Scrisoare deschisă- trimisă lui Klaus Iohannis de un emigrant contestatar,
prin rețeaua Internet
Domnule Iohannis,
Sînt un consecvent
combatant al farsei politice feseniste, prin care continuatorii postdecembriști
ai regimului comunist mențin România în captivitate, degradînd-o patologic- de 25 de ani. Unul dintre cei care,
respingînd orice chilipir, s-au irosit pentru cauza eliberării României, pe un
front de pe care mulți au dezertat. Și care nu urmărește nici acum vreun scop
personal, sau notorietate, ci recurge la acest gest, în speranța că mesajul va
ajunge și la dv., conținutul putînd însă interesa și pe alții. Date despre
mine- pentru a înțelege din ce unghi vă abordez- pot fi găsite pe Internet
(www.ioanrosca.com, www.procesulcomunismului.com, www.piatauniversitatii.com).
Dar aș prefera să dați atenție ideilor și nu celui care le formulează aici,
căci, deși vă scriu în nume personal, cred că reprezint măcar parțial o
categorie de români cărora le pot explicita viziunea și așteptările, expunîndu-vă
o perspectivă care vă poate suprinde, căci pătrunde rar în spațiul public. Este
vorba de segmentul contestatarilor legitimității actualului regim politic-
instalat în 1990 prin deturnarea revoluției. Regim care a împiedicat
emanciparea României, pentru a evita pedepsirea celor responsabili de genocid
și a realiza înzestrarea lor (și moștenitorilor lor) din prada jefuită
victimelor- prin intermediul statului român uzurpat. Pentru a-și realiza
devastatorul program, nomenclatura securicomunistă, năpîrlită rapid la un
capitalism murdar de cumetrie, a capturat sau distrus avuția colectivă, a
transformat România într-o colonie omnidirecțională, a degradat conștiințele
celor obligați la "descurcare", silindu-i pe împătimiții de demnitate
să-și părăsească glia. Înstrăinare greu de suportat, a românilor intransigenți,
care v-au dat de curînd un semn, de departe, pentru a aminti că au plecat din
cauza celor care s-au repezit la mărire și avere- cucerind distructiv România.
Și că încă speră la dreptate și reparații- mai ales pentru a se putea întoarce
acasă.
Mă bucură atenția pe care o dați diasporei, care cuprinde un segment masiv
de migrație temporară dar și un filon de exil politic- din care fac și eu
parte, căci nu am acceptat continuarea ocupației securiste a României. Nu știu
prin ce prismă priviți situația românilor siliți să își lase acasă rădăcinile.
E bine că vă preocupă ușurarea vieții noastre - acolo unde am ajuns, dar și mai
important ar fi să știm ce ați vrea să se facă pentru revenirea în țară a celor
care nu au putut suporta compromisurile mlăștinoase necesare -de regulă- pentru
a trăi sub furi. Ar trebui făcut oricum ceva ca să nu se mai plece în masă din
România, ca de pe un vapor care se scufundă. Spațiul pe care românii îl numesc
"acasă" trebuie să rămînă bine localizat geografic, focalizat între
granițele țării. Cei care ne îndepărtează, vor poate să redefinim românitatea,
ca pe ceva difuz, distribuit într-o diasporă ce se întinde prin toată lumea. Să
relativizăm sensul "României", ca să poată fi ocupat fără opreliști
fostul spațiu mioritic, de canalii și venetici? Ar fi sinistru ca natalitatea
să sporească și educația să își ridice nivelul (așa cum propuneți) numai pentru
ca să se întrețină exportul românesc de creiere, brațe de muncă, carne de tun și
de sex. A venit momentul ca statul român să nu mai cheltuiască bani pentru
formarea specialiștilor sau servitorilor livrați gratis altora. Și cum împiedicarea plecării ca în vremea
dictaturii, nu poate fi o soluție, fiecare avînd libertatea de a sluji pe cine
și cum vrea, nu rămîne decît alternativa de a face atractivă rămînerea
(revenirea) în Romania. Ori pentru asta, ar trebui măsuri eficace și
convingătoare- de la organizarea unei industrii IT românești competitive la
confiscarea averilor ilicite și relansarea economiei, pe baza avuției și
demnității recuperate astfel.
Astfel de proiecte nu apar în programul dv. prezidențial: "România
lucrului bine făcut"- la care mă raportez în continuare. Înțeleg că ați
rămas la nivelul principiilor, al generalităților. Dar termenii în care vă
referiți la cumplita realitate arată că nu am trăit pe aceeași față a istoriei
recente. Dv. și cei care v-au suținut în aceste alegeri (sau au participat la
redactarea documentului la care mă refer) ați trecut prin altceva decît noi,
cei alungați din țară de mișelia contagioasă difuzată -de sus- în toată
societatea românească. E normal- fiecare cu destinul care i-a format
perspectiva. Păreți a reprezenta pe aceia care, probabil descurcîndu-se mai
bine, cred că România a progresat după 1989 către democrație, emancipare
socială și demnitate națională- cu
greșeli, pe care le credeți reparabile prin reformă, fără a fi nevoie de o
adevărată revoluție politică.
Noi însă, care am avut "ghinionul" să nu ne putem integra în
tranziție, credem altfel- și vă invit să luați notă de punctul de vedere
anti-sistem, înainte de a vă confrunta cu o posibilă revoltă, aparent confuză,
pe care, fără a-i înțelege resorturile, va trebui poate să o zdrobiți cu
"forțele de ordine", pentru a asigura "stabilitatea"
mușuroiului mafiot intern, devenit, cu prețul aservirii țării... "acquis
european". Dacă nu veți deschide o cale de comunicare fructuoasă cu
segmentul celor acut nemulțumiți de jocul oribil impus de pătura cotropitoare
(care va încerca să vă confiște și folosească) puteți sfîrși în postura lugubră
de instrument al reprimării românilor care vor prea tare "lucrul bine
făcut".
Dar fără alde' noi... nu vă văd bine. Veți însănătoși România înconjurat de
lichele, trădători, impostori, mincinoși, infractori, sforari și demagogi
contagioși? Dacă vreți să vedeți cum și cu ce efecte vă poate învinge sistemul
și pe dv., rămas singur sau înconjurat cu eternii "politicieni",
"experți", "analiști" și "lideri civici" ("personalități"-
care au monopolizat steril scena publică)- analizați experiența CDR din
1996-2000, modul în care s-a convertit speranța în lehamite...
Nu intenționam să mai
intervin în zvîrcolirea "politică" românească. Ceea ce m-a determinat
să vă pun astfel în gardă este evenimentul care s-a produs duminică și v-a
proiectat surprinzător spre scaunul prezidențial (rămînînd de văzut cum veți
rezolva problema juridică pusă de ANI , încăt să nu faceți jocul baronilor
aflați în situații similare). Ați reușit fiind votat și de o parte dintre cei care
percep farsa politică la fel ca mine, evitînd urna (eu nu am votat nici acum)
ca să nu crediteze "rotativa"- prin "alegerea răului mai
mic". De oameni pe care însă obrăznicia lui Ponta i-a scos din fire,
determinîndu-i să îndure cozi interminabile sau să îi roage pe apropiații
rămăși acasă să vă susțină, numai pentru a da peste nas găștii pesediste,
benzii insuportabile de la Antena3 și -nu în ultimul rînd- marelui criminal
nepedepsit, care ne-a împins să ne luăm lumea în cap- interminabilul Ion Iliescu.
Fără însă a ști prea bine cine era contra-candidatul detestatului Ponta (PSD),
sau ce vă conține programul (care oricum, nu e de natură să stîrnească
interesul unui om sătul de declarații bună intenție).
Ar fi păcat să nu înțelegeți acest mesaj al disperării furioase- și să-l
considerați ca pe un cec in alb din partea celor care vor răsturnare
eliberatoare și nu o cîrpeală acoperită cu vorbe frumoase- dar goale. Ei
așteaptă ruptura. Nu se pot ridica clădiri trainice pe temelii șubrede, creea
economii sănătoase lăsînd marele jaf necorectat, forma caractere nobile într-un
iad moral. Nu se va schimba nimic dacă
nu se schimbă totul- fie și progresiv. Dacă nu vă așteptați la o luptă dură cu
paraziții, la un adevărat război cu cei care au nevoie critic de "lucrul
rău făcut" - vă legănați în iluzii. Iar dacă veți încerca să evitați
confruntarea cu cei care nu vor ceda prada din gheare, veți eșua în demagogie.
Fiind trecut prin școala
de șlefuire a discursului, am sesizat tehnica mediocră- a celor care v-au
"bine făcut" programul. Sună frumos, probabil puțini percep crevasele
și umbrele textului, care mie însă îmi dau fiori. Ați evitat problemele
spinoase, rămînînd la suprafața remarcilor atrăgătoare, eludînd contradicțiile
profunde cu care e confruntată societatea și care -neglijate- pot paraliza
orice încercare de schimbare. În speranța că nu e vorba de o strategie
premeditată de non-angajare, ci doar de o tactică electorală de evitare a
împotrivirii celor vizați, deci că acum
veți considera provocarea mea bine venită, vă prezint în continuare cîteva
considerații (care pot zgîria urechea formată la muzica politică mainstream)
punîndu-vă întrebări despre care nu am găsit răspuns în programul dv. O
situație pe care vă propun să o reparați, pentru a ne dovedi că vă asumați
răspunderi clare, monitorizabile ulterior.
Nu încerc să vă conving de nimic. Punctul de vedere al celor ca mine,
asumat non-conformist, este expus mai jos doar ca să vă definiți poziția față
de el- încît să știți în ce măsură ne puteți reprezenta și pe noi, cei care
gîndim astfel:
1. Democrație reală sau simulare? Sporirea puterii
cetățeanului cere cît mai multă informare corectă și democrație directă (prin
referendum- realizabil azi ușor prin vot electronic-pentru problemele
importante, inclusiv cele legate de taxe). Și eliminarea oricăror restricții
din calea ridicării unor noi partide și asociații- căci așa cum ați semnalat și
dv. în program- din cauza limitărilor actuale, situația nu se poate corecta
prin ridicarea unei alternative curate- ceea ce arătă pentru cine lucrează
mașinăria legală, în frunte cu Constituția.
Totul e spoială și minciună, "mandatarea" fiind evident o farsă,
într-o lume în care îmbogățiții cumpăra imparabil "reprezentanți" cu
mandat ambiguu. Ar trebui impuse constituțional instrumente eficace de control
și corecție a reprezentării: transparența totală a activității legislative și
administrative, contractul politic precis și imperativ față de alegători- cu
răspunderi penale pentru încălcare (în loc de imunitate...) .
Pentru ca într-adevăr cetățeanul să devină stăpînul statului (și nu sclavul
celor care folosesc instituțiile uzurpate ca instrumente de dominare)
Constituția ar trebui schimbată din temelii, nu doar revizuită pe ici pe colo.
Cetățenii trebuie să poată participa la conceperea și votarea ei (și asta pe
puncte, nu numai în bloc) și să o poată revizui fără opreliști- cînd simt
nevoia. Să o poată invoca apoi eficace- ca sediu principal de drept și ca
instrument de contestare a legitimității legilor (fiind eliminat monopolul
Curții Constituționale - pusă acum mai sus ca voința populară).
Evitînd polarizarea protocolului de bază în direcția intereselor (viziunii)
unora sau altora, Constituția trebuie să devină un garant al echitității
negocierii convenției sociale, inclusiv în problemele spinoase semnalate mai
jos.
2 Români sau europeni? Democrația
reglementeză viața într-o cetate bine precizată. Problema raportului dintre noi
și lumea exterioară este fundamentală. Programul dv. neglijează faptul că
aservirea operează azi în numele "integrării" și
"protecției". Să nu uităm că am mai fost invitați la integrare
protectoare- și de turci, și de austrieci, și de nemți și de ruși. Deseori
nevoile cetățenilor români coincid cu cele a altor europeni. Dar atunci cînd
între cele două nivele de organizare colectivă apare o contradicție serioasă,
trebuie să știm ce criteriu are prevalență- pentru dv. În caz de conflict de
interese, veți apăra poziția românilor față de restul UE sau poziția UE față de
români? Vom face tot ne cer funcționarii de la Bruxelles, indiferent de
consecințe, pentru că niște persoane, de regulă fără adevărată
reprezentativitate, au semnat convenții prin care se cedează prea mult din
suveranitatea României? Vom trăi în cetate așa cum vrea majoritatea europeană-
sau așa cum vrea majoritatea poporului român? Ce sens mai are
"democrația" la nivel național, dacă regulile de joc intern nu sînt
stabilite prin voința cetățenilor țării? În cazul în care un conflict major nu
se va putea rezolva, s-ar justifica retragerea României din UE, sau trebuie să
ne considerăm ireversibil anexați?
Nu sînt frămîntări teoretice, ci lămuriri cruciale privind atitudinea celor
care vor să ne conducă. Vreți să continuăm vinderea resurselor strategice (pe
mai nimic), sau a pămîntului nostru- în condițiile actuale de disparitate a
puterii de cumpărare? Veți stimula recuperarea tezaurului de la Moscova sau a
datoriei Germaniei față de noi, semnalată de domnul Golban? Veți tolera
continuarea politicii de avantajare a capitalului străin, a băncilor care scot
cîștigul cămătăresc afară, a firmelor de aiurea (invitate de jefuitorii interni
la împărțirea prăzii) care au nevoie de mînă ieftină de lucru și piață
nestingherită de desfacere, a importării softului produs de programatorii
noștri exportați, a retrocedărilor către persoane dinafara țării, a asumării
unor convenții nocive pentru noi- cum ar fi ACTA ? Sau, în tradiția
liberalismului de tip "prin noi înșine", vă plasați de partea
sprijinirii, cu maximă prioritate, a
intereselor cetățenilor români față de lumea exterioară (cu care se află în
colaborare dar și în inevitabilă competiție)- așa cum e firesc în interiorul
unei adevărate cetăți democratice? Aceste probleme lipsesc din textul dv.
Trebuie să știm la timp dacă neocolonialismul vă pare benefic sau malefic, sau
dacă nu considerați că ne confruntăm cu el.
3. Neatîrnare sau vasalitate? Într-o
democrație reală, președintele nu ar trebui să stabilească politica externă,
fără a verifica și respecta dorințele majorității. Nu ar trebui să angajeze
țara împotriva voinței poporului, mai ales prin înțelegeri secrete, ci ar
trebui să supună controlului și sondajului public orice angajamente
internaționale importante (cum ar fi alianțele militare, convențiile
comerciale, sau împrumuturile externe). Procedînd astfel, el se poate justifica
ușor cînd respinge presiuni oculte: "Nu mă lasă poporul meu să fac
asta!" și "M-am obligat să-l consult."
Nu întîmplător nu se discută mai nimic pe acest subiect în campania
electorală- rămîne toată libertatea de manevră celui care nu are promisiuni de
respectat. De aceea aș dori să vă
exprimați fără echivoc orientarea privind vasalitatea sau neatîrnarea. Credeți
în valoarea independenței națiunii pentru cetățenii ei, sau împărtășiți
scepticismul celor care consideră că o țară ca România nu poate decît să-și
schimbe stăpînii, supunîndu-se unui imperiu, ca acesta să îl protejeze de
altul, mai rapace? Flagranta lipsă de
reciprocitate din "partenariatele" cu care "ne mîndrim"
(vezi vizele necesare pentru intrarea în SUA) arată că nu am scăpat de
fanariotism, doar comutînd "lumina" de la răsărit spre apus. Au
apărut chiar omologii consilierilor sovietici, în poziții importante... Veți
folosi și dv astfel de consilieri?
Găsesc îngrijorător tonul programului dv. și precizările ca: "voi sprijini și alte cauze decît cele care ne privesc
direct". Obediența față de actualii parteneri poate merge pînă la
disponibilitatea pentru implicarea României în aventuri externe care nu
au legătură cu securitatea noastră, spre noi Afganistane și Iraq-uri, vînînd
"teroriștii" produși de vreun război sfînt anti-musulman? Vom găzdui
stabilimente tip Guantanamo, vom ataca Iranul sau Venezuela, vom înăbuși
revoltele din Palestina- la cererea partenerului cel mai privilegiat al
partenerului nostru privilegiat? Sau ne vom repezi spre Rusia în apărarea
integrității Ucrainei... care a primit
cadou de la URSS, după conferința de la Paris din 1947, fără nici un temei
valid, teritorii istorice
românești? De ce ar trebui să servim
astfel pe aceia care ne cer - se pare- să renunțăm la reunificare, din motive
geostrategice, deci nu ne apără interesele- nefiind sigur că ne vor ajuta, în
caz de invazie și că nu ve vor ceda la troc, la fel ca în trecut ?
Am putea deveni iar carne de tun, pentru acțiuni imperialiste? Puteți să
luptați personal- dacă vreți, dar pe noi să ne întrebați neaparat dacă mai vrem
să murim pentru alții sau să formăm mercenari pentru agende străine. Trebuie să
verificați dacă poporul român a căpătat gustul războielor de cotropire, alături
de aliați cu experiență în domeniu, sau dacă vă cere să rămîneți fidel
tradiționalei noastre poziții de neutralitate, de folosire a forței militare
doar în scopul apărării țării de atacuri reale. Nu uitați cum am plătit
susținerea războiului Aliaților după 23 August 1944, sau ce a pățit Antonescu
pentru că ne-a împins în dezastru- deși a avut justificarea reîntregirii și a
faptului că la un moment dat tabăra căștigătoare părea Germania.... Nu se știe
deci niciodată unde ajungi cînd te lași antrenat în aventuri belicoase. Să ne
rățoim spre cine sîntem asmuțiți, pentru ca nu cumva competiția dintre imperii
să nu se tranșeze letal pe teritoriul românesc? Sau să ne lăsăm buzunăriți
pentru a alimenta bugetul cu banii necesari achiziționării de echipement
militar uzat, de care alții vor să se debaraseze ? (o afacere tipică pentru
complexul militaro-industrial).
Mai vreau să înțeleg cum împăcați întărirea graniței de Est a Europei-
tocmai pe Prut, cu creerea condițiilor optime pentru reunificare (dacă frații-
despărțiți de Prut- o vor vrea).
Ne-am bucurat în 1958 cînd am scăpat de armata rusă, care ne "apăra de
americani", ca acum să jubilăm că se întinde și la noi rețeaua bazelor
militare americane (care ies și ele foarte greu de pe unde intră)- ca să nu ne
atace rușii... în timp ce teritoriile acaparate nouă rămîn dincolo de graniță.
Nu comentez o politică pe care nu știu cîți români o considera greșită (ca
mine- adept al unei neutralități de tip elvețian, pe care nu o consider
iluzorie în contextul curent) pentru că presupun că majoritatea vă însoțește în
convingerea că apărați compromisul extern optim. Dar dacă ne-am cedat
independența și am redevenit stat vasal, cred că ar fi bine ca acest lucru să
fie declarat pe șleau. Să știm și noi pentru ce se fac cheltuieli militare.
Sau, să știe și cei care se pot dedica dezrobirii.
4. Profit sau viață? Atunci cînd e vorba de exploatarea
resurselor, problema protecției intereselor naționale interferează cu aspecte
ecologice (dar nu ar trebui ascunsă în spatele lor). Cine și cum doriți să
profite de bogațiile României: noi, partenerii de afaceri ai jefuitorilor
noștri sau urmașii generației noastre blestemate, care încearcă să vîndă tot ce
apucă (a se vedea dosarele aurului, petrolului, gazelor de șist, pădurilor
etc.)? Vă veți împotrivi înlocuirii semințelor noastre cu cele pe care nu vom
avea decît licențe anuale? Sau transformării românilor în căpșunarii
fermierilor străini- care le vor acapara acum propriile terenuri, din cauza
unei legislații anti-naționale? Veți fi avocatul nostru în bătălia care ne
opune intereselor de tip Monsanto sau Chevron, sau ne veți lăsa la cheremul
lor, ca să nu iritați "partenerii strategici"? Permitem
multinaționalelor să ne lase fără codri, rîuri și apă în fîntîni, secătuind
rezervele de care au nevoie cei ce vor veni? Ce veți face cînd țăranii noștri
vor fi iar călcați în picioare de fii lor- jandarmi, la comanda vulturilor
consesionatori- ca să nu ne întoarcem în 1907? De ce nu e prezent, în programul
dv. pentru sănatate, obiectivul consolidării industriei naționale de
medicamente ieftine, astfel încît sistemul medical să nu devină un instrument
al multinaționalelor farmaceutice?
Din perspectiva speranțelor legate de agricultura ecologică și turismul
rustic, credeți că se poate face bine satului românesc reducînd puternic
populația de la țară, sufocînd fiscal viața autosuficientă de acolo,
industrializînd agricultura, îmbrăcînd cooperativizarea și sistematizarea în
haine noi? Și asta tocmai cînd modelul intensiv bazat pe un consum nelimitat de
petrol și- mai nou - pe inginerie genetică (model care a cam eliminat țărănimea
în occident) e reconsiderat afară? Ne veți ajuta să ne apărăm viața la țară și
să ne protejăm farfuriile, de fructe și legume artificiale?
Ce puteți face pentru adepții unei ecologii extinse pe dimensiunea
antropologică, care detestă direcția dezumanizantă în care mercantilismul
frenetic împinge societatea- dorind un echilibru viabil între modernitate și
tradiție? Sau care consideră că fluiditatea și complexitatea excesivă spre care
e împinsă viața colectivă surpă condiția umană sănătoasă, dorind revenirea unei
vieți mai simple, firești, inteligibile? Ce poziție aveți față de
"dezvoltarea exponențială" (cancerigenă) impusă de setea de dividende
și de consumerismul ațîțat sistemic- în raport cu cumpătarea, cu dezvoltarea
sustenabilă și conservarea mediului și vieții- pentru viitor? Cum poziționați
"liberalismul" față de "laissez faire"-ul promovat agresiv,
care a cotropit planeta și e pe cale de a o urîți ireparabil?
5. Liberi sau slugi? Referitor la calea "de dreapta" (sau "de
stînga"), vă semnalez că sîntem tot mai mulți care nu mai înghițim
făcăturile doctrinare menite manipulării celor de jos de către cei de sus. Ca
președinte al tuturor românilor, ar trebui să nu vă mai raportați la o axă fără sens (drepta/stînga- față de care
dintre nenumăratele problematici?)- menită întreținerii diversiunii politice.
Să fim europeni ne-anacronici. Deschizîndu-se spre lumea modernă, România
se confruntă cu bolile și problemele ei, iar dezavantajații jocului social se
vor întîlni- cu omologii lor din occident. Românul corect informat (dacă nu se
află printre profitori) va vrea și el eliberarea societății de căpușa bancară
și de capitalismul de cazino- care pune accentul pe speculație, în dauna muncii
cinsitite și creativității productive. Cît timp credeți că vor mai putea fi
îndoctrinați sărăciții Europei de Est, cu ideologiile convenabile cuceritorilor
marilor capitaluri (și privilegiilor aferente)- în numele repulsiei față de
regimul comunist?
Cu atît mai mult e artificial acest rebut ideologic, cu cît la noi,
oligarhia pe care ar urma să o respectăm ca pe cîștigătoarea jocului
capitalist, în numele principiilor "dreptei", este o extracție a fostei nomenclaturi comuniste...
care a ținut predici de stînga în timp ce se îmbogățea necinstit. Foștii
Tovarăși vor să nu le tulburăm "liberalismul", stînd cuminți în
țarcul condamnaților la exploatare,
lăsînd hienele să-și valorifice prada, folosindu-ne ca slugi disciplinate.
Sau să ne bucurăm că adoptă și ciocoimea roșie formele sofisticate și bine
disimulate de parazitism, la care se recurge în lupta pentru existență în lumea
civilizată. A venit timpul să nu mai intoxicăm românii cu teorii cum au fost
acelea ale "terapiei de șoc", valorii nule a industriei noastre- bune
de fier vechi, avantajelor privatizărilor și înstrăinărilor- pe nimic,
bunăstării aduse de capitalul străin și de împrumuturile la FMI, cultului aservirii și renunțării la
protecționism.
Dv. militați pentru trecerea imediată la Euro- din credință, din obligație,
sau în urma unei demonstrații care v-a convins? Ca președinte trebuie să vegheați ca să nu fim expuși la un nou
experiment păgubos, la o nouă manevră perfidă de discriminare și spoliere.
6. Firme mici sau corporații? Sînteți adeptul lui "small is beautifull" sau a
gigantismului economic? Doriți ca "lucrul bine făcut" să fie reprodus
eficace în milioane de exemplare, în rețele de tip McDonald's- sau să aibă varietatea
de forme rezultată din activitatea - poate mai puțin performantă- a milioanelor
de intervenienți autonomi? Cum veți acționa întru sprijinirea modelului
preferat? Se poate combate degenerarea monopolistă, în plin imperialism? Cum veți apăra "peștii mici" (la
care faceți o referire succintă în program), care doresc să se împlinească
liber, participînd la jocul economic ca mici întreprinzători, de marii rechini-
care cotropesc oceanul și corup democrația, pentru a ne putea înghiți mai bine,
transformîndu-ne în furnici salariate? Ce mecanisme concrete aveți în vedere,
pentru sprijinirea asocierii "peștilor mici"- la care faceți o aluzie
în program?
Cum vă plasați față de distributivism (democrația economică), avînd în
vedere că modelul actual de liberalism produce subțierea clasei medii și
acumularea revoltătoare a bogăției- în cîteva miini? Ce poziție ați avut sau
aveți față de legea Cojocaru din 1990 (sau de cea din 2008)? Sînteți de acord
că avuția muncită de români pînă în 1990 le aparține de drept și că ea ar
trebui măcar parțial returată proprietarilor- de exemplu alimentînd fondul de
pensii? Dar cu ideile domnului Rugină privind leul greu și apărarea comunității
de speculații valutare, ca să nu mai suportăm mega-escrocherii finanțiste- ca
devalorizarea care ne-a sărăcit, după 1990?
În cîrdășie cu baronii locali, multinaționalele pot capta contractele cu
statul și dirija regulile de joc în interesul lor. Dosarul Microsoft/Siveco nu
e decît vîrful aisbergului. Societatea trebuie apărată eficace de manevrele
corporațiilor- marele dușman actual al democrației reale. Altfel vom munci
pentru a umfla nelimitat buzunarele cîtorva patroni, care plătesc salarii
nesimțite celor care mulg angajații în ciclul producător-consumator, sau ne
sifonează buzunarele cu pompa bugetului, prin contracte pentru șosele
imaginare, borduri inutile, săli de sport în islazuri, soft pedagogic toxic și
tablete- în loc de manuale și salarii.
Ce veți face cînd "partenerii strategici" vor cere să le fie
favorizate firmele/interesele sau vă vor da alte indicații neavenite? Vă
amintesc că mentorii noștri post-decembriști ne-au îndemnat să ne facem țăndări
marile intreprinderi, să desființăm asociațiile, să renunțăm la planificare
centrală- în timp ce la ei era vremea
fuziunilor, pentru a forma giganți gestionați centralizat ... Cum poate fi oare
parată mituirea sau intimidarea reprezentanților și tehnicienilor unei țării
degradate și aservite?
7. Dreptate sau umilință? Un interes explicabil al străinătății este să nu
tulburăm apele cu procesul comunismului, contrarevolutiei si tranziției
criminale- ceea ce a și determinat vinovații să caute adăpostul unei integrări
protectoare.
Constat că nu spuneți nimic despre asta în programul dv. Ni s-a mai strigat
"La muncă!" și în 1990 (cînd domnul Cîmpeanu îmi explica de ce nu contează
cine și cum se va căpătui, dacă apar repede bogații și săracii necesari
prosperității...) Ce fel de concordie socială și șantier de reconstrucție
vreți? Să ne împăcăm cu infractorii deveniți oligarhi, avînd buzunarele și
sufletele răvășite de ei? Să muncim ca să sporim averile jefuite părinților
noștri? Să uităm tot ce ne-au făcut Tovarașii împatronați, în numele nevoii de
consens productiv? Să ne îndemnăm copiii să-i slujească cuminte pe copiii lor,
respectînd relieful economic creat de un genocid continuat pînă azi? Să lucrăm
pentru răpitorii ne-au refuzat satisfacția de a-și cere iertare, obligîndu-ne
să asistăm umiliți la insuportabilul spectacol al îmbogățirii lor
fabuloase/frauduloase ? Deși nimeni nu a fost pedepsit pentru ce ne-au făcut
înainte de 1990 și nici pentru că ne-au împiediat apoi să reparăm nedreptatea-
ar trebui să ne liniștim, ca să mergă uns producția în noul lagăr românesc,
gestionat de călăi, în partenariat cu complici veniți de aiurea?
Dacă asta ne propuneți- pot să observe și orbii ce fel de partid liberal
ați ajuns să reprezentați: o agentură de tranziție spre capitalism a
securicomuniștilor, unul dintre partidele satelit folosite de fesenism ca
"opoziție" - întru simularea alternanței la putere. Agenți ai dușmanului-
care nici nu au ce trăda. Cei ca mine nu vor crede într-un program de
"reformă" care nu începe cu cercetarea crimelor comuniste și
abuzurilor tranziției, nu continuă cu penalizarea responsabililor și
recuperarea averilor jefuite prin intermediul statului cotropit, nu ajunge la
anularea privatizărilor delictuale și a contractelor vădit incorecte- dedicate
unor profitori care nu se pot pretinde de bună credință.
Confiscarea averilor ilicite (inclusiv poprind ce s-a scos în străinatate,
așa cum au făcut și alții, cînd a fost vorba de infractori dușmănoși) ar fi cea
mai bună cale de a reface simultan economia și moralitatea. Poate că unor
colaboraționiști prinși în cloaca din România le e frică de un astfel de
proiect (căci s-au mînjit, pentru a supraviețui) dar vă asigur că aceasta e
dorința arzătoare a celor rămași cinstiți (și de regulă- săraci) sau care au
plecat afară- din revoltă sau scîrbă. Recuperarea terenurilor dirijate de către Comisiile de fond funciar spre
clientelă- și de judecători spre "recuperatori" (în timp ce
adevărații proprietari erau blocați la ușa legii, arhivelor, cadastrului) ar fi
suficientă pentru o relansare economică viguroasă. Sau anularea- după modelul
ecuadorian, a datoriilor externe "odioase", nejustificabile, făcute
mișelește, în timp ce ne vindeam industria și resursele pe nimic. Iată ce ar
trebui să facă DNA, ANI, procuratura și alte organisme care ar putea fi
înființate, spre care ar trebui dirijată și activitatea serviciilor secrete.
8.
Securitatea noastră sau a puterii? Nu sînteți primul care ne asigură
că pîndacii și răspîndacii nu mai au legătură cu securitatea și că ne sînt de
mare folos. Trebuie să îi menajați pe acești periculoși piloni subterani ai
democrației de fațadă, că să nu vă răstoarne, ci să vă slujească- așa cum au
făcut și cu predecesorii dv. Dar noi putem spune adevărul. Și Iliescu ne
garanta că securiștii au dispărut, deși știam bine că au rămas în corpore la
post, punîndu-se la dispoziția noii garnituri, care i-a folosit ca să
zdrobească încercarea de finalizare a revoluției. Și că foștii informatori-
conspirați au lucrat- șantajați- în continuare sau au ajuns ofițeri SRI. Și că
arhivele au fost periate, distruse, sau folosite în rețeaua de șantaj în care
s-a împotmolit curățirea. Nu ne încălzește nici că mulți securiști și elevii ai
lor au intrat în NATO, încît ne pot declara azi teroriști internaționali- dacă
îi punem în pericol.
Om fi fără putere, dar nu sîntem și fără minte. Dacă vechii sau noii spioni
ai noștri au fost atît de utili națiunii, cum de a dispărut toată avuția
națională... sub ochii lor vigilenți. Și în bună parte, a ajuns tocmai la foști
securiști (a se vedea cine a condus privatizările- în cartea lui Marius Oprea
"Moștenitorii securității"?) . De ce să hrănim cohorta celor care au
stat de șase în folosul hoților și care au sprijinit formarea unei oligarhii
criminale? Cine ne dovedește că rapoartele SRI despre devalizarea României,
ascunse de politicienii care le-ar fi primit și neglijat, au existat cu
adevarat? Iar dacă se face această dovadă, cine ii pedepsește pe cei care au
dosit rapoartele respective, cu prețul distrugerii economiei naționale și ne
explică la ce au mai folosit serviciile, dacă nu au putut finaliza nimic ?
Pînă cînd nu vedem concret cum funcționeză mecanismele de verificare a
(eficienței) activității servicilor secrete, de ce am crede pe cuvînt pe cineva
care le poate folosi pentru a-și consolida puterea (dacă nu cumva roata merge
invers, gărzile pretoriene controlînd Președintele). Cheltuielile cu aparatul excesiv "de informații" nu par
folosite pentru securitatea noastră, ci a exploatatorilor noștri. Avem nevoie
de garanții verificabile că subterana "securității naționale", ca și
corpul polițienesc sau militar, nu pot fi folosite în represiune- căci situația
inadmisibilă din România justifică din plin revoltele populare. Și că nu sîntem
expuși nici supravegherii orwelliene la care și partenerii noștri strategici
par experți (a se vedea cazul Snowden).
Încă- vrem libertate. Măcar cu atît să ne alegem dintr-o
"revoluție" plătită atît de greu și deturnată atît de ușor.
9. Lege sau dreptate? Regăsesc în programul dv. referirile
standard la independența, valoarea și meritele justiției. Un fals de maximă
nocivitate, pe care cei ce nu au de ce se teme, nu au nici de ce îl îngîna. De
ce ne-am declara încîntați sau ne-am lăsa intimidați de raportarea formală,
discriminatorie, incorectă sau orbească la o legalitate putredă, emanată de
ticăloși care capturează legislativul- și nu am pretinde judecătorilor ca, în
primul rînd, să facă dreptate? De ce ne-am lăsa dresați că norma e deasupra
realității (încît să nu mai putem distinge binele de rău decît conform
precizărilor din vreo lege) și că justiția e singura autoritate privind
adevărul (încăt să nu mai credem decît ce e scris într-o sentință definitivă,
inclusiv cînd e vorba de lucruri direct constatabile- ca un plagiat).
E de dorit independența justiției față de celelalte puteri, dar nu și față
de adevăr, de dreptate, de nevoile și drepturile firești ale românilor de rînd
(care nu pot cumpăra sau dirija instanțele).
Justiția trebuie să treacă sub controlul poporului român, și nu să fie
stăpîna lui discreționară. Teza imparțialității ei fiind oricum găunoasă. Cum
să fie neutru un judecător care e plătit din buget, atunci cînd victima statului
cere despăgubiri pentru abuzuri? Obediența față de așteptările ușor de intuit
ale celor puternici-, întărită de vechi reflexe și complicități, nu necesită
ordine formale, ci pensii speciale...
După 25 de ani de patologie
juridică sistematică și sistemică, să arătăm (in)Justiției- respect și
admirație? Ea are o vinovăție uriașă
pentru situația în care a fost adusă România. A fost folosită din plin în
represiunea comunistă și apoi, ne-epurată (ne-lustrată, dacă vreți un eufemism
la modă), a acoperit cu formalisme
perfide abuzurile "tranziției". Independență? Autonomia absolută a
judecătorilor s-a dovedit o capcană pentru societatea românească- producînd un
adevărat genocid juridic- pe care o asociație a victimelor justiției îl dorea
judecat la Haga. Judecătorii care au împiedicat dreptatea ar trebui judecați,
procurorii care au protejat infractorii anchetați, (ne)legiuitorii care au emis
legi strîmbătoare- condamnați prin legi noi, notarii- lăsați fără privilegiile
gestionarilor de secrete urîte și avocații siliți să-și apere cu adevărat
clienții, indiferent de starea lor materială.
Rău formați, compromiși și lipsiți de scrupule, juriștii și-au bătut joc de
nenumărate dosare, profitînd de protecția oferită de absența unor instrumente
eficace de penalizare a abuzurilor lor. Arestările din ultimul timp nu pot
păcăli pe cineva ca mine, care reclam apăsat garanții constituționale eficace
împotriva abuzului judiciar, atît de ușor de constatat (dacă nu se mai distrug
dosarele).
10. (In)formare sau manipulare?
Ați precizat că educația este ținta principală întru redresare, și, ca expert
în domeniu, vă înțeleg și împărtășesc poziția.
Dar e bine să sesizăm și aici existența unor obstacole redutabile, care ar
trebui depășite. Investiția în cunoaștere, în formarea minții și conștiinței,
are bătaie prea abstractă și lungă, pentru a înlocui mecanimsmele de stimulare
la care recurge societatea "pragmatică"-devenite inoperante la noi.
La ce e nevoie de experți buni, într-o țară rămasă fără industrie, condamnată la
statut colonial? Deja generația mea de ingineri a ajuns să vîndă aparate importate sau să caute slujbe la firmele
care fac ce am fi putut produce și noi foarte bine. Cercetători ne-reciclați la
timp, sînt taximetriști pe aiurea. În țara pustiită de tranziție, e nevoie mai
mult de: vînzători de produse cu valoare adăugată- de import, colectori de
materie primă- pentru export, funcționari obedienți față de nulitățile
inșurubate ca șefi- dar insolenți cu clienții, gestionari ai sinecurilor rămase
în curtea statului- pentru deservirea firmelor căpușă, salahori și vechili
lucrînd în firme volatile- care se pot reloca oricînd dacă găsesec mînă de
lucru și mai ieftină, personal pentru numerosele sucursale de bănci străine-
care au înlocuit magazinele noastre, constructori și instalatori- pentru vilele
ridicate în speranța că se va putea veni în ele cînd se va găsi și servici prin
zonă. Plus doctori sau profesori- ori suficient de slabi ca să accepte un
salariu și un statut mizerabil, ori care au găsit căi ilicite de completare a
acestuia. Ceea ce poate stîrni, mai devreme sau mai tărziu, vigilența corpului
fiscal parazit- care trebuie să scoată bani de la cei care muncesc, ca să poată
menaja escrocii care îi mituiesc. Polițiștii, procurorii, judecătorii, notarii,
avocații, ziariștii- completîndu-și și ei veniturile cu ce pot mulge de la
baroni și mafioți.
Cum să stîrnești cheful de învățătură într-un astfel de climat, dominat de
anti-selecție, în care meritele cuiva sînt mult mai puțin importante ca
relațiile și numai cei ce vor să plece afară mai au motive de studiu
solid? Caz în care însă- ar fi mai
firesc să investeacă în instruire părinții. De ce să cheltuim bani publici
pentru formarea experților exportați gratis? De ce să pregătim medici altora,
pe banii pacienților rămași în țară, bătrîni, cu pensia furată și fără
îngrijire medicală adecvată? Să umplem România cu intelectuali în șomaj- numai
pentru a da de lucru profesorilor sau creea o masă critică ce va dori
schimbarea?
Să nu uităm nici că violul poate substitui dragostea și în educație,
"formarea" devenind îndoctrinare, iar școala- instrument de
domesticire și nu de întărire a discernămîntului și liberului arbitru. (Cînd nu
e o ocazie de ghișeft "educațional"). De aceea educația continuă- la
care vă referiti în program- se face democratic și prin informarea corectă- un
subiect central pentru o societate care dorește cetățeni emancipați. Nenumărate
demonstrații de intoxicare mediatică în masă ne-au arătat că aceia care
controlează mințile tele-cetățenilor pot face ce vor din ei, transformînd
democrația într-o fabrică de consens artificial. Ce aveți de gînd să faceți
pentru ca să putem scoate conștiințele din priză, încît decizia colectivă să
fie expresia năzuințelor unor subiecți politici cu discernămînt?
Pentru a se stîrni o fiziologie informațională curativă, și pentru a curăța
România de plaga corupției, trebuie asigurată și transparența maximă pentru
orice informație de interes public, restrîngînd cît mai mult aria informațiilor
protejate- ca "personale" sau "clasificate", în numele
cărora au fost acoperite atîtea fărădelegi. Ceea ce impune accesul nestingherit
în buncărul arhivelor, gestionat pînă acum întru înfundarea drumului spre
informații, care ar putea fi transfomat -prin informatizare- într-un spațiu
ușor explorabil. Cu pedepsirea celor care au distrus fondurile
stînjenitoare.
În fine, tot în legătură cu formarea intelectelor, mi-aș dori să aveți o
poziție explicită față de libertatea de conștiință și de exprimarea neîngrădită
a opiniilor, veghind ca ele să nu fie
sufocate prin amenințările juridice sau prin corectitudinea politică pe care
occidentul le-a lăsat să facă deja prea mult rău. Echilibrul între dreptul la
părere, protejarea de calomnie si consensul comunitar trebuie să conserve esența
libertară a unui contract social respectabil.
Din cele de mai sus, puteți constata că nu aveți de a face cu vreun
nostalgic al comunismului sau dictaturii, cu vreun tradiționalist habotnic sau
fundamentalist al cine știe ce valori supreme, sau cu un admirator al modului
de viață defectuos la care se complac românii de azi. Ca și dv., consider că
trebuie încercată emanciparea către vrednicie, eficacitate, corectitudine,
omenie.
Să fim însă atenți la modul prin care împulsionăm această transformare-
pentru a nu continua lanțul ingineriilor sociale care au făcut atîta rău, în
numele binelui. Ceea ce trăim azi este rezultatul unui neîntrerupt proces de
replicare/imprimare a modelelor de afară, pe care au încercat să le impună unui
popor destul de recalcitrant la schimbarea forțată a etosului său:
revoluționarii din 1848, modernizatorii
interbelici, activiștii comuniști, propagandiștii capitalismului
postdecembrist. Istoria noastră arată la ce rezultate jalnice conduc mutațiile
impuse, care nu țin cont de fiziologia evolutivă a ființei românești colective.
Din păcate- cred eu- și programul dv poate cade în această capcană,
preluînd felul inadecvat în care vorbește intelectualitatea progresistă de
serviciu poporului păstorit de mafia postcomunistă. Modul de viață occidental-
propus ca model, fără nici o rezervă- este o falsificare prin omisiune- căci se
ascunde criza gravă în care a ajuns condiția umană, faptul că omenirea își
împlinește greu aspirațiile superioare, în epoci decadente ca aceasta. Astfel
de manipulări (conștiente sau rezultate din superficialitatea "vectorilor
de opinie" săriți indecent în arena publică), au putut opera în 1990 , cînd românii nu știau ce/cum se trăiește
înafara lagărului, dar nu mai pot funcționa acum, cînd ei au umplut lumea, văzînd
ce înseamnă lupta pentru existență în societatea contemporană.
A face, fără precizările de rigoare,
cultul muncii corect răsplătite, într-o lume roasă de mercantilism
obtuz, imperialism financiar, colonialism tehnologic, exploatare a țărilor
captive și a celor ce fug din ele- e necinstit și contra-productiv. Românii
intrați în jug pe aiurea știu acum că există și forme de supunere
"soft", în care victima întră în jocul perdant de bunăvoie, la
concurență cu alți lucrători ieftini, iar profitorii cu cămăși albe lucrează
curat, din spatele birourilor din zgîrie nori, protejați de reguli de joc
potrivnice celor fără capital. Beneficiile fără miros venind și din zdrobirea
incorectă a concurenței, și din plata incorectă a muncii celor fără apărare, și
din cooperarea cu stăpînii lagărelor de aiurea- nu numai din avansul tehnologic
stimulat și invocat obsesiv- întru camuflarea raptului. Un occident atît de
civilizat și muncitor cum ni se propovăduiește de unii aplaudaci ai
capitalismului (uneori aceiași care ridicau ode comunismului) nu s-ar fi pretat
fără scrupule la a profita- în bună tradiție colonială- de oportunitățile de
afaceri murdare create de căderea lagărului comunist. Sau la a exploata munca
foștilor prizonieri, siliți la emigrare după 1990, datorită distrugerii
economiei pe care o clădiseră forțat, tocmai de către vechii lor gardieni,
deveniți parteneri de afaceri ai unor șacali occidentali.
Aș dori ca atunci cînd sînt invitat să trăiesc "nemțește" să mi
se demonstreze că se creează condițiile necesare pentru ca țara mea să nu
funcționeaze ca o colonie ci să își poată optimiza fiziologia economică în
interes propriu. Iar beneficiul muncii
noastre să rămînă în ea- nu să fie supt de îndepărtate conturi. Ca să nu fie
vorba doar de creșterea eficacității slujirii altora, de perfecționarea unui
lagăr de muncă, lucrînd cu drogați mediatici. Și alte neamuri au fost invitate
să muncească pe cît mai puțin, ca prin această ofertă tentantă să se ridice
deasupra celor care-i folosesc o vreme, ajungîndu-i din urmă material și
tehnologic. Dar nu prea se întîmplă- ținta pentru care faci sacrificii se mută
în față, parcă și mai departe. E Fata
Morgana- pe care se bazează spolierea modernă...
Ce rost are să vă amintesc aceste probleme, fără a dori neparat un răspuns,
privat (la ioan_rosca@yahoo.com) sau public? Teoria că un președinte nu
trebuie să se preocupe de astfel de aspecte, pentru că nu are atribuții
guvernamentale- este bine combătută și în programul dv. Într-adevăr, nimic nu
vă împiedică să aveți un rol activ în operația de mediere a intereselor ce se
confruntă , pornind de la misiunea politică validată de alegători.
Puteți însă merge mai departe, asumîndu-vă rolul de principal avocat al
poporului. Avînd mandat de
"meta-cetățean" (nu am spus "supra")- puteți deveni
instrumentul ultim prin care fiecare se apără de instituțiile statului, care
lucrează împotriva lui, la comanda unor uzurpatori. Verificînd continuu modul
cum sînt tratați românii de mașinăria birocratică, politică, și juridică pe
care o hrănesc, cu ajutorul consilierilor (pe care vă sfătui să-i recrutați
prin concurs) dedicați înțelegerii fenomenelor deviante și reperării
neregulilor. Intreprinzînd apoi demersuri față de organismele obligate să facă
lumină sau dreptate. Și dacă acestea vă tratează ca pe ceilalți români, băgînd
dosarele urîte sub preș, să reacționați- prin organizarea unor dezbateri
publice sau referendumuri. Sau - la limită- să recurgeți la grevă
prezidențială- pentru a denunța uzurpatorii instituțiilor, care nu mai țin cont
de voința poporului.
Dacă vreți ca românii să se străduie, împreună, să schimbe România,
arătați-le că au pe cine se baza, în lupta cu ticăloșia care i-a sufocat pînă
acum.
Leacul pentru boala noastră- să-i zicem A (anarhia și degradarea socială,
acoperită cu forme fără fond) să fie neaparat o altă boală- B (domesticirea
cetățenilor-furnici prin tehnicile perfecționate în occident)? Iar evitarea
bolii B, să însemne rămînerea în boala A? Sau trebuie să avem curajul unei căi
proprii de evoluție, selectînd ce e fast/adecvat din modelele și pildele la
îndemînă?
Contează nu numai cum facem, ci și ce și de ce.
Căci și răul poate fi bine făcut...
Ioan Roșca 19.11.2014