|
A- In 1990, la 24/25 octombrie, ma aflam la Cluj la primul congres al Forumului Democratic Antitotalitar, cînd l-am ascultat pentru prima data pe Constatin Cojocaru, expunindu-si programul de privatizare distributista, pe care îl spera sustinut de FDAR (resorbit ulterior în Conventia Democratica). Iar seara , în casa Doinei Cornea, am asistat fascinat si la încercarea dumnealui de a o lamuri privind mecanismele economice ce trebuie puse în joc întru însanatosirea României. - Am urmarit apoi cu atentie/simpatie activitatea sa, admirînd tenacitatea cu care si-a promovat viziunea/proiectul, esential pentru renasterea României: prin presa si manifestatii publice, în întîlniri cu lideri politici, în audiente acordate de ocupantii institutiilor, în fata forurilor academice, în mijlocul organismelor sindicale. Si am facut tot ce am putut pentru ca pozitia sa sa fie adoptata de CDR- ciocnindu-ma însa de deplorabile rezistente. - Dupa 2005, cînd am revenit în România pentru a sprijini procesele: Genocidului Comunist, Contrarevolutiei Feseniste si Tranzitiei Criminale am gasit în ziare urmele staruintelor sale consistente în a se opune distrugerii economice/sociale a României. Si l-am cautat, pentru a-i pune la dispozitie aceasta sinteza de presa si pentru a-l provoca sa preia steagul denuntarii Tranzitiei Criminale. Caci devenise martorul principal, ca expert-cetatean care, prin activitatea sa metodica de atentionare, taiase vinovatilor calea de a pretinde ca nu si-au dat seama ce fac. - Domnul Cojocaru a respins invitatia mea la amorsarea unui demers penal/juridic, pentru ca nu credea de loc în buna credinta a justitiei, ramasa un instrument obiedient al celor pe care urma sa-i acuzam. Pragmatismul îl împiedica sa faca gesturi simbolice, fiind mai degraba preocupat de a mai salva ce se mai poate, de a conteni cumva prabusirea totala a tarii. Ca atare, m-a contra-invitat sa-i sustin actiunile politice. A fost rîndul meu sa am rezerve prind sansele lor. - Am încercat totusi sa-i sprijin campania de lamurire a tehnicii fiscale prin care spera sa repare (tot în spirit distributist) situatia putreda a proprietatii, creata prin jaf, dupa 1990. Aceasta desi nu-i împartaseam parerea ca adoptarea noii legi Cojocaru ar putea repara dezastrul produs prin respingerea vechii legi Cojocaru, în 1990 (pozitie pe care am explicat-o în cadrul unui dialog miezos dintre domnii Cojocaru si marele sau camarad Serban Popa, pe care ma bucur ca l-am stîrnit si gazduit pe site). - Mai mult, am încercat sa sprijin si eforturile domnului Cojocaru de a se înarma cu un instrument politic (constituind un partid), necesar operationalizarii ideilor sale; atragîndui-i însa insistent atentia ca se compromite grav în compania unora ca Dan Diaconescu. Dumnealui avea însa convingerea ca e obligat la astfel de compromisuri pentru a sparge blocada mediatica si a-si face cunoscute ideile. Din pacate cursul evenimentelor a confirmat atentionarile mele: prin confiscarea semnaturilor pentru legea Cojocaru si despicarea/deturnarea/confiscarea Partidului Poporului- securistii (care l-au folosit pe Diaconescu pentru a dovedi românilor ca si discursurile anti-sistem sînt niste farse), i-au dat lui Cojocaru (si democratiei românesti) o lovitura mortala. - Dar Cojocaru nu s-a resemnat nici dupa episodul/lovitura DD/PP… A continuat, cu aceeasi robacitate inegalabila, sa tese planuri de eliberare/emancipare a României, sa moseasca partide, sa catalizeze coagulari nationale (ca Grupul pentru România), sa participe tinereste la manifestatii de protest, sa se explice- în putinele ferestre care i s-au deschis în media (în primul rînd de Miron Manega- caruia îi multumesc pentru oportunitatea de a apare alaturi de Cojocaru). Era de un optimism incurabil, dar nu orbesc… mie nu mi-a facut nici un repros pentru scepticism. - Colaborarea noastra a atins vîrful în redactarea Constitutiei Cetatenilor. Presupun ca el s-a decis la acest pas, la care eu îl insigasem insistent, datorita contactului sau cu josnicia "justitiei" si capatarii unei perspective mai vaste asupra societatii (dincolo de reductionismul economic). Discutiile noastre aprinse pe marginea fiecarui articol, m-au convins de dedicarea sa nationala, de buna sa credinta sociala, de rigoarea gîndirii si forta personalitatii sale. Nu cred ca m-am contrat cu cineva mai tare, fara a pierde vreo clipa senzatia camaraderiei si respectului reciproc. - Iar acum, am ramas fara el… Ireparabil. Constantin Cojocaru si-a urmarit cu perseverenta aspiratiile, pentru ca le-a considerat pasi întru binele neamului sau. Ceea ce pune si neputintele, comprimsurile si greselile sale într-o lumina tragica/eroica. Cît priveste nucleul dur al gîndirii sale, timpul va cerne. Chiar daca lumea va pleca în alta directie decît cea dorita de noi, nu înseamna ca ne-am înselat. Ioan Rosca 27.03.2019 |