÂNĂ, Vom face, vom redacta împreună  - nu  putem  noi  singuri  să redactăm   -[ suprapuneri de  voci ]     Poporul  a învins în  România”  > [ suprapuneri de  voci ]   < Să  continuie manifestaţiile! >  <Poporul  român  şi-a regăsit  prezentul  şi  viitorul!  > < Greva muncitorilor!  >  <Manifestaţii  şi  calm!  >  [ aplauze ]

Diaconescu  [ râzând,  amuzat  ]:   L-am  văzut  pe Mircea Dinescu  cum  făcea apel la calm,  dar el era extrem de  agitat. 

Brateş: Dar  el  A  CONFIRMAT   [ sic! ]  ce am  spus eu  mai  înainte  

Diaconescu:  Şi  Sergiu  Nicolaescu  îi  chema pe oameni  să  vină  la televiziune …

Brateş: Asta  a fost  ÎNAINTEA  MEA!  [ sic! ]

Diaconescu:   Şi  chiar  Mircea Dinescu  făcea un apel   SĂ  VINĂ  CĂ EI  NU  REZISTĂ  [ sic! ]

Brateş:  Să-i  numească   telespectatorii respectivi … CRIMINALI!  [ sic! ] Adică ne jucăm  uneori   cu  cuvintele [ sic! ]  şi  nu  ţinem  seama de  împrejurările de atunci,  nu? Ca să  spui  O  FRAZĂ  COERENTĂ  atunci, era un merit. [ sic! ]  După cum observaţi  acum această  secvenţă  cu  Mircea Dinescu. 

Diaconescu:   Dar dvs. VĂ  IEŞEAU    toate frazele  [ sic!  ]

Brateş:  Ăsta-i  păcatul meu. De aia mă  ţin  oamenii   minte că -mi  ieşeau  nişte fraze coerente    [ sic! ]  Acum glumesc.  Dar  mi  se pare şi nedrept   să se pună  pe seama mea numai  părţile astea – să  zicem  aşa -  discutabile,  controversate,  în  legătură  cu  desfăşurarea  revoluţiei. Şi este nedrept  lucrul  acesta.  Dar  asta este,  n-am  cum  să  influenţez  părerile oamenilor decât  prin asemenea   cărţi,  asemenea emisiuni,   dar  este foarte important   să  fie şi  oamenii  dispuşi  să asculte, şi să recepteze,  şi   să  fie sensibili la  argumente,  ş.a.m.d. Că dacă  cineva este „programat” să  spună  într-un  anumit  fel, 

 -   orice  „fluturaşul  în tramvai”  - el  tot  pe aia  o  ţine,   e  degeaba,  efortul este inutil, nu?

¤ 22 dec. Voicu:  Revoluţia - vremea  socotelilor!

Diaconescu:  Un alt  moment  în care v-aţi  descurcat  iar  foarte bine în ziua de 22,  a fost acela  a venirii  lui  NICU  CEAUŞESCU,  şi  acolo aţi  avut  prezenţă  de spirit.  Se putea întâmpla  orice,  nu?  De ex. SĂ- L  ASASINEZE   în  direct.  E cea mai  bună  dovadă…      Spunea şi  dl  Voicu  la un moment dat  că acolo  erau  dispuşi  SĂ  FACĂ  ORICE  oamenii  din  jurul  televiziunii, dacă   nu-i  liniştea dânsul; într-o  pauză ne-a spus asta dl  Voicu,  telespectatorii  n-au  prins-o, că  dacă  nu-i calamaţi  pe oamenii   din jur,  mai ales la începerea ostilităţilor,  puteau  fi LINŞAŢI  alde Teodor Brateş  sau  alţi  lucrători  din  TVR. 

Voicu:  Exact 

Diaconescu:  Dar  oamenii de ce voiau  să vadă  neapărat  sânge?   

Voicu: Erau  supăraţi. domnule,  după  50 de ani, în care comuniştii  i-au terorizat. Oamenii  erau  porniţi.  Venise VREMEA  SOCOTELILOR,  ce să mai  vorbim?!   Şi  când au  văzut  câte ASASINATE    au  avut  loc într-o  noapte, ce să facă?  Au venit ca spectatorii  acolo?  Nu!   Ei  au venit la o  REVOLUŢIE, d-le. Deci erau  dispuşi  să calce totul  în  picioare.  Şi  am  considerat  că  nu este bine să facem  acest  lucru,  şi  SĂ  ÎMPIEDICĂM  ORICE  VĂRSARE  DE  SÂNGE  în  continuare.  Partidul  Comunist  care avea  CADRE DE  REZERVĂ, cum este dl  ILIESCU  care era un  „reformator” 

-aşa cum  spune dl  Brateş, că era  cunoscut în mediile comuniste, da?  …

Brateş:  şi  internaţionale …  Internaţionale „ necomuniste” [ sic! ][ Diaconescu   îl  stopează  pe  Voicu ] 

¤ Nicu  Ceauşescu  la televiziune 

Diaconescu: Dar pe Nicu  Ceauşescu  cine l-a bătut, cine l-a înjunghiat? 

Brateş: El a fost  înjunghiat  în  apropierea Aeroportului  Bănesa,  şi  apoi  a fost  adus cu un  autobuz la televizune.

 Diaconescu: Dar  acolo,  în televiziune nu  s-a petrecut  nimic?  

Brateş:  Sunt fel de fel de variante. Că l-ar  fi  înjunghiat  dl  Puşcaş, dir adj al televiziunii, în  noaptea de  23 /  24  la etajul  XI  - asta apropo de ce trebuiau  să  fie revoluţionari acolo  şi de ce trebuia să   am o  stare de spirit  „ potrivită”, când ne simţeam  înconjuraţi de revoluţionari.  Dacă a reuşit  cetăţeanul acela să-l  înjunghie la etajul  XI, unde erau  şi  militari    mulţi  …

Diaconescu: Dar  s-a descoperit  până la  urmă? 

Brateş:  S-a descoperit.

Diaconescu:  Cine era? Dacă era revoluţionar acela care  l-a înjunghiat?  

Brateş:  Revoluţionar să  înjunghie?   mă  îndoiesc!  Ce motiv avea,  nu?  Nu  cunosc detalii. Aicea instituţiile  … Asta s-a întâmplat  la etajul  XI,  eu eram  în  Studioul  4. [ Brateş  schimbă  subiectul ]

 ¤  Meteahnă românească:  calomnierea

Brateş:    Dar   apropo de  victime, foarte multe  victime  au  fost  din  rândul  militarilor.   Pe ăştia i-am  chemat  eu acolo?!  

 Diaconescu:  Nu i-aţi  chemat.

Brateş: Au  fost  victime şi  din alte oraşe, în afara Bucureştiului? I-am  chemat  eu  acolo  ca să  fie omorâţi  oamenii aceia?  De aia spun:  sunt  nişte  CLIŞEE     - ca să  nu  spun altfel  -   care  au fost  LANSATE  INTENŢIONAT – şi asta trebuie spus o dată  -    că  aproape toţi oamenii   care  au  avut  un  anumit  rol, anumite merite, au fost   calomniaţi  după aceea,  maRginalizaţi,  ameninţaţi  - cred  că poate să  povestească  şi  dl  Voicu, din  propria experienţă, în legătură  cu treaba asta.   Adică, când s-au  dumirit  unii  că pot  să  ridice din  nou  capul,  să iasă  în  drumul mare,   au  început  această  acţiune sistematică, profesionistă,  de CALOMNIERE, de DENIGRARE,  a oamenilor care  au  avut  un  rol  pozitiv.  Eu  nu  spun  că n-au  făcut  şi greşeli, după  cum  am  făcut  şi  eu,  dar  cum  se judecă  lucrurile? Se judecă  lucrurile  punând în  balanţă  ce-a fost  bun  şi  ce-a fost  rău,  în  funcţie de împrejurări,  de comandamentele unui  anumit moment, ş.a.m.d., nu?  Cei  care şi-au  asumat  o  anumită  răspundere,  dl Voicu,  alţii, nu ştiu ce,  „ cu  voia dvs., ultimul  pe listă, eu  ” - şi aia e iarăşi  o  legendă, nu  a fost  chiar aşa   …

Diaconescu:  Aia cu  Ion  Iliescu? Dar  cum  a fost?

Brateş: Am dat în  carte … A făcut  un  anume gest  şi  că  el  s-a citat  ultimul  pe listă …  şi  unii  au zis de ce a făcut  aşa!?  Sunt  foarte multe lucruri  de astea  care  din  adevăruri  parţiale sau  chiar  neadevăruri,  cu  timpul   au  ajuns  adevăruri  absolute.  Se spune …< Brateş ăsta … cu verificările … > Dar  aţi  văzut, cum  eu am atras atenţia oamenilor să  verifice informaţia …că  sunt  provocări … Lucrul  acestea de ce nu  sunt  luate în  considerare?Aici  nu mai  pledez  pentru  mine.  Asta a fost, n-au  decât  să  mă  judece şi  să facă  tot ce vor.  Dar dacă  este vorba de a respecta adevărul, atunci  trebuie să  luăm  în  considerare toate elementele. 

¤Nicu  Ceauşescu  în  Studioul  4         

 Diaconescu:  Haideţi  să vedem  şi  momentul  cu  Nicu  Ceauşescu, cum  a fost  adus şi  primit  acolo  şi  apoi revenim  în  studio să discutăm despre cum  a fost  primit  de Teodor Brateş  şi  de toţi  ceilalţi.

[ se derulează  caseta, se vede cum  este adus de doi  revoluţionari; vociferări, rumoare, voci  suprapuse ] 

[Voci  ]: < eu  vorbesc >  <o  clipă  > < ţineţi-l acolo  într-o parte > [ Brateş ]:   <vedeţi  cine este aici  în  studio: este prinţişorul  moştenitor Nicu  Ceauşescu, cel care la recentul  Congres,  la această parodie de congres,  a cântat osanale tăticului  şi mămichii, cu neruşinare pur şi  simplu.  Sigur, nu  e cazul  să ne vorbească. Am  vrut doar  să  vă  informăm  că  A FOST  PRINS  şi va fi supus judecăţii  poporului. Trebuie să  fie judecat,  legal,  de către popor   > [ voce ]: < Corect!  > [ altă voce ] < Permiteţi-mi  să  vă spun,  stimaţi  concetăţeni,  că a venit  singur să se predea, l-au  adus trei  tovarăşi  care  sunt  aici  în spate. Vă  rog  să  poftiţi  aici  în faţă,  ca poporul  să  vă  vadă … > [ altă voce ]  < Să mulţumim  oamenilor care ne-au  înţeles şi  au  vrut  neapărat  să-l vadă  la televiziune, să  ştie toată  ţara,  că este  aici,  că  nu  sunt  zvonuri şl  că este arestat … ne-a mărturisit, în  momentul  când l-am  scos din maşină  că este Nicu  Ceauşescu,  şi  că a luat  ostatici  copii  …Ne-a mărturisit, uitaţi    >[ altă  voce ]: < Minte din  nou  cum  a minţit  întotdeauna …  > [ altă  voce ]  <L-am  arestat  la Băneasa …nu l-am  protejat,   l-am  adus ca să  vorbească   > [Voce B I?  ]: < Lăsaţi  asta pe seama judecăţii, legea va  stabili … >          [altă  voce ]: <Vă  rugăm, dragi cetăţeni,  dragi  prieteni, noi,   fiind că  suntem  umani, aşa ne-au  învăţat  moşii  şi  strămoşii  noştri,  nu ne vom da la nici un fel de act ostil  acestui prizonier.  Îl  vom trata ca pe un  prizonier care va  fi judecat  de către legile poporului  nostru …> [altă  voce  ] <…şi  după  faptele făcute … >  [ voce  B I? ]:   < …şi va veni  momentul   când vom analiza  faptele ce le-a făcut, şi  cu ce-i  vinovat, şi  cu ce este nevinovat. Dar  vă  rugăm  foarte mult  să  nu  cumva să  încerce cineva,  în  această  perioadă,  să se dea la acte  care sunt  necontrolate …Noi  îl  avem  aici  lângă  noi … > [voce ]:< Noi  oricum l-am  salvat.Noi  l-am  adus aici  întreg!   > [ vocea B I? ]:   < a mărturisit  că a plecat  de la Sibiu  şi a dat  ordin  comandantului  să  nu tragă  …  > [ voce ]: < Minte!   > [ voci  suprapuse, unii vociferează, cer  să  vorbească;  alţii  spun  că nu; trag de el  în  toate părţile … îl  scot  din  studio  ] 

Diaconescu: Revenim  în  studio. Ăsta a fost  momentul. L-aţi  făcut  „prinţişor”.

Brateş: Dar  nu era aşa?  Nu era  dinastia  Ceauşescu?

Diaconescu:  Dar de ce nu l-aţi  lăsat  să  vorbească?

Brateş:  Luasem  o  DECIZIE   înainte,  cu acordul  revoluţionarilor  din  studio,  ca nici un  membru  din  Comitetul  Politic  Executiv SĂ  NU  VORBEASCĂ.  O încercare de a vorbi  a fost  acea a lui  Dumitru  Popescu,  zis Dumnezeu, el  a provocat  acest  moment, şi i-am  întrebat: < Vreţi  să  vorbească?  >

 < Nu, nu,  nu! >  Şi-am spus atunci:  < avea ocazia să  vorbească acolo,  în Comitetul  Politic  Executiv,  să prevină  nenorocirile care  s-au  petrecut. Ei  trebuie să  vorbească  în altă parte, şi  să dea seama pentru faptele lor. >

Diaconescu: Şi de aceea nu l-aţi  lăsat  nici  pe Nicu … să nu  spună  cine ştie ce pe acolo …  

Brateş: Păi da. După aia a fost  procesul  cu el  şi  s-au  difuzat  ore în şir, zile în  şir, lucrările în care  el  s-a putut  exprima,  şi  n-a fost  nici un fel de problemă.  Atunci,  în  atmosfera aceea … de aceea  vorbesc tot timpul de  condiţii  de loc şi  de timp.  În atmosfera aceea,   asta era conduita,  impusă  de oameni, de revoluţionari.  

¤  22 /  23 dec.Televiziunea  sub dublă  comandă: a armatei  şi a  securităţii.     

Diaconescu:Ajungem  acum  la noaptea  de 22 spre 23,  care are un  capitol  aparte  în cartea dvs.

Brateş:  Sunt  mai  multe capitole  cu  „ noaptea generalilor”  - I, II, III  - pentru  că,  în  anumite tronsoane orare s-a petrecut ceva,  în alte tronsoane orare  unde erau  generalii  GUŞĂ  şi  VLAD,  de pe CASETELE   pe care le-am  văzut  la  ARHIVA  MULTIMEDIA    de la TVR  şi  după  o carte a lui  Pavel  Coruţ,  care a prezentat  destul de  sistematic -  nu mă refer la interpretările lui  -  a prezentat  sistematic şi  fidel  TEXTELE   copiate după casete. Aici,  în legătură  cu  „noaptea generalilor”  -  mă  gândesc la g-ral  Guşă, care a murit -     sunt  destule lucruri  interesante, ca să  nu  spun  altfel. 

     Există refuzul categoric al  lui  de a primi  ajutor „frăţesc”, ceea ce reprezintă, categoric, un  merit,  şi eu  chiar aş  spune UN MERIT  ISTORIC  - ştiţi la ce mă refer când spun   de „ ajutor frăţesc” -   după  cum  există  foarte multe SEMNE  DE  ÎNTREBARE   în legătură  cu decizia lui de a fi  la  CC, şi  nu la  Statul  Major  unde avea toate legăturile,  toate posibilităţile, de a comanda armata. Pentru  că el,  de fapt,  în urma morţii  lui  Vasile Milea, era comandantul  armatei, conform legilor, regulamentelor ş.a.m.d.era prim-adjunct  al ministrului  şi  şeful  Marelui  Stat  Major.  Guşă recunoaşte  - a recunoscut  mai  târziu  -  că a făcut  o  foarte mare  greşeală   să  rămână  acolo la  CC, şi  să nu stea acolo unde  îi era locul, la Statul Major.  De aici,  o  serie de încurcături. 

      Pentru  că, de fapt,  a existat cel puţin  o  DUBLĂ  COMANDĂ  A  ARMATEI:  pe de o parte generalul  Stănculescu care vorbea la Minister, unde avea mijloace de comunicare, pe de altă parte, generalul  Guşă care vorbea la telefon  cu  unii,  cu alţii,  nu  se ştie exact. Prin urmare a fost  o eroare care trebuie subliniată, menţionată,  pentru  că de aici  au   izvorât  o  grămadă de  ÎNCURCĂTURI, de INCOERENŢĂ în decizii,  DEFICIT  de  coordonare ş.a.m.d. 

Diaconescu:  Şi asta s-a simţit  şi la dvs în  studiourile televiziunii? S-a repercutat  în vreun fel? 

Brateş: Da, s-a repercutat  într-un  fel,  pentru  că,  de pildă cpt. de rang I CICO  DUMITRESCU, venea în  emisie şi  transmitea nişte ORDINE  ale generalului Guşă. Generalul  Guşă  a negat  după aceea că  a  trimis asemenea ordine. În discuţiile cu Constantin  Bebe Ivanovici     - cu care  am scos o carte  interviu   destul de lungă  - a rezultat  că el a asistat   la convorbirile telefonice ale lui  Cico  Dumitrescu   cu generalul  Guşă, când acesta i-a spus  ceea ce a transmis pe  post. 

     Apoi  este vorba de Declaraţiile pe care le-au  făcut  generalul  Guşă  şi  generalul  Vlad. Şi  aici  sunt  tot felul de variante;  n-avem  timp   să intrăm  în detalii. Dar eu  am  simţit  nevoia  imperioasă, care am  transmis-o  la etajul  XI, să  vină  în  studio  cu  reprezentanţi   cu  autoritate,  ai  ARMATEI   şi  ai SECURITĂŢII, şi  să  spună despre ce este vorba.  N- AU  VENIT!  G-ral Guşă, e adevărat,  a venit   în  televiziune, dar  în  dupăamiaza zilei  de  22.   Exista şi  posibilitatea ca la CC    -  din  moment ce au  fost  filmaţi -  ca declaraţiile lor să  fi  fost  înregistrate pe casete,  şi casetele să se  transmită  apoi  la televiziune. NU S-A  ÎNTÂMPLAT  nici lucrul acesta!

¤ 22 / 23 dec.  Teroriştii

      Abia spre dimineaţă,  am  primit  prin radio,  înregistrarea a DOUĂ  MESAJE, un  mesaj  al  g-ralului  Guşă,   şi un  mesaj  al g-ralului  Vlad.  În carte, fac  analiza acestor mesaje,  şi  subliniez  câteva lucruri. G-ral Vlad  spunea  < elemente fidele clanului  Ceauşescu   >. Păi  când comandantul  Securităţii    face afirmaţia că  există  ELEMENTE  FIDELE  ale clanului  Ceauşescu,  elemente care trebuie neutralizate, cel puţin,  atunci ce să  zicem  noi  în  legătură  cu  tot ce se întâmpla în  jurul  televiziunii?   Numai  că declaraţia  g-ralului  Vlad  a avut destule  AMBIGUITĂŢI, nu  a fost  suficient de tranşantă,   în   sprijinul  revoluţiei.  Un  alt  aspect  foarte important:  g-ralul  Guşă a recunoscut   că era într-o  CRIZĂ ACUTĂ  DE  INFORMAŢII. Păi dacă  şeful  Marelui  Stat  Major,  şeful  armatei,  era în  criză  acută de informaţii,  noi  în ce situaţie eram?   Mai departe:  dădeau  o  serie de ORDINE, din care rezulta  foarte clar  că  unităţi ale armatei  sunt  ANGAJATE  ÎN  LUPTĂ  … nu  cu  1, 2, 3  TERORIŞTI   - şi asta este o temă, dacă  au  fost  sau nu „terorişti”, ca şi  cum  cei care trăgeau  erau  altceva decât  terorişti!  Prin  urmare, noaptea aceasta a generalilor  prezintă  foarte multe  aspecte interesante   din care, unele dintre ele pot  explica ce s-a întâmplat  în  noaptea respectivă  şi ce s-a întâmplat  în  zilele următoare

Diaconescu:  Să  privim acum  câteva  scurte secvenţe, ce s-a filmat  atunci, din  „noaptea generalilor”, şi  apoi  ne întoarcem  în  studio, pentru a se vedea ce s-a întâmplat  pe 23,  ziua  şi  pe urmă   până  pe data de  24, o  să ajungem  în  finalul  întâlnirii  noastre,  dar  şi  în   finalul  carierei  - să  zicem aşa -  de  „ moderator   principal”     al  TVR-ului,  dl Teodor Brateş,  la vremea respectivă.

¤22 / 23 dec.  Noaptea generalilor”: Guşă  şi  Vlad 

[ se arată  secvenţe din caseta cu  g-ralii  Guşă  şi  Vlad;  recomand   caseta sau  doc.transcris de Coruţ sau  Brateş. Aici  câteva  întrebări,    câteva  comenzi, câteva expresii  pentru  a reda atmosfera   ] 

  <M-aţi  înţeles?  Unitatea la care vă referiţi   are un  comandant; mergeţi  împotriva lui  >  < Ce tancuri  să  vă trimitem,  dle?  Unde în faţa dvs?  Şi ce să  mobilizăm?  > Vlad:   < Vă  rog  să trataţi  cu  tov, g-ral  Guşă! > Guşă:  < Ce treabă  ai  acolo?  Uite,  mai  pregăteşe-mi  nişte transportoare blindate,  1-2 să  acţioneze în  zona Palatului,  2 să le ai  în rezervă permanent să  ştiu de unde pot să le iau  să acţionez   >   < Cine-i de vină  că  nu  s-a gândit  nimeni la treburile astea?!    >  < Daţi telefon  la ministrul  Apărării  acolo…  >  Vlad:     < Aici  este generalul  Guşă  şi  cu mine. Păi  eu  comand acum.  Aveţi ceva deosebit? Un  moment. Poftiţi  tov. general…  >  Guşă:  <Generalul  Guşă. Dle, treceţi  normal  la atac, activităţile tactice,  aşa cum  s-a arătat la televizor. La revedere   >

¤ Televiziunea – rol  covârşitor în  revoluţie  

Diaconescu: Aţi  văzut  cum  comanda generalul  Guşă:  aşa cum  s-a arătat la televizor, aşa să facă.

Într-un fel,  vedeţi, televiziunea era considerată „ceva” chiar de către  şefii  armatei, deci  şi  ei o  luau  în calcul,  şi, probabil,  prin televiziune,  conduceau  şi  ei. Sau ce vedeau la televizor … 

Brateş:  Da, parţial aşa este. Dar  după  aceea, au pus pe seama televiziunii  toate relele care  s-au  întâmplat  în revoluţie,  nu  numai  pe seama mea,  când  TELEVIZIUNEA,  cu  ajutorul  revoluţionarilor  - că fără asta nu  se putea -    A AVUT UN ROL  COVÂRŞITOR ÎN  ISTORIA REVOLUŢIEI.

Voicu: Dar aici, ar trebui să facem  o  precizare,  dle Diaconescu. Astea-s numai  imagini din  televiziune 

Diaconescu: Evident. Mai  sunt cele de la CC …

Brateş: Mai  mult decât  atât. Unii cred  că  alea au  fost   în transmisie directă! Mi  s-a imputat.   Păi dacă dădeam  atunci  aceste  imagini  în  transmisie directă, ce se întâmpla în ţara  asta?!  Aşa cum  dvs mă  întrebaţi  ce s-ar  fi  întâmplat  „dacă”, comit  şi  eu aceeaşi  greşeală.  Dar  asta este.  Acolo  exista  O  DERUTĂ mai mare decât  în  Studioul  4!  

 Diaconescu:  Da, şi  prin ceea ce a surprins camera de luat  vederi, în  noaptea asta a generalilor, în  biroul  CC, ne putem dea seama  de ce a ieşit  tot  HAOSUL   acesta la  revoluţie, de ce AU MURIT  TINERII   la  Otopeni, de ce …

Brateş:  Sigur că da,  fiecare   trebuie  analizat, cu toate datele,  cu  probe, nu  aşa cu cai verzi  pe pereţi,   că  „mi se pare”,  că „am  impresia”, că  „se zice că”  ş.a.m.d. Aici  JUSTIŢIA  trebuie să  intervină  şi ar face foarte bine  să clarifice lucrurile,  să nu  rămână  aşa

Diaconescu: Dar vedeţi  şi  circuitul acesta  Dvs vă venea o  ştire   -  să  spunem de la revoluţionarul    Voicu  - o ştire aiurea,  dvs o  citeaţi  pe post, generalul  Guşă   sau  Iulian  Vlad o vedea la televizor  şi  zicea u … a vin trupele  spre Bucureşti  … atăcaţi-le!

Brateş:  Nu, nu!. Cine o  să  citească  această carte,  şi  cine a avut  posibilitatea să   înregistreze casetele, îşi  dă seama că   INFORMAŢIILE  de acolo  NU ERAU  PRIN  TELEVIZOR, ci  transmise de comandanţi  de unităţi,  de armate,  din teritoriu.  Nu. 

¤ 23 dec.  Ajutorul  solicitat Ambasadei  Sovietice …       

Diaconescu: Ce s-a întâmplat  pe  23,  ziua?

Brateş: În ziua de  23 au  continuat  ATACURILE  împotriva televiziunii. De fapt  atacurile au   continuat  şi  în  zilele următoare. A fost acea  ŞTIRE  CONTROVERSATĂ   în legătură  cu CEREREA  adresată  Ambasadei  Sovietice  de a se acorda AJUTOR.  Eu  am cerut  să nu  se mai transmită  această  ştire,   tocmai plecase aşa într-un  loc ca orice om,  aşa … nu  s-a putut descoperi  CINE,  CUM,   CE FEL,        dar asta  e iarăşi  o treabă care  mă depăşeşte.  S-au  făcut  anchete … putea să  se lămurească   şi  chestiunea asta  … dar,  pe fond,  toată treaba asta cu cererea de ajutor,   era lipsită de obiect.  Pentru  că era limpede că  nu  se vor  angaja sovieticii   sau  alţii,   într-o  acţiune militară  aici,  pe faţă  -   să  spunem -  în  România. Era  experienţa din  Cehoslovacia care a fost repudiată  chiar  în  luna decembrie’89,  experienţa din  Afganistan,  experienţa din’56   din  Ungaria,  ş.a.m.d.   Există  acum  documnente în care ambasadorul  SUA  la Moscova  a discutat  cu un  adjunct  al  ministerului de Externe  şi  un  amabasador  a spus că   SUA  n-ar  avea nimic împotrivă dacă trupele Tratatului de la Varşovia  ar  interveni  în  România, caz  la care adjunctul  acesta  a dat  un  răspuns categoric; apoi declaraţiile lui  Şevarnadze, care era ministru de Externe a URSS, care, de asemenea,   a respins   sugestia părţii  americane;  există    mărturii  chiar  şi  ale secretarului de stat al SUA;  chiar  şi  Busch  discutând cu  un general Moisev ( omologul  lui  la MSt M ), a primit  răspuns că asta nu  e o chestie care să  fie tratată  între cei   doi generali, ci  este  o  chestiune  care depinde de decizia factorilor politici;  Gorbaciov la Congresul  Poporului  - sau  nu  ştiu  cum se numea   Parlamentul  pe vremea  aia – a făcut o declaraţie  în care l-a pomenit  pe generalul  Guşă  că a refuzat  acest  ajutor. Deci aici  sunt  o  grămadă de  lucruri  care,  pe bază de documente, de  mărturii,   eu le-am  pus cap la cap, în aşa fel încât  cititorul   să aibă  posibilitatea să-şi  formeze singur părerea.  De altfel, vă  spun  cinstit  acuma, eu n-am  interesul  să  spun  prea multe detalii, ca să   se mai  vândă  şi cartea.

¤ 25 dec.  „Debarcarea”  lui  Teodor Brateş.

Diaconescu:  Ce s-a petrecut  - în  câteva propoziţii  - în  24,  şi  cum  aţi  fost  înlăturat?  

Brateş: Asta este o poveste cam  lungă  şi cred că   trebuie să  apară  în  volumul  III, ca să  lămuresc. Chesiunea are şi  multe necunoscute,  dar practic s-a întâmplat  în felul  următor:  pe 25 dimineaţa, un revoluţionar  - care era considerat  chiar liderul  „Grupului de sprijin”, Teodor Holban, dacă  vă  aduceţi  aminte de el  -  a spus că  s-a pus  O BOMBĂ   în  Studioul  4  şi  să  evacuăm  lumea din  studiou, şi   să  vină geniştii  acolo, să cerceteze ş.a.m.d.  Într-o  perioadă de timp  suspect de scurtă,  a fost  invitată  lumea din  nou  în  studiou, şi  în  studio erau  acolo: maşinişti,  cei care cară decoruri, electricieni, tot ce vrei  din  personalul  auxiliar,  şi vreo  doi redactori.  Şi  atunci  una dintre regizoare  ( care a murit  ), Olimpia Arghir,  s-a dus la pupitru  şi  a spus: < Ce se-ntâmplă? Brateş  şi-a făcut  datoria,  după  zilele astea  este obosit   -ceea ce era cu  totul de neînţeles   cum puteam să  fiu  după  3 zile!   -  şi PROPUNEM  SĂ  FIE  ÎNLOCUIT >  Şi  a propus un  „comitet  director”  format  din patru   colegi  de acolo,  doi  din redacţia  „Actualităţi”, doi   din alte compartimente,  şi  cu asta s-a terminat   povestea.  

Diaconescu: V-au debarcat  în felul  acesta. Dar ce nu le convenea? 

Brateş:  Păi  nu  ştiu.Asta ei  ştiu  …

Diaconescu: Ne puteţi  spune ce s-a schimbat  în  stilul  televiziunii, începând cu  24 decembrie? 

Brateş:  Eu  zic că n-a fost  o  schimbare evidentă,  poate au  fost  nişte accente,  aşa, mai  discutabile … Cursul  devenise IREVERSIBIL    şi   eu  nu cred  că mai  putea spă facă  cineva altceva,  decât  SĂ  SLUJEASCĂ  REVOLUŢIA.  Eu n-am   luat  chestia asta drept  o dramă, o tragedie,  dar sigur că m-a afectat,  mai ales că  puteam  să  dorm  2-3 ore, şi  să revin  să fac treaba asta.

 ¤  Casetele  cu  procesul  şi  execuţia cuplului Ceauşescu

Diaconescu:  Şi  aţi  fi  putut  transmite procesul  lui  Ceauşescu  …

Brateş: Cel  puţin  la chestia asta, de asta am  scăpat!   Nu  mai pune nimeni  pe seama mea  cum  s-a prezentat, ce …

Diaconescu: Ne-aţi   fi  explicat  acum  de ce  lipseşte  secvenţa aceea  din  execuţia lui  Ceauşescu …

Brateş: Nu m-am  ocupat de asta. Dar a  fost  un  alt  moment, dacă vreţi  să  vă  spun.  Când s-a dat  prima dată  caseta aceea de  4-5 minute, a fost  o revoltă generală.  Lumea voia să-i vadă  pe cei  doi  morţi.  Şi  spunea că televizunea manipulează,  ascunde imaginile în legătură  cu treaba asta,  şi  au venit  mii  de oameni acolo,  să ia cu asalt  televiziunea.  Vă  aduceţi  aminte? Au  fost  nişte scene dramatice în  Studioul  4, cu  fraţii  Chirănescu,  căpitanii aceia,  au  pus  calaşnicov –urile  pe Sergiu  Nicolaescu, e o poveste destul  de lungă. Dar  chestiunea principală  era că   nu  se vedeau cei  doi  morţi. Şi  atunci  l-am  întrebat  pe  Gelu  Voican Voiculescu:  < domnule, nu  sa-u  făcut  şi  fotografii?  > 

< Ba da, s-au  făcut   > mi-a răspuns  Voican.  <Atunci haideţi  să  tragemm  cu  o cameră  fotografiile, şi  dăm  imagini  astea  > Şi  atunci  s-a  dat  aşa şi lumea s-a mai  potolit.

¤ dec.’89. În  culisele televiziunii 

Diaconescu: Haideţi  să vedem  acum  câteva secvenţe cu  haosul  din televizune,  filmate cu alte camerede vederi  decât cele obişnuite,  undeva în  spate, faţă de ce vedeau  telespectatorii,   în spatele studioului,  în regie,  în celelalte încămperi ale televizuinii.  Să vedeţi  şi  dvs ce se întâmpla,  pentru a înţelege mai  bine  în ce atmosferă  a trăit  Teodor  Brateş  şi  cu  Mihai  Voicu  - din partea revoluţionarilor -  în acele momente. [ se  dau  imagini de pe casetă: înghesuială,  mişcare, vacarm; oamenii  mişună,  se strigă;  civili,  militari, unii  cu   aparate;   redau  doar câteva  frânturi  …  ]  

  <Nici  noi  nu ştim,  o  să anunţăm    >   <Dl  Iliescu, vă  rugăm  să veniţi la telefon  urgent    > 

< Dl  Iliescu,  la telefon,  vă caută radio       >  < Vinee!  >   <  Facem cultul  personalităţii   > 

< Care judeţe spuneaţi  că  s-au mai  normalizat? >  <Puneţi în  apel   şi  acte de vandalism  şi  huliganism  >   < Radioul   anunţat  prin  porta voce să se predea   > < Daţi  cadru  prin tăiere   >                 < Rradioul  este somat  să se predea    >    <Daţi  banderole la  lumea din televiziune   >   < Dragi telesectatori,  facem  apel  la  populaţie  să  vină  la televiziune, cu  alimente ce au  prin casă,  cu  orice oamenii aceştia stau de  azi  dimineaţă  şi  vor sta în  continuare,  să păzească televiziunea  >  <La Bacău  şi  Tulcea am fost  anunţaţi  că  situaţia este în mâinile poporului  şi  ale armatei     >   <Repetăm  apelul  pentru  radio, care este în  pericol. Toţi  cetăţenii  din  zonă  …  >  <Armata este cu  noi, ne-a apărat  şi ne apără!   >

Diaconescu: Revenim  în  studio. Aţi  văzut ce se petrecea  în  culise;  o cameră de luat vederi, a Securităţii  sau  cine ştie a cui era, un  camerman amator care a filmat  toate acestea;  şi  Petre Popescu  care stiga mai tare decât  dvs … şi era acea doamnă care le spunea …

Brateş:  …  Sper că  foarte mulţi telespectatori  au  înţeles ce s-a întâmplat  atunci, şi  nu  vor mai  acţiona -  să  spunem – numai  emotiv.  

¤ Martie 2005.  Mesaje de la telespectatori   

 /  Un  domn  Marius Popa  ne spune că  dânsul  la recunoscut  pe NICU  CEAUŞESCU   la capătul  lui 131 şi l-a apărat; cine l-a înjunghiat  nu  ştie să ne spună  deoarece era multă  lume în  jurul  său.

/  Un  domn  Cristian   Emilian vă  întreabă ce ştiţi  despre  SIMULATOARE  din  timpul  revoluţiei?  

 Brateş: Erau  foarte multe.  Şi  unii  spun  că acesta e un  argument  că n-au  existat  terorişti.  Dar   ăia care  au  pus în  funcţiune simulatoarele, ce erau? 

/  Un  domn  Liviu  Popescu  vă  întreabă  pe dvs dle Brateş: CORNELIU COPOSU,  pe 22 decembrie,  a vrut  să intre în televiziune,   dar  nu l-aţi  lăsat  dvs.

  Brateş:  Nu-i adevărat! Eu nici nu l-am văzut, dar  nu despre asta-i  vorba.Eu redau  în  primul  volum  spusele lui  Ion Diaconescu  în legătură  cu  toată treaba aceasta,  şi  nu.. nu  corespunde adevărului.

 N-a venit  pe 22.    Iar  cel care i-a promis că-l bagă  - că stătea la coadă la Pangrati – că-i facilitează  intrarea,  a fost  Ion Caramitru, care nu i-a mai dat  nici un  răspuns.

Sunt  fel de fel de versiuni  cu treba aceasta, dar  nu  au  existat  nici un fel de restricţiuni, cel  puţin  în raza mea vizuală. De altfel,  reperezentanţi  ai  partidelor istorice au  vorbit  şi  în zilele în care coordonam  şi  eu  activitatea.  Au  vorbit  ofiţeri de securitate,  ofiţeri de miliţie,  a vorbit  toată  lumea.

  Au fost  perioade, în  23 şi  24,   când practic nu  ştiam cu ce să facem  emisiunile.  Pentru  că cei  ce se înghesuiseră în  Studioul  4,  pe  22 decembrie,  au dispărut ca prin farmec, când au  început  împuşcăturile. A fost  o  CRIZĂ ACUTĂ DE  PERSONALITĂŢI.  Când apărea câte unul,  îmi  venea să-l  prind în braţe. 

¤ Martie 2005. După  15 ani: mărturisiri despre Revoluţie

Diaconescu: Dar  pe 25, eraţi acasă şi priveaţi la televiziune? 

Brateş:  Nu,  am  fost   în studio.  Şi am  încercat  să mă  bag acolo. Dar  colegii  aceştia care  deveniseră   membri ai  Comitetului  director, mi-au dat  o  însărcinare nemaipomenită:  să mă  ocup de echpele de filmare.   Iar  după  2-3 zile –trebuie să  spun şi asta -  au cam  dispărut  membrii  Comitetului  director,  şi  Olimpia Arghir,  care a considerat  că m-am  odihnit  între timp, mă  întreba pe mine ce să facă. 

Diaconescu: Şi  în ce moment v-au  exclus din  TVR?

Brateş:  Nu, NU M-AU  EXCLUS  din  TVR. E o poveste întreagă,  o  voi  spune în  vol. III.  M-am  pensionat.Şi  foarte bine am făcut, că nu mi-am  legat  numele de foarte multe lucruri  urâte care s-au  petrecut  după plecarea mea.  Eu m-am  pensionat  la 30 martie 1990, exact  la 100 de zile de la revoluţie. 

Diaconescu:  D- le Mihai  Voicu, dvs … la ce dată  aţi plecat  din televiziune?

Voicu: Când  AM  FOST  ALUNGAT.  La 25  decembrie.  Un  episod  foarte interesant: acel  domn  care, sincer să  fiu, îl arestasem în acel moment,  Petre Constantin, preşedintele TVR,  pe data de  27, când s-a instalat  domnul  Iliescu   -  cu care se cunoştea, bine-nţeles -  mi-ar fi  spus  la plecare cam aşa:   

< Ce, dl Voicu, vedeţi,  după  patru  zile LUCRURILE   STAU  ALTFEL!  > 

REGRET   pentru  faptul  că   M-AM  IMPLICAT în  această    REVOLUŢIE  personal.  Vreau  să  vă  spun  sincer că  mi-a lăsat  UN  GUST  AMAR    tot ce am  văzut  eu  acolo. 

Dar vreau  să fac o  precizare:  chiar  cu acest  gust amar,  pentru  mine  A  FOST  O REVOLUŢIE.

Este foarte interesant,  pentru  prima dată  în  istorie, O REVOLUŢIE  ANCHETATĂ.

Eu  nu-mi imaginez  cum  vine chestiunea asta.  Deci revoluţia a triumfat  şi  acum  o  anchetează.  Oare cine sunt  aceşti  domni?

Diaconescu: Dvs regretaţi  că aţi  stat  acolo,  în  studio, în direct, timp de   trei  zile şi  trei nopţi? 

Brateş: Nu. Nu. Chiar  sunt recunoscător destinului   - dacă numai destinul a acţionat  aici  şi  nu  şi  alţi factori -  că  am  avut  această  posibilitate.  Consider  că mi-am  răscumpărat  prin asta o  grămadă de păcate   din  activitatea mea jurnalistică  antedecembristă,  şi  că am putut   trei  zile – trei  zile  decisive pentru    evoluţia evenimentelor, pentru  VICTORIA  REVOLUŢIEI  -  MI-AM  FĂCUT  DATORIA.

Diaconescu:  Vă  mulţumesc  pentru participarea din   această  seară …

Voicu:  Mă  aşteptam  să mă  întrebaţi de ce regret.

Diaconescu: De ce regretaţi?  A  fost  lovitură de stat  sau  nu?

Voicu: E o chestie combinată,  aşa …a ieşit  mai  bine.  Este normal  să regret  pentru  că, după revoluţie s-a instalat  o  PSEUDO- DEMOCRAŢIE în  România şi  această revoluţie a scos la  suprafaţă  TOATE  GUNOAIELE, să  spun aşa.  Mie  ÎMI ESTE   LEHAMITE  ceea ce se întâmplă  în ţara asta.   Eu dacă  ştiam, nu mergeam acolo  să-mi  risc viaţa,  să  văd după  15 ani, în ce situaţie a ajuns această  ţară.  Deci  toţi  profanii  şi  toţi  hoţii  şi-.au  făcut  loc cu  coatele,  prin telefoane,  prin  intervenţii,      şi-au  pus mâna pe funcţii-cheie în  ţara asta.   Domnul  Iliescu ar trebui  să privească  mai  atent,  sunt  foarte mulţi care  au devenit  mafioţi  după  aceea, şi  uitaţi CE- AU  FĂCUT  DIN  ŢARA  ASTA!

EU  NU VREAU  SĂ TRĂESC  ÎN ŢARA ASTA, să plătesc 20 MILIARDE  DATORIE, bani  încasaţi de bandiţi  şi de hoţi.

Diaconescu: Vă referiţi  la datoria externă a ţării?

Voicu:  Da. Dar  cine a făcut această datorie,  Voicu  Mihai  sau   Brateş?  Au zis că e libertate, şi    rmânii  au  înţeles să  fure!   De la mic la mare!  Vă  rog  respectuos, dacă  aveţi  amabilitatea,  să faceţi  o  emisiune cu  revoluţionari adevăraţi, şi care nu  s-au  îmbogăţit. N-au  luptat  ca să se îmbogăţească,  prin devalizări de bănci,  prin  distrugere  de CAP-uri  ş.a.m.d.  Iealurile noastre au  fost  cu  totul altele.

Să  se facă  într-adevăr în  România economie de piaţă,  dar  nu  să te duci  să faci  împrumut  la bancă  şi  să te duci  cu banii.  Şi să nu   întrebăm  cum  s-a  făcut  primul  milion?   De ce nu mă  întrebaţi  de ce  n-am  furat  şi  eu? De ce nu m-am  apucat  să devalizez  bănci?   Atunci  o  să revendic şi  eu armele.

Diaconescu:  Care arme? 

Voicu: Armele pe care le-am  predat  la revoluţie. Poate mai avem  treabă  cu ele în ţara asta! 

Brateş:  Sigur că  lucrurile trebuie privite mai  nuanţat. Sunt  şi  lucruri  bune care  s-au  făcut. Lucruri  fundamentale. Printre care şi  posibilitatea noastră de a ne exprima liber. 

¤ 22 dec.1989: Mircea Dinescu 

Diaconescu:  Vom vedea în  finalul acestei  seri,  încă  4  minute din   documentele video pe care le deţinem, o  să vedeţi  cum  se aranjau  anumite  discursuri.Tot  Mircea Dinescu va fi  în centrul acestor imagini,  alte imagini filmate   - să  zicem aşa -   cu camera ascunsă, cu  o cameră de acolo,   alta decât a televiziunii   române. Acum îl vedeţi  din  nou pe Mircea Dinescu  în acele imagini secrete de la revoluţie. [ Banda:  se fac  aranjamente de intrat  în  emisie; vacarm; vocile se suprapun peste discurs … ] 

  Dinescu: < Încă  odată vă  citesc.  Spun aşa: Fraţilor, poporul  a învins! …>

   [Voce: <Gata, daţi-vă  la o parte!  >]

Dinescu: < Armata română a trecut  de partea noastră. Apelăm  la toţi  cetăţenii  patriei  noastre, de orice naţionalitate, iubitori ai  acestui  pământ, ofiţeri, soldaţi  ai Ministerului de  … > 

   [ Voce enervată:  < Nu  ştii  politică,  iubitule! Dacă  armata e de partea noastră  nu  înseamnă  că  documentul  trebuie să  înceapă  cu  ei! Noi  am  stat  la bază. Nu  luaţi  lucrurile în  joacă! Faptul  că  sunteţi  aici …  >] 

Dinescu: < Apelăm la ei… Apelăm  la toţi  cetăţenii  patriei  …  >

    [  Voce: < Da, dar  nu  le dai   program …  >  Voce:  < Măi  omule! … > Voce: < E în regulă, faci  primul  apel, şi  apoi  anunţi  programul…  > Voce: < Faci primul  apel,  urmează  Proclamaţia şi  Programul  … > Voce:  < Orice moment  e foarte important … > Voce: < Asta-i  o prostie …       >   Voce: < Am  o  rugăminte... >Voce:  < Repede, repede …  > Voce: < Linişte puţin … >Voce:  < În  clipa în care intrăm  în  emisie, 23 de milioane de oameni  sunt  cu  ochii  şi  cu urechile pe  voi. Nu mai  scoateţi  nici un  cuvânt  … >  Voce:  < Facem mai  întâi  un  Anunţ      > Voce:  < Îl fac  eu   > Voce:   < După care, Mircea Dinescu  …  >Voce: < După care, Proclamaţia … > Voce:  < Linişte! Anunţul, gata … >  Voce: < Sânteţi  gata?   > Voce: < Mircea, te prezinţi  … Arăţi  că  lucrezi  …>

Voce: < El  să  înceapă, că-l  cunoaşte lumea   > Voce: < Da, corect!  > Voce:  < Linişte!  > ]

Anunţul:  < Atenţiune, vă  rog!  Peste 5  secunde intrăm  în  emisie. 5 …4…3…2… 1!    >

Ion  Caramitru:  < Fraţilor!  Mulţumită  lui  Dumnezeu,  ne aflăm  în STUDIOURILE TELEVIZIUNII.  Am reuşit  să ajungem  aici,  în spatele tancurilor,  cu ARMATĂ, şi  cu  STUDENŢIME,  şi  cu  oamenii  pe care- i vedeţi,  şi  cu MII  ŞI  MII DE  ROMÂNI    şi de alte naţionalităţi, care ne-au  condus.   În  faţa  dvs se află  EROUL  NOSTRU, MIRCEA DINESCU, POETUL.   Vă  rog  să-l  priviţi.   El  lucrează.  VĂ  VA  SPUNE  DESPRE  CE ESTE  VORBA.  Suntem  emoţionaţi,  obosiţi  şi  dorim  ca tot  poporul  român, de orice naţionalitate,  care a luptat  cu arma în mână, în  sensul  că  a  avut  în  suflet  acea  suflare divină  a lui  Dumnezeu   şi a răbdării  poporului  român  care, în  sfârşit,  s-a rupt, să putem  asculta cuvintele lui  Mircea Dinescu  care vor fi  purtătoare ale geniului  românesc, peste timp. Noi  lucrăm.  Iată-l  pe Mircea Dinescu care o  să  vă  spună. Spune Mircea … >

Mircea Dinescu: < Peste zece minute vom da un  APEL   către populaţie. Vă  rog  să  vă păstraţi  calmul. Sunt  momente în care  DUMNEZEU  ŞI-A  ÎNTORS  FAŢA  CĂTRE  ROMÂNI.  Să ne uităm  către Dumnezeu   câteva minute,  înainte de a vă  vorbi. 

   Înainte de asta,  apelăm  la toate forţele ale armatei  noastre. ARMATA ÎN  BUCUREŞTI  E  CU  NOI!  DICTATORUL  A  FUGIT!   Facem  un  apel către Ministerul  forţelor Interne,  SĂ DEPUNĂ  ARMELE,   să  intre în cazarme.   POPORUL  E  CU  NOI!  Peste 5  minute vom face un APEL   către toată  populaţia română, către eroicul   popor român   victorios    >

 Voci:  < AM ÎNVINS! AM  ÎNVINS!   >  [ fond  sonor -  muzică  simfonică ]

_____________________________________________________________________________