Opinia
cetăţeanului Ioan Roşca
privind
PROIECTUL DE LEGE
PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMĀNIEI ,
promovat de
Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor
TITLUL I
Principii generale
Statul romān
ARTICOLUL 1 (actual)
(1) Romānia
este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi
indivizibil.
(2) Forma de
guvernămānt a statului romān este republica.
(3) Romānia
este stat de drept, democratic şi social, īn care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme, īn spiritul tradiţiilor
democratice ale poporului romān şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se
organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului
puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească -
īn cadrul democraţiei constituţionale.
(5) Īn
Romānia, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor este obligatorie.
Propunerea
MCC:
1. Alineatele
(3) şi (4) ale articolului 1 se modifică, astfel:
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Romānia
este patria poporului romān, are un stat de drept, democratic, īn care
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile individuale, libera
dezvoltare a personalităţii umane, pluralismul politic, dreptatea,
dragostea pentru semeni, pentru neam şi pentru ţară, omenia,
ospitalitatea, meritul, cinstea, munca, hărnicia, spiritul de
iniţiativă, cumpătarea şi economisirea reprezintă
valori supreme, īn spiritul tradiţiilor milenare ale poporului roman,
şi sunt garantate.
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4) Statul
romān se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra
statului şi al separaţiei şi echilibrului puterilor -
legislativă, executuvă, judecătorescă, mediatică
şi financiară - īn cadrul democraţiei constituţionale.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 De
tranşat relaţia suveranităţii cu subordonarea faţă
de UE (limitele īn care se poate impune poporului romān să adopte legi pe
care nu le doreşte) - vezi şi art. 11
al. 2 Forma de
guvernămīnt este aceea pe care o alege poporul romān, prin referendum -
dedicat numai acestei chestiuni
al. 3 De
adăugat: Legile trebuie să operaţionalizeze eficace aceste
garanţii, ca să aibă legitimitate.
al. 4 De
adăugat: Scopul activităţii politice este īntărirea puterii
cetăţeanului corect informat, facilitarea democraţiei directe,
combaterea falsei reprezentări.
Suveranitatea
ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională
aparţine poporului romān, care o exercită prin organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte,
precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o
persoană nu pot exercita suveranitatea īn nume propriu.
Propunerea MCC:
2. Articolul 2 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (1) va avea următorul
cuprins:
(1) Suveranitatea naţională
aparţine poporului, care o exercită prin referendum.
După alineatul (1), se introduce un
nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:
(1.1) Poporul delegă o parte din
suveranitatea sa statului romān, care o exercită īn numele şi īn
interesul poporului, potrivit Constituţiei.
Observaţiile/sugestiile mele:
Şi aici ar putea fi tranşată
chestiunea raportului dintre suveranitate şi subordonarea faţă
de UE - vezi şi art. 11
Teritoriul ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul Romāniei este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt
consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a
celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect
administrativ, īn comune, oraşe şi judeţe. Īn condiţiile
legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului romān nu pot fi
strămutate sau colonizate populaţii străine.
Propunerea MCC:
3. Articolul 3 se completează cu
două noi alineate, astfel:
După alineatul (1), se adaugă un
nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:
(1.1). Pe teritoriul Romāniei, numai
cetăţenii romāni, ca persoane fizice, sau constituiţi īn
persoane juridice romāne, pot deţine terenuri īn proprietate
privată.
După alineatul (3), se introduce un
nou alineat, (4), cu următorul cuprins:
(4) Reorganizarea teritoriului
naţional, sub aspect administrativ, se aprobă de către poporul
romān, prin referendum.
Observaţiile/sugestiile mele:
al.1 1.2 Tot numai cetăţenii
romāni pot dispune de resursele de pe acest teritoriu, cu obligaţia de a
se īngriji şi de zestrea generaţiilor viitoare.
Propunerea 1.1 ridică direct problema
pusă de mine la art.1 : ne poate impune Europa să ne vindem
pămīntul (sau alte resurse) ?
al.3 Aliniatul introdus după 3 trebuie
numerotat 3.1 şi nu 4 - care nu trebuie eliminat ci īntărit.
al.4 De adăugat: Şi acordarea
cetăţeniei trebuie să ţină cont de acest principiu.
Propunerea MCC:
4. După articolul 3, se introduce au
nou articol, 3.1, astfel:
Denumirea articolului va fi: Reīntregirea Patriei
Cuprinsul articolului va fi:
(1) Romānia este continuatoarea Daciei,
iar poporul romān este urmaşul poporului dac, leagăn al
civilizaţiei europene.
(2) Statul romān īşi revendică
continuitatea istorică, el fiind moştenitorul de drept al statului naţional
şi unitar consfinţit prin Actul Unirii Basarabiei cu Romānia citit
şi semnat īn Sfatului Ţării la Chişinau pe 27 Martie 1918,
prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu Romānia aprobată de Congresul
General al Bucovinei la Cernăuţi īn 15/28 Noiembrie 1918 şi prin
Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.
(3) Statul romān este obligat să
militeze, necontenit, şi să facă toate demersurile necesare
pentru Reīntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi
irevocabilă a consecinţelor celui de-al doilea Război Mondial,
cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional.
Observaţiile/sugestiile mele:
al 3.1.1 - Va stīrni obiecţii şi
ironii de care nu cred că e nevoie - şubrezind autoritatea
documentului.
al 3.1.3 - Era suficient "să
militeze, necontenit şi paşnic"- fără acel final prea
prudent. Dacă "respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului
internaţional" intră īn conflict cu "eliminarea
definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de-al
doilea Război Mondial"- trebuie să milităm pentru noi
convenţii, mai drepte, reparatorii.
5.
După articolul 3.1, se introduce un nou articol, 3.2, astfel:
Denumirea articolului va fi: Regiunile de
dezvoltare Cuprinsul articolului va fi:
(1) Īn concordanţă cu
obiectivele de coeziune economică şi socială ale Romāniei,
precum şi ale Uniunii Europene īn domeniul politicilor de dezvoltare
regională, pe teritoriul Romāniei sunt constituite regiuni de dezvoltare.
(2) Regiunile de dezvoltare nu sunt
unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate
juridică.
(3) Denumirile şi componenţa
regiunilor de dezvoltare sunt stabilite prin lege organică, adoptată
prin referendum.
(4) Regiunile de dezvoltare constituie
cadrul de elaborare, implementare şi evaluare a politicilor de dezvoltare
regională, precum şi de culegere a datelor statistice specifice, īn
conformitate cu reglementările europene
Observaţiile/sugestiile mele:
al 3.2 Mi se pare confuz. Cum să
implementezi politici de dezvoltare fără a fi unitate
administrativă şi să iei măsuri fără autoritate
juridică?
Unitatea poporului şi egalitatea īntre
cetăţeni ARTICOLUL 4
(1) Statul are ca fundament unitatea
poporului romān şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) Romānia este patria comună şi
indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără
deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă
politică, de avere sau de origine socială.
Observaţiile/sugestiile mele:
Al 1. Aş adăuga: "cu
respectarea libertăţii fiecăruia, atīt timp cīt nu produce
efecte sociale nocive".
Al 2. Aş adăuga : "Sau
discriminare de altă natură".
Cetăţenia ARTICOLUL 5
(1) Cetăţenia romānă se
dobāndeşte, se păstrează sau se pierde īn condiţiile
prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia romānă nu
poate fi retrasă aceluia care a dobāndit-o prin naştere.
Propunerea MCC:
6. Articolul 5 se completează cu un
nou alineat ,(3), astfel:
După alineatul (2), se inrtoduce un
nou alineat, (3), cu următorul cuprins:
(3) Statul romān ţine evidenţa
persoanelor cărora li s-a acordat cetăţenia romānă, la
cerere, sau prin adopţie, şi publică lista completă a
acestor persoane, īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, īn ultima zi
lucrătoare a fiecărui an. Lista precizează cetăţeniile
străine pe care persoanele īn cauză le deţin, sau le-au
deţinut, īnainte de primirea cetăţeniei romāne, precum şi
prenumele celor doi părinţi ai persoanelor īn cauză. Īn prima
listă vor fi cuprinse toate persoanele care au primit cetăţenia
romānă īncepānd cu data de 22 decembrie 1989 pānă la sfārşitul
anului īn care se publică lista
Observaţiile/sugestiile mele:
al 1. Aş prevedea că legea
organică care guvernează gestiunea cetăţeniei trebuie
validată prin referendum.
al 2. Aş īnscrie aici explicit, ca
exemplu important, că acei romāni, care au fost prinşi cu tot cu o
porţiune din teritoriul ţării, acaparată de alte state - nu
au pierdut cetăţenia. Şi aş preciza că tuturor
cetăţenilor care arată că se află īn această
situaţie (şi descendenţilor lor) li se va recunoaşte
cetăţenia imediat, fără taxe.
Aş menţiona īn schimb, tot ca
principiu, deasupra legilor organice, că aceia care au participat īn orice
fel la genocidul anti-romānesc de după 1944, nu pot primi
cetăţenia şi o pot chiar pierde. De ce am deveni/rămīne
concetăţeni cu distrugătorii ţării?
Dreptul la identitate ARTICOLUL 6
(1) Statul recunoaşte şi
garantează persoanelor aparţinānd minorităţilor
naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea
identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate
de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea
identităţii persoanelor aparţinānd minorităţilor
naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi
de nediscriminare īn raport cu ceilalţi cetăţeni romāni.
Propunerea MCC:
7. Articolul 6 se completează cu un
nou alineat, (3), astfel:
După alineatul (2), se introduce un
nou alineat ,(3), care va avea următorul cuprins:
(3) Autorităţile publice vor
consulta organizaţiile cetăţenilor aparţinānd
minorităţilor naţionale īn legătură cu deciziile
privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii
lor entice, culturale şi religioase.
Observaţiile/sugestiile mele:
al1. Aş adăuga "cu
condiţia ca elementele specifice ale vieţii unei comunităţi
minoritare să nu intre īn conflict flagrant cu regulile normale de
convieţuire socială (organizare īn clanuri etnice, parazitism masiv,
etc)."
Romānii din străinătate ARTICOLUL 7
Statul sprijină īntărirea
legăturilor cu romānii din afara frontierelor ţării şi
acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea
identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu
respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
Observaţiile/sugestiile mele:
Dacă prin "romānii din afara
frontierelor ţării " se īnţeleg cetăţenii romāni
de orice naţionalitate (etnie), nu văd de ce şi cum ne-am ocupa
noi de " exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase" - īn cazul celor de altă etnie.
Pluralismul şi partidele politice ARTICOLUL 8
(1) Pluralismul īn societatea
romānească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei
constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie
şi īşi desfăşoară activitatea īn condiţiile
legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice
a cetăţenilor, respectānd suveranitatea naţională,
integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile
democraţiei.
Propunerea MCC:
8. Articolul 8 se completează cu cinci
noi alienate, (3), (4), (5), (6), şi (7), astfel:
După alineatul (2) se introduc patru
noi alineate, (3),(4), (5) şi (6), cu următorul cuprins:
(3) Activitatea politică se
desfăşoară numai de partide politice īnregistrate, potrivit
legii.
(4) Prin excepţie, pot candida īn
alegeri şi candidaţi independenţi.
(5) Este interzisă constituirea de
partide politice pe criterii etnice.
(6) Toate partidele īnregistrate, potrivit
legii, dispun de aceleaşi drepturi, inculusiv īn ceea ce priveşte
reprezentarea īn birourile electorale şi accesul la timpi de antenă.
(7) Este interzisă finanţarea de
la bugetul public naţional a partidelor politice.
Observaţiile/sugestiile mele:
Al 1 Aş
preciza "pluralismul neformal" - se interzice īncălcarea
democraţiei prin cartelarea partidelor pīnă la dispariţia
alternativelor reale.
Al 2 Aş preciza că partidele
trebuie să respecte ordinea de drept existentă dar au dreptul să
urmărească schimbarea ei, īn mod democratic.
Al 3 Ce īnseamnă "activitate
politică"?! De ce să se interzică cea extra-partinică?
Monopolizarea politicii de către partide nu pare un pas către puterea
poporului.
Al 4 Dacă se schimbă al. 3 ca mai
sus, nu mai e nevoie de "prin excepţie", ci trebuie
prevăzut ca independenţii să fie trataţi echitabil cu
candidaţii partidelor.
Al 5 Deci şi partide naţionaliste
romāneşti?
Al 7 Şi mai interzisă ar trebi
să fie finanţarea privată. Şi atunci?
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile
profesionale ARTICOLUL 9
Sindicatele, patronatele şi
asociaţiile profesionale se constituie şi īşi
desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, īn
condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la
promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor
lor.
Observaţiile/sugestiile mele:
Nu văd de ce nu se deschide calea
apărării intereselor acestor categorii īn cadru negociativ politic.
Ar fi cea mai bună justificare a existenţei unui Senat, separat de
Parlament. Nu are nici o relevanţă că această idee
legitimă a fost promovată şi de fasciştii italieni.
Relaţii internaţionale ARTICOLUL 10
Romānia īntreţine şi
dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, īn acest cadru,
relaţii de bună vecinătate, īntemeiate pe principiile şi pe
celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Observaţiile/sugestiile mele:
Aş prevedea aici explicit că
Romānia nu poate participa la războaie de agresiune, cotropire,
colonizare.
Dreptul internaţional şi dreptul intern
ARTICOLUL 11
(1) Statul
romān se obligă să īndeplinească īntocmai şi cu
bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care
este parte.
(2) Tratatele
ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) Īn cazul
īn care un tratat la care Romānia urmează să devină parte
cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea
loc numai după revizuirea Constituţiei.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Are
consecinţe majore. Ca să nu se īncalce principiul
suveranităţii şi al democraţiei, trebuie prevăzut
explicit cum poate ajunge statul romān să-şi asume obligaţii
internaţionale. Semnatarii tratatelor, īn numele Romāniei, trebuie să
aibă un mandat democratic, acordat explicit, prin referendum dedicat
respectivei angajări a Romāniei īn plan extern. Altfel, apare falsa
reprezentare şi ratificarea de către Parlament este nulă de
drept constituţional. Numai poporul romān poate decide - direct- dacă
admite o directivă exterioară, sau o respinge, cu consecinţele
de rigoare.
Simboluri naţionale ARTICOLUL 12
(1) Drapelul
Romāniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, īn ordinea
următoare īncepānd de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua
naţională a Romāniei este 1 Decembrie.
(3) Imnul
naţional al Romāniei este "Deşteaptă-te romāne".
(4) Stema
ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
9. Alineatele
(2) şi (3) ale articolului 12 se modifică, astfel:
Propunerea
MCC:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Drapelul
Romāniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, īn ordinea
următoare īncepānd de la lance: albastru, galben, roşu. Pe culoarea
galben este imprimată stema ţării. Alineatul (2) va avea
următorul cuprins:
(2) Ziua
naţională a Romāniei este 9 mai, Ziua Independenţei.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Imnul
naţional al Romāniei este Traiască Romānia, Trăiască
Tricolorul.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu ştiu ce
stemă se vrea pusă pe galben , dar din faptul că se propune ca
imnul naţional să provină din laboratorul Flacăra (al lui
Adrian Păunescu), o blasfemie pe care numai cei tineri nu o pot sesiza,
aş putea deduce că ar putea fi stema care a fost īnlocuită cu o
gaură, prin jertfă de sīnge
Acest paragraf ,
combinat cu cel cu Dacia, īmi stīrneşte īngrijorare. MCC poate fi
capturată de naţionalişti de operetă şi de nostalgici
ai regimului comunist?
Limba
oficială ARTICOLUL 13
Īn Romānia,
limba oficială este limba romānă.
Propunerea
MCC:
10. Articolul
13 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1)
va următorul cuprins:
(1) Īn
Romānia, limba oficială este limba romānă.
Alineatul (2)
va următorul cuprins:
(2) Actele
juridice şi dezbaterile publice, la toate nivelurile administraţiei
publice, se fac īn limba romānă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş
adăuga: Cunoaşterea limbii romāne este o condiţie pentru a
beneficia de drepturile cetăţenilor romāni. Limbile
minorităţilor pot fi folosite īn raporturile dintre
cetăţenii de respectiva etnie. Dar orice cetăţean romān are
dreptul de a pretinde folosirea limbii romāne, īn raportul cu el.
Capitala ARTICOLUL 14
Capitala
Romāniei este municipiul Bucureşti.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş
adăuga: Ea poate fi schimbată numai prin referendum naţional.
TITLUL II
Drepturile,
libertăţile şi īndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
Universalitatea ARTICOLUL
15
(1) Cetăţenii beneficiază de
drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie
şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Propunerea
MCC:
11. Articolul
15 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:
După
alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:
(3) Faptele
comise īmpotriva caracterului naţional, suveran şi independent,
unitar şi indivizibil al statului romān, trădarea ţării,
precum şi faptele care conduc la subminarea economiei naţionale
şi a puterii de stat constituie crime īmpotriva poporului romān şi
sunt imprescriptibile. Dreptul de acţiune īncepe de la data comiterii
acestor fapte.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1
Cetăţenii beneficiază de libertăţile cu care se nasc
şi de drepturile consfinţite prin Constituţie şi prin alte
legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. Legalitatea este
subordonată binelui individual şi social şi trebuie
să-şi dovedească legitimitatea, neputīnd fi prezumată
īmpotriva realităţii dovedite. Orice dispută īntre cetăţeni
trebuie rezolvată īn primul rīnd pe baza spiritului
dreptăţii, asumat de
Constituţie. Legile particulare, dacă există, fiind folosite pentru precizarea unor
criterii negociate social, evitarea arbitrariului şi discriminării.
al 2. Completare:
Nu se pot prevala de non-retroactivitate persoanele care au adus daune
comunităţii, uzurpīnd poziţii de putere, din care au īmpiedicat
denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor. Este
anulată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 August
1944, termenele putīnd īncepe să curgă numai după adoptarea
prezentei Constituţii şi după eliberarea instituţiilor de
cei care au paralizat justiţia pīnă acum.
Egalitatea īn
drepturi ARTICOLUL 16
(1)
Cetăţenii sunt egali īn faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi
fără discriminări.
(2) Nimeni nu
este mai presus de lege.
(3)
Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot
fi ocupate, īn condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia
romānă şi domiciliul īn ţară. Statul romān garantează
egalitatea de şanse īntre femei şi bărbaţi pentru ocuparea
acestor funcţii şi demnităţi.
(4) Īn
condiţiile aderării Romāniei la Uniunea Europeană,
cetăţenii Uniunii care īndeplinesc cerinţele legii organice au
dreptul de a alege şi de a fi aleşi īn autorităţile
administraţiei publice locale.
Propunerea
MCC:
12.Alinatul
(3) al articolului 16 se modifică, astfel:
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3)
Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot
fi ocupate, īn condiţiile legii, de persoanele care au numai
cetăţenia romānă şi domiciliul īn ţară. Statul
romān garantează egalitatea de şanse īntre femei şi
bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii si demnităţi.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1. (al. 2)
Completare: Statul trebuie să ia măsuri concrete pentru ca
această egalitate teoretică să fie cīt mai reală. De
exemplu, prevederi care să īngreuneze folosirea averilor mari pentru
cumpărarea de putere, sau apartenenţa la grupări de interese
pentru a domina cetăţeni ne-asociaţi.
al 3. Propunerea
MCC va stīrni controverse, şi īmpotrivirea milioanelor de romāni
plecaţi. Ea trebuie motivată clar , īncīt să se
īnţeleagă că nu īnseamnă discriminare să nu dai putere
de decizie celor care nu trăiesc īn Romānia, sau au jurat
credinţă şi altor state.
Cīt priveşte egalitatea de şanse, nu văd de ce trebuie
să fie numai īntre femei şi bărbaţi şi nici ce
īnseamnă să o "garantezi" teoretic, fără
măsuri de implementare a acestor garanţii.
Cetăţenii
romāni īn străinătate ARTICOLUL
17
Cetăţenii
romāni se bucură īn străinătate de protecţia statului romān
şi trebuie să-şi īndeplinească obligaţiile, cu
excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din
ţară.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş
adăuga: Īn cazul īn care cineva, plecat sau īntors īn ţară, cu
dublă cetăţenie, are obligaţii faţă de alt stat,
care contravin intereselor romāneşti, el trebuie să aleagă
cetăţenia care īi convine. Romānia nu poate recunoaşte cetăţenia cuiva cu agendă ostilă intereselor
naţionale.
Cetăţenii
străini şi apatrizii ARTICOLUL
18
(1)
Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc īn Romānia se
bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor,
garantată de Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de
azil se acordă şi se retrage īn condiţiile legii, cu respectarea
tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care Romānia este
parte.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1. Trebuie
reformulat īncīt să se facă diferenţele de rigoare īntre
străini şi romāni. Nu este normal să acorzi altora toate
drepturile cetăţenilor
ţării şi fără referire la vreo obligaţie.
Ce mai īnseamnă atunci cetăţenia?
Extrădarea
şi expulzarea ARTICOLUL 19
(1)
Cetăţeanul romān nu poate fi extrădat sau expulzat din Romānia.
(2) Prin
derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii romāni pot fi
extrădaţi īn baza convenţiilor internaţionale la care
Romānia este parte, īn condiţiile legii şi pe bază de
reciprocitate.
(3)
Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi
numai īn baza unei convenţii internaţionale sau īn condiţii de
reciprocitate.
(4) Expulzarea
sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 2
Anulează garanţia din al.1 şi trebuie reformulat, ca să nu
lase loc la abuzuri şi să nu dea posibilitate imperiilor dominante
să impună extrădarea romānilor care opun rezistenţă
colonizării.
al 4 Cei care
decid extrădarea, īşi asumă răspunderea personală
pentru cazul īn care ea se va dovedi ulterior - abuzivă.
al.5 Romānia va
īntreprinde demersurile necesare pentru extrădarea celor găsiţi
vinovaţi pentru grave delicte economice şi sociale, cu repatrierea
sumelor scoase īn afara ţării.
Tratatele
internaţionale privind drepturile omului ARTICOLUL
20
(1)
Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi
aplicate īn concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Romānia
este parte.
(2) Dacă
există neconcordanţe īntre pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romānia este parte, şi legile
interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu
excepţia cazului īn care Constituţia sau legile interne conţin
dispoziţii mai favorabile.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Practic, aceste
prevederi ar putea juca un rol protector, īmpotriva unei justiţii locale
putrede. In realitate īnsă, asta nu se prea īntīmplă, căci nu
s-a precizat īn Constituţie cum poate victima unui abuz să se
prevaleze de drepturile sale de om (european) īn faţa unei instituţii
(instanţe) romāneşti.
Pe de altă parte, principial, aceste prevederi sīnt incompatibile cu
principiile suveranităţii şi democraţiei. Romānii trebuie
să-şi stabilească singuri regulile, numai ei pot decide
dacă adoptă norme exterioare, ca să nu fim scoşi din
comunitatea internaţională. O
soluţie ar fi supunerea prevederilor problematice unui referedum, pentru
ca impunerea, de mai sus de voinţa poporului romān, să nu
distrugă complet democraţia naţională.
Accesul liber
la justiţie ARTICOLUL 21
(1) Orice
persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o
lege nu poate īngrădi exercitarea acestui drept.
(3)
Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor īntr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile
speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 5 Statul e
obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn
cazul īncălcării acestui articol.
CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile
fundamentale
Dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică ARTICOLUL 22
(1) Dreptul la
viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi
psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu
poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa
cu moartea este interzisă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al1 Cum sīnt
garantate? Statul e obligat să emită legi care să precizeze
sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol (sau a art.2).
al3 Īn ce priveşte pedeapsa cu moartea,
poporul romān va decide prin referendum.
al4 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist sau ulterior, īn favoarea responsabililor care ar fi trebuit
judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.
Libertatea
individuală ARTICOLUL 23
(1) Libertatea
individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2)
Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise
numai īn cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3)
Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea
preventivă se dispune de judecător şi numai īn cursul procesului
penal.
(5) Īn cursul
urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile şi se poate prelungi cu cāte cel mult 30 de zile,
fără ca durata totală să depăşească un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) Īn faza de
judecată instanţa este obligată, īn condiţiile legii,
să verifice periodic, şi nu mai tārziu de 60 de zile, legalitatea
şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de
īndată, punerea īn libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au
determinat arestarea preventivă au īncetat sau dacă instanţa
constată că nu există temeiuri noi care să justifice
menţinerea privării de libertate.
(7)
Īncheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt
supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui
reţinut sau arestat i se aduc de īndată la cunoştinţă,
īn limba pe care o īnţelege, motivele reţinerii sau ale
arestării, iar īnvinuirea, īn cel mai scurt termen; īnvinuirea se aduce la
cunoştinţă numai īn prezenţa unui avocat, ales sau numit
din oficiu.
(9) Punerea īn
libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele
acestor măsuri au dispărut, precum şi īn alte situaţii
prevăzute de lege.
(10) Persoana
arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa īn libertate
provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Pānă
la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoreşti de
condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o
pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decāt īn
condiţiile şi īn temeiul legii.
(13)
Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decāt de natură
penală.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Al. 14. Statul e
obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn
cazul īncălcării acestui articol.
al. 15
Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea
responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989,
sīnt delicte imprescriptibile
Dreptul la
apărare ARTICOLUL 24
(1) Dreptul la
apărare este garantat.
(2) Īn tot cursul
procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.3 Acest drept
nu se poate transforma īn obligaţie.
al.4
Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea
responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989,
sīnt delicte imprescriptibile.
Libera
circulaţie ARTICOLUL 25
(1) Dreptul la
liberă circulaţie, īn ţară şi īn
străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile
exercitării acestui drept.
(2)
Fiecărui cetăţean īi este asigurat dreptul de a-şi stabili
domiciliul sau reşedinţa īn orice localitate din ţară, de a
emigra, precum şi de a reveni īn ţară.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 3. Statul e
obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn
cazul īncălcării acestui articol.
al.4 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi
trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.
Viaţa
intimă, familială şi privată ARTICOLUL 26
(1)
Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa
intimă, familială şi privată.
(2) Persoana
fizică are dreptul să dispună de ea īnsăşi, dacă
nu īncalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea
publică sau bunele moravuri.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 3 Statul nu va
folosi instrumentele de asigurare a ordinii şi securităţii
pentru a īncălca dreptul la intimitate. Instrumentele moderne de
supraveghere a cetăţenilor (microfoane, camere video, internet, etc.)
nu pot fi folosite de autorităţile publice pentru spionarea
vieţii cetăţenilor ci invers, aceştia trebuie să le
poată folosi pentru supravegherea activităţii
autorităţilor publice.
al 4 Statul
trebuie să apere cetăţenii şi de spionarea privată (de
către firme, formaţiuni, etc.).
al 5. Statul e
obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn
cazul īncălcării acestui articol.
al.6
Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea
responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989,
sīnt delicte imprescriptibile.
Inviolabilitatea
domiciliului ARTICOLUL 27
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt
inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămāne īn domiciliul ori īn
reşedinţa unei persoane fără īnvoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate
deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei
hotărāri judecătoreşti;
b) īnlăturarea unei primejdii privind
viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii
naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspāndirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător
şi se efectuează īn condiţiile şi īn formele prevăzute
de lege.
(4) Percheziţiile īn timpul nopţii sunt
interzise, īn afară de cazul infracţiunilor flagrante.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 2. Formularea
lasă loc intrepretărilor arbitrare şi abuzilor. Cine şi cum
constată dacă a fost reală punerea īn primejdie a unor persoane,
a securităţii naţionale sau a securităţii publice?
al 5. Statul e
obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn
cazul īncălcării acestui articol.
al.6
Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea
responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989,
sīnt delicte imprescriptibile.
Secretul
corespondenţei ARTICOLUL 28
Secretul
scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor
telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Statul e obligat
să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul
īncălcării acestui articol.
Īncălcările
acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de
acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte
imprescriptibile.
Libertatea
conştiinţei ARTICOLUL 29
(1) Libertatea
gāndirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor
religioase nu pot fi īngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi
constrāns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă
religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea
conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste īn
spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele
religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii,
īn condiţiile legii.
(4) Īn
relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau
acţiuni de īnvrăjbire religioasă.
(5) Cultele
religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de
sprijinul acestuia, inclusiv prin īnlesnirea asistenţei religioase īn
armată, īn spitale, īn penitenciare, īn azile şi īn orfelinate.
(6)
Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor
convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le
revine.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al1. Dacă nu
pot fi īngrădite "sub nici o formă", atunci decretele de
genul celui care penalizează opinii taxate ca "antisemite" sīnt
anticonstituţionale. Ca să nu mai fie posibile astfel de abuzuri,
folosite īn interese anti-naţionale, trebuie adăugat aici: Nici o
lege nu poate introduce limitări ale acestui drept;delictele de opinie ,
neīnsoţite de acţiuni antisociale, neputīnd fi penalizate - īn nici o
īmprejurare.
al 2 Trebuie
reformulat ca să nu se mai auto-anuleze. Cīnd garantezi libertatea de
conştiinţă nu poţi impune nici un spirit, nici o normă
de corectitudine politică. Restricţiile pot interveni la nivelul unor
acte potenţial nocive, dar nu anulīnd dreptul fundamental la opine.
al 3 Şi art.
3 este cam ambiguu. Ar trebui precizat "potrivit statutelor proprii,
dacă nu īncalcă prevederi legale şi nu introduc
discriminări pe temei religios".
al 4 Se pot
interzice acţiuni duşmănoase, dar atenţie la dreptul la
exprimarea opiniei.
al 5 Dacă
sīnt autonome faţă de stat , trebuie precizat de ce se bucură de
sprijinul acestuia.
al 7 Educaţie se face masiv şi la
şcoala şi ar trebui ca acest fenomen esenţial să fie
īncadrat constituţional. Pe ce se bazează dreptul acestei
instituţii de a plămădi conştiinţele copiilor? Ce
garanţii au părinţii (similare măcar cu cele legate de
abuzurile medicale) că nu se produc daune minţilor expuse unei
īndoctrinării nocive? Īn cazul īn care valorile părinţilor
īntră īn conflict cu ce se predă la şcoală, cum pot folosi
dreptul recunoscut la punctul 6?
al 8 Statul e obligat să emită legi care
să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui
articol.
al 9 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi
trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.
Libertatea de
exprimare ARTICOLUL 30
(1) Libertatea
de exprimare a gāndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi
libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin
imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare īn public, sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de
orice fel este interzisă.
(3) Libertatea
presei implică şi libertatea de a īnfiinţa publicaţii.
(4) Nici o
publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea
poate impune mijloacelor de comunicare īn masă obligaţia de a face
publică sursa finanţării.
(6) Libertatea
de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt
interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii,
īndemnul la război de agresiune, la ură naţională,
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la
separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8)
Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia
adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau
realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice,
proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, īn condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc
prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aceleaşi -
īn spirit - ca la articolul 29. Aliniatele 6-9 neagă aliniatele 1-5. Ori
vorbim de libertate de exprimare ori de ce nu este voie de spus! E drept
că īn numele acestei libertăţi se pot irita sau calomnia
persoane, cu daune de imagine. Dar eu cred că acest fenomen trebuie
combătut altfel (de exemplu, punīnd la dispoziţia celui prejudiciat
de opinia altuia mecanisme eficace pentru a combate dezinformarea
păgubitoare) şi nu anulīnd - practic- garanţia
libertăţii de exprimare. Căci oricine poate pretinde că
opinia ta īi aduce prejudicii. A impune cuiva să nu exprime o opinie
(părere, etc.) supărătoare (neprezentată ca informaţie
certă - deci falsificator) īnsemnă practic a face jocul de acoperire
a fărădelegilor din Romānia. Cei curaţi nu au de ce dori sufocarea
acestui drept, īn numele riscului de a fi calomniaţi.
Dreptul la
informaţie ARTICOLUL 31
(1) Dreptul
persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate
fi īngrădit.
(2)
Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt
obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra
treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la
informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie
a tinerilor sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele
de informare īn masă, publice şi private, sunt obligate să
asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile
publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să
garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului
la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar
asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
Propunerea
MCC:
13. Alineatul (5) al articolului 31 se
modifică, astfel:
Alineatul (5)
va avea următorul cuprins:
(5) Manipularea,
insulta şi calomnia se pedepsesc, conform legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al1.
Constituţia trebuie să clarifice ce este aceea "informaţie
de interes public". Dreptul la informare nu este aplicat pe teren (ceea ce
oferă acoperire fărdelegilor care au răpus ţara), invocīndu-se protecţia
informaţiilor personale sau securitatea naţională, īn baza unor
legi care au lăsat la cheremul funcţionarilor complici interpretarea
expresiei "care pot aduce atingere intereselor particulare". Astfel,
de exemplu, anexa 6 la Legea arhivelor pretinde să nu putem cerceta
"ingineriile" tranziţiei, pentru ca nu cumva, consultarea
registrelor de publicitate imobiliară sau de stare civilă din
interbelic să aducă hoţilor pierderea
de a fi prinşi.
al 6 Statul e obligat să emită legi care
să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui
articol.
al 7 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi
trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.
MCC ar fi trebuit
să elaboreze mult mai mult aici, dacă vrea să īncadreze
constituţional puterea mediatică.
Dreptul la
īnvăţătură ARTICOLUL
32
(1) Dreptul la
īnvăţătură este asigurat prin īnvăţămāntul
general obligatoriu, prin īnvăţămāntul liceal şi prin cel
profesional, prin īnvăţămāntul superior, precum şi prin
alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2)
Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn
limba romānă. Īn condiţiile legii, īnvăţămāntul se
poate desfăşura şi īntr-o limbă de circulaţie
internaţională.
(3) Dreptul
persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale de a
īnvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite
īn această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare
a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Īnvăţămāntul
de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de
studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate
şi celor instituţionalizaţi, īn condiţiile legii.
(5)
Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn
unităţi de stat, particulare şi confesionale, īn condiţiile
legii.
(6) Autonomia
universitară este garantată.
(7) Statul
asigură libertatea īnvăţămāntului religios, potrivit
cerinţelor specifice fiecărui cult. Īn şcolile de stat,
īnvăţămāntul religios este organizat şi garantat prin lege.
Propunerea
MCC:
14. Articolul 32 se modifică şi se
completeză, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn
limba romānă. Īn condiţiile legii, īnvăţămāntul īn
şcoli private se poate desfăşura şi īntr-o limbă de
circulaţie internaţională.
După
alineatul (7) se introduce un alineat nou, (8), astfel:
Alineatul (8)
va avea următorul cuprins:
(8) Pentru
īnvăţămāntul general obligatoriu, statul asigură
existenţa şcolii īn fiecare localitate.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi mai īntīi
observaţiile de la art. 29 despre dreptul şcolii la influenţarea
/formarea conştiinţei copilului.
Cīt timp
īnvăţămīntul e obligatoriu , subiecţii acestei
obligaţii trebuie să fie cu adevărat beneficiari ai
şcolarizării forţate.
De aceea aş
adauga: al. 9- statul este obligat să ia măsuri pentru ridicarea
calităţii educaţiei oferite elevilor, inclusiv introducīnd
mecanisme de plată a salariilor profesorilor īn funcţie de valoarea
prestaţiei, eforturile depuse şi rezultate.
Avem dreptul la
īnvăţătură justă, cinstită, de calitate,
fastă societăţii dar şi persoanei educate, sau numai la a
fi īndoctrinaţi de cei care pot fixa curicula naţională sau
controla profesorii? Cīnd vom
recunoaşte că aici apar contradicţii şi probleme profunde,
legate de raportul dintre indvid, comunitate şi instituţii- care ar
trebui reglementate constituţional?
Vor exista aici
opinii variate. Eu de exemplu, aş prevedea dreptul părinţilor la
a respinge o īndoctrinare şcolară inacceptabilă lor, recurgīnd la şcoli private cu alte
orientări sau chiar la şcoala la domiciliu.
Pe de altă
parte, aş adăuga aici şi obligaţia recuperării
cheltuielilor statului cu educaţia celor care au beneficiat de ele,
şi părăsesc ţara īnainte de a īntoarce ceva
societăţii.
Accesul la
cultură ARTICOLUL 33
(1) Accesul la
cultură este garantat, īn condiţiile legii.
(2) Libertatea
persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile
culturii naţionale şi universale nu poate fi īngrădită.
(3) Statul
trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale,
sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi
conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii
contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale Romāniei īn
lume.
Propunerea
MCC:
15. Alineatul (3) al articolului 33 se
modifică, astfel:
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Statul
trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale,
sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi
conservarea patrimoniului istoric şi cultural, dezvoltarea
creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi
artistice ale Romāniei īn lume.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu este precizat
ce īnseamnă "cultură"- constituţional.
Este bine că
se prevede acest drept. Dar eu i-aş asocia şi un ţel al
societăţii, o misiune, poate chiar o obligaţie (altfel de ce ar
fi īnvăţămīntul obligatoriu?). Cultivarea a cīt mai multe
conştiinţe (īn sensul rafinării discernămīntului, a
īntăririi puterii de a-ţi decide riguros opţiunile, īn
condiţii de libertate de opinie) ar trebui să fie declarată scop
de societate.
De aici ar putea
porni prevederile privind penalizarea atentatului cultural, săvīrşit
de regulă pe cale mediatică, īn numele "prostului gust al majorităţii".
Dreptul la
ocrotirea sănătăţii ARTICOLUL
34
(1) Dreptul la
ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul
este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a
sănătăţii publice.
(3)
Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări
sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul
exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor
paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a
sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc
potrivit legii.
Propunerea
MCC:
16. Articolul 34 se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Cetăţenilor Romāniei le este garantat dreptul la sănătate
fizică şi mentală, precum şi la hrană
sănătoasă, care să nu conţină substanţe
toxice şi otrăvitoare.
După
alineatul (1), se introduce un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins;
(1.1) Pentru
exercitarea dreptului prevăzut la alineatul precedent, statul este obligat
să ia măsuri pentru a asigura accesul cetăţenilor săi
la alimentaţie natural, la apă curată şi la aer curat.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 4
Reprezentanţii Romāniei īn foruri internaţionale nu pot semna,
fără validare prin referendum,
acorduri cu efecte negative asupra sănătăţii
populaţiei (pătrunderea alimentelor periculoase şi a
seminţelor modificate genetic care creează dependenţă
economică faţă de corporaţii (de tip Monsanto),
limitări ale dreptului de a produce medicamente ieftine (prin acorduri de
tip ACTA), etc.
al 5 Tot īn
cadrul garantării unei vieţi sănătoase, intră şi
dezvoltarea obligatorie a industriei farmaceutice naţionale-de stat, īncīt
populaţia să dispună de medicamente la preţ accesibil, sau
chiar gratuite.
al 6 Specularea
nevoilor medicale pentru cīştiguri nemeritate, va fi pedepsită prin
lege, cu clauze agravante, dacă operaţia e făcută pentru
firme străine.
al 7 Statul e obligat să emită legi care
să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui
articol. Căci a provoca īmbolnăvirea populaţiei este o
formă de genocid.
al 8 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi
trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.
Dreptul la
mediu sănătos ARTICOLUL
35
(1) Statul
recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu īnconjurător
sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul
asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele
fizice şi juridice au īndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul
īnconjurător.
Propunerea
MCC:
17. Articolul 35 se modifică, astfel:
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Statul,
persoanele fizice şi juridice au īndatorirea de a proteja resursele
naturale ale ţării, mediul īnconjurător, inclusiv animalele.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īn formularea
actuală, propunerea MCC se va lovi de īntrebări de tipul :
"Dacă nu omorīm animale, cum mai hrănim populaţia
ne-vegetariană?". Pornind de aici putem observa că extinderea
umanismului către unele animale (cine stabileşte care pot fi ucise
pentru hrană şi care trebuie protejate?) poate avea un efect pervers,
diluīnd conceptul de umanism şi creīnd probleme morale greu de rezolvat .
Protejarea
naturii şi vieţii,
ameninţate grav de hulpăvia unei specii tot mai agresive, ar
trebui justificată solid şi realist. Inclusiv afirmīnd dreptul la mediu sănătos
al generaţiilor de mīine, pe care Constituţia trebuie să le
apere de excesele consumiste ale celei de azi.
Dreptul de vot ARTICOLUL 36
(1)
Cetăţenii au drept de vot de la vārsta de 18 ani, īmpliniţi
pānă īn ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept
de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie,
şi nici persoanele condamnate, prin hotărāre judecătorească
definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Propunerea
MCC:
18. Articolul 36, se completează cu două
noi alineate, (3) şi (4), astfel:
După
alineatul (2) se introduc două noi alineate, (3) şi (4), cu
următorul cuprins:
(3)
Participarea la vot este obligatorie, potrivit legii.
(4) Votul se
exercită direct, la urne, sau prin corespondenţă, potrivit
legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Sīnt total contra
propunerii 3 a MCC. Nici nu mi se pare necesar să justific. Aş
formula chiar al. 3 invers ca MCC: nimeni nu poate fi obligat să voteze !
Cīt priveşte
propunerea 4 a MCC, ar trebui precizate mecanismele de vot electronic şi de
garantare a corectitudinii acestuia.
al 5. Aş
ridica vīrsta minimă , măcar la 21 de ani, şi aş introduce
o limitare superioară de vīrstă, poate la 80 de ani, măcar
pentru persoanele la care s-a constat medical discernămīntul serios
diminuat .
al 6. Am putea introduce condiţionarea dreptului de vot de trecerea unor
examene de capacitate electorală, care să dovedească o
minimă cunoaştere/īnţelegere
a mecanismelor democratice şi /sau a problemelor supuse votului (de
genul examenului care, īn unele ţări, condiţionează
acordarea cetăţeniei).
al 7. Aş
prevedea , īn corelare cu al. 6, obligaţia organelor statului de a asigura
o informare electorală adecvată oricărui cetăţean care
vrea să voteze.
al 8. S-ar
putea introduce principiul īncurajării democraţiei directe
- a privilegierii votării problemelor societăţii, īn locul
alegerii unor reprezentanţi, care să le voteze apoi, pe baza
prezumţiei că intermediază voinţa electoratului -
inconsistentă teoretic şi dovedită repetat ca falsă. Pentru a răspunde celor două mari
obiecţii contra democraţiei directe: că e greu să
organizezi des voturi masive şi că mulţi oameni nu pricep o
parte a tematicii propuse votului, ar putea fi introduse, pe līngă
instrumetele facilitīnd votul electronic, un sistem de cupoane de vot. Fiecare
cetăţean va dispune de acelaşi număr X de cupoane (de
stabilit, īn funcţie de frecvenţa scrutinurilor directe) care īi dau
dreptul să participe la maxim X scrutinuri pe an. Īn acest fel, s-ar
auto-regla participarea, diminuīndu-se puternic votul ne-pertinent.
Dreptul de a fi ales ARTICOLUL 37
(1) Au dreptul
de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care īndeplinesc
condiţiile prevăzute īn articolul 16 alineatul (3), dacă nu le
este interzisă asocierea īn partide politice, potrivit articolului 40 alineatul
(3).
(2)
Candidaţii trebuie să fi īmplinit, pānă īn ziua alegerilor
inclusiv, vārsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi īn Camera
Deputaţilor sau īn organele administraţiei publice locale, vārsta de
cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi īn Senat şi vārsta de cel
puţin 35 de ani pentru a fi aleşi īn funcţia de Preşedinte
al Romāniei.
Propunerea
MCC:
19. Articolului 37 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Candidaţii trebuie să fi īmplinit, pānă īn ziua alegerilor
inclusiv, vārsta de cel puţin 25 de ani pentru a fi aleşi īn
Parlamentul Romāniei sau īn organele administraţiei publice locale, vārsta
de cel puţin 30 de ani pentru a fi aleşi īn funcţiile de
magistraţi şi vārsta de cel puţin 50 de ani pentru a fi
aleşi īn funcţia de Preşedinte al Romāniei.
După
alineatul (2), se introduc două noi alineate, (3) şi (4), cu
următorul cuprins:
(3) Nici o
persoană nu poate īndeplini aceiaşi funcţie electivă decāt
pentru cel mult două mandate, care pot fi şi succesive, potrivit
legii.
(4) Persoana
aleasă īntr-o funcţie publică pe lista unui partid politic care
părăseşte din proprie iniţiativă partidul pe lista
căruia a fost aleasă pierde mandatul, imediat, potrivit legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Al.1 e formulat
tendenţios, putīnd fi folosit īmpotriva candidaturilor independente . Nu e
nevoie să trimiţi la alt articol, care tratează dreptul de a
intra īn partide, pentru a spune cine nu
are voie să fie votat.
Propunerile
minime ale MCC pentru al2 (din care
lipesc prevederi pentru alegerea īn puterea financiară şi
mediatică?) mi se par justificate,
īn afară de cazul preşedintelui. 50 de ani minim? Eu mă
gīndeam că a venit momentul să recunoaştem că, pe
līngă fenomenul tinereţii necoapte există şi acela al
uzurii din cauza vīrstei. De ce nu apar şi limite maxime de vīrstă
aici, ca să combatem gerontocraţia?
Al. 4 propus de
MCC relevă probleme grave, de principiu. Dacă cineva ar fi cu
adevărat reprezentantul celor care l-au ales, el ar vota ce ar dori aceştia,
nu ce īi dictează şefii partidului său. Pe de altă parte, el a făcut cu
respectivul partid un contract politic, pe care nu ar trebui să-l īncalce
şi a fost poate votat pe baza asocierii cu partidul respectiv. Există
aici o ambiguitate care surpă legitimitatea democraţiei
reprezentative. Cred că articolul acesta ar fi mai consistent cu
adăugarea: īn cazul īn care alesul pe listele unui partid constată
īncălcarea contractului electoral de către partidul respectiv (care īi
cere să voteze invers decīt s-a angajat faţă de alegătorii
săi) este obligat să respecte voinţa reală a
alegătorilor pe care īi reprezintă, fără a părăsi
partidul respectiv. Dacă partidul īl demite din acest motiv, el devine
parlamentar independent şi nu are voie să intre īn alt partid,
pīnă la următoarele alegeri.
Dreptul de a
fi ales īn Parlamentul European ARTICOLUL
38
Īn
condiţiile aderării Romāniei la Uniunea Europeană,
cetăţenii romāni au dreptul de a alege şi de a fi aleşi īn
Parlamentul European.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1- Aş
adăuga - "cu aceleaşi limitări care operează īn cazul
alegerilor interne".
al 2- Trebuie
explicitat rostul acestor alegeri pentru mecanismul politic intern, modul īn
care interferează cu aceasta. Pe cine reprezintă aceşti
aleşi : nişte romāni din Europa sau nişte europeni din Romānia?
Şi īn ce scop? Ce raporturi admite Constituţia īntre partidele
interne şi cele europene? Mie toate astea mi se par mai mult decīt
confuze. Dacă nu ar exista subordonarea
faţă de dreptul european - enunţată la art.20, am
putea considera că e vorba de două nivele diferite de fiinţare
socială. Sigur compatibile, necontradictorii ? Democraţia
internă pare scurtcircuitată, parlamentarii europeni nefiind
obligaţi să reprezinte voinţa majorităţii
naţionale. Dacă parlamentarii europeni decid cum trebuie să
trăiască toţi europenii, ce rost mai au parlamentele (şi
Constituţiile ) naţionale?
Intervine aici o aporie a democraţiei: stabilirea suprafeţei
pe care se aplică principiul majoritar poate produce conflicte de
legitimitate. E posibil ca majoritatea dintr-o
localitatea să vrea A, dar judeţul īn care aceasta se
află să vrea majoritar non A, dar regiunea īn care e acest judeţ
să vrea A, dar ţara īn care e regiunea respectivă să vrea
non A, dar Uniunea Europeană să vrea A, dar comunitatea mondială
să vrea A, etc. Suprapunerea agregărilor politice scoate īn
evidenţă relativitatea normativităţii juridice.
Libertatea īntrunirilor ARTICOLUL 39
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau
orice alte īntruniri sunt libere şi se pot organiza şi
desfăşura numai īn mod paşnic, fără nici un fel de
arme.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Al 2. Acest drept
trebuie garantat, īn orice loc īn care liniştea publică sau
serviciile de strictă necesitate nu sīnt afectate excesiv, fără
a fi nevoie de vreo aprobare. El nu poate fi restricţionat prin stipularea
unor responsabilităţi excesive a organizatorilor
manifestaţiilor, īn cazul īn care acestea degenerează, din motive
neimputabile lor direct. Boicotarea dreptului la contestaţie de
stradă- prin provocatori trebuie interzisă. La fel- instigarea unor
pături ale populaţiei īmpotriva alteia, care protestează, cu
riscul declanşării unor conflicte incontrolabile (război
civil). Folosirea forţei īmpotriva
manifestaţiilor paşnice (de protest īmpotriva măsurilor
guvernamentale etc) este interzisă.
al 3 Statul e obligat să emită legi care
să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui
articol.
al 4 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest
abuz, sīnt delicte imprescriptibile
Dreptul de asociere ARTICOLUL 40
(1)
Cetăţenii se pot asocia liber īn partide politice, īn sindicate, īn
patronate şi īn alte forme de asociere.
(2) Partidele
sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militează īmpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de
drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a
independenţei Romāniei sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot
face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale,
avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei,
poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici
stabilite prin lege organică.
(4)
Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
Propunerea
MCC:
20. Articolul 40 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Nu pot
face parte din partide politice judecătorii Curţii
Constituţionale, Avocatul Poporului, Guvernatorul Băncii
Naţionale a Romāiei, membrii Curţii de Conturi, directorul
Serviciului Naţional al Informaţiei Publice, directorul Serviciului
Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, directorul
Serviciului Romān de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii
Externe, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii
şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege
organică. Acestă interdicţie rămāne īn vigoare şi
pentru o perioadă de 5 ani de la părăsirea funcţiilor īn
cauză.
După
alineatul (3) se introduce un nou alineat, (3.1.), cu următorul cuprins:
(3.1) Nici o
lege, sau alt act normativ nu poate īngrădi sau condiţiona dreptul la
liberă asociere, īn afara restricţiilor prevăzute la alineatele
(2) şi (3).
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 2. Trebuie
precizat sensul expresiei "stat de drept", ca să nu justifice
persecutarea unor partide care propun īnnoiri profunde ale mecanismelor
politice.
al 3. Nu
ştiu dacă e suficient ca persoanele din categoriile nominalizate
să nu fie membri ai unor partide.
Īn practică, s-a dovedit că asta nu le īmpiedică să
lucreze părtinitor. O formă mai tare de garantare a
imparţialităţii celor vizaţi, ar fi ca să li se
interzică şi susţinerea unor partide, īn care nu sīnt membri.
al 5 Reciproc, ar
trebui blocată constituţional recurgerea la schimbarea garniturilor
de tehnicieni din poziţii de decizie , o dată cu ajungerea la putere
a unui nou partid. Dacă acesta are de implementat un program, să o
facă folosind pīrghiile legale, nu aburcīndu-şi clientela īn posturi.
al 4. Caracterul
este secret atunci cīnd obiectivele reale ale asociaţiei nu sīnt
recunoscute public (nu sīnt declarate īn statut) şi cīnd proiectele asociaţiei cu
impact social negativ sīnt ascunse. Sīnt de asemenea interzise asociaţiile
de tip clan, care au ca scop avantajarea
membrilor lor asupra restului populaţiei, prin metode/mijloace incorecte,
care īncalcă principiile Constituţiei.
O
Constituţie care īntăreşte puterea cetăţeanului, ar
trebui să īmpiedice folosirea acestui articol īmpotriva luptătorilor
de jos īn sus, şi nu īmpotriva complotiştilor de sus īn jos.
Munca şi
protecţia socială a muncii ARTICOLUL
41
(1) Dreptul la
muncă nu poate fi īngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a
ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
(2)
Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea
privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de
muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim
brut pe ţară, repausul săptămānal, concediul de odihnă
plătit, prestarea muncii īn condiţii deosebite sau speciale, formarea
profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin
lege.
(3) Durata
normală a zilei de lucru este, īn medie, de cel mult 8 ore.
(4) La
muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la
negocieri colective īn materie de muncă şi caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective sunt garantate.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1.1 Statul
este obligat să facă eforturi pentru a oferi la cīt mai mulţi
cetăţeni posibilitatea să-şi cīştige demn
existenţa. Astfel se micşorează şi riscul unor
confruntări violente, īn lupta pentru supravieţuire.
al 2. Aceste
prevederi pot fi criticate ca intervenind
īn raportul juridic dintre angajatori şi angajaţi, două
părţi libere teoretic - să īncheie acorduri cum vor, dacă
nu īncalcă legile ţării. De aceea trebuie justificată clar
aici includerea lor īn Constituţie - īn numele operaţionalizării
principiilor echităţii şi solidarismului. Aceasta implică
recunoaşterea faptului că raportul dintre patron şi salariat
este asimetric, că deţinerea capitalului creează posibilitatea
de a forţa convenţii (de muncă) incorecte, īn care partea
slabă e folosită ca sclav (modern), exploatat de partea tare. Cum
competiţia dintre săraci pentru "locuri de muncă"
oferă posibilităţi de abuz angajatorilor, se poate deduce
că aceştia au interes să menţină o bună parte a
populaţiei īn sărăcie, contrar intereselor comunităţii, apărate de
Constituţie.
al.3 Ori se
prevăd măsuri concrete pentru īmpiedicarea īncălcării
acestui articol, ori el va rămīne un exemplu de demagogie.
al 4. De ce numai
femeile? La muncă egală, salariu egal - pentru oricine!. Ceea ce
īnseamnă să stăvileşti nedreptatea plătirii salariilor
nu īn funcţie de prestaţie (munca depusă/rezultatele
obţinute) ci de criterii formale (vechime, diplome, etc.).
Mă mir
că MCC nu are observaţii la acest articol.
Interzicerea
muncii forţate ARTICOLUL 42
(1) Munca
forţată este interzisă.
(2) Nu
constituie muncă forţată:
a)
activităţile pentru īndeplinirea īndatoririlor militare, precum
şi cele desfăşurate, potrivit legii, īn locul acestora, din
motive religioase sau de conştiinţă;
b) munca unei
persoane condamnate, prestată īn condiţii normale, īn perioada de
detenţie sau de libertate condiţionată;
c)
prestaţiile impuse īn situaţia creată de calamităţi
ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile
civile normale stabilite de lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1. "cu
excepţia situaţiilor tratate īn art. 2"
al 2. Ba da ,
constituie evident muncă forţată. Art 2 trebuie să
excepteze aceste cazuri de la aplicarea art 1, interzicerea neoperīnd - din
motive īntemeiate.
al 3 Munca voluntară, sau aleasă de un
contribuabil ca alternativă la plata unor taxe/ datorii - nu constituie
muncă forţată.
al 4 Statul e obligat să emită legi care
să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui
articol.
al 5 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest
abuz, sīnt delicte imprescriptibile.
Dreptul la
grevă ARTICOLUL 43
(1)
Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor
profesionale, economice şi sociale.
(2) Legea
stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui
drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor
esenţiale pentru societate.
Observaţiile/sugestiile
mele:
2.2 Formularea
al. 2 permite anihilarea garanţiei din al1. Trebuie limitate clar
posibilităţile de limitare ale drepturilor de bază, prin legi
organice. Aici trebuie măcar precizat că limitările dreptului de
grevă trebuie să fie evident īntemeiate şi că abuzul īn
acest sens trebuie penalizat.
al 3.
Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist şi
postcomunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, sīnt delicte
imprescriptibile.
Dreptul de proprietate privată ARTICOLUL 44
(1) Dreptul de proprietate, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată
şi ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobāndi dreptul de
proprietate privată asupra terenurilor numai īn condiţiile rezultate
din aderarea Romāniei la Uniunea Europeană şi din alte tratate
internaţionale la care Romānia este parte, pe bază de reciprocitate,
īn condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin
moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decāt pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice
alte măsuri de trecere silită īn proprietate publică a unor
bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de
altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general,
autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau
construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile
autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute īn
alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, īn
caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobāndită licit nu poate fi
confiscată. Caracterul licit al dobāndirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai īn
condiţiile legii.
Propunerea
MCC:
21. Alineatele
(2), (6), (8), (9) ale articolului 44 se modifică, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Proprietatea privată este garantată şi ocrotită īn mod egal
de lege, indiferent de titular.
Alineatul (6)
va avea următorul cuprins:
(6)
Despăgubirile prevăzute īn alineatele (3) şi (5) se stabilesc
potrivit legii.
Alineatul (8)
va avea următorul cuprins:
(8) Averea
dobāndită licit nu poate fi confiscată.
Alineatul (9)
va avea următorul cuprins:
(9) Bunurile
destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii,
ca şi cele a căror provenienţă nu se justifică, sunt
confiscate, īn condiţiile legii. Prin justificarea provenienţei
bunurilor se īntelege obligaţia persoanei īn cauză de a dovedi
caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobāndirea sau sporirea
bunurilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1. Aşa
cum se deduce şi din al.9 , ar trebui garantat numai "Dreptul de proprietate care a fost
corect constituit" (şi nu roadele "ingineriilor"
tranziţiei, sau ale unor prădăciuni interbelice, sau ale unor
abuzuri comuniste)". Trebuie chiar precizat că nu pot fi garantate
proprietăţile obţinute prin participarea la jaful
postdecembrist, căci ele
aparţineau de drept poporului romān şi acapararea şi vinderea
lor către terţi e lovită de nulitate absolută.
Garantarea creanţelor asupra statului (verificate temeinic, pentru
evitarea sifonării banului public), avute - de exemplu - de victimele
abuzurilor regimului comunist şi postcomunist, trebuie combinată cu
prevederea obligaţiei acestuia de a face acţiuni īn regres, pentru a
recupera pagubele de la cei care le-au produs.
Ce rost are
precizarea : "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege."? - decīt
să permită Curţii Constituţionale să īncalce continuu principiul
respectării proprietăţii, īn numele dreptului
"legiuitorului" de a-l defini cum vrea? Clarificările şi
nuanţele conceptului de "proprietate" - dacă sīnt legitime
- trebuie făcute īn
Constituţie, altfel "garantarea" e demagogie de nivel
īnalt.
O astfel de precizare ar putea fi : numai dreptul indivizilor la
viaţă (existenţă suportabilă) şi interesele majore ale
societăţii pot prevala asupra celui de proprietate, restrīngīndu-l -
cu motivări solide.
al. 2 propus de
MCC ar trebui corelat explicit cu propunerea făcută pentru art. 3, de
interzicere a vīnzării de teren către străini. Dacă tot se face acest pas greu (īn
ciuda īmpotrivirii UE), ar putea fi extinsă restricţia şi la
alte bunuri, de importanţă strategică. Sau măcar , Constituţia ar putea
enunţa datoria statului romān să sprijine, prin măsuri juridice
şi administrative, rămīnerea
bunurilor din Romānia īn proprietatea cetăţenilor ei, pentru ca
ţara să nu fie transformată īntr-un lagăr de muncă
ieftină şi o piaţă de consum subdezvoltată economic,
adică īntr-o neocolonie.
Cine are drept
să decidă tratarea, necondiţionată, la fel cu a
proprietarilor romāni, a străinilor - care beneficiază de avantajul
zdrobitor al unor monede mult mai puternice şi al unor venituri mult mai
mari şi vor putea deci face achiziţii
injuste, īn defavoarea
cetăţenilor asociaţi prin Constituţia Romāniei,
discriminaţi - īn fapt - prin acel "indiferent de titular"?
Adaos la al.3
şi 4 Exproprierea,
naţionalizarea abuzivă, confiscările cu acte şi fără
acte operate de regimul comunist sīnt nule de drept şi corectarea lor nu
poate fi prescrisă, datorită forţei majore continuate pīnă
acum. Decretul comunist al prescripţiei extinctive este un act criminal
īmpotriva justiţiei şi cei care l-au menţinut īn vigoare trebuie
pedepsiţi. Proprietăţile acaparate abuziv după 1990 , de la
proprietarii de drept, nu sīnt evident garantate.
Al 6 Nici īn varianta MCC nu aduce garanţii
suficiente de echitate. Trebuie adăugat "conform principiului
respectării valorii de piaţă, la momentul despăgubirii
efective".
Al 7 Formulare
prea vagă. "Potrivit legii şi obiceiului", proprietarului
īi pot fi fixate sarcini care anihilează valoarea proprietăţii
(impozit de 99%, interdicţia de vīnzare, etc.) - dacă nu sīnt
precizate constituţional limitele acestor "sarcini"
Al 8 Nici
īn varianta MCC nu permite vindecarea cancerului socio-economic care
ameninţă īnsăşi existenţa comunităţii
romāneşti. Trebuie scris fără timiditate :" Caracterul
ilicit al dobāndirii după 1990 se prezumă", căci aceasta
este realitatea statistică, dovedibilă săţios,
arhi-cunoscută. Unde prin "ilicit", trebuie īnţeles nu
numai ilegal, ci şi "evident incorect", adică profitīnd de
un proces de devalizare a avuţiei poporului. Cei care dovedesc că nu
aşa au făcut averile, să le păstreze. Cumpărătorii de bună
credinţă - să se
dezdăuneze de la cei care le-au vīndut bunurile furate.
Al 9 Al propunerii MCC este cam ce am sugerat
şi eu la aliniatul precedent, doar că evită precizarea sensului
īn care e folosit termenul
"licit".
Libertatea
economică ARTICOLUL 45
Accesul liber
al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă
şi exercitarea acestora īn condiţiile legii sunt garantate.
Propunerea
MCC:
22. Articolul
45 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 45
(1) Cetăţenii au dreptul să desfăşoare orice fel de
activitate economică, care nu este interzisă de lege, ca persoane
fizice sau asociaţi īn personae juridice, autorizate, potrivit legii.
(2) Nici o
lege sau alt act normativ nu poate condiţiona autorizarea
desfăşurării de activităţi economice de obţinerea
de avize, de orice fel, de la instituţiile executive ale statului.
(3)
Autorizarea desfăşurării de activităţi economice este
de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşi.
(4)
Instituţiile specializate ale statului supraveghează modul īn care
cetăţenii respectă obligaţiile stabilite prin
autorizaţiile de funcţionare ca agenţi economici şi
solicită instanţelor judecătoreşti sancţionarea celor
care se fac vinovaţi de īncălcarea legii şi a hotărārilor
judecătoreşti, inclusiv anularea autorizaţiilor de
funcţionare.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Ce īnseamnă
să garantezi tuturor dreptul la activitate economică: să nu īl
impiedici sau să īl aperi activ? Luīnd act de realitatea cuceririi
oceanului economic de către marii rechini (corporaţii, etc.) īn dauna
micilor īntreprinzători, scoşi din cursă sistematic, ar trebui
să cerem ca o mai echitabilă distribuire a dreptului de a īntreprinde
să fie un scop de societate, consemnat īn Constituţie. Adică
să fie postulată ca misiune a societăţii romāneşti -
democraţia economică. Nici
propunerea MCC la acest articol nu impune statului să apere dreptul
tuturor la activitate economică,
asumīndu-şi sarcina de a
sprijini, prin reglementari favorabile, micile īntreprinderi romāneşti,
combătīnd dictatura de
piaţă acaparată, a marilor jucători (mai ales, dacă
sīnt firme străine, care scot din ţară beneficiile).
Pe de altă
parte, tot pentru a menţine
societatea īn zona umanismului, ar trebui precizat că Romānia este o
asociere de persoane, nu de firme. Aşadar, "persoanele
juridice", pot beneficia de drepturi prevăzute de legi, dar nu pot fi
puse pe acelaşi plan de legitimitate cu cele fizice, ale căror
drepturi/interese trebuie să primeze.
Oamenii nu trebuie să devină sclavii unor existenţe
artificiale.
Datorită
acestor considerente, nu susţin propunerea MCC ca regulile de joc economic
să nu poată fi reglate īn bloc, prin prevederi legale, ci numai la
bucată , īn instanţe. Pentru că, deocamdată nu avem nici un
temei să credem că judecătorii nu vor fi cumpăraţi de
marele capital.
Dreptul la
moştenire ARTICOLUL 46
Dreptul la
moştenire este garantat.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Ca şi
proprietatea, moştenirea este o instituţie socială, nu un
fenomen natural. Animalele nu au drept de proprietate şi nu moştenesc
- pierd ce posedă la un moment dat, dacă le atacă unele mai
puternice. Deci codul, social sau formal,
creează aceste protecţii - evident favorabile celor
avuţi. Este dur şi nedrept să munceşti toată
viaţa pe mai nimic, doar pentru că tatăl (bunicul) tău nu
ţi-a transmis avere, īn timp ce un coleg de generaţie lipsit de
merite, o duce ca īn rai, pe baza banilor moşteniţi, depuşi la
bancă. De aceea eu aş preciza īn Constituţie că
bogaţii, marii beneficiari ai garantării moştenirii şi
proprietăţii, trebuie să ia notă că o convenţie
aduce avantaje tuturor părţilor, deci că şi săracii au
dreptul la prevederi favorabile lor (dacă dorim să nu se rezolve
lupta pentru existenţă
īn mod sălbatic).
Nivelul de
trai ARTICOLUL 47
(1) Statul
este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2)
Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate
plătit, la asistenţă medicală īn unităţile
sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de
asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.
Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă
socială, potrivit legii.
Propunerea
MCC:
23. Articolul
47 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Statul
este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent. Neīndeplinirea acestei
obligaţii dă dreptul cetăţenilor să ceară
dizolvarea Parlamentului şi demisia Preşedintelui Romāniei.
După
alineatul (1) al articolului 47 se introduce un nou alineat, (1.1), cu
următorul cuprins:
(1.1) Nivelul
de trai decent este stabilit prin lege pe baza unui sistem de criterii
elaborate ştiinţific.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Al. 1.2
Neīndeplinirea acestei obligaţii trebuie să conducă şi la
penalizarea celor care se fac vinovaţi de asta. Statul e obligat să
emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul
īncălcării acestui articol.
Al. 1.3 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de abuz,
sīnt delicte imprescriptibile, asimilabile unui genocid.
Al. 2 Salvarea
unui om incapabil să se mai īntreţină ţine de contractul
social de asigurare, īntre asociaţii sociali existenţi. E mai complicată relaţia cu membrii viitori, potenţiali (care nici nu au fost
īntrebaţi dacă vor asocierea). Ştiu că mă voi expune
la critici acerbe, dar semnalez că nu am văzut niciodată expus
motivul pentru care trebuie să plătească un cetăţean
pentru creşterea copiilor altuia, oricīţi face, mai ales dacă
acesta este bogat. Īnţeleg să
contribuie cei interesaţi material de creşterea populaţiei (mīnă de lucru, consumatori,
carne de tun). Sau cei convinşi moral că trebuie să fim cīt mai
mulţi. Dar dacă numai
părintelui şi stăpīnilor societăţii li se īntoarce
investiţia făcută īn copil (īntr-o societate bazată pe
egoism)- taxarea oricui, īn acest scop, este discutabilă. Pornind de aici,
trebuie afirmată atunci plenar apartenenţa noastră la un
organism colectiv. Cu consecinţele de rigoare.
Al. 3 Dacă nivelul de trai decent nu este realizat, pentru un procent
important (de precizat) al populaţiei, statul are dreptul/obligaţia
să impoziteze/confişte marile averi făcute īn Romānia (inclusiv
cele scoase īn afara ţării - pe baza unor convenţii
internaţionale de recuperare a datoriilor).
Familia ARTICOLUL 48
(1) Familia se
īntemeiază pe căsătoria liber consimţită īntre soţi,
pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi īndatorirea
părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor.
(2)
Condiţiile de īncheiere, de desfacere şi de nulitate a
căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria
religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria
civilă.
(3) Copiii din
afara căsătoriei sunt egali īn faţa legii cu cei din
căsătorie.
Propunerea
MCC:
24. Articolul
48 se modifică, astfel:
După
alineatul (1), se introduce un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:
(1.1)
Căsătoria se poate īncheia numai īntre bărbat şi femeie.
Observaţiile/sugestiile
mele:
1. De adăugat: Statul se angajează să sprijine familia, ca
pe o interfaţă fundamentală īntre individ şi societate.
1.1 Sīnt convins
că un referendum pe această temă ar arăta preferinţa
zdrobitoare a romānilor pentru interzicerea căsătoriilor
homosexuale. Şi la fel aş vota
şi eu, fără să mă intereseze că Europa de sus
vede acum invers.
E un bun prilej să constatăm viciozitatea democraţiei etajate -
vezi observaţia de la art 38.
Problema (fundamentală) este īnsă : care ar fi suprafaţa
legitimă pe care o hotărīre se ia colectiv. Oricīt mi-ar repugna
homosexualitatea, trebuie să recunosc că pare o problemă a celor
doi implicaţi, īn care alţii nu au de ce se pronunţa - dacă
nu se face atingere intereselor lor sau ale colectivităţii.
Căsătoria este şi o instituţie cu dimensiune publică,
o problemă a comunităţii ? Atunci de ce sīnt ţinute secrete
informaţiile de stare civilă? Interzici anumite căsătorii
prin lege (Constituţie) - dacă ai motive să presupui efecte
sociale negative. Există acestea īn acest caz? Cine le-a constatat? Pe ce
temeiuri (morala creştină, creşterea populaţiei, etc.)?
Aceste precizări sīnt importante, dacă se doreşte ca
măsurile constituţionale să aibă legitimitate. De exemplu -
nu este evident de ce ar fi nocivă (īn orice ţară) īncetinirea
exploziei demografice, prin metode care nu presupun nici o agresiune asupra
unor fiinţe umane (cuplul homosexual nu procreează).
Dacă revenim (referendar?) la īnmulţirea populaţiei Romāniei ca
scop - trebuie să o spunem clar. Ar fi
īnsă oribil să producem cīt mai mulţi copii
pentru
export.
1.2 Dacă
dimensiunea publică a căsătoriei oficiale este recunoscută
(şi cum ar putea fi negată, din moment ce legea reglementează
consecinţele căsătoriei/divorţului - īn materia dreptului
de proprietate) nu aş face nici
ţiganilor (resping apelativul inventat īn 1990, pentru a produce confuzie) concesia de a se permite căsătorii
īntre minori. Ele sīnt mai problematice decīt cele īntre homosexualii maturi.
Protecţia
copiilor şi a tinerilor ARTICOLUL
49
(1) Copiii
şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de
asistenţă īn realizarea drepturilor lor.
(2) Statul
acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru īngrijirea copilului
bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor
şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3)
Exploatarea minorilor, folosirea lor īn activităţi care le-ar
dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar
pune īn primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii
sub vārsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5)
Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la
asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la
viaţa politică, socială, economică, culturală şi
sportivă a ţării.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1. O complicaţie teoretică
redutabilă vine din faptul că noii veniţi pe lume nu au semnat
contractul social, care li se aplică si pe care vor fi obligaţi
să-l respecte. Copiii trebuie protejaţi prin prevederi speciale
şi pentru că sīnt prizonierii convenţiei politice neasumate.
al.2. De ce are
societatea grijă de copii? Este bine să se expliciteze motivele (vezi
şi observaţiile de la articolul precedent) pentru ca să fie
combătută viziunea strict contractualistă asupra convenţiei
sociale. Numai existenţa unei legături organice, unei agregări
existenţiale īntr-o mare familie, poate justifica grija unora pentru copii
altora.
al.3 Ar trebui precizate sancţiunile, sau
impusă precizarea lor prin legi, īn caz de īncălcare.
al.6 Un drept fundamental al minorilor este acela
la educaţie de calitate, īn interesul īmplinirii lor fizice, intelectuale,
morale - şi nu īn sensul unei domesticiri, īn fabrici de
conştiinţă mediocră, care produc mīnă de lucru .
Protecţia
persoanelor cu handicap ARTICOLUL 50
Persoanele cu
handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură
realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de
prevenire şi de tratament ale handicapului, īn vederea participării
efective a persoanelor cu handicap īn viaţa comunităţii,
respectānd drepturile şi īndatoririle ce revin părinţilor
şi tutorilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Sigur. Este un
semn de civilizaţie şi solidarism. Dar presupune o anumită
bunăstare. Ar fi minunat să asigurăm tuturor handicapaţilor
condiţii optime. Dar asta nu se poate face cu preţul
sărăcirii celor sănătoşi, pīnă la pragul de a se
īmbolnăvi de muncă prost plătită, īngroşīnd rīndul
celor care au nevoie de ajutor. Aş preciza deci că acest ajutor se va
da : "īn măsura posibilităţilor", mai ales
handicapaţilor săraci, şi
mai ales prin fonduri culese de la bogaţi.
De asemenea,
aş adăuga un articol care interzice abuzurile (falsul handicap sau
exagerarea nevoilor) şi prevede măsuri severe de penalizare a
fraudelor de acest gen (stabilite prin legi).
Dreptul de
petiţionare ARTICOLUL 51
(1)
Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor
publice prin petiţii formulate numai īn numele semnatarilor.
(2)
Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii
exclusiv īn numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3)
Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4)
Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la
petiţii īn termenele şi īn condiţiile stabilite potrivit legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1. Este aici o
restrīngere nocivă e dreptului de
petiţionare. Există situaţii cīnd o categorie de
cetăţeni, aflaţi īn posturi similare, este lovită de măsuri abuzive. Īn
acest caz, dacă se constată justeţea plīngerii, ea trebuie
să profite tuturor celor aflaţi īn situaţia respectivă -
indiferent dacă se află sau nu printre semnatarii petiţiei.
al 4 Este
insuficient, ca garanţie constituţională. Pe teren , o mare parte dintre petiţii
nu primesc răspuns sau primesc unul
inacceptabil. Verificările acoperă abuzurile, amenzile stabilite de
legi speciale nu sīnt aplicate, sau dacă sīnt, nu determină
schimbarea atitudinii funcţionarilor - care se comportă ca nişte
proprietari ai instituţiilor statului şi nu sīnt puşi să
acopere daunele din buzunarul lor. Instituţia contenciosului administrativ
este foarte greoaie şi nu dă rezultate. Este nevoie de prevederi mult
mai eficace, bazate pe afirmarea, īn Constituţie, a priorităţii
apărării cetăţenilor de abuzurile celor care ocupă
instituţiile. Inclusiv prin stipularea dreptului beneficiarilor unui
serviciu public de a forţa (prin mecanisme de precizat) demiterea unui
funcţionar care şi-a bătut joc de drepturile lor. Trebuie ca
poporul să fie adevăratul proprietar al statului şi nu cei plătiţi
de cetăţeni pentru a livra servicii publice.
Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică ARTICOLUL 52
(1) Persoana
vătămată īntr-un drept al său ori īntr-un interes legitim,
de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea
īn termenul legal a unei cereri, este īndreptăţită să
obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului
legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2)
Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc
prin lege organică.
(3) Statul
răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită īn condiţiile legii şi
nu īnlătură răspunderea magistraţilor care şi-au
exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1. Ce efect
are un astfel de articol, nedublat de prevederi de operaţionalizare?
Să luăm ca exemplu titlurile de proprietate acordate de Comisiile de
fond funciar unor acoliţi, peste poziţiile valoroase ale
foştilor proprietari - deplasaţi aiurea, īn baza faptului că
legea (premeditat) nu prevedea decīt că poziţia se respectă:
"de regulă" şi "nu neapărat". Sau,
ascunderea terenului furat "chiaburilor" sub IAS-uri, pentru a nu fi
retrocedat proprietarilor de drept, ci vīndut pe nimic
"băieţilor deştepţi". Nici azi aceste nedreptăţiri nu au
fost reparate, cu toate insistenţele īn justiţie, invocarea
Constituţiei neproducīnd efecte asupra judecătorilor.
Constituţia trebuie deci să arate mecanismele de garantare a
principiilor enunţate, īntr-un stat īn care cutuma este ca legile să
deroge, parşiv, de la ea.
al.2. "dar
nu pot atinge esenţa dreptului"
al 3.
Răspunde integral şi nediscriminator. Cu o Curte
Constituţională care susţine că, dintre cei care au dreptul
la despăgubiri pentru abuz judiciar, trebuie exceptate victimele
regimului/genocidului comunist, "statul de drept" este o vorbă
goală, o formă fără fond, o farsă sinistră.
3.1
(esenţial) Statul este obligat să se īndrepte īn regres către
responsabilii de abuzurile pe care a fost pus să le
despăgubească din buget, pentru a nu lovi īn cetăţenii care
nu au nici o vină de aceste abuzuri.
Īn cazul īn care autorii au decedat, să fie operate
confiscările de rigoare de la cei care au acceptat moşteniri de la
ei. Iar dacă nici aşa nu poate fi reparat integral prejudiciul - se
vor crea creanţe faţă de stat, sau se vor aplica pedepse penale
suplimentare (pe līngă cele care penalizează infracţiunile
respective).
3.2 Trebuie
precizat cum se va constata şi penaliza răspunderea magistraţilor
(procurori, judecători, jurişti legislatori).
Īn general,
statul e obligat să emită legi care să precizeze
sancţiunile, īn cazul īncălcării unui articol.
al 5 Īncălcările acestui drept īn timpul
regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest
abuz, sīnt delicte imprescriptibile.
Mă mir ca
MCC nu a intervenit la acest articol.
Restrāngerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ARTICOLUL 53
(1)
Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrāns
numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru:
apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a
sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a
libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea
instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei
calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit
de grav.
(2)
Restrāngerea poate fi dispusă numai dacă este necesară īntr-o
societate democratică. Măsura trebuie să fie
proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie
aplicată īn mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere
existenţei dreptului sau a libertăţii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 3. Statul e
obligat să emită legi care să precizeze sancţiuni, īn cazul
īn care restrīngerea unor drepturi s-a dovedit abuzivă,
nejustificată.
CAPITOLUL III
Īndatoririle fundamentale
Fidelitatea
faţă de ţară ARTICOLUL
54
(1)
Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2)
Cetăţenii cărora le sunt īncredinţate funcţii publice,
precum şi militarii, răspund de īndeplinirea cu credinţă a
obligaţiilor ce le revin şi, īn acest scop, vor depune
jurămāntul cerut de lege.
Propunerea
MCC:
25. Articolul
54 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:
După
alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:
(3)
Īncălcarea jurămāntului se sancţionează cu īncetarea de
drept a mandatului sau demiterea din funcţie, după caz, potrivit
legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1.1 Nici o
prevedere legală nu poate opera īn sens contrar şi cele care au acest
potenţial trebuie anulate. Apărarea intereselor unor
cetăţeni, instituţii, firme, asociaţii,
comunităţi din alte
ţări, care intră īn
conflict cu interesele cetăţenilor Romāniei - nu este permisă,
oricare ar fi temeiul invocat.
al. 1.2 Īn
Romānia poate fi penalizat numai anti-romānismul. Cei care au introdus īn legi
prevederi anticonstituţionale, īn baza căreia apărarea
intereselor romāneşti a fost īngreunată, trebuie să fie
pedepsiţi.
al. 1.3 Sīntem locuitorii unui stat independent.
Propaganda pentru aservirea Romāniei, īn
orice direcţie şi īn orice formă, constituie un delict major
īmpotriva comunităţii.
Apărarea
ţării ARTICOLUL 55
(1)
Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere Romānia.
(2)
Condiţiile privind īndeplinirea īndatoririlor militare se stabilesc prin
lege organică.
(3)
Cetăţenii pot fi īncorporaţi de la vārsta de 20 de ani şi
pānă la vārsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, īn
condiţiile legii organice.
Observaţiile/sugestiile
mele:
1.1 Aşa cum
am arătat la art. 54, obligaţia aceasta nu se reduce la dimensiunea
militară! Dacă sīntem obligaţi să ne dăm viaţa
pentru patrie, īn caz de agresiune armată, atunci sīntem obligaţi
să o apărăm şi de agresiuni economice sau propagandistice.
4. Īndatoririle
militare ale Romānilor privesc numai apărarea directă a
ţării. Nu şi participarea la războaie de agresiune
imperiale, īn cadrul unor alianţe pe care poporul romān nu le-a validat
prin referendum, comise īn numele diverselor pretexte, pentru interese
īndepărtate şi străine.
5. Romānia va
milita continuu, continuīnd tradiţia ei de stat ne-agresor, pentru ca criteriile de umanism, dreptate
şi echitate, convenite īntre cetăţenii ei, să fie aplicate
şi relaţiilor dintre state.
Contribuţii
financiare ARTICOLUL 56
(1)
Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi
prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul
legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor
fiscale.
(3) Orice alte
prestaţii sunt interzise, īn afara celor stabilite prin lege, īn
situaţii excepţionale.
Observaţiile/sugestiile
mele:
O Constituţie
care vizează creşterea puterii cetăţeanului, nu poate
lăsa acest articol aşa. Căci īn numele acestei obligaţii,
dublată cu prevederile care o scot de sub controlul poporului, se
reproduce sclavia modernă. Prizonierii statului sīnt supuşi
birurilor, pe care uzurpatorii săi le dirijează către clicile
parazitare. Nu există democraţie reală, dacă
conducătorii statului pot fixa dări cum vor. De aceea, aş adăuga:
al. 4 Fiecare nou
impozit trebuie clar motivat: pe ce obligaţie cetăţenească
şi pe ce necesitate publică se bazează. Ca să se poată
verifica legitimitatea temeiurilor invocate, taxarea arbitrară să nu
fie doar expresia unei condiţii de slugă. De exemplu, nu ştiu
cum se poate justifica taxarea serviciilor făcute de cineva unui
concetăţean, penalizarea muncii pentru a servi pe altul. Dacă nu
limpezim temeiurile taxării, ne vom pomeni taxaţi şi pentru
serviciile pe care ni le facem fără bani, īn reciprocitate.
Legile şi
hotărīrile care stabilesc impozite să fie supuse contestaţiei
publice (iniţiativă legislativă, referendum)
al. 5 Obligaţia de plată a taxelor
īncetează dacă banii acumulaţi sīnt folosiţi impropriu, īn
interesul personal al unor clici, sau īmpotriva intereselor
cetăţenilor. Statul trebuie să pună la punct instrumente
eficace pentru ca orice cetăţean să poată urmări ce se
face cu banii colectaţi din impozite şi mecanisme de control al
corectitudinii gestiunii impozitelor. Altfel nu poate pretinde supunere
fiscală.
al. 6 Statul va lua măsuri ca folosirea
banilor colectaţi de la un cetăţean să ţină cont,
īn măsura posibilului, de priorităţile de folosire exprimate de
acesta. Indicii de dirijare a colectărilor către destinaţia
voită de contribuabil, sau către fondul general, va fi stabilit prin
legi, supuse controlului democratic obişnuit.
al. 7
Inflaţia premeditată, practicată īn loc de impozit, va fi
şi ea supusă controlului public.
al. 8 Se admite
īn principiu că taxarea , fiind motivată de folosirea infrastructurii
sociale, trebuie să ţină cont de profitul pe care īl are fiecare
operīnd īn societate. Trebuie luate măsuri pentru a micşora
posibilitatea de folosire a puterii financiare īntru micşorarea cotei de
taxare.
al. 9 Plata
impozitelor, trebuie făcută riguros, conform legii. Īncercarea de
sustragere trebuie combătută, dar nu poate fi
tratată/penalizată ca infracţiune, căci evitarea plăţii impozitului nu este
asimilabilă unui furt. Una este să forţezi buzunarul cuiva, īn
numele intereselor colective, şi alta să īl numeşti infractor -
pentru că īncearcă să-şi apere buzunarul. "Evaziunea
fiscală" nu trebuie asimilată unei infracţiuni, fiind
făcută īn legitimă apărare. Dacă e vorba de bani
murdari, atunci altele sīnt temeiurile confiscării.
Cred că
domnul Cojocaru, actor important īn MCC, va fi deranjat de acest punct de
vedere, căci el pare a intenţiona să folosească
defecţiunile anti-democratice ale acestui articol pentru a recupera
avuţiile jefuite poporului romān - prin taxare. Īnţeleg că
astfel s-ar para protestele, dar nu cred că manevra va reuşi altceva
decīt să legitimeze principiul supunerii fiscale, prin care sīntem
menţinuţi īn condiţie de sclavi .
Exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor ARTICOLUL
57
Cetăţenii
romāni, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie
să-şi exercite drepturile şi libertăţile
constituţionale cu bună-credinţă, fără să
īncalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Ce frumos ar
fi
.. Dar nu se poate. Mai bine s-ar recunoaşte aici legitimitatea
contradicţiilor de interese , prevăzīndu-se că statul trebuie
să le arbitreze imparţial.
CAPITOLUL IV
Avocatul Poporului
Numirea
şi rolul ARTICOLUL 58
(1) Avocatul
Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor
şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului
Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul
Poporului şi adjuncţii săi nu pot īndeplini nici o altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din īnvăţămāntul superior.
(3)
Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se
stabilesc prin lege organică.
Propunerea
MCC:
26. Articolul 58 se modifică şi se
completează, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Alegerea şi rolul Cuprinsul articolului va fi:
Articolul 58
(1) Avocatul
Poporului este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, pentru un mandat de 5 ani.
(2) Avocatul
Poporului trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă
competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn
activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul superior juridic.
(3) Avocatul
Poporului apără drepturile şi libertătile persoanelor
fizice.
După
alineatul (3) se introduc trei noi alineate, (4), (5) şi (6), cu
următorul cuprins:
(4) Avocatul
Poporului nu poate īndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul
superior.
(5) Avocatul
Poporului este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de
voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la
cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei
Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept
de vot.
(6)
Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se
stabilesc prin lege organică.
Observaţiile/sugestiile mele:
Instituţia
avocatului poporului ar putea fi un instrument important pentru asigurarea unei
democraţii reale, de aceea ar trebui definită riguros. Ar trebui spus
īntīi ceva, mai clar decīt īn al. 3.
-MCC, despre rolul constituţional al acestei instituţii, despre
rostul ei de a fi. De ce este nevoie de aşa ceva? Nu ar fi cazul să
intre şi ea alături de cele cinci puteri enumerate īn proiectul MCC,
cu atribuţia esenţială de a apăra poporul de abuzurile
previzibile ale"reprezentanţilor" săi?
Sīnt de acord cu
propunerile MCC, īn afară de limitarea de la punctul 2. Cred că nu e
nevoie de 18 ani de experienţă, īntr-un sistem juridic putred, pentru
a apăra dreptatea. E preferabil un om cu moralitate impecabilă
şi capacitate intelectuală dovedită-nu uşor de găsit.
Că doar nu e vorba de cineva care lucrează singur, ci prin
intermediul unui aparat (care ar trebui cīt mai bine precizat īn
Constituţie ), īn care există specialiştii necesari
(jurişti, etc.).
Exercitarea
atribuţiilor ARTICOLUL 59
(1) Avocatul
Poporului īşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea
persoanelor lezate īn drepturile şi īn libertăţile lor, īn
limitele stabilite de lege.
(2)
Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului
Poporului sprijinul necesar īn exercitarea atribuţiilor sale.
Propunerea
MCC:
27. Articolul 59 se completează cu un nou
alineat, (3), astfel:
După alineatul
(2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:
(3) Avocatul
Poporului transmite sesizările primite de la cetăţeni, ca
şi propriile constatări referitoare la īncălcarea drepturilor
şi libertăţilor cetăţeneşti, organelor competente
ale Ministerului Public.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1 De
adăugat: tot legea va stabili penalităţi severe, īn cazul īn
care instituţia nu se achită de obligaţiile sale
al. 2 Legea va
stabili penalităţi severe, īn cazul īn care autorităţile nu
sprijină corespunzător demersurile avocatului poporului.
Al. 3 propus de
MCC este prea timid. Numai asta să poată face avocatul Poporului,
să reclame abuzurile
la pereţi? Sau prevedem că legea
specifică īi va da putere reală, pīnă la aceea de a demite
funcţionarii care au comis abuzuri.
Raportul īn
faţa Parlamentului ARTICOLUL
60
Avocatul
Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte,
anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări
privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru
ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Propunerea
MCC:
28. Articolul 60 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
Articolul 60
Avocatul
Poporului prezintă Parlamentului şi Preşedintelui Romāniei
rapoarte, anual, la cererea acestora, sau din proprie iniţiativă.
Rapoartele pot conţine sesizări referitoare la īncălcarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum
şi recomandări privind legislaţia, sau măsuri de altă
natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş merge mai
departe. Dacă o parte importantă dintre sesizările şi
propunerile avocatului poporului nu sīnt luate īn seamă de parlament,
administraţie, etc. - el are o pīrghie, specificată prin lege, de a
decide delegitimarea ocupanţilor instituţiei respective. Sau
măcar, avocatul poporului va evalua periodic indicele de
reprezentativitate reală, pe care īl constată, informīnd poporul
despre starea democraţiei.
TITLUL III
Autorităţile publice
CAPITOLUL I
Parlamentul
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Rolul şi
structura ARTICOLUL 61
(1)
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului romān şi unica
autoritate legiuitoare a ţării.
(2)
Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Propunerea MCC:
29. Alineatul (2) al articolului 61 se
modifică, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră denumită
Camera Reprezentanţilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īnţeleg
că MCC vrea să arate că respectă voinţa poporului ,
exprimată prin referendumul (validat) īn care a arătat că
doreşte această schimbare, faţă de formula actuală.
Dar (şi aici
e un mare semnal de alarmă privind riscul folosirii improprii a
referendumului şi a deturnării democraţiei directe, prin
manipularea subiectelor propuse votului): nimeni nu a dovedit că poporul ,
dacă ar fi pus să aleagă īntre alte alternative, ar prefera
formula cu o singură cameră şi 300 de reprezentanţi -
promovaţi de partide.
Cred că MCC poate face un pas īnainte, propunīnd formule mai adecvate unei
democraţii sănătoase. De exemplu, nu văd nici un temei
pentru ca viciile partidismului care alimentează Parlamentul, să nu
fie compensate semnificativ, printr-un Senat organizat pe alte criterii. Este
de exemplu atrăgătoare ideea (pe care o folosire improprie, īn
trecut, nu o poate compromite)
negocierii īntre reprezentanţi ai unor asociaţii (cu putere de
vot corelată cu numărul celor pe care īi reprezintă), aleşi
prin mecanismele democratice interne ale asociaţiilor respective, care
regrupează diverse categorii de cetăţeni: salariaţi,
patroni, ţărani individuali şi asociaţi, medici, profesori,
elevi şi studenţi, cercetători, minorităţi, preoţi,
femei sau bărbaţi, tineri sau bătrīni, etc. Un astfel de Senat al asociaţiilor, ar putea filtra legile trecute de Parlamentul
partidic, validīndu-le printr-un proces diferit (complementar) de negociere
socială. E numai o sugestie, pentru a semnala că există şi
alte formule, MCC trebuind să caute una care să contribuie la
creşterea puterii reale a cetăţeanului. De aceea nu voi intra īn
prea multe amănunte la articolele următoare, ci voi urmări
operaţionalizabilitatea principiului reprezentării.
Alegerea
Camerelor ARTICOLUL 62
(1) Camera
Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2)
Organizaţiile cetăţenilor aparţinānd
minorităţilor naţionale, care nu īntrunesc īn alegeri
numărul de voturi pentru a fi reprezentate īn Parlament, au dreptul la cāte
un loc de deputat, īn condiţiile legii electorale. Cetăţenii
unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o
singură organizaţie.
(3)
Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin
legea electorală, īn raport cu populaţia ţării.
Propunerea
MCC:
30. Articolul 62 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
Denumirea
articolului va fi: Alegerea membrilor Parlamentului Cuprinsul articolului va
fi:
Articolul 62
(1) Membrii
Parlamentului sunt denumiţi parlamentari şi sunt aleşi prin vot
universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit
legii electorale.
(2)
Reprezentanţii minorităţilor naţionale pot candida pentru
Parlament pe liste de partid, sau ca independenţi.
(3)
Numărul parlamentarilor este de maxim 300 de persoane.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īntr-un preambul,
ar trebui precizat că formulele alese trebuie să maximizeze
reprezentativitatea reală, atīt cīt se poate.
al 1. Votul
strict uninominal poate fi practic, dar prezintă o defecţiune foarte
gravă - introduce un indice excesiv de pseudo-reprezentare. Astfel,
dacă un partid cucereşte prima poziţie īn toate
circumscripţiile electorale, să zicem cu 51% din voturi (pentru
simplitatea exemplului) el va ocupa tot parlamentul, ceilalţi 49% din
fiecare circumscripţie rămīnīnd nereprezentaţi, chiar dacă
susţin aceeaşi platformă politică. Īncercīnd atenuarea acestui efect prin
acordarea de locuri suplimentare, se ajunge ca voturile date cuiva să fie
folosite de altcineva. Aici iese īn evidenţă ambiguitatea alegerilor
Ce reprezintă un parlamentar, circumscripţia sa, judeţul
său sau partidul său? Dacă reprezintă o viziune
politică , de ce ar fi nevoie de atīţia mandataţi similar, din
toate judeţele? Dacă reprezintă o comunitate locală, cum
rămīne cu cei din circumscripţia sa, care au altă opţiune
politică?
al 2. Īn formula
Senatului sugerată de mine, s-ar rezolva mai firesc şi problema
reprezentării proporţionale a minorităţilor, fără
partide etnice. Atunci cīnd o minoritate (etnică) e foarte puţin
numeroasă, votul reprezentantului ei ar putea fi restrīns la problemele
care o privesc (de altfel, acest principiu al pertinenţei ar putea
reglementa şi alte situaţii - īntr-un Senat al asociaţiilor).
al 3. Ştim
că populaţia detestă parlamentarii, care s-au comportat parazitar
īn tranziţie, şi ar dori reducerea lor. Dar mai bine s-ar lua măsuri eficace
īmpotriva prestaţiilor parlamentare slabe, decīt să se reducă
excesiv numărul celor care lucrează la ameliorarea normelor de
viaţă colectivă. Un număr prea redus īnsemnă şi o
granulaţie mai puţin fină a reprezentării (dacă, la
limită, ar exista un parlamentar pe judeţ, cum ar putea el acoperi
paleta opţiunilor politice locale)?
Durata
mandatului ARTICOLUL 63
(1) Camera
Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se
prelungeşte de drept īn stare de mobilizare, de război, de asediu sau
de urgenţă, pānă la īncetarea acestora.
(2) Alegerile
pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se
desfăşoară īn cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de
la dizolvarea Parlamentului.
(3)
Parlamentul nou ales se īntruneşte, la convocarea Preşedintelui
Romāniei, īn cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul
Camerelor se prelungeşte pānă la īntrunirea legală a noului
Parlament. Īn această perioadă nu poate fi revizuită
Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi
organice.
(5) Proiectele
de legi sau propunerile legislative īnscrise pe ordinea de zi a Parlamentului
precedent īşi continuă procedura īn noul Parlament.
Propunerea
MCC:
31. Alineatele
(1), (2), (3) şi (4) ale articolului 63 se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Camera
Reprezentanţilor este aleasă pentru un mandat de 4 ani, care se
prelungeşte de drept īn stare de mobilizare, de război, de asediu sau
de urgenţă, pānă la īncetarea acestora.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Alegerile
pentru Camera Reprezentanţilor se desfăşoară īn cel mult 45
de zile de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea sa.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Camera
Reprezentanţilor nou aleasă se īntruneşte, la convocarea
Preşedintelui Romāniei, īn cel mult 20 zile de la alegeri.
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4) Mandatul
Camerei Reprezentanţilor se prelungeşte pānă la īntrunirea
legală a noii Camere a Reprezentanţilor. Īn această periodă
nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate,
modificate sau abrogate legi organice.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al1. (pentru varianta Senatului asociaţiilor)
Asociaţiile cuprinse īn Senat īşi pot schimba reprezentantul conform
propriilor mecanisme de alegere, sau īl pot alege şi ele pe cīte patru ani
(o dată cu alegerile generale), pentru a oferi stabilitate Senatului.
Nu mi se pare īn
regulă prevederea "care se prelungeşte de drept īn stare de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, pānă la
īncetarea acestora."-deşi intuiesc motivaţiile (nevoia de
comandă fermă şi stabilitate īn astfel de cazuri, garantarea
convenţiilor militare externe). Totuşi, ce putere reală are un
popor, care poate fi tīrīt īntr-un război nefast de o garnitură
ajunsă la putere, fără a
mai putea reacţiona, pīnă cīnd cei deveniţi stăpīni pe
viaţa şi moartea oamenilor īnchid abatorul. Este şi un incitativ
periculos aici: e suficient să faci război ca să nu pierzi
puterea
Un astfel de
articol trebuie măcar dublat cu prevederi de răspundere
necruţătoare, īn cazul īn care cei rămaşi la putere pe timp
de război produc o catastrofă, din nepricepere sau rea
credinţă.
al 5 Principul de
continuitate enunţat aici este firesc. Dar tot firesc ar fi să se
ceară continuitatea poziţiilor faţă de problemele
disputate. Mai exact, trecerea unui partid ajuns la putere prin noile alegeri,
pe poziţie inversă faţă de ce susţinea cīnd era īn
opoziţie - este inacceptabilă. Această problemă se poate
regla īn cadrul mai general al obligării partidelor să-şi
respecte poziţia pentru care au fost votate.
Organizarea
internă ARTICOLUL 64
(1)
Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin
regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute īn
bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare
Cameră īşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei
Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata
mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt
aleşi la īnceputul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente
pot fi revocaţi īnainte de expirarea mandatului.
(3)
Deputaţii şi senatorii se pot organiza īn grupuri parlamentare,
potrivit regulamentului fiecărei Camere.
(4) Fiecare
Cameră īşi constituie comisii permanente şi poate institui
comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele īşi pot
constitui comisii comune.
(5) Birourile
permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit
configuraţiei politice a fiecărei Camere.
Propunerea
MCC:
32. Articolul 64 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 64
(1)
Organizarea şi funcţionarea Camerei Reprezentanţilor se
stabileşte prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerei sunt
prevăzute īn bugetul aprobat de aceasta.
(2) Camera
reprezentanţilor īşi alege un birou permanent. Preşedintele
Camerei Reprezentanţilor se alege pe durata mandatului Camerei.
Ceilalţi membri ai biroului permanent sunt aleşi la īnceputul
fiecărei sesiuni. Membrii biroului permanent pot fi revocaţi īnainte
de expirarea mandatului.
(3)
Parlamentarii se pot organiza īn grupuri parlamentare, potrivit regulamentului
de organizare şi funcţionare.
(4) Camera
Reprezentanţilor īşi constituie comisii permanente şi poate
institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.
(5) Biroul
permanent şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit
configuraţiei politice a Camerei Reprezentanţilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Presupun că
aici MCC a văzut un argument pentru soluţia unicamerală: ce rost
are dublarea procedurilor? Alta ar fi situaţia dacă Senatul ar
funcţiona pe cu totul alte principii.
Şedinţele
Camerelor ARTICOLUL 65
(1) Camera
Deputaţilor şi Senatul lucrează īn şedinţe separate.
(2) Camerele
īşi desfăşoară lucrările şi īn şedinţe
comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor, pentru:
a) primirea
mesajului Preşedintelui Romāniei;
b) aprobarea
bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) declararea
mobilizării totale sau parţiale;
d) declararea
stării de război;
e) suspendarea
sau īncetarea ostilităţilor militare;
f) aprobarea
strategiei naţionale de apărare a ţării;
g) examinarea
rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
h) numirea, la
propunerea Preşedintelui Romāniei, a directorilor serviciilor de
informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii
acestor servicii;
i) numirea
Avocatului Poporului;
j) stabilirea
statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea
indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
k)
īndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau
regulamentului, se exercită īn şedinţă comună.
Propunerea
MCC:
33. Articolul 65 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īn alternativa Senatului
asociaţiilor, articolul 65 are rost, dar aş reduce situaţiile īn
care se fac Şedinţe comune, căci nu ar fi de dorit consensul
celor două camere, ci supravegherea lor reciprocă.
Sesiuni ARTICOLUL 66
(1) Camera
Deputaţilor şi Senatul se īntrunesc īn două sesiuni ordinare pe
an. Prima sesiune īncepe īn luna februarie şi nu poate depăşi
sfārşitul lunii iunie. A doua sesiune īncepe īn luna septembrie şi nu
poate depăşi sfārşitul lunii decembrie.
(2) Camera
Deputaţilor şi Senatul se īntrunesc şi īn sesiuni extraordinare,
la cererea Preşedintelui Romāniei, a biroului permanent al fiecărei
Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al
senatorilor.
(3) Convocarea
Camerelor se face de preşedinţii acestora.
Propunerea
MCC:
34. Articolul 66 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Camera
Reprezentanţilor se īntruneşte īn două sesiuni ordinare pe an.
Prima sesiune īncepe īn luna februarie şi nu poate depăşi
sfārşitul lunii iunie. A doua sesiune īncepe īn luna septembrie şi nu
poate depăşi sfārşitul lunii decembrie.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Camera
Reprezentanţilor se īntruneşte şi īn sesiunui extraordinare, la
cererea Preşedintelui Romāniei, a biroului permanent al Camerei
Reprezentanţilor ori a cel puţin o treime din numărul
parlamentarilor.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
3) Īn caz de
mobilizare sau de război, ca şi īn cazul instituirii stării de
asediu sau a stării de urgenţă, Camera Reprezentanţilor
īşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar
dacă nu se află īn sesiune, se convoacă de drept īn 24 de ore de
la declararea lor.
După
alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:
4) Convocarea
Camerei Reprezentanţilor se face de preşedintele acesteia.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş mai
reduce vacanţele parlamentarilor (de exemplu: 25 decembrie-10 ianuarie,
15-30 august) pentru a da continuitate maşinii democratice. E o activitate
prea importantă şi bine plătită, ca să justifice
asemenea īntreruperi. Mulţi romāni lucrează ani de zile
fără vacanţă, pentru mize şi cītiguri mai mici. Cui
nu-i convine, să nu candideze.
Actele
juridice şi cvorumul legal ARTICOLUL
67
Camera
Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărāri şi
moţiuni, īn prezenţa majorităţii membrilor.
Propunerea
MCC:
35. Articolul 67 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
Articolul 67
Camera
Reprezentanţilor adoptă legi, hotărāri şi moţiuni, īn
prezenţa majorităţii membrilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Ce īnseamnă
aici majoritate? Doar 50%? De unde ştim că o decizie nu este
nereprezentativă, pentru că au lipsit din sală masiv cei care ar
fi optat pentru o anumită soluţie, a căror prezenţă ar
fi schimbat rezultatul votării?
Absenţele nemotivate
temeinic trebuie penalizate prin regulament. Iar dacă trec de un anume
prag, trebuie să antreneze pierderea mandatului de către
parlamentarul chiulangiu şi alte penalităţi.
Caracterul
public al şedinţelor ARTICOLUL
68
(1)
Şedinţele celor două Camere sunt publice.
(2) Camerele
pot hotărī ca anumite şedinţe să fie secrete.
Propunerea
MCC:
36. Articolul 68 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
Articolul 68
(1)
Şedinţele Camerei Reprezentanţilor sunt publice.
(2) Camera
Reprezentanţilor poate hotărī ca anumite şedinţe să
fie secrete.
Observaţiile/sugestiile mele:
al. 1 Trebuie
neparat precizat că īntotdeauna şi voturile la fiecare lege sīnt la
vedere (eventual scrise, cu semnătură) şi sīnt reflectate pe
site-ul parlamentului. Numai astfel alegătorii pot verifica dacă
mandatul dat parlamentarilor a fost respectat şi se pot orienta la
următoarele alegeri.
al 2. Se
abrogă. Nu există aşa ceva īntr-o democraţie reală.
SECŢIUNEA a 2-a
Statutul
deputaţilor şi al senatorilor
Propunerea
MCC:
37. Denumirea Secţiunii a 2-a se
modifică, astfel:
Denumirea
Secţiunii a 2-a va fi: Statutul parlamentarilor
Mandatul
reprezentativ ARTICOLUL 69
(1) Īn
exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt īn serviciul
poporului.
(2) Orice
mandat imperativ este nul.
Propunerea
MCC:
38. Alineatul (1) al articolului 69 se
modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Īn
exercitarea mandatului, parlamentarii sunt īn serviciul poporului.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1. Ce
īnseamnă asta, concret? Nu e mai corect să se amintească
obligaţia lor de a reprezenta adevăratul punct de vedere al celor
care i-au ales? Ceea ce īnseamnă că platforma electorală a fost
clară şi că este respectată, fără derogări
(decīt, īn situaţii noi, cu acordul electoratului din circumscripţie,
consultat prin mijloace monitorizabile).
al. 2. Cine
īnţelege la ce se referă acest aliniat criptic? Poporul pentru care e
făcută Constituţia? Presupun juriştii că dialectul lor
e obligatoriu pentru toată lumea? Pe cei temei constituţional?
Mandatul
deputaţilor şi al senatorilor ARTICOLUL
70
(1)
Deputaţii şi senatorii intră īn exerciţiul mandatului la
data īntrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia
validării alegerii şi a depunerii jurămāntului. Jurămāntul
se stabileşte prin lege organică.
(2) Calitatea
de deputat sau de senator īncetează la data īntrunirii legale a Camerelor
nou alese sau īn caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de
incompatibilitate ori de deces.
Propunerea
MCC:
39. Articolul 70 se modifică şi se
completează, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Mandatul parlamentarilor
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 70
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Parlamentarii intră īn exerciţiul mandatului la data īntrunirii
legale a Camerei Reprezentanţilor, sub condiţia validării
alegerii şi a depunerii jurămāntului. Jurămāntul se
stabileşte prin lege organică.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Calitatea
de parlamentar īncetează la data īntrunirii legale a Camerei
Reprezentanţilor nou aleasă sau īn caz de demisie, de pierdere a
drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
După
alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:
(3) Nici o
persoană nu poate īndeplini funcţia de parlamentar decāt pentru cel
mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aliniatul 3
propus de MCC este foarte oportun (eu aş limita īnsă la un singur
mandat !) , dar cred că trebuia īncadrat la articolul care stabileşte
cine poate fi parlamentar .
Incompatibilităţi ARTICOLUL 71
(1) Nimeni nu
poate fi, īn acelaşi timp, deputat şi senator.
(2) Calitatea
de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei
funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al
Guvernului.
(3) Alte
incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Propunerea
MCC:
40.
Alineatele (1) şi (2) ale articolulu 71 se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Nimeni nu
poate fi, īn acelaşi timp, membru al Camerei Reprezentanţilor şi
membru al Parlamentului european.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Calitatea
de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea oricărei
funcţii publice sau private.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Dacă Senatul
ar fi pe principiul reprezentării asociaţiilor, aliniatul 1 actual ar
fi util.
Este utilă
prevederea din proiectul MCC, privind legătura cu Parlamentul European.
Dar mai ales este valoroasă (pentru principiul separaţiei puterilor)
interzicerea prezenţei īn parlament a membrilor guvernului, ca şi a
altora, care exercită funcţii publice sau private.
Scopul articolului fiind reducerea traficului de influenţă de nivel
īnalt, ar trebui precizat aici şi că se interzice unui parlamentar
să apere interese oculte, private, nedemocratice - cu sancţiuni
severe dacă se īncalcă această normă, deturnīndu-se
mecanismul reprezentării.
Imunitatea
parlamentară ARTICOLUL 72
(1)
Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere
juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate īn
exercitarea mandatului.
(2)
Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi
īn judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu
voturile sau cu opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului, dar nu
pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi
fără īncuviinţarea Camerei din care fac parte, după
ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea īn judecată penală
se pot face numai de către Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de
Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată
aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Īn caz de
infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi
reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul
justiţiei īl va informa neīntārziat pe preşedintele Camerei asupra
reţinerii şi a percheziţiei. Īn cazul īn care Camera
sesizată constată că nu există temei pentru reţinere,
va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Propunerea
MCC:
41. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 72
se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Parlamentarii
nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau
pentru opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
2)
Parlamentarii pot fi urmăriţi, percheziţionaţi,
reţinuţi, arestaţi şi trimişi īn judecată pentru
fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice
exprimate īn exercitarea mandatului. Urmărirea şi trimiterea īn
judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lāngă
Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de
judecată aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Am aici cu totul
alt punct de vedere.
al. 1.
Parlamentarii pot/trebuie traşi la răspundere juridică, prin
mecanisme de precizat ( bazate pe
categoria penală a īnşelăciunii producătoare de daune
sau pe categoria civilă a
īncălcării delictuale a contractului) dacă voturile sau opiniile politice exprimate īn
exercitarea mandatului, contravin flagrant cu promisiunile electorale pe baza
cărora l-au obţinut.
al. 1.1 Īn
vederea operaţionalizării acestui principiu, toţi
candidaţii īn alegeri sīnt obligaţi să-şi precizeze
suficient de minuţios poziţia politică (intenţiile de vot)
şi /sau să semneze un contract politic, cu partidul care-i pune pe
listă.
al 2. Adaos:
Avocatul Poporului poate controla modul īn care ICCJ se achită de
această sarcină.
42. După articolul 72, se introduce un nou
articol, 72.1, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Demiterea Parlamentarilor
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 72.1
Orice parlamentar poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat
īn colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu
care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul īn
care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care
a fost ales.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Este o propunere
foarte importantă, pentru a implementa controlul reprezentativităţii.
Se combină
bine cu prevederea ca votarea īn parlament să fie la vedere, sau ca
participarea la alegeri să se facă pe bază de contract
electoral.
Dar cel mai
puternic mecanism de urmărire a indicelui de reprezentare, care ar orienta
iniţiativele de demitere, ar fi un
sistem de confruntare a opiniei cetăţenilor pe subiectele propuse
votului din parlament cu modul īn care au votat pe respectivele subiecte
presupuşii reprezentanţi. Tehnologia actuală
tele-informatică ar permite implementarea rapidă a unui astfel de
sistem de monitorizare a democraţiei (de tip "liquid
feedback").
SECŢIUNEA a 3-a
Legiferarea
Categorii de
legi ARTICOLUL 73
(1)
Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi
ordinare.
(2) Legile
constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege
organică se reglementează:
a) sistemul
electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Electorale Permanente;
b)
organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul
deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi
a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea
şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea
Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
f) regimul
stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor
armate şi al stării de război;
g) regimul
stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h)
infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea
amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul
funcţionarilor publici;
k)
contenciosul administrativ;
l) organizarea
şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a
Curţii de Conturi;
m) regimul
juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea
generală a īnvăţămāntului;
o) organizarea
administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul
general privind autonomia locală;
p) regimul
general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi
protecţia socială;
r) statutul
minorităţilor naţionale din Romānia;
s) regimul
general al cultelor;
t) celelalte
domenii pentru care īn Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
Propunerea
MCC:
43. Alineatul (1) si litera c) de la alineatul (3)
ale articolului 73 vor avea următorul cuprins:
(1) Camera
Reprezentanţilor adoptă legi constituţionale, legi organice
şi legi ordinare.
(3) c)
statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte
drepturi ale acestora.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Ideea de a marca
peste tot dispariţia senatorilor, face ca urmărirea propunerii MCC
să devină plictisitoare. Nu mai ştii cīnd se propune o
modificare de substanţă şi cīnd e doar vorba de această
modificare propagată peste tot - ceea ce diminuează interesul pentru lectură. Trebuie
căutată o altă formulă de prezentare a propunerilor noi,
fără atīta redundanţă.
Cīt priveşte
diferenţa dintre legile "organice" şi "ordinare"
- cred că textul ar trebui să o explice/justifice clar, nu numai
să o exemplifice.
Iniţiativa
legislativă ARTICOLUL 74
(1)
Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului,
deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de
cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi
manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să
provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar
īn fiecare din aceste judeţe, respectiv īn municipiul Bucureşti,
trebuie să fie īnregistrate cel puţin 5.000 de semnături īn
sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot
face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele
fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul
īşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea
proiectului de lege către Camera competentă să īl adopte, ca
primă Cameră sesizată.
(4)
Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită
dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri
legislative numai īn forma cerută pentru proiectele de legi.
(5)
Propunerile legislative se supun dezbaterii mai īntāi Camerei competente
să le adopte, ca primă Cameră sesizată.
Propunerea
MCC:
44. Articolului 74 se mofifică şi va
avea următorul cuprins:
(1)
Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Preşedintelui
Romāniei, parlamentarilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de
cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi
manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să
provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar
īn fiecare din aceste judeţe, respectiv īn municipiul Bucureşti,
trebuie să fie īnregistrate cel puţin 5.000 de semnături īn
sprijinul acestei iniţiative.
(2)
Preşedintele īşi exercită iniţiativa legislativă prin
transmiterea proiectului de lege către Camera Reprezentanţilor.
(3) Parlamentarii
şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă
legislativă prezinta propunerile legislative Camerei
Reprezentanţilor.
(4)
Propunerile legislative vor fi dezbătute şi votate īn plen de
două ori, īn două şedinţe diferite, la cel puţin 30
zile distanţă. Dezbaterile şi votul se vor face pe articole īn
cadrul primei dezbateri şi pe articole şi ca īntreg īn cadrul celei
de-a doua. Īn mod excepţional, Camera Reprezentanţilor poate aproba,
cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, reducerea termenului de 30 de
zile.
(5) Īn cazul
īn care Parlamentul respinge propunerea legislativeă iniţiata de
Preşedintele Romāniei sau de cetăţeni, Preşedintele
Romāniei organizează referendum, īn 30 zile de la data repingerii
proiectului de către Parlament, pentru aprobarea proiectului de lege
respins de Parlament.
(6) In cazul
īn care poporul aprobă proiectul de lege respins de Parlament, Parlamentul
este dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Versiunea MCC e
interesantă, dar trebuie parat un risc: forţele organizate de
opoziţie, ca partidele mari, care pot strīnge semnăturile
fără probleme, ar putea folosi mecanismul propus, pentru a forţa
spre referendum agendele lor, respinse de majoritatea parlamentară. Ceea ce
nu e neparat rău, dacă nu devine tehnică metodică de
sabotare a majorităţii, pīnă la blocaj.
al.1 Nu văd
īn schimb de ce MCC preia limitările excesive ale iniţiativei
legislative a cetăţenilor (minim 100 000, minim 10 de judeţe,
minim 5000 pe judeţ ) - care sīnt greu de īndeplinit, īn cazul unor
adevărate acţiuni de jos īn sus! Īn definitiv, iniţiativa
respectivă urmează a fi analizată de parlament, apoi, dacă
e respinsă, supusă unui referendum. Deci singurul risc este
cheltuiala publică pe referendumuri nejustificate, care ar trebui tratat
prin prevederi de operaţionalizare - de exemplu un sistem de vot
electronic.
al. 2- actual a
fost eliminat tacit īn proiectul MCC. E mai bine să fie eliminat explicit:
nu există subiecte pe care poporul să nu poată decide prin
referendum.
al.2- MCC
introduce un mecanism paralel pentru iniţiativele populare: e suficient ca preşedintele să fie
convins de legitimitatea lor, fără a mai fi nevoie de 100 000 de
semnături! De altfel şi convingerea unui singur parlamentar , care
să-şi asume iniţiativa unui grup de cetăţeni, este suficientă pentru a o transforma
măcar īn propunere de lege. Varianta celor 100 000 de iniţiatori
apare ca ultim recurs, dacă preşedintele şi parlamentarii nu vor
să susţină proiectul respectiv. Şi s-ar putea considera
şi dreptul avocatului poporului de a promova iniţiative legislative,
cu sau fără forţa de a provoca referendumuri.
Sesizarea
Camerelor ARTICOLUL 75
(1) Se supun
spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă
Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative
pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi
a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau
acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la
articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul
(2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k),
l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul
105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2)
şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi
(5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau
propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă
Cameră sesizată, Senatului.
(2) Prima
Cameră sesizată se pronunţă īn termen de 45 de zile. Pentru
coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de
zile. Īn cazul depăşirii acestor termene se consideră că
proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
(3) După
adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată,
proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va
decide definitiv.
(4) Īn cazul
īn care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit
alineatului (1), intră īn competenţa sa decizională, prevederea
este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este
de acord. Īn caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se
īntoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv īn
procedură de urgenţă.
(5)
Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la īntoarcerea legii se
aplică īn mod corespunzător şi īn cazul īn care Camera
decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa
decizională aparţine primei Camere.
Propunerea
MCC:
45. Articolul 75 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īn ipoteza
Senatului asociaţiilor, este necesar un astfel de articol, care să
reglementeze distribuirea sarcinii de dezbatere a proiectelor legislative īntre
cele două Camere. Poate chiar s-ar putea prevedea unele situaţii īn
care e suficientă o singură validare. Dar sub nici o formă,
principiul enunţat la aliniatul 2 nu este acceptabil: ca un proiect
ne-analizat īn termen să fie considerat adoptat! Faptul că aşa
ceva s-a putut petrece, arată că a fost vorba de o democraţie de
faţadă. Dacă procesul legislativ riguros pretins teoretic nu
este fezabil, din cauza complexităţii, lucrul acesta trebuie
măcar recunoscut limpede, fără ipocrizie. Ca să fie tratat
corespunzător, prin simplificări īnţelepte.
Adoptarea
legilor şi a hotărārilor ARTICOLUL
76
(1) Legile
organice şi hotărārile privind regulamentele Camerelor se adoptă
cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile
ordinare şi hotărārile se adoptă cu votul majorităţii
membrilor prezenţi din fiecare Cameră.
(3) La cererea
Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta
proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de
urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.
Propunerea
MCC:
46. Articolul 76 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1) Legile
organice şi hotărārea privind regulamentul de organizare şi
funcţionare a Camerei Reprezentanţilor se adoptă cu votul a
două treimi din numărul membrilor Camerei.
(2) Legile
ordinare şi hotărārile se adoptă cu votul majorităţii
membrilor Camerei.
(3) La cererea
Preşedintelui Romāniei sau din proprie iniţiativă, Camera
Reprezentanţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative
īn procedură de urgenţă, stabilită potrivit propriului
regulament de organizare şi funcţionare.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu ştiu
dacă baremul ridicat cerut de proiectul MCC este realist, dar poate e bine
ca maşinăria legală să nu meargă fără
frīnă, ca să se atingă o anume stabilitate (volant juridic).
Să treacă numai schimbările dorite suficient de majoritar.
Pentru ca
trecerea de la majoritatea celor prezenţi la majoritatea membrilor să
fie operaţională, revin asupra propunerilor de a penaliza
absenţele, inclusiv prin demiterea
vinovatului, dacă depăşeşte o anume limită.
Promulgarea
legii ARTICOLUL 77
(1) Legea se
trimite, spre promulgare, Preşedintelui Romāniei. Promulgarea legii se
face īn termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Īnainte de
promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură
dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă
Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut
verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face
īn cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de
la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a
confirmat constituţionalitatea.
Propunerea MCC:
47. Alineatul (2) al articolului 77 va avea
următorul cuprins:
(2) Īnainte
de promulgare, Preşedintele poate cere Camerei Reprezentanţilor, o
singură dată, reexaminarea legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aceeaşi
remarcă: ar trebuie evitate aceste corecturi fără interes,
căci banalizează. Din acelaşi motiv nu voi mai repeta nici eu
această observaţie.
Intrarea īn
vigoare a legii ARTICOLUL 78
Legea se
publică īn Monitorul Oficial al Romāniei şi intră īn vigoare la
3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară
prevăzută īn textul ei.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu văd de ce
nu ar fi obligatorie şi publicarea pe un site web, accesibil simplu lecturii
de informare.
Consiliul
Legislativ ARTICOLUL 79
(1) Consiliul
Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care
avizează proiectele de acte normative īn vederea sistematizării,
unificării şi coordonării īntregii legislaţii. El ţine
evidenţa oficială a legislaţiei Romāniei.
(2)
Īnfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ
se stabilesc prin lege organică.
Propunerea
MCC:
48. Alineatul (1) al articolului 79 va avea
următorul cuprins:
(1) Consiliul
Legislativ este organ consultativ de specialitate al Camerei
Reprezentanţilor, care avizează proiectele de acte normative īn
vederea sistematizării, unificării şi cordonării īntregii
legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei
Romāniei.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Constituţia
ar trebui să fixeze mai bine cadrul de funcţionare a acestui Consiliu
- pīnă acum neales democratic, care are īn practică foarte multă
putere. Căci parlamentarii nu au pregătirea, experienţa, atenţia
şi voinţa necesară să repereze capcanele ascunse de
juriştii perfizi care au copt legile trebuincioase uzurpatorilor puterii.
De pe această poziţie au fost pregătite, de un pluton de
răufăcători legislativi ne-lustraţi şi feriţi de
riscul penalizării pentru activitate anti-justiţiară,
nenumărate legi strīmbătoare.
Dacă s-ar impune conceptul răspunderii pentru efectele nocive ale legilor, aici ar
trebui căutaţi o parte dintre vinovaţi.
CAPITOLUL II
Preşedintele Romāniei
Rolul
Preşedintelui ARTICOLUL 80
(1)
Preşedintele Romāniei reprezintă statul romān şi este garantul
independenţei naţionale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării.
(2)
Preşedintele Romāniei veghează la respectarea Constituţiei
şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Īn acest
scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere īntre puterile
statului, precum şi īntre stat şi societate.
Propunerea
MCC:
49. Articolul 80 se modifică şi va vea
următorul cuprins:
(1)
Preşedintele Romāniei exercită puterea executivă īn statul romān,
īn limitele stabilite de Constituţie.
(2)
Preşedintele Romāniei reprezintă poporul şi statul romān şi
este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi
al integrităţii teritoriale a ţării.
(3)
Preşedintele Romāniei răspunde īn faţa poporului pentru buna
funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care
compun puterea executivă a statului.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu văd de
ce, īn propunerea MCC, preşedintele nu mai "veghează la
respectarea Constituţiei"? Cred că dimpotrivă garantarea
democraţiei reale, combaterea falsei reprezentări trebuie să fie sarcina sa cheie, clar
stipulată. Căci " exercită puterea executivă"
, " reprezintă poporul şi statul" şi "buna
funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor
publice" sīnt alte aspecte, care ţin de conducerea
ţării şi nu de
apărarea democraţiei.
Fiind
preşedintele tuturor romānilor, nu numai al celor care l-au votat, el
trebuie să garanteze imparţialitate faţă de orice conflict
de interese , să arbitreze nepărtinitor negocierea socială. El
nu poate face politică partizană (influenţa calea pe care
poporul romān vrea să meargă la un moment dat) ci numai politica
echităţii politice (respectarea democraţiei reale īn luarea
deciziilor colective).
De aceea, eu cred
că orice candidat la Preşedinţie trebuie să fie un
independent (nici măcar membru al unui partid) care să prezinte (prin
traseul său, expus publicului) garanţii că poate juca rolul de
arbitru (mediator) corect pentru negocierile
politice la scară naţională.
Alegerea Preşedintelui ARTICOLUL 81
(1)
Preşedintele Romāniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret
şi liber exprimat.
(2) Este
declarat ales candidatul care a īntrunit, īn primul tur de scrutin, majoritatea
de voturi ale alegătorilor īnscrişi īn listele electorale.
(3) Īn cazul
īn care nici unul dintre candidaţi nu a īntrunit această majoritate,
se organizează al doilea tur de scrutin, īntre primii doi candidaţi
stabiliţi īn ordinea numărului de voturi obţinute īn primul tur.
Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de
voturi.
(4) Nici o
persoană nu poate īndeplini funcţia de Preşedinte al Romāniei
decāt pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.4 Pentru mai
multă democraţie , ar fi mai bine ca limita să fie de un singur
mandat. O ţară īn care nu există oameni capabili să
īnlocuiască un conducător/mediator bun, nu e viabilă. Un
preşedinte luminat şi ne-egoist se va strădui să
găsească (propună) īnlocuitori de calitate.
al 5. Mi se pare
ciudat că aici nu sīnt prevăzute nişte criterii (calitative)
minime pentru a avea dreptul să fii ales preşedinte. Măcar la
acest nivel (dacă nu şi la acela al parlamentarilor!) trebuia
introdusă o formă actualizată de lustraţie (vezi vechiul
punct 8 al proclamaţiei de la Timişoara): nu pot candida persoane
care au participat la abuzurile regimului comunist sau la acoperirea
(īmbogăţirea) vinovaţilor după 1990. Sau condiţii
ferme de moralitate şi capacitate dovedită.
Validarea
mandatului şi depunerea jurămāntului ARTICOLUL
82
(1) Rezultatul
alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Romāniei este validat de
Curtea Constituţională.
(2) Candidatul
a cărui alegere a fost validată depune īn faţa Camerei
Deputaţilor şi a Senatului, īn şedinţă comună,
următorul jurămānt: "Jur să-mi dăruiesc toată
puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi
materială a poporului romān, să respect Constituţia şi
legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea,
independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Romāniei.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".
Propunerea
MCC:
50. Alineatul (2) al articolului 82 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
(2)
Candidatul a cărui alegere a fost validată depune īn faţa
Parlamentului următorul jurămānt:Jur să-mi dăruiesc
toată puterea şi priceperea pentru propăşirea
spirituală şi materială a poporului romān, să respect
Constituţia şi legile ţării, să apăr
democraţia, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi
integritatea teritorială a Romāniei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu īnţeleg
ce adaugă "jurămīntul" la o obligaţie asumată
oricum. Dacă nu ar jura, preşedintele nu ar avea aceleaşi
răspunderi, conform Constituţiei pe baza căreia a candidat , a
fost ales şi funcţionează? Unii cred că jurămīntul
aduce garanţii suplimentare. Pentru mine, astfel de credinţe
trădează naivitate. Prefer calea unor contracte politice, cu clauze
clare de penalizare, īn caz de īncălcare.
Durata
mandatului ARTICOLUL 83
(1) Mandatul
Preşedintelui Romāniei este de 5 ani şi se exercită de la data
depunerii jurămāntului.
(2)
Preşedintele Romāniei īşi exercită mandatul pānă la
depunerea jurămāntului de Preşedintele nou ales.
(3) Mandatul
Preşedintelui Romāniei poate fi prelungit, prin lege organică, īn caz
de război sau de catastrofă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.3 Am mai
făcut observaţia asta (la parlamentari): rămīnerea īn
funcţie a preşedintelui īn caz de război, fără ca poporul
īmpins la măcel să mai poată ieşi din chingă , se poate transforma īn dictatură
sīngeroasă. Bine măcar că nu se prevede şi cazul
"stărilor de urgenţă"
Cred că dreptul la
viaţă este cel mai important lucru pe care īl poate apăra
Constituţia şi ca atare, deplīng absenţa unui mecanism prin care
poporul să poată ieşi dintr-un măcel, nedorit de cei
trimişi pe front - pentru interesele celor rămaşi la cīrmă.
Incompatibilităţi
şi imunităţi ARTICOLUL 84
(1) Īn timpul
mandatului, Preşedintele Romāniei nu poate fi membru al unui partid
şi nu poate īndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată.
(2)
Preşedintele Romāniei se bucură de imunitate. Prevederile articolului
72 alineatul (1) se aplică īn mod corespunzător.
Propunerea
MCC:
51. Alineatul (2) al articolului 84 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Pe durata
exercitării mandatului, Preşedintele Romāniei se bucură de
imunitate.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1 Nu prea rezolvă nimic această
prevedere, care a produs deja ipocrizii ridicole. Ar trebui eliminată,
dacă nu se prevede ceva mai viguros , de genul: "pe durata
exercitării mandatului,
preşedintele tuturor romānilor nu are dreptul să favorizeze
interesele unui partid politic sau să-i promoveze platforma. De asemenea
el nu are dreptul să favorizeze sistematic nici o categorie socială
care īşi negociază statutul īn societate". El trebuie să
respecte/apere doar Constituţia şi interesele globale ale
populaţiei şi ţării.
Dacă art. 80
ar prevedea că un candidat la preşedinţie
nu poate fi membru de partid , sau susţinător notoriu al
său, restricţia de la acest
aliniat ar deveni evidentă şi operaţională.
al. 2 Nici
varianta MCC nu oferă poporului putere maximă. Măcar să fie
definită mai precis această imunitate, nu ca un cec īn alb
universal.
Numirea
Guvernului ARTICOLUL 85
(1)
Preşedintele Romāniei desemnează un candidat pentru funcţia de
prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de īncredere
acordat de Parlament.
(2) Īn caz de
remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului,
Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea
primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă
prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia
politică a Guvernului, Preşedintele Romāniei va putea exercita
atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza
aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
Propunerea
MCC:
52. Articolul 85 se modifică astfel:
Denumirea
articolului va fi: Atribuţiile Preşedintelui
Cuprinsul
articolului va fi:
(1)Preşedintele
Romāniei īndeplineşte următoarele atribuţii:
a)
numeşte şi revocă pe primul ministru şi pe membrii
Guvernului Romāniei;
b)
prezidează şedinţele Guvernului īn care se dezbat probleme de
interes naţional privind politica externă, apărarea
ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea
prim-ministrului, īn alte situaţii;
c) īnchie
tratate internaţionale īn numele Romāniei, negociate de Guvern, şi le
supune spre ratificare Parlamentului, īntr-un termen rezonabil. Celelelalte
tratate şi acorduri internaţionale se īncheie, se aprobă sau se
ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege;
d)
acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai
Romāniei şi aprobă īnfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea
rangului misiunilor diplomatice;
e)
acreditează reprezentanţii diplomatici ai altor state īn Romānia;
f) este
comandantul forţelor armate şi īndeplinaşte funcţia de
preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
g)
declară mobilizarea parţială sau totală a forţelor
armate, pe care o supune aprobării Parlementului, īn cel mult 5 zile de la
declarare;
h) īn caz de
agresiune armată īndreptată īmpotriva ţării,
Preşedintele Romāniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi
le aduce neīntārziat la cunoştinţa Parlamentului, care, dacă nu se
află īn sesiune, se convoacă de drept īn 24 ore de la
declanşarea agresiunii;
i) instituie,
potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă īn īntreaga
ţară ori īn unele unităţi administrativ-teritoriale şi
solicită Parlamentului īncuviinţarea măsurii adoptate, īn cel
mult 5 zile de la luarea acesteia;
j)
adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme
politice ale naţiunii;
k)
dizolvă Parlamentul, īn cazul īn care acesta refuză să aprobe
sau să respingă, īn termen de 45 zile de la iniţiere, un proiect
de lege propus de Preşedintele Romāniei sau de cetăţeni;
l)
conferă decoraţii şi titluri de onoare;
m) acordă
gradele de mareşal, de general şi de amiral;
n)
numeşte īn funcţii publice, īn condiţiile prevăzute de
Constituţie şi de lege;
o) acordă
graţierea individuală.
(2) Īn cursul
unui an, Preşedintele poate dizolva Parlamentul o singură dată.
(3)
Preşedintele nu poate dizolva Parlamentul īn ultimele şase luni ale
mandatului său şi nici īn timpul stării de mobilizare, de
război, de asediu sau de urgenţă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Propunerea MCC
īntăreşte puterea Preşedintelui, care devine -īn fapt- vīrf al
puterii executive. Aparatul executiv din teritoriu (primari, consilieri) este
ales direct, dar miniştrii care īl conduc,
sīnt numiţi de preşedinte. Īn aceste condiţii, mai este
acesta doar un arbitru neutru īntre puteri?
Sau un adevărat stăpīn vremelnic - al destinelor
naţiunii, controlīnd aparatul administrativ, īn numele mandatului
popular.
O astfel de soluţie, consolidată prin măsuri de combatere a
abuzului de putere al preşedintelui-şef al executivului, poate
răspunde la nevoia de operaţionalitate (stabilitate, guvernabilitate)
pe care o reclamă şi adepţii soluţiei monarhice (care
ratează ţinta, īn momentul īn care vorbesc de o monarhie slabă,
simbolică). Republica prezidenţială avīnd şi avantajul
că un "dictator popular" nociv (neluminat, etc.)- nu se
eternizează la putere E poate necesar să existe, pentru un termen
rezonabil, un dispecer general, care
să poată conduce coerent maşinăria statului.
Dar dacă MCC
vrea să īmbine operaţionalitatea preşedinţiei
ţării cu īntărirea puterii cetăţeanului, ar trebui să rafineze prevederile
privind atribuţiile preşedintelui şi mai ales modul īn care
deriva spre dictatură personală (sau īn interesul unui grup, intern
sau extern)- poate fi īmpiedicată. Marele arbitru trebuie şi el
controlat, din moment ce conduce una dintre echipe, cea executivă, cea
care duce naţiunea spre īmplinire sau spre prăpastie
O posibilă ieşire din acest conflict de postură duală a
preşedintelui, ar fi ca executivul să fie văzut ca un sistem de
arbitraj, nepartinic, caz īn care guvernul ar trebui să fie format numai
din tehnicieni, partidelor rămīnīndu-le numai reduta
legislativului.
Asta poate ar diminua şi fenomenul schimbării administraţiei
după alegeri, nejustificată de slaba performanţă, ci de
apartenenţa la găşti.
Consultarea
Guvernului ARTICOLUL 86
Preşedintele
Romāniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de
importanţă deosebită.
Propunerea
MCC:
53. Articolul 86 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi art 85.
Participarea la şedinţele Guvernului ARTICOLUL 87
(1) Preşedintele Romāniei poate lua parte la
şedinţele Guvernului īn care se dezbat probleme de interes naţional
privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea
ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, īn alte situaţii.
(2) Preşedintele Romāniei prezidează
şedinţele Guvernului la care participă.
Propunerea
MCC:
54. Articolul 87 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi art 85.
Mesaje ARTICOLUL 88
Preşedintele
Romāniei adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele
probleme politice ale naţiunii.
Propunerea
MCC:
55. Articolul 88 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi art 85.
Dizolvarea
Parlamentului ARTICOLUL 89
(1) După
consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor
grupurilor parlamentare, Preşedintele Romāniei poate să dizolve
Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de īncredere pentru formarea
Guvernului īn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai
după respingerea a cel puţin două solicitări de
īnvestitură.
(2) Īn cursul
unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
(3)
Parlamentul nu poate fi dizolvat īn ultimele 6 luni ale mandatului
Preşedintelui Romāniei şi nici īn timpul stării de mobilizare,
de război, de asediu sau de urgenţă.
Propunerea MCC:
56. Articolul 89 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi şi art
85.
Nu prea miroase a
separaţie a puterilor aici. Dacă preşedintele ar numi guvernul,
fără a cere aprobarea parlamentului, cum cere proiectul MCC, nu ar
avea motive să desfiinţeze parlamentul, care se ocupă numai de
coacerea legilor. Şi nici nu există temei democratic să anuleze
alegerea celor care au mandat strict legislativ. O astfel de măsură
s-ar justifica numai dacă parlamentul ar īncălca īndatoririle sale
legislative, constituţionale.
Referendumul ARTICOLUL 90
Preşedintele
Romāniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului
să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de
interes naţional.
Propunerea
MCC:
57. Articolul 90 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1) Poporul
are dreptul, oricānd, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu
privire la orice problemă de interes naţional.
(2)
Referendumul se organizează la iniţiativa Preşedintelui Romāniei
sau la iniţiativa unui număr de cel puţin 200.000 de
cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi
manifestă dreptul de iniţiere a referendumului trebuie să
provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar
īn fiecare din aceste judeţe, respectiv īn municipiul Bucureşti,
trebuie să fie īnregistrate cel puţin 10.000 de semnături īn
sprijinul acestei iniţiative.
(3)
Preşedintele Romāniei este obligat să organizeze referendumul
iniţiat de cetăţeni īn termen de cel mult 30 zile de la
īnregistrarea initiativei cetăţenilor la Administraţia
Prezidenţială.
(4)
Organizarea referendumului şi data desfăşurării acestuia se
stabilesc de Preşedintele Romāniei, prin decret.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Reiterez
observaţiile făcute pe marginea iniţiativei legislative.
Dacă preşedintele poate declanşa referendumuri legitime, ar cam
trebui să o facă, fără a obliga 200 000 de oameni să
se organizeze īn acest scop. Dacă nu o face, īnseamnă că nu este
de acord cu respectiva iniţiativă, care nu mai poate izbīndi decīt
prin agregare masivă, de jos īn sus.
Aici contīnd
foarte mult implementarea unui sistem referendar eficace (bazat pe tehnologie
tele-informatică adecvată şi pe ideea că participă la
vot cine vrea, fără restricţii de validare a rezultatului - īn
funcţie de cota de participare.)
Cred că
principiile de bază ale organizării şi validării
referendumului trebuie stabilite īn
Constituţie - şi nu prin decret. De exemplu - ar putea fi precizate
condiţii de claritate şi pertinenţă privind formularea
īntrebării supuse votului popular, sau faptul că participarea e
benevolă şi rezultatul depinde numai de majoritatea celor care au
votat, sau faptul că statul e obligat să pună la punct instrumente
care să faciliteze votarea frecventă.
Dacă promotorii proiectului MCC pretind - pe de o parte - obligaţia
de a vota şi pe de alta - mărirea frecvenţei referendumurilor,
dar nu au grijă să
propună mecanisme practice de votare - riscă acuzaţia de utopie
şi superficialitate.
Atribuţii
īn domeniul politicii externe ARTICOLUL 91
(1)
Preşedintele īncheie tratate internaţionale īn numele Romāniei,
negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, īntr-un
termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se
īncheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin
lege.
(2)
Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi
recheamă reprezentanţii diplomatici ai Romāniei şi aprobă
īnfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice.
(3)
Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe
lāngă Preşedintele Romāniei.
Propunerea
MCC:
58. Articolul 91 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi şi art.
85. După părerea mea - e cam
mult ! E bine să pui un braţ al poporului deasupra muşuroiului
funcţionăresc, care parazitează de regulă populaţia,
uzurpīnd instituţiile . Dar e riscant să permiţi unui singur om
(capturabil de forţe externe prin intimidare sau cumpărare) să
decidă, la masa verde la care se aşează stăpīnii naţiunilor, soarta unui
popor. Cred că teoria şi ştiinţa politică ar trebui
să furnizeze soluţii mai echilibrate īntre nevoia de
consistenţă īn raporturile internaţionale şi cea de
democraţie internă.
Constituţia ar putea prevedea - de exemplu- mecanisme (mai eficace decīt
referendumul definit anterior) prin care un popor poate bloca angajarea
ţării de către putere (preşedinte, etc.) īntr-o
direcţie contrară intereselor şi năzuinţelor sale.
După ce s-a semnat un acord nefast sau īnrobitor, la ce mai foloseşte să
constaţi ilegitimitatea lui?
Propun ca aici să fie inserate prevederi care să uşureze
anulări aposteriori ale unor angajamente făcute īn numele Romāniei,
dar dovedite ulterior contrare intereselor cetăţenilor ei (cum ar fi
anularea "datoriile odioase"- operată de exemplu īn Mexic- de
SUA, īn Ecuador- de curīnd şi la un moment dat- īn Iraq).
Atribuţii
īn domeniul apărării ARTICOLUL
92
(1)
Preşedintele Romāniei este comandantul forţelor armate şi
īndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării.
(2) El poate
declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea
parţială sau totală a forţelor armate. Numai īn cazuri
excepţionale, hotărārea Preşedintelui se supune ulterior aprobării
Parlamentului, īn cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) Īn caz de
agresiune armată īndreptată īmpotriva ţării,
Preşedintele Romāniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi
le aduce neīntārziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un
mesaj. Dacă Parlamentul nu se află īn sesiune, el se convoacă de
drept īn 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) Īn caz de
mobilizare sau de război Parlamentul īşi continuă activitatea pe
toată durata acestor stări, iar dacă nu se află īn sesiune,
se convoacă de drept īn 24 de ore de la declararea lor.
Propunerea
MCC:
59. Articolul 92 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi şi art
85.
Nu cred că
un singur om trebuie să poată să ne antreneze īn război. De
altfel, acest cuvīnt este evitat īn texte, care creează impresia
(fără a o spune explicit ?) că preşedintele nu decide decīt
mobilizarea pentru apărare, nu şi pentru agresiune. De altfel, numai
aşa se pot justifica drepturile de la acest articol. Este firesc să
aperi iute naţiunea de un atac din orice parte, fără a mai
consulta poporul. Dar să dacă
ataci pe alţii, declanşīnd cine ştie ce aventură
războinică, cine īţi dă dreptul să stabileşti
direcţia loviturii, fără a consulta romānii cu cine vor să
fie prieteni sau duşmani?
Cum rămīne atunci cu implicarea militarilor romāni īn operaţii de
cotropire şi spoliere, similare celor desfăşurate de URSS
īmpotriva noastră - care au provocat genocidul comunist? Nu o interzicem
prin Constituţie, ca să nu mai aibă ce ne pretinde partenerii
noştri , din alianţe ce se pretind defensive da atacă prada
."prevenitor"?
Pe de altă
parte, dacă luăm notă că războiul modern de cotropire
este economic, nu ar trebui să prevedem aici dreptul/obligaţia
preşedintelui să decidă şi "mobilizarea"
societăţii īntru apărarea atacurilor comerciale, de aservire
neocolonialistă?
Măsuri
excepţionale ARTICOLUL 93
(1)
Preşedintele Romāniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau
starea de urgenţă īn īntreaga ţară ori īn unele
unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului
īncuviinţarea măsurii adoptate, īn cel mult 5 zile de la luarea
acesteia.
(2) Dacă
Parlamentul nu se află īn sesiune, el se convoacă de drept īn cel
mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de
urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
Propunerea
MCC:
60. Articolul 93 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi şi art
85.
al 1
Constituţia trebuie să īncadreze mult mai precis ce īnsemnă
"stare de asediu" şi cīnd poate fi declarată. Altfel,
devenim oricīnd victimele represiunii politice, īn interesul forţelor sau
a umorilor care au acaparat preşedintele.
Alte
atribuţii ARTICOLUL 94
Preşedintele
Romāniei īndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a)
conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b) acordă
gradele de mareşal, de general şi de amiral;
c)
numeşte īn funcţii publice, īn condiţiile prevăzute de
lege;
d) acordă
graţierea individuală.
Propunerea MCC:
61. Articolul 94 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Vezi şi art
85.
al.a Eu nu le conced rostul.
al b. Dacă
nu introducem limitări, enunţate sau cerute īn Constituţie, vom
purta īn continuare povara unei ierarhii militare nejustificate, parazitare.
al. c Cu
condiţia ca legea respectivă să fie sub control
constituţional eficace.
al d. Cu
condiţia ca actul de graţiere să fie justificat temeinic şi
cu răspunderea de rigoare. Nu putem acorda preşedintelui dreptul de a
elibera arbitrar criminali care să recidiveze fatal, numai ca
să-şi arate puterea excesivă.
Suspendarea
din funcţie ARTICOLUL 95
(1) Īn cazul
săvārşirii unor fapte grave prin care īncalcă prevederile
Constituţiei, Preşedintele Romāniei poate fi suspendat din
funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, īn
şedinţă comună, cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii
Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii
cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea
de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o
treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce,
neīntārziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă
propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, īn cel mult 30 de
zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Propunerea
MCC:
62. Articolul 95 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1) Īn cazul
săvārşirii unor fapte grave prin care īncalcă prevederile
Constituţiei, Preşedintele Romāniei poate fi suspendat din
funcţie de către Parlament, cu votul majorităţii membrilor
săi.(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi
iniţiată de cel puţin o treime din numărul parlamentarilor
şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă
propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, īn cel mult 30
zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
(4) Dacă
poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui,
Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri perlamentare
anticipate, īn 45 zile de la data validării rezultatului referendumului.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Este
esenţial ca un preşedinte cu puteri sporite să poată fi
detronat, dacă abuzează de mandatul popular şi Parlamentul
(unic- īn versiunea MCC, sau īmpreună cu Senatul - actual sau din
asociaţii) trebuie să fie īn măsură să o facă.
Punerea sub
acuzare ARTICOLUL 96
(1) Camera
Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, cu
votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor
şi senatorilor, pot hotărī punerea sub acuzare a Preşedintelui
Romāniei pentru īnaltă trădare.
(2) Propunerea
de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea
deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neīntārziat, la
cunoştinţă Preşedintelui Romāniei pentru a putea da
explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(3) De la data
punerii sub acuzare şi pānă la data demiterii Preşedintele este
suspendat de drept.
(4)
Competenţa de judecată aparţine Īnaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la
data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare.
Propunerea
MCC:
63. Articolul 96 se modifică şi se completează,
astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Parlamentul, cu votul a cel puţin două treimi din numărul
mambrilor săi, poate hotărī punerea sub acuzare a Preşedintelui
Romāniei pentru īnaltă trădare.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea
parlamentarilor şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţă
Preşedintelui Romāniei pentru a putea da explicaţii cu privire la
faptele ce i se impută.
După
alineatul (4) al articolului 96 se adaugă un nou alineat, (5), cu
următorul cuprins:
(5) Dacă
Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge hotărārea de
punere sub acuzare a Preşedintelui, Preşedintele poate organiza
referendum pentru dizolvarea Parlamentului.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 4 O putere
ilegitim acordată Curţii Constituţionale, devenită arbitru
suprem, care nu trebuie să se pronunţe decīt īn legătura cu
neconstituţionalitatea activităţii (preşedintelui), nu
şi cu situaţii de fapt, cum ar fi trădarea.
Declararea
trădării de către Parlament (şi Senat) şi constatarea
trădării de către o Curte de Justiţie competentă, ar
trebui validate final prin referendumul de demitere (prevăzut mai jos). Respingerea acestuia ar putea antrena
demiterea Parlamentului- şi nu
respingerea de către Curtea Constituţională.
Este doar un punct de vedere, pe un subiect discutabil- exacerbat de
īntīmplările ultimilor ani, care au revelat īncă un risc ce ar trebui
contenit constituţional: paralizarea ţării, īn războiul
demiterilor reciproce
64. După articolul 96, se introduce un nou
articol, 96.1, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Demiterea Preşedintelui
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
96.1 Preşedintele Romāniei este demis din funcţie, prin referendum,
cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea a
cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept de vot.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Trebuie să
existe şi o cale directă, prin care poporul să poată
stăvili un abuz prezidenţial (īncălcarea mandatului dat).
Condiţiile unei astfel de iniţiative de demitere (şi a
referendumului aferent) pot ţine cont de particularitatea situaţiei:
un număr mai mare de iniţiatori etc. Nu văd de ce nu s-ar adopta
şi aici (respectīnd proporţiile) condiţii de retragere a
mandatului similare cu cele pentru parlamentari- de genul celor propuse aici de
MCC (doar că eu aş pune acest aliniat ca adaos la art. 95)
Vacanţa
funcţiei ARTICOLUL 97
(1)
Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Romāniei intervine īn caz de
demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a
exercitării atribuţiilor sau de deces.
(2) Īn termen
de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de
Preşedinte al Romāniei, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou
Preşedinte.
Propunerea
MCC:
65. Alineatul (2) al articolului 97 se
modifică, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Īn termen
de 45 zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de
Preşedinte al Romāniei, Guvernul va organiza alegeri pentru funcţia
de Preşedinte.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Poate că
s-ar putea găsi căi de a reacţiona şi la degradarea
manifestă a capacităţii de funcţionare a unui
preşedinte, din motive de boală sau vīrstă.
Interimatul
funcţiei ARTICOLUL 98
(1) Dacă
funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă
Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află īn
imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile,
interimatul se asigură, īn ordine, de preşedintele Senatului sau de
preşedintele Camerei Deputaţilor.
(2) Atribuţiile
prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului
funcţiei prezidenţiale.
Propunerea
MCC:
66. Articolul 98 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1) Dacă
funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă
Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află īn
imposibilitate temporară de a-şi īndeplini atribuţiile,
interimatul se asigură de către preşedintele Camerei
Reprezentanţilor.
(2)
Atribuţiile prevăzute la articolul 85, lit. a), j), k) şi
articolul 90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei
prezidenţiale.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş restrīnge
şi mai mult sarcinile celui care ţine locul preşedintelui
(şi nu l-aş numi "preşedinte interimar" ci
"guvernator provizoriu" , ca pe orice membru al executivului neales
direct, căci el nu are legitimitate
democratică) reducīndu-i mandatul la asigurarea urgentă şi
corectă a alegerilor pentru un nou ocupant legitim al postului.
Răspunderea
preşedintelui interimar ARTICOLUL 99
Dacă
persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al
Romāniei săvārşeşte fapte grave, prin care se īncalcă
prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul
98.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Plus
penalizările de rigoare, care trebuie să amendeze abuzurile politice.
Actele
Preşedintelui ARTICOLUL 100
(1) Īn
exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Romāniei emite decrete
care se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage
inexistenţa decretului.
(2) Decretele
emise de Preşedintele Romāniei īn exercitarea atribuţiilor sale
prevăzute īn articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92
alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94
literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
Propunerea
MCC:
67. Alineatul (2) al articolului 100 se
abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu
īmpărtăşesc orientarea MCC către eliminarea oricărui
control din calea preşedintelui emiţător de decrete. Văd
că nu sīnt prevăzute principii constituţionale pe care acesta
trebuie să le respecte. Mă mir
că aici nu se face referire la Curtea Constituţională - ca
cenzor al legalităţii decretelor. Pe de altă parte (ca şi
parlamentul de altfel) preşedintele poate legifera norme care contravin
manifest binelui public sau contrazic adevăruri constatabile. Ce facem cu
decrete (sau legi) ca: " Īn Romānia, doi şi cu doi fac cinci"
sau " Anul viitor nu va fi vară", etc. Pe ce temei constituţional pot fi
respinse, dacă nu stipulăm că norma nu are prevalenţă,
faţă de realitatea dovedibilă?
Indemnizaţia
şi celelalte drepturi ARTICOLUL
101
Indemnizaţia
şi celelalte drepturi ale Preşedintelui Romāniei se stabilesc prin
lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Poate ar fi bine
să stipulăm prin Constituţie raportul dintre salariul
preşedintelui şi venitul minim garantat
CAPITOLUL III
Guvernul
Rolul şi
structura ARTICOLUL 102
(1) Guvernul,
potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură
realizarea politicii interne şi externe a ţării şi
exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) Īn
īndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele
sociale interesate.
(3) Guvernul
este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri
stabiliţi prin lege organică.
Propunerea
MCC:
68. Alineatul (1) al articolului 102 se
modifică, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Guvernul
asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării
şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu se
īnţelege clar ce modificare propune MCC aici: să nu mai fie avizat
programul de guvernare de către parlament (separare a puterii executive,
plasată sub preşedinte)? Cine concepe atunci acest program de
guvernare, pe care īl realizează executivul? Ce īi oferă legitimitate
democratică? Căci Preşedintele, care veghează
imparţial negocierea intereselor, nu are mandat să realizeze un anume
program politic.
Pīnă acum
era vorba cumva de programul partidului care a cīştigat alegerile. Īnsemnă că acestea au avut au avut
şi dimensiune legislativă (care e planul de legiferare cel mai
popular) şi executivă (care e echipa de administrare cea mai
populară) ? Nu este situaţia asta cam/prea confuză? Oamenii aleg candidaţi pentru parlament
din care emană miniştri.
Īn acest prim
articol ar fi normal să se precizeze clar poziţia guvernului īn
arhitectura politică modelată de Constituţie. Dacă se merge
pe ideea că toate puterile statului sīnt guvernate de popor, prin alegeri
directe, atunci puterea executivă ar trebui şi ea aleasă direct,
ceea ce este greu de realizat practic, chiar numai pentru primul ministru
(dacă se doreşte ca un guvern care nu dă satisfacţie
să fie schimbat - oricīt de des). Iar problema legitimităţii
programului de guvernare pare suficient de vicioasă, ca să transforme
tot formalismul democratic īntr-o aparenţă.
Poate "executivul" să se reducă la a executa un program,
fără abuzuri, asemenea unor salariaţi care īndeplinesc sarcini
precizate, sau misiunea sa cuprinde şi alegerea drumului
. fără
o comandă clară din partea poporului?
Investitura ARTICOLUL 103
(1)
Preşedintele Romāniei desemnează un candidat pentru funcţia de
prim-ministru, īn urma consultării partidului care are majoritatea
absolută īn Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate,
a partidelor reprezentate īn Parlament.
(2) Candidatul
pentru funcţia de prim-ministru va cere, īn termen de 10 zile de la
desemnare, votul de īncredere al Parlamentului asupra programului şi a
īntregii liste a Guvernului.
(3) Programul
şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat,
īn şedinţă comună. Parlamentul acordă īncredere
Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Propunerea
MCC:
69. Articolul 103 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Şi ce-l
īnlocuieşte, dacă e abrogat? Prevederea de la un articol anterior,
că Preşedintele numeşte toată echipa ministerială?
Fără explicaţii, nu se va īnţelege ce vrea MCC aici şi
nici de ce.
Iar observaţiile mele anterioare, care nu prea pot fi eludate, par a
semnala un impas al formulei propuse de MCC. Preşedintele trebuie să
arbitreze piaţa politică, pentru toţi romānii. Nu a fost ales pe
un program de guvernare, deci nu văd
pe ce bază va mandata primul ministru să implementeze unul!
Nimic nu pare a garanta că va alege pe cineva din partidul care a
cīştigat cele mai multe locuri īn parlament (şi de altfel, aşa
cum am amintit la articolul precedent, nu e clar nici ce ar īnsemna asta,
dacă respectivul partid a fost ales pe un proiect legislativ, nu pe un program
executiv). După atītea prevederi
şi nuanţe, poporul pare a da, tranzitiv, un cec īn alb, echipei executive preferate de
preşedinte, care poate duce
ţara pe o cale pentru care electoratul nu şi-a arătat
preferinţa.
Se ajunge, īn loc
de puterea poporului, la puterea īn numele lui.
Jurămāntul
de credinţă ARTICOLUL
104
(1)
Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor
depune individual, īn faţa Preşedintelui Romāniei, jurămāntul de
la articolul 82.
(2) Guvernul
īn īntregul său şi fiecare membru īn parte īşi exercită
mandatul, īncepānd de la data depunerii jurămāntului.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aşa cum am
mai semnalat , nu văd rostul acestor "jurăminte". Mă
tem că ele sīnt prevăzute pentru a scăpa de contracte politice,
cu clauze clare privind penalizările, īn caz de īncălcare.
Incompatibilităţi ARTICOLUL 105
(1)
Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea
altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau
de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei
funcţii de reprezentare profesională salarizate īn cadrul
organizaţiilor cu scop comercial.
(2) Alte
incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Propunerea
MCC:
70. Alin. (1) al articolului 105 se modifică,
astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea
altei funcţii publice de autoritate. De asemenea, ea este
incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare
profesională salarizate īn cadrul organizaţiilor cu scop comercial.
Observaţiile/sugestiile mele:
Poate mai corect
ar fi : "Membrii guvernului trebuie să nu exercite nici o altă
funcţie, publică sau privată şi au dreptul să suspende
funcţiile pe care le ocupă, pentru a reveni la ele după
terminarea mandatului".
Este clară
intenţia unui astfel de articol, necesar ca să se evite conflictul de
interese, delictul de iniţiat, etc. Dar nu este de loc clar de ce ar fi el
suficient. Fără prevederi suplimentare (instrumente de control,
transparenţă, licitaţii publice, penalităţi drastice,
etc.) nu văd cum s-ar putea īmpiedica folosirea poziţiei
guvernamentale īn interese proprii. Marile corporaţii/interese găsesc
calea către buzunarul reprezentanţilor noştri şi nu s-a
găsit modul de a le īmpiedica să-i cumpere.
Experienţa - la acest capitol-e necruţătoare cu iluziile. Nu
sīnt motive de credulitate, de prezumare a bunei credinţe, ci trebuie
luptat continuu pentru stăvilirea amplorii corupţiei, care
deturnează politica de la rolul ei teoretic de coordonator just.
O
măsură ar fi să se prevadă pedepse drastice, pentru cei
prinşi că au valorificat īn interes particular poziţia de
decizie. Constituţia ar putea cere astfel de legi speciale, de exemplu,
extinzīnd acest articol. A venit momentul
ca infracţiunea politică să fie combătută
chirurgical.
Īncetarea
funcţiei de membru ARTICOLUL 106
Funcţia
de membru al Guvernului īncetează īn urma demisiei, a revocării, a
pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului,
precum şi īn alte cazuri prevăzute de lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Revocării de
către cine? De cel care a făcut numirea? De ce "alte
cazuri" nu sīnt prevăzute
aici? E cam prea multă
ceaţă şi liber arbitru īn acest punct, atīt de critic - īn
practică.
Primul-ministru ARTICOLUL 107
(1)
Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor
acestuia, respectānd atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă
Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu
privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2)
Preşedintele Romāniei nu īl poate revoca pe primul-ministru.
(3) Dacă
primul-ministru se află īn una dintre situaţiile prevăzute la
articolul 106, cu excepţia revocării, sau este īn imposibilitate de
a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Romāniei va desemna un
alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a īndeplini
atribuţiile primului ministru, pānă la formarea noului Guvern.
Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor,
īncetează dacă primul-ministru īşi reia activitatea īn Guvern.
(4)
Prevederile alineatului (3) se aplică īn mod corespunzător şi
celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o
perioadă de cel mult 45 de zile.
Propunerea
MCC:
71. Articolul 107 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1)
Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor
acestuia, respectānd atribuţiile ce le revin.
(2) Dacă
primul-ministru se află īn una din situaţiile prevăzute la
articolul 106, cu excepţia revocării, sau este īn imposibilitate de
a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Romāniei numeşte un
alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a īndeplini
atribuţiile primului-ministru, pānă la formarea noului Guvern.
Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării
atribuţiilor, īncetează dacă primul-ministru īşi reia
activitatea īn Guvern.
(3)
Prevederile alineatului (2) se aplică īn mod corespunzător şi
celorlalţi membri ai Guvernului, pentru o perioadă de cel mult 45 de
zile.Alineatul (4) se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Dispariţia
clauzei de a prezenta rapoarte Parlamentului mi se pare excesivă, chiar
dacă s-ar tăia dreptul acestuia de a cenzura activitatea guvernului.
Activitatea legislativă nu se poate decupla total de cea
administrativă, producīnd norme total decuplate de realităţile
existente şi de demersurile curente. Reciproc, activitatea
executivă este oarbă, fără
o perspectivă legislativă. Ce program execuţi, nu acela
planificat legislativ? Separarea netă īncercată de MCC īmi pare
impracticabilă. Pīnă la urmă, ori se īmpotmoleşte totul
īntr-o babilonie, ori se aşează parlamentul la remorca guvernului
susţinut de preşedinte, ori se aşează preşedintele la
remorca majorităţii parlamentare
şi ajungem de unde am plecat.
De altfel,
ştim că sīntem īn faţa unei probleme cam vicioase, din
păcate
.
Actele
Guvernului ARTICOLUL 108
(1) Guvernul
adoptă hotărāri şi ordonanţe.
(2)
Hotărārile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele
se emit īn temeiul unei legi speciale de abilitare, īn limitele şi īn
condiţiile prevăzute de aceasta.
(4)
Hotărārile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de
primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au
obligaţia punerii lor īn executare şi se publică īn Monitorul
Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărārii sau a
ordonanţei. Hotărārile care au caracter militar se comunică
numai instituţiilor interesate.
Propunerea
MCC:
72. Alin. (4) al articolului 108 se modifică,
astfel:
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4)
Hotărārile adoptate de Guvern se semează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor īn
executare, se aprobă de Preşedintele Romāniei şi se publică
īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa
hotărārii. Hotărārile care au caracter militar se comunică numai
instituţiilor interesate.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Este bine că
īn propunerea MCC se prevede un control prezidenţial al hotărīrilor.
Dar nu e suficient - pentru a pune capăt tehnicii de conturnare a
democraţiei prin emiterea unui noian de hotărīri şi
ordonanţe cu valenţe legislative, dar netrecute prin parlament.
Trebuie precizate
aici , şi nu īn "legi speciale
de abilitare", limitele şi condiţiile īn care guvernul poate
emite ordonanţe şi poate schimba spiritul legilor, prin
"detaliile" deturnătoare,
plasate cu sau fără intenţie īn hotărīrile de
aplicare a lor. Căci diavolul este īn detalii - o dovedesc nenumărate
exemple. Studiaţi ordonanţa care a anulat dreptul
deţinuţilor politici la despăgubiri pentru abuzuri sau anexa 6 a
legii arhivelor - şi veţi vedea cum sīnt boicotate legile prin
interpretările
răstălmăcitoare din hotărīri şi regulamente.
Aceasta farsă trebuie stopată constituţional. Guvernul să
nu pătrundă pe teritoriul legislativului nici un pas, īn numele
emiterii unor decizii executive.
Răspunderea
membrilor Guvernului ARTICOLUL 109
(1) Guvernul
răspunde politic numai īn faţa Parlamentului pentru īntreaga sa
activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu
ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele
acestuia.
(2) Numai
Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele Romāniei au dreptul
să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru
faptele săvārşite īn exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a
cerut urmărirea penală, Preşedintele Romāniei poate dispune
suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea īn judecată a unui
membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa
de judecată aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
(3) Cazurile
de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt
reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
Propunerea MCC:
73. Articolul 109 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1) Guvernul
răspunde politic numai īn faţa Preşedintelui Romāniei pentru
īntreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic
solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru
actele acestuia.(2) Răspunderea penală a membrilor Guvernului se
stabileşte prin lege organică.Alineatul (3) se abrogă
Observaţiile/sugestiile
mele:
Reamintesc
carenţa soluţiei MCC, care īncercă să separe puterea
executivă de cea legislativă, dar cade īn capcana de a impune
ţării o conducere care urmăreşte un program
ne-votat.
Cīt priveşte
răspunderea guvernamentală, ar fi de preferat ca īn Constituţie
să se marcheze măcar că
pedepsele pentru subminarea democraţiei trebuie să fie drastice, de
genul celor pentru subminarea economiei sau pentru īnaltă
trădare. Cercetarea şi
judecarea delictelor ministeriale ar merita proceduri speciale, cum ar fi sau
cercetarea penală cu supraveghere publică sau procesul cu juraţi
traşi la sorţi - ca să se rupă plasa de şantaje
reciproce, care solidarizează infractorii politici.
Īncetarea
mandatului ARTICOLUL 110
(1) Guvernul
īşi exercită mandatul pānă la data validării alegerilor
parlamentare generale.
(2) Guvernul
este demis la data retragerii de către Parlament a īncrederii acordate sau
dacă primul-ministru se află īn una dintre situaţiile
prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este īn
imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
(3) Īn
situaţiile prevăzute īn alineatul (2) sunt aplicabile prevederile
articolului 103.
(4) Guvernul
al cărui mandat a īncetat potrivit alineatelor (1) şi (2)
īndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor
publice, pānă la depunerea jurămāntului de membrii noului Guvern.
Propunerea
MCC:
74. Articolul 110 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īn mod logic,
proiectul MCC nu poate considera data alegerilor parlamentare ca o baliză
pentru schimbarea guvernului. Dar care este atunci această limită
automată, data alegerii preşedintelui? Vom avea guverne care
supravieţuiesc noilor alegeri parlamentare şi care cad īn momentul īn
care e schimbat preşedintele? Sau, pentru a evita acest efect,
egalizăm durata mandatelor parlamentare şi prezidenţiale şi
facem alegerile odată.
Văd că problema e lăsată īn aer, ceea ce nu e semn bun.
CAPITOLUL IV
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Informarea
Parlamentului ARTICOLUL 111
(1) Guvernul
şi celelalte organe ale administraţiei publice, īn cadrul controlului
parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte
informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de
Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor
acestora. Īn cazul īn care o iniţiativă legislativă implică
modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor
sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
(2) Membrii
Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se
solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
Propunerea
MCC:
75. Alin. (1) al articolului 111 se modifică,
astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Guvernul
şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt obligate să
prezinte informaţiile şi documentele cerute de Parlament sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Īn
cazul īn care o iniţiativă legislativă implică modificarea
prevederilor bugetului de stat, solicitarea informării este obligatorie.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu mi se pare
benefică eliminarea aliniatului 2 şi īn general , slăbirea
dialogului īntre legislativ şi executiv.
Separarea puterilor nu trebuie să īnsemne cooperarea slabă
dintre ele.
Īntrebări,
interpelări şi moţiuni simple ARTICOLUL
112
(1) Guvernul
şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să
răspundă la īntrebările sau la interpelările formulate de
deputaţi sau de senatori, īn condiţiile prevăzute de
regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Camera
Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care
să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de
politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o
problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
Propunerea
MCC:
76. Articolul 112 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1) Guvernul
şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să
răspundă la īntrebările sau la interpelările formulate de
parlamentari, īn condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare
şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor.
(2)
Parlamentul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi
exprime poziţia cu privire la o problemă de politică
internă sau externă ori, după caz, cu privite la o problemă
ce a făcut obiectul unei interpelări.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Mă repet:
Constituţia trebuie să ceară o cīt mai strīnsă conlucrare īntre
legislativ şi executiv, ca garanţie că legiuitorii ştiu
pentru ce boli sociale pregătesc medicamente şi administratorii
ştiu pentru ce aplică diverse tratamente. Legile inoportune şi
hotărīrile inadecvate , produse de două garnituri de putere nesincronizate,
nu prea au cum duce spre sănătate (performanţă) un sistem
atīt de complex.
Moţiunea
de cenzură ARTICOLUL 113
(1) Camera
Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, pot
retrage īncrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de
cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor.
(2)
Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o
pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor
şi se comunică Guvernului la data depunerii.
(3)
Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cānd a
fost prezentată īn şedinţa comună a celor două Camere.
(4) Dacă
moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi
senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, īn aceeaşi sesiune, o
nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului īn care Guvernul
īşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.
Propunerea
MCC:
77. Articolul 113 se abrogă
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu cred că e
bine ca parlamentul să nu aibă un instrument de acest tip, pentru a
opri o derivă ministerială, pilotată de un preşedinte īn
eroare. Controlul reciproc al puterilor rămīne singurul paleativ care
poate atenua aporiile guvernării la scară prea mare.
Angajarea
răspunderii Guvernului ARTICOLUL
114
(1) Guvernul
īşi poate angaja răspunderea īn faţa Camerei Deputaţilor şi
a Senatului, īn şedinţă comună, asupra unui program, a unei
declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
(2) Guvernul
este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă īn termen de 3
zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică
generală sau a proiectului de lege, a fost votată īn condiţiile
articolului 113.
(3) Dacă
Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat,
modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se
consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de
politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) Īn cazul
īn care Preşedintele Romāniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit
alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face īn şedinţa comună
a celor două Camere.
Propunerea
MCC:
78. Articolul 114 se abrogă.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Cumva trebuie
totuşi să poată şi guvernul propune legi, din moment ce
acest privilegiu īi este luat. Pot exista situaţii īn care gestiunea
curentă a ţării cere o măsură legislativă, care
intră īn conflict cu proiectul de societate al legiuitorilor. Ce se
īntīmplă atunci? Fără un mecanism bine determinat de rezolvare a
contradicţiilor grave, va continua fiecare picior al naţiunii
. pe
drumul său? Cum poate guvernul forţa emiterea unei legi de care
depinde realizarea agendei sale, altfel decīt demisionīnd, īn cazul respingerii
ei de parlament? Cum poate parlamentul forţa execuţia unei
operaţii administrative, de care depinde realizarea agendei sale
legislative? Abrogarea acestui articol lasă un gol care trebuie umplut
adecvat.
Delegarea
legislativă ARTICOLUL 115
(1)
Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru
a emite ordonanţe īn domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de
abilitare va stabili, īn mod obligatoriu, domeniul şi data pānă la
care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă
legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pānă la īmplinirea termenului
de abilitare. Nerespectarea termenului atrage īncetarea efectelor
ordonanţei.
(4) Guvernul
poate adopta ordonanţe de urgenţă numai īn situaţii
extraordinare a căror reglementare nu poate fi amānată, avānd
obligaţia de a motiva urgenţa īn cuprinsul acestora.
(5)
Ordonanţa de urgenţă intră īn vigoare numai după
depunerea sa spre dezbatere īn procedură de urgenţă la Camera
competentă să fie sesizată şi după publicarea ei īn
Monitorul Oficial al Romāniei. Camerele, dacă nu se află īn sesiune,
se convoacă īn mod obligatoriu īn 5 zile de la depunere sau, după
caz, de la trimitere. Dacă īn termen de cel mult 30 de zile de la
depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei,
aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte
Camere care decide de asemenea īn procedură de urgenţă.
Ordonanţa de urgenţă cuprinzānd norme de natura legii organice
se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul
(1).
(6)
Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate īn domeniul legilor
constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale
statului, drepturile, libertăţile şi īndatoririle prevăzute
de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de
trecere silită a unor bunuri īn proprietate publică.
(7)
Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se
resping printr-o lege īn care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale
căror efecte au īncetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea
de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul,
măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de
aplicare a ordonanţei.
Propunerea
MCC:
79. Alineatele (1) şi (5) ale articolului 115
se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Preşedintelui
pentru a emite ordonanţe de urgenţă īn domenii care nu fac
obiectul legilor organice.
Alineatul (5)
va avea următorul cuprins:
(5)
Ordonanţa de urgenţă intră īn vigoare numai după
depunerea sa spre dezbatere īn procedură de urgenţă la Parlament
şi după publicarea ei īn Monitorul Oficial al Romāniei. Parlamentul,
dacă nu se află īn sesiune, se convoacă īn mod obligatoriu īn 5
zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īnţeleg
că deplasīnd odonanţa către preşedinte, i se conferă nişte legitimitate
democratică. Dar să nu uităm că preşedintele, dacă nu se
schimbă complet esenţa posturii sale electorale, nu a primit mandat să realizeze un
anumit program de guvernare.
Ordonanţele de urgenţă care depăşesc pragul unor
precizări executorii, sīnt nocive
şi ilegitime, dacă nu emană de la un for legislativ .
Necesităţile care au justificat pīnă acum recurgerea la ele, trebuie
rezolvate altfel, fără deturnarea fatală a mecanismului
democratic.
CAPITOLUL V
Administraţia publică
SECŢIUNEA 1
Administraţia publică centrală de specialitate
Observaţiile/sugestiile
mele:
Cam puţine
precizări la această secţiune. Pe măsură ce coborīm de
la principii, la structuri şi apoi la instrumente concrete,
Constituţia devine tot mai vagă
.
Structura ARTICOLUL 116
(1)
Ministerele se organizează numai īn subordinea Guvernului.
(2) Alte
organe de specialitate se pot organiza īn subordinea Guvernului ori a
ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Al. 1 Īncepe
abrupt, fără a īncadra conceptual ministerele īn arhitectura
sistemului politic democratic. Ce sīnt ele de fapt? Instrumente ale guvernului
(executivului), componente ale societăţii de guvernat, sau
interfeţe īntre guvern şi societate?
Al. 2 e cam criptic. Ce sīnt şi ce rol au "autorităţile
administrative autonome"?
Īnfiinţarea ARTICOLUL 117
(1)
Ministerele se īnfiinţează, se organizează şi
funcţionează potrivit legii.
(2) Guvernul
şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot īnfiinţa organe
de specialitate, īn subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte
această competenţă.
(3)
Autorităţi administrative autonome se pot īnfiinţa prin lege
organică.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al. 1 Nu spune
mare lucru. Potrivit cărei legi şi sub care misiune
constituţională?
al. 3 Īncă
nu am aflat - de aici - despre ce e vorba.
Forţele
armate ARTICOLUL 118
(1) Armata
este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea
suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului,
a integrităţii teritoriale a ţării şi a
democraţiei constituţionale. Īn condiţiile legii şi ale
tratatelor internaţionale la care Romānia este parte, armata contribuie la
apărarea colectivă īn sistemele de alianţă militară
şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea
păcii.
(2) Structura
sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a
economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul
cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.
(3)
Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, īn mod
corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate
stabilite potrivit legii.
(4)
Organizarea de activităţi militare sau paramilitare īn afara unei
autorităţi statale este interzisă.
(5) Pe
teritoriul Romāniei pot intra, staţiona, desfăşura
operaţiuni sau trece trupe străine numai īn condiţiile legii sau
ale tratatelor internaţionale la care Romānia este parte.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 Cine
stabileşte că asta facem īn Iraq, īn Afganistan sau pe unde ne vor
mai trimite alţii? Nu trebuie prevăzut mecanismul prin care poporul
cenzurează aventurismul militar, īncălcarea spiritului acestui
articol?
al.5 Cu
condiţia ca respectivele tratate să fie validate prin referendum.
al 6 Poporul-
plătitor şi beneficiar potenţial - are dreptul să
controleze/cenzureze cheltuielile militare nejustificate (numărul
salariaţilor, pensiile speciale, legitimitatea unor achiziţii de
echipament şi tehnologie etc.)- prin mecanisme care trebuie precizate.
Propunerea
MCC:
80. După articolul 118, se introduce un nou
articol, 118.1, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Siguranţa naţională, cu următorul
cuprins
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
118.1
(1) Prin
siguranţa naţionala a Romāniei se īntelege starea de legalitate, de
echilibru şi de stabilitate socială, economică şi
politică necesară existenţei şi dezvoltarii poporului romān
şi statului său naţional, suveran, unitar, independent şi
indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de
exercitare neīngradită a drepturilor, libertăţilor şi
īndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor
şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.
(2)Siguranţa
naţională se realizeaza prin cunoaşterea, prevenirea şi
īnlaturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere
valorilor prevăzute īn alineatul (1).Cetăţenii romāni, ca
expresie a fidelitaăţi lor faţă de ţara, au
īndatorirea de a contribui la realizarea siguranţei naţionale.
(3)
Siguranţa naţionala se realizează īn conformitate cu legile īn
vigoare şi cu obligaţiile asumate de Romānia prin convenţiile
şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care
este parte.
(4)
Instituţiile publice cu atribuţii īn domeniul siguranţei
naţionale sunt: Serviciul Romān de Informaţii, Serviciul de
Informatii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, toate aflate
īn coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(5) Informatii
din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate:
a)
Preşedintelui Romāniei şi Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor;
b)
Miniştrilor şi sefilor departamentelor din ministere, cānd
informaţiile privesc probleme ce au legătura cu domeniile de
activitate pe care le coordonează sau de care răspund;
c)
Prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi
conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului
Bucureşti, pentru probleme ce vizează competenţa organelor
respective;
d) Organelor
de urmarire penală, cānd informaţiile privesc săvārşirea
unei infracţiuni.
(6) Este
interzisă implicarea, sub orice formă, a instituţiilor publice
cu atribuţii īn domeniul siguranţei naţionale şi a
personalului lor īn activitatea celorlalte instituţii ale statului romān.
Īncălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu demiterea
din funcţie, cu īnchisoare pe viaţă şi cu confiscarea
īntregii averi a făptuitorilor.
(7)
Organizarea şi funcţionarea instituţiilor cu atribuţii īn
domeniul siguranţei naţionale se stabilesc prin legi organice.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Foarte
importantă este iniţiativa MCC de a scoate serviciile de securitate
naţională la lumina Constituţiei! Căci şi ele trebuie
să aibă un loc bine precizat īn eşafodajul structurii
democratice. Nu există mai mare pericol īn calea democraţiei reale
decīt căderea statului īn puterea ocultă a gărzilor pretoriene.
Reglementarea acestui aspect, ocultat de
regimurile care simuleză democraţia, este o prioritate pentru o
ţară pe care Securitatea a transformat-o īn lagăr şi pe
care urmaşa sa (SRI) nu a reuşit să o apere de jafurile şi
abuzurile tranziţiei. Să nu uităm vreodată la ce a dus
faptul că "serviciile" erau subordonate īn 1990 numai lui Ion
Iliescu, cel care a garantat, mincinos,
că au fost epurate de foştii securişti. Dintre care mulţi
s-au īmbogăţit fraudulos, folosindu-şi poziţiile
privilegiate informaţional, şantajīnd - īn loc să denunţe
şi acoperind urmele - īn numele "secretului de stat".
La al. 1-3 eu
aşa adăuga precizarea : "Īn condiţiile
realităţilor socio-economice şi politice contemporane,
principalele ameninţări la siguranţa naţională sīnt: a.
decăderea biologică, morală, intelectuală, socială,
materială, indusă - prin procese politico-economice degenerative,
unei populaţii silite să "se descurce"
compromiţător, de structuri mafiote care uzurpă
instituţiile statului b.
aservirea/cotropirea economică a ţării, transformarea ei īntr-o
neocolonie, sursă de materii prime şi mīnă de lucru
ieftină, piaţă de
desfacere pentru produse de mică utilitate, spaţiu de impunere a unor
agende străine de interesele poporului romān c Combinarea letală
intre cele două fenomene ".
La al. 5 risc o
propunere care va stīrni probabil mirare. De ce să nu fim şi
noi, poporul care plăteşte
serviciile, beneficiarii unor informaţii privind atentatele la
siguranţa naţională, definită anterior? Că doar am
văzut la ce duce secretul privind fărădelegile care ne-au
lăsat fără patrimoniu: nimeni nu a fost prins sau pedepsit,
pentru că tocmai complicii făptaşilor, aflaţi īn
poziţii de decizie, primesc rapoartele serviciilor de informaţii
S-ar
putea prevedea că "Īn cazul īn care rapoartele repetate privind
jefuirea statului romān nu duc la nici un rezultat, fiind īnmormīntate de cei
cărora li s-au comunicat situaţiile respective şi publicarea lor
nu poate produce prejudicii, aceasta este autorizată şi chiar
recomandată constituţional". Combinat cu : "Oficialii care
nu au reacţionat corespunzător la aflarea informaţiilor despre
prejudicierea avuţiei naţionale, vor fi penalizaţi drastic,
conform unor prevederi specifice".
Al. 6 trebuie
ferit de o interpretare nocivă. Una e să interzici serviciilor
să influenţeze subteran funcţionarea altor instituţii
şi alta e să le īmpiedici, īn
numele non-intervenţiei, să le informeze la timp privind fenomene
şi acţiuni care ar putea să le perturbe funcţionarea.
Propunerea
MCC:
81. După articolul 118.1, se introduce un nou
articol, 118.2, astfel: Denumirea articolului va fi: Serviciul Romān de
Informaţii
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
118.2
(1) Serviciul
Roman de Informaţii este serviciul organizat de stat specializat īn
domeniul informaţiilor interne privitioare la siguranţa
naţionala a Romāniei, parte componenta a sistemului naţional de
apărare.
(2) Serviciul
Romān de Informatii organizează şi execută activităţi
pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare
cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricaror acţiuni
care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei
naţionale a Romāniei.
(3) Serviciul
Romān de Informaţii nu poate desfăşura alte activităţi
īn afara de cele prevăzute la alineatul precedent.
(4) Serviciul
Romān de Informaţii este condus de un director, numit īn funcţie de
Preşedintele Romāniei.
(5)
Funcţia de director al Serviciului Romān de Informaţii este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(6) Directorul
Serviciului Romān de Informaţii trebuie să aibă pregătire
superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime
de cel puţin 18 ani īn instituţii publice ale statului romān sau īn
īnvăţămāntul superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Este sau nu
şi această instituţie subordonată poporului? Din care
putere a statului face parte? Cine īi fixează agenda? Prea puţin se
spune aici despre mijloacele de control public privind rămīnerea
activităţii SRI īn limite constituţionale, avīnd īn vedere
specificul discret/secret al activităţilor sale. Īn īntreaga lume democraţia este
deturnată dinspre subterana īn care este "apărată".
Cine stabileşte care sīnt acţiunile care ameninţă siguranţa naţională a Romāniei
şi care sīnt acţiunile de contracarare a ameninţărilor?
Lucrătorii SRI, şefii lor, directorul lor, Preşedintele
Romāniei?
al 5. - lista
incompatibilităţilor ar trebui mărită. De exemplu, nu ar
trebui să ajungă īn această poziţie o persoană care
să fi avut legături importante īn străinătate, care nu a
dovedit abnegaţie pentru apărarea democraţiei şi combaterea
fărădelegilor, etc .
al. 6- nu
văd rostul condiţiei unei
"experienţe" de 18 ani īntr-un sistem complet putred.
al 7 Ca să-şi arate reorientarea
pro-democratică şi să pretindă īncredere de la poporul
romān, SRI este obligat să
pună la dispoziţia publicului şi a celor care studiază
crimele comunismului toate informaţiile strīnse de (despre) fosta
securitate comunistă, fără nici o restricţie. Va face
publice motivele pentru care aceste informaţii, necesare
curăţirii societăţii după 1990 au fost ascunse sau
distruse şi va denunţa responsabilii. Va pune la dispoziţia
organelor de cercetare toate informaţiile privind jaful postdecembrist
şi, dacă nu va observa efecte, le va face publice.
Propunerea
MCC:
82. După articolul 118.2, se introduce un nou
articol, 118.3, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Serviciul de Informaţii Externe
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
118.3
(1) Serviciul
de Informaţii Externe este serviciul organizat de stat specializat īn
domeniul informaţiilor externe privitioare la siguranţa
naţionala a Romāniei, parte componenta a sistemului naţional de
apărare.
(2) Serviciul
de Informatii Externe organizează şi execută
activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea
informaţiilor din străinătate necesare cunoaşterii,
prevenirii şi contracarării oricaror acţiuni care constituie,
potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a
Romāniei.
(3) Serviciul
de Informaţii Externe nu poate desfăşura alte
activităţi īn afara de cele prevăzute la alineatul precedent.
(4) Serviciul
de Informaţii Externe este condus de un director, numit īn funcţie de
Preşedintele Romāniei.
(5)
Funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(6) Directorul
Serviciului de Informaţii Externe trebuie să aibă pregătire
superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de
cel puţin 18 ani īn instituţii publice ale statului romān sau īn
īnvăţămāntul superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aceleaşi cu
cele de la articolul precedent propus de MCC. De altfel, eu nu sīnt convins
că se justifică două servicii separate, care să
urmărească exact acelaşi scop. Īn lumea de azi distincţia
"intern/extern" nu mai pare relevantă. Un atac īmpotriva unui
obiectiv/interes romānesc poate oricīnd avea
o componentă afară şi alta īnăuntru. Cu ţara
īnţesată de firme şi persoane străine şi cu lumea
īnţesată de romāni plecaţi definitiv sau la muncă şi
de persoane aflate īn relaţii diverse cu entităţi din Romānia,
cred că SIE şi SRI ar trebui să fuzioneze. Şi tot īn acest
unic serviciu, mai uşor de monitorizat de societate civilă, ar trebui
să intre şi alte facţiuni, care compun la ora actuală o
reţea disproporţionată - faţă de
posibilităţile noastre bugetare.
Ajungem astfel la problema finanţării
acestor servicii, problemă īn care poporul nu e
consultat
.Dacă ar fi, el ar prefera probabil ca măcar parţial ,
SRI/SIE să fie finanţate din cīştigurile aduse la buget prin
activitatea lor de depistare. Să ne ajute la recuperarea, măcar
parţială, a avuţiei jefuite populaţiei după 1990, la reperarea
şi confiscarea averilor ilicite - şi-şi vor merita banii,
căci īşi vor īmplini menirea.
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ARTICOLUL 119
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
organizează şi coordonează unitar activităţile care
privesc apărarea ţării şi securitatea naţională,
participarea la menţinerea securităţii internaţionale
şi la apărarea colectivă īn sistemele de alianţă
militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de
restabilire a păcii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu credeţi
că această descriere a ce face, dar nu şi a ce este CSAT,
lasă prea multe lucruri nedefinite? Cum se aşează CSAT īn
arhitectura structurilor democratice? Este doar un instrument al
preşedintelui sau o instituţie īn sine? Ce pīrghii are poporul pentru a-i supraveghea
activitatea, sau pentru a-i amenda derivele antidemocratice? Căci aici se
poate hotărī să se tragă īn populaţia nemulţumită
, pentru că destabilizează ordinea publică, ameninţă
ordinea de drept, se comportă "terorist", ne supără
aliaţii - etc.
Eu aş
lărgi conceptul de apărare a ţării īn direcţia
ameninţărilor moderne, curente, presante. CSAT s-ar putea ocupa
(dacă e prevăzut īn Constituţie) de părerea agresiunilor
economice, de combaterea atentatelor la sănătatea populaţiei
(alimentaţie, medicamente, etc), etc.
Propunerea
MCC:
83. După articolul 119, se introduce un nou
articol, 119.1, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Serviciul Naţional al Informaţiei Publice
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
119.1
(1) Serviciul
Naţional al Informaţiei Publice este autoritate publică
autonomă sub controlul poporului şi este garantul interesului
poporului īn domeniul informaţiei publice.(2) Serviciul Naţional al
Informaţiei Publice este autoritate unică de reglementare īn domeniul
serviciilor media, īn condiţiile şi cu respectarea prevederilor legii.
(3) Serviciile
media trebuie să reserve spaţiu şi timpi de emisie
prezentării activităţii partidelor politice īnregistrate,
potrivit legii, īn mod egal, fără nici un fel de discriminare.
(4) Serviciul
Naţional al Informaţiei Publice este condus de un director, ales de
popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(5)
Funcţia de director al Serviciului Naţional al Informaţiei
Publice este incompatibilă cu orice altă funcţie publică
sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(6) Directorul
Serviciului Naţional al Informaţiei Publice trebuie să aibă
pregătire superioară, īnaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi
media sau īn īnvăţămāntul superior.
(7)
Prevederile articolelor 81,82, 83, 84 alin. (1), 95, 96, 97, se aplică, īn
mod corespunzător, şi directorului Serviciului Naţional al
Informaţiei Publice.
(8) Directorul
Serviciului Naţional al Informaţiei Publice este demis din
funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel
puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea
Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor
ori a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept de vot.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Intenţia MCC
este salutară! Nu numai pentru
că fabrica de informaţie/ cunoaştere/conştiinţă
este o putere reală īn stat - deci trebuie īncadrată
constituţional. Ci şi pentru că legitimitatea democraţiei
se prăbuşeşte, dacă alegătorii nu au
discernămīnt.
Nu
īntīmplător, cei care arată dispreţ pentru capacitatea
politică a mulţimii, fac orice ca să nu ridice nivelul
intelectual al cetăţenilor, prin īnvăţămīnt de
calitate, informare adecvată şi īncurajarea implicării civice.
Faptul că
acest articol urmează după cele dedicate apărării
siguranţei naţionale ne aminteşte şi un alt aspect:
agresiunile īmpotriva unei naţiuni nu sīnt numai militare sau economice,
ci implică şi un atac propagandistic, un război de sens.
Preocuparea pentru"omul nou" a regimului comunist (sau
"realizările" FSN din 1990, sau prevenirea lui Orwell) au
arătat rolul crucial al discursurilor propagate īn masă, de
către cei care uzurpă puterea īn stat.
Deci SNIP (care ar īnsemna Serviciul Naţional al Informaţiei
Politice - dacă numai despre asta ar fi vorba, dar sper că se
doreşte mai mult) ar putea avea un rol cheie īn implementarea
democraţiei reale-văzută ca instrument şi īn acelaşi
timp, al īmplinirii spirituale colective - văzută ca scop.
Dar pentru
aceasta mandatul SNIP trebuie bine conceput. Aliniatele de mai sus trebuie
rafinate, pentru a se crea cadrul optim pentru ca această instituţie
să nu facă mai mult rău, īn numele bunelor intenţii.
Esenţiale sīnt mecanismele de evitare a confiscării instituţiei,
alunecării ei īntr-un formalism de tip "corectitudine
politică".
Nu egalitatea timpului de antenă alocat partidelor īnregistrate este
esenţa (văd aici o neglijare a rolului civismului neīnregimentat īn
formarea opiniei publice mature şi a facilitării incubării
noilor curente) ci obligaţia transmiterii tuturor punctelor de vedere
privind problemele şi organizarea optimă a cetăţii. Fără a cenzura opiniile, dar
asigurīnd un nivel cīt mai ridicat al intervenţiilor (ca să nu
īncurajăm otevizarea dezbaterilor).
Propunerea
MCC:
84. După articolul 119.1, se introduce un nou
articol, 119.2, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi
Televiziune
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
119.2
(1) Serviciul
Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este
instituţie publică autonamă, are personalitate juridică
şi īşi desfăşoară activitatea sub controlul poporului,
potrivit legii.
(2) Serviciul
Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune are
obligaţia să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(3)
Conţinutul editorial al agenţiilor de presă, al
publicaţiilor, al posturilor de radio şi de televiziune ale
Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune
trebuie să răspundă standardelor profesionale īn materie.
(4) Īn
īndeplinirea atribuţiilor pe care le are, Serviciului Naţional Public
de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să respecte principiile
ordinii constituţionale din Romānia.
(5) Produsele
media furnizate de Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi
Televiziune nu trebuie să fie folosite ca mijloace de dezinformare şi
manipulare a opiniei publice, de defăimare a ţării şi a
naţiunii, să nu īndemne la război de agresiune, la ură
naţională, rasială, de clasă sau religioasă, să
nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă
publică, să nu propage manifestările obscene, contrare bunelor
moravuri.
(6) Serviciul
Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să
reserve spaţiu şi timpi de emisie prezentării
activităţii partidelor politice īnregistrate, potrivit legii, īn mod
egal, fără nici un fel de discriminare.
(7) Programele
nu trebuie să prejudicieze demnitatea, onoarea, viaţa
particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(8) Serviciul
Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este condus de un
director, ales de popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat.
(9)
Funcţia de director al Serviciului Naţional de Presă, Radio
şi Televiziune este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(10)
Directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi
Televiziuuune trebuie să aibă pregătire superioară,
īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin
18 ani īn activităţi media sau īn īnvăţămāntul
superior.
(11)
Prevederile articolelor 81,82, 83, 84 alin.(1), 95, 96, 97, se aplică, īn
mod corespunzător, şi directorului Serviciului Naţional Public
de Presă, Radio şi Televiziune.
(12)
Directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi
Televiziune este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de
voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la
cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei
Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept
de vot.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu cred că e
nevoie de un organism separat, pe līngă cel prevăzut la paragraful
anterior. Asta ar duce la prea multă birocraţie şi la o pierdere
a esenţei problemei abordate: ridicarea nivelului conştiinţei
civice şi politice, pentru ca democraţia să facă rost.
SNIP poate
urmări coerent acest unic scop, indiferent de suportul mediatic al
mesajelor. Poate avea secţiuni
dedicate promovării discernămīntului cetăţenesc şi
comunicării/dezbaterii corecte a alternativelor (politice) prin :
şcoală, televiziune, radio, presă, Internet, etc.
O ultimă
notă: poate măcar īn domeniul educării şi informării,
nu ar trebui să primeze principiul majorităţii - indiferent de
calitate. Populismul nu e leac bun la elitism, īn cultură. Cunoaşterea e o transmitere, de
preferinţă generoasă, de
la cei ce ştiu mai mult la cei care vor să se ridice. Intelectualii
īşi pot răscumpăra datoriile faţă de societate ajutīnd
īnţelegerea fenomenelor prin explicaţii inteligibile. Dar pentru asta
, beneficiarii nu trebuie să le opună vestitul "noi muncim , nu
gīndim" şi să fie īncurajaţi spre cultul
superficialităţii. Problema organizării societăţii
este extrem de complexă , şi nici simplificarea ei
nu e simplă.
Poate imaginează cineva o pīrghie care să īmpiedice vulgarizarea
degradantă, īn numele popularităţii. Ar fi neplăcut ca milioane de telecetăţeni,
īndobitociţi de media pīnă acum, să facă referendum
pentru
a stopa īncercările de emancipare colectivă.
SECŢIUNEA a 2-a
Administraţia
publică locală
Principii de
bază ARTICOLUL 120
(1)
Administraţia publică din unităţile
administrativ-teritoriale se īntemeiază pe principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice.
(2) Īn
unităţile administrativ-teritoriale īn care cetăţenii
aparţinānd unei minorităţi naţionale au o pondere
semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii
naţionale respective īn scris şi oral īn relaţiile cu
autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile
publice deconcentrate, īn condiţiile prevăzute de legea
organică.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Presupun că
ne aflăm īn faţă unei componente a puterii executive? Mă
aştept atunci la o mai clară īncadrare a ei. Ce misiune
constituţională are?
al 1 Cīt
priveşte "descentralizarea" (cuvīnt la mare modă) atrag
atenţia că e o noţiune construită prin negarea
"centralizării", care a fost un proces istoric continuu, de
acaparare a comunităţilor mici, agregate īn ierarhii tot mai
stufoase, de către centre de putere
care capturează şi parazitează celulele terminale, prin unităţi intermediare, īn numele
supravegherii unui mecanism colectiv (constituit, de regulă, pentru
apărare de mari rechini externi, agresivitate perenă, care a provocat
gigantismul īn cascadă). "Mondializarea" va fi ultima etapă
a acestui proces de coagulare, īn care sīnt jertfite autonomiile componentelor
īnghiţite, īncepīnd cu familia şi tribul şi terminīnd cu
naţiunea şi firma mică. Peştele mare exploatează pe
cel mic, pe care l-a prins īn plasa "unificării". Cei mai gălăgioşi
adepţi ai "descentralizării" din Bucureşti, nu vor
recunoaşte uşor că oraşul lor, plasat īn inima organismului
naţional, parazitează evident restul ţării, cu rezultate
demonstrabil nocive. Aşa cum va face şi nomenclatura UE, cu noi.
Şi cum face centrul de judeţ cu satele din jur. Fără a
īntoarce ce primeşte.
Pe de altă
parte, să revenim la esenţa problemei noastre. Democraţia nu
este un scop, ci un instrument de negociere socială. Care e
năzuinţa ei? Ca să maximizeze numărul celor care fac ce
vor, fără a īncălca interesele celorlalţi. Ori, īn mod
evident , libertatea cere ca numai cei afectaţi de o decizie să
participe la luarea ei. Nu hotărăsc eu dacă vecinul poartă
sau nu barbă. Nu hotărīm noi, dacă īn alt cartier se face o
grădiniţă. Nu hotărăsc pietrenii, dacă la
Timişoara se face un parc sau se trăieşte anticomunist. Nu
hotărăsc belgienii dacă romānii īşi dau aurul gratis sau
fac nunţi cu preoţi. Cam asta
e dimensiunea democratică a "descentralizării". Decizia se ia
la scara la care este legitimă impunerea ei.
Aşa că,
dacă vrem să exprimăm interesele īntregului popor romān, trebuie
să afirmăm constituţional că descentralizarea (sau -
distributismul politic) este un obiectiv de societate libertară.
Ceea ce nu īnseamnă că nu apar complicaţii, contradicţii,
paradoxuri, datorate supraetajării nivelelor de existenţă
colectvivă. De exemplu:
La al. 2 - este firesc ca o minoritate majoritară
local să-şi folosească limba īn raport cu autorităţile
locale. Dar nu este firesc ca un romān, īn ţara lui, să nu-şi
poată folosi limba īn raport cu aceleaşi autorităţi locale
- şi asta ar trebui prevăzut īn Constituţie.
Autorităţi
comunale şi orăşeneşti ARTICOLUL
121
(1)
Autorităţile administraţiei publice, prin care se
realizează autonomia locală īn comune şi īn oraşe, sunt
consiliile locale alese şi primarii aleşi, īn condiţiile legii.
(2) Consiliile
locale şi primarii funcţionează, īn condiţiile legii, ca
autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile
publice din comune şi din oraşe.
(3)
Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi
īn subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
S-ar putea
preciza mai mult ce se īnţelege aici prin "autonomie". Am
arătat deja că o localitate are propriul ei metabolism, pe care e
firesc să-l gestioneze aleşii locali. Dar tot ea, reprezintă
şi o parte din organismul naţional - ceea ce introduce nevoia de
coordonare inter-locală şi comunicare cu centrii de putere
executivă.
E nevoie de o mai clară definire a atribuţiilor administraţiei
locale, īn cele două posturi. Cīnd operează ea īn legătura cu
viaţa comunităţii locale şi cīnd intervine īn fluxuri
sociale, economice, politice - de interes naţional?
De exemplu, trimiterea de taxe spre centru şi obţinerea de fonduri
(pentru proiecte) de la centru - sīnt situaţii tipice de
interferenţă. Se ştie că o comună cu primar din
opoziţie (faţă de partidul aflat la putere la nivel
naţional), este dezavantajată. Poate fi combătut - şi
constituţional, acest fenomen?
Consiliul
judeţean ARTICOLUL 122
(1) Consiliul
judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea
activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti,
īn vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
(2) Consiliul
judeţean este ales şi funcţionează īn condiţiile
legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īncă un
nivel de coagulare comunitară, o treaptă de interconectare
ierarhică. Cetăţeanul X este membru/parte al familiei sale, al
unor eventuale asociaţii, al comunităţii locale, al unui
judeţ, al ţării, al Europei, al lumii
. De peste tot īi vin
īndatoriri, restricţii şi taxe. De peste tot trebuie să-i
vină şi drepturi, servicii, beneficii - īntr-un echilibru
fără de care apare exploatarea sistemică. Constituţia
trebuie să prevadă mecanisme de monitorizare a fluxurilor
informaţionale şi materiale, pe scara ierarhică a
socialităţii politizate, pentru a garanta faptul că nici un
nivel de agregare nu funcţionează parazitar.
De exemplu, care
ar fi indicatorii că un Consiliu judeţean aduce plus-valoare, ca
intermediar īntre administraţia centrală şi cea locală?
Prefectul ARTICOLUL 123
(1) Guvernul
numeşte un prefect īn fiecare judeţ şi īn municipiul
Bucureşti.
(2) Prefectul
este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale.
(3)
Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Īntre
prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi
consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de
altă parte, nu există raporturi de subordonare.
(5) Prefectul
poate ataca, īn faţa instanţei de contencios administrativ, un act al
consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, īn cazul īn care
consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
Propunerea
MCC:
85. Alineatul 1 al articolului 123 se
modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Preşedintele Romāniei numeşte un prefect īn fiecare judeţ
şi īn municipiul Bucureşti.
După
alineatul 1, se introduc două noi alineate, 1.1, 1.2, cu următorul
cuprins:
(1.1)
Candidaţii la funcţia de prefect trebuie să aibă
pregătire superioară, īnaltă competenţă
profesională, cel puţin 18 ani īn funcţii publice sau īn
īnvăţămāntul superior,
(1.2)
Funcţia de prefect este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Este clar ce fel
de preşedinţie vrea MCC
Rămīne
ca pariul subiacent să reuşească (cel care ajunge īn postura
foarte puternică pregătită pentru preşedinte, să fie
de foarte bună calitate). Se īntīmplă rar, din motive evidente
E
nevoie de o scăpare, dacă de marea putere profită un
ticălos. Se īntīmplă des.
Ceea ce vreau să semnalez este că, pentru ca instituţia
definită īn acest proiect de Constituţie să se poată achita
de atītea răspunderi (coborīnd , iată, pănă la nivelul
numirii fiecărui prefect) ea trebuie să beneficieze de un aparat
tehnic masiv , pe care nu e normal ca această Constituţie pro-democratică
să-l lase īn umbră.
Nu este
banală sarcina de a defini profilul acestor "tehnicieni"
(consultanţi), care vor influenţa puternic deciziile
preşedintelui. Uşor se ajunge, iar, la uzurpare. Capcanele pīndesc de
peste tot.
De exemplu, insistenţa folosirii unor persoane cu 18 ani de
"experienţă"
īn regimul putred al tranziţiei, care a
continuat anti-democraticul regim comunist- este o gafă.
CAPITOLUL VI
Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1
Instanţele judecătoreşti
Īnfăptuirea
justiţiei ARTICOLUL 124
(1)
Justiţia se īnfăptuieşte īn numele legii.
(2)
Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi.
(3)
Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 Nu sīnt de
acord! Justiţia se īnfăptuieşte īn numele īmplinirii umane,
binelui social şi al dreptăţii. Judecătorul trebuie să
decidă īn primul rīnd īn baza faptelor reale, interpretate prin
conştiinţa şi inteligenţa sa, subordonate unor valori
şi idei (īncepīnd cu limbajul)- partajate la un moment dat de colectivitate.
Legea este doar un instrument, care reduce nedeterminarea, ambiguitatea, relativismul, tratarea
diferită a cazurilor similare. Dar care nu va putea niciodată norma
integral realitatea. Un judecător bun trebuie să tranşeze o
cauză şi īn lipsa legii, sau īn situaţia unei contradicţii
īntre două prevederi legale de aceeaşi forţă.
Să-şi asume răspunderea de a decide ce īi pare drept -
respectīnd eventualele balize legale, şi nu să se derobeze, pentru
că o anumită situaţie nu e prevăzută īn legi. De aceea
e grav că aici este asumat un punct de vedere formalist, cu care sīnt
īndoctrinaţi juriştii, care se văd maşini de interpretat
legi şi nu de cīntărit fapte, obtuzitate care face mult rău
dreptului romānesc.
Un bun exemplu
că punctul de vedere strict formal, īn care legea e sacrosantă, poate īnfunda justiţia īn
strīmbătate oficială, este problema pedepsirii crimelor făcute
prin legi. Ca orice prezumţie, aceea că toate legile sīnt legitime
trebuie să cadă, īn faţa demonstraţiei contrare. Realitatea
trebuie să rămīnă deasupra normelor, altfel e otrăvită
de ele şi justiţia devine nocivă. Genocidul comunist s-a
īnfăptuit īn numele unor legi scelerate, iar tranziţia fesenistă
a īmpiedicat reparaţia, prin intermediul altor instrumente juridice,
folosite anti-justiţiar. Armata formalistă care a frīnat eliberarea
societăţii īn numele volantului juridic, a pretins că nu putem
pedepsi decīt īncălcările legilor comuniste, pe care nu am avea voie
să le denunţăm retroactiv.
Teoria statului şi dreptului se bazează pe ipoteza că societatea şi-a
stabilit codul corect şi nu tratează problema legiferării
ticăloase, făcute de uzurpatorii puterii. Cu mare greu s-a ajuns
după 1990 (şi nu la noi
) la discuţia despre
"justiţia de tranziţie"- nevoia unei societăţi de
a scăpa din ghearele unui sistem juridic şi legislativ putred, de a
face revoluţie juridică. Ceea ce nu īnseamnă numai epurarea
aparatului judiciar infestat ci şi răsturnarea vechilor
prezumţii, condamnarea (emiţătorilor) vechilor legi.
al. 2 Frumos ar
fi. Dar nu s-a īntīmplat īncă, deci ne aflăm īn faţa unei fraze
găunoase, ipocrite. Corect ar fi ca să se recunoască, īn
echitatea juridică, un obiectiv fundamental, care trebuie urmărit - depăşind obstacolele constatate
istoric. Şi nu ar strica aici cīteva prevederi privind mecanismele care ar
putea ameliora factorul de realizare a acestui deziderat.
De exemplu,
Constituţia ar putea cere ca legiuitorii să construiască un
sistem legislativ şi un aparat judiciar care să ofere şanse
egale omului sărac şi bogat. Acest lucru nu se īntīmplă,
dacă victoria īntr-un proces depinde critic de prestaţia
avocaţilor , din cauză că tehnicalităţile juridice
labirintice īmpiedică partea să-şi apere singură interesele,
pe baza faptelor şi probelor. S-a ajuns ca, pīnă şi limbajul
folosit īn procese să fie aproape codat , īncīt neofitul să nu
poată comunica cu judecătorul
fără un interpret. Iar īn
final, casta rapace a avocaţilor, a obţinut monopolul, acaparīnd
actul juridic, ajungīndu-se ca legea
să oblige participanţii la
proces să recurgă la avocaţi.
Pentru ca
justiţia să fie egală pentru toţi, cetăţenii ar
trebui să primească educaţie juridică īn şcoli , iar
fluxul legilor să poată fi urmărit şi īnţeles de
oricine, din moment ce se prezumă că toate sīnt cunoscute de
toţi. Iar pentru ca să fie imparţială , ar trebui ca
să fie implementate mecanisme eficace de monitorizare a prestaţiei
judecătorilor şi prevăzute penalităţi severe pentru
abuzuri. Altfel, nu vom putea scăpa din coşmarul/dezastrul juridic pe
care īl trăim. Īn fine, ca să fie operaţională,
justiţia nu trebuie să mai oblige judecătorii , excedaţi,
să trateze o cauză amplă, īn cīteva minute.
al 3
Independenţa este o condiţie necesară, dar absolut
insuficientă. La ce ne foloseşte că un judecător prost,
leneş, rău, ticălos sau
coruptibil
este independent? Şi faţă de cine se manifestă
această independenţă? Faţă de legislativ - nici
īntr-un caz, căci "se supune legii" - oricīt ar fi ea de
dreaptă sau nedreaptă. Faţă de executiv
(administraţie) cum poate fi independent , din moment ce aceasta īi
verifică activitatea, īi poate influenţa avansarea, īi
plăteşte salariul şi eventualele "drepturi speciale"
(cum ar fi acela la o pensie la care nu a contribuit
). Cum va trata
"independentul" pe cineva care reclamă despăgubiri pentru
abuzuri ale statului, din moment ce acestea ar urma să fie plătite
din acelaşi bazin din care vine şi salariul său?
După 1990, opinia publică a fost manipulată, īncīt să
ceară "autonomia" unui corp juridic ne-epurat şi care nu
s-a putut reforma dinăuntru, pentru că şi putreziciunea
juridică e contagioasă, sistemică, īn avalanşă.
Uitaţi-vă la drepturile (tarifele) pe care şi le-a acordat casta
notarilor - şi veţi vedea ce poate deveni autonomia de clan.
Optimismul unora nu ţine cont de anti-selecţia care reproduce
cangrena. Procurorii, judecătorii sau avocaţii cinstiţi
rezistă greu presiunii de a se da pe brazdă.
E nevoie de
măsuri radicale pentru reabilitarea justiţiei, pe care
Constituţia le-ar putea cataliza. Să le căutăm
īmpreună.
Statutul judecătorilor ARTICOLUL 125
(1)
Judecătorii numiţi de Preşedintele Romāniei sunt inamovibili, īn
condiţiile legii.
(2)
Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi
sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului
Superior al Magistraturii, īn condiţiile legii sale organice.
(3)
Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din īnvăţămāntul superior.
Propunerea
MCC:
86. Articolul 125 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Judecătorii sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, potrivit legii.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Candidaţii la funcţia de judecător trebuie să aibă
pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă
profesională, vechime īn activitatea juridică sau īn
īnvăţămāntul juridic superior, stabilită prin lege, īn
funcţie de instanţa pentru care candidează.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3)
Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din īnvăţămāntul superior.
După
alineatul (3) se introduc două noi alineate, (4) şi (5), cu
următorul cuprins:
(4) Orice
judecător poate fi revocat din funcţie, prin referendum, organizat īn
colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu
care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul īn
care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care
a fost ales.
(5) Statutul
judecătorilor se aprobă prin lege organică.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Din cele scrise
la articolul anterior, se poate vedea că susţin o īncercare de
revoluţionare a sistemului. Ideea avansată aici de MCC este incitantă,
introducīnd un feed-back cetăţenesc: judecătorii
necorespunzători ar urma să fie epuraţi de beneficiarii
nemulţumiţi ai actelor de justiţie nedrepte. Şi sīnt
cumplit de mulţi
Din păcate ,
metoda propusă aici nu-mi pare de loc realistă. Dacă ar exista
un judecător īntr-un oraş, poate că alegerea lui ar fi o
soluţie. Dar cum să alegi (la cīţi ani?) zecile de
judecători care funcţionează īntr-o instanţă
(judecătorie, tribunal)? Cine īi poate şti, pentru a avea o
părere avizată, īn afară de cei care au avut de a face cu ei īn
vreun proces, deci sīnt părtinitori? Nu e clar că partea care a
pierdut īi va respinge, īn timp ce partea care a cīştigat īi va promova?
Dar cetăţenii care nu i-au cunoscut, pe ce baze ar urma să aprecieze?
Pīnă la punerea la punct a unui sistem sofisticat de feed-back
(evaluare, recomandare, etc.) nu
văd cum se poate evita decăderea procedurii expuse de MCC īntr-un
circ, care ar compromite ideea de putere populară.
Ce s-ar putea
face, ar fi numirea, prin alegeri, a preşedinţilor tuturor
instanţelor, īn baza unei proceduri electorale care ar urma să fie
elaborată cu atenţie (pentru a depăşi
dificultăţile de principiu semnalate). Nu ar fi rău dacă
publicul ar putea alege periodic, pe baza unui "program juridic"
, şeful cuibului juridic local,
care, dacă ar fi īnzestrat cu puteri sporite (şi nu şi-ar
trăda mandatul) ar putea face ordine, punīnd capăt
"independenţei" nelegiuiţilor īn robă, care pune
ţara pe butuci.
Asta pe
līngă alte măsuri, strict necesare, şi foarte posibile (dacă
s-ar vrea)- de monitorizare şi penalizare a prestării incorecte a
serviciului juridic.
Una dintre ele,
radicală, putīnd fi "Toţi
judecătorii care s-au făcut vinovaţi repetat de decizii
vădit injuste, date la comanda regimului comunist, sau fără o
astfel de comandă - īn perioada de după 1990, nu mai pot practica
această meserie. Constatarea acestei incompatibilităţi, temei de
recuzare generală, se va face īn baza unei legi organice, pe care
Parlamentul e obligat să o emită īn prima sesiune de la adoptarea
acestei Constituţii".
Sau : "Toate
abuzurile regimului comunist erau īn 1990 imprescriptibile ca părţi
ale unui genocid (şi dacă ar fi fost prescriptibile - erau de
neprescris, din cauza forţei majore). Nejudecarea lor după 1990
īnseamnă complicitate la continuarea/ascunderea genocidului/delictelor,
favorizarea infractorilor, īnaltă tădare - şi trebuie
pedepsită ca atare. Nici un membru al puterii de tranziţie
(legislativă, executivă, judecătorească, mediatică,
financiară) nu se poate preleva de vreo prescripţie, pentru că
forţa majoră continuă
pīnă cīnd justiţia este eliberată. Responsabilii acestui atentat
extrem la adresa populaţiei,
ţării şi dreptului vor fi judecaţi cu maximă
urgenţă, imediat ce acest lucru devine posibil. "
O altă
schimbare, cu previzibil efect, ar fi introducerea sistemului cu juraţi.
Instanţele
judecătoreşti ARTICOLUL
126
(1)
Justiţia se realizează prin Īnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege.
(2)
Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege.
(3) Īnalta
Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi
aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea
Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de
funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.
(5) Este
interzisă īnfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege
organică pot fi īnfiinţate instanţe specializate īn anumite
materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din
afara magistraturii.
(6) Controlul
judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor
publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia
celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de
comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ
sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor
vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii
din ordonanţe declarate neconstituţionale.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 Atīt? Restul
se reglementează prin codul de procedură civilă sau penală
şi prin alte legi ? Nu mi se pare normal ca o Constituţie care se
confruntă cu realitatea degradării justiţiei să lase atīta
plajă de manevră. Ar trebui ca măcar misiunea instanţelor
şi căile de verificare ale īmplinirii ei, să fie meticulos
definite.
al. 2.
Aceeaşi observaţie. Temelia codului civil şi penal ar trebui
să fie pusă īn Constituţie.
Extrem de ciudat este, de exemplu, că nu există nici un rīnd
despre meseria de avocat
. Nu e cazul ca degradării
"reprezentării" , de către o castă care
parazitează actul juridic, să i se opună o prevedere
constituţională?
al. 3 Ideea
că există o ierarhie a instanţelor, īn materie de interpretare a
legii, poate veni īn contradicţie
cu autonomia lor şi cu viziunea neformalistă a dreptului. Cred
că fiecare judecător trebuie să rămīnă singurul
interpret al sistemului de legi, putīnd primi de sus numai recomandări
(pentru uniformizare, mai există şi recursul īn interesul legii). O
decizie care greşeşte īn analiza faptelor sau a legilor, poate fi
casată la apel (recurs). Problema, neabordată la noi metodic, fiind
reacţia faţă de numărul prea mare de rateuri ale unui
judecător. Nu riscă nimic răsturnīnd adevărul pe dos,
distrugīnd vieţi, protejīnd criminali. De aceea au ajuns să se
comporte ca nişte stăpīni, uitīndu-şi postura de servitori ai
celor care au nevoie de dreptate.
al. 4 Cu ce mandat constituţional? Să
conserve sistemul actual, sau să
facă o schimbare radicală?
al. 5 Percep o potenţială
contradicţie aici, sau o stratagemă şireată, tipică
pentru gestionarii experimentaţi ai ambiguităţii, care ne-au
legat mīinile, cu drept interpretabil la comandă. Dacă nu sīnt
permise "instanţele extraordinare", ce sīnt acele "
instanţe specializate īn anumite materii ", cu participarea
"după caz, a unor persoane din afara magistraturii"? Cum
ar trebui, de exemplu, să se facă judecarea judecătorilor
incorecţi, īn instanţe ordinare sau speciale? Dar judecarea celor
care au emis legi cu efect antisocial (genocidar)? Dar a celor care au uzurpat
instituţiile statului, folosind justiţia īmpotriva
dreptăţii şi binelui public ?
al. 6 Contenciosul administrativ este instrumentul
prin care un cetăţean poate reacţiona la abuzurile făcute
īn numele statului, de un funcţionar. De aceea el trebuie garantat
efectiv, prin precizarea că se aplică penalităţi drastice
dacă victimei īi este refuzat acest drept, transformīnd
cetăţeanul liber īn prizonier al statului. Fără tertipuri -
cum ar fi cel folosit pentru a priva de dreptul la daune, victimele
aplicării abuzive a legilor fondului funciar (īn numele faptului că
legea specială a scos din funcţie - ca sediu de drept- legea
contenciosului).
Īn general , noua
Constituţie nu ar trebui să mai fie discretă privind starea
deplorabilă īn care a ajuns justiţia, să pretindă
fără echivoc ca aceasta să fie scoasă neapărat din
această stare.
Caracterul
public al dezbaterilor ARTICOLUL
127
Şedinţele
de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aş
adăuga, pentru a susţine constituţional transparenţa
şi conservarea unor dezbateri publice, de care depind destinele unor
oameni ( īntr-o ţară cotropită de corupţie):
a. Tot ce se
discută īn şedinţe, corect consemnat de grefier, este public şi trebuie să
poată fi consultat de oricine care vrea să verifice, consultīnd
dosarul, calitatea actului juridic
consumat. Eventualele documente cu caracter secret (strict personal) depuse la
dosar - pot fi protejate, dar numai īn situaţii de excepţie, cu
motive temeinice. Se vor lua măsuri ca serviciul de arhivă să
devină funcţional.
b. Dezbaterile
vor fi īnregistrate integral (măcar sonor, dar de preferat - video)
şi īnregistrările vor putea fi consultate de oricine, prin proceduri
de precizat.
c. Probele prelevate prin procedurile descrise
la alinatele a si b, vor putea fi folosite oricīnd īn analiza prestaţiei
judecătorilor.
d. Sistemul
judiciar va depune eforturi consistente, pentru ca bazele de date produse īn
procese sa fie puse la dispoziţia publicului, prin Internet (vezi
precedentele ca JURINDEX).
e. Este
interzisă distrugerea dosarelor
judecate, pe o perioada de 50 de ani de la īncheierea procesului. După
care, o comisie specială va decide care dintre ele vor fi conservate īn
continuare. Abuzul şi eroarea judiciară sīnt imprescriptibile, deci
au nevoie de probe.
f. Prin
rotaţie şi sondaj, se vor transmite, pe posturi publice de
televiziune, procese de la instanţele din ţară.
Folosirea
limbii materne şi a interpretului īn justiţie ARTICOLUL 128
(1) Procedura
judiciară se desfăşoară īn limba romānă. (2)
Cetăţenii romāni aparţinānd minorităţilor
naţionale au dreptul să se exprime īn limba maternă īn faţa
instanţelor de judecată, īn condiţiile legii organice.
(3)
Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul
(2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili
astfel īncāt să nu īmpiedice buna administrare a justiţiei şi
să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
(4)
Cetăţenii străini şi apatrizii care nu īnţeleg sau nu
vorbesc limba romānă au dreptul de a lua cunoştinţă de
toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi īn instanţă
şi de a pune concluzii, prin interpret; īn procesele penale acest drept
este asigurat īn mod gratuit.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Deci nu ajunge
că avocatul romān al unui străin īnţelege, are şi partea
drept la reacţie promptă, la urmărirea discuţiei.
Dar atunci, aşa cum am mai spus , şi cetăţenii romāni
trebuie să poată īnţelege continuu tot ce se spune īn
instanţă! Ceea ce īnseamnă că trebuie cerut, prin
Constituţie, ca limbajul juridic să fie adus la nivelul
inteligibilităţii medii (inclusiv prin predarea lui īn şcoli)
şi judecătorii să facă efortul de a traduce
părţilor, pe loc,
"tehnicalităţile" de care uzitează
avocaţii, uneori cu scopul premeditat
ca partea adversă să nu poată reacţiona imediat.
La limită eu
aş prefera o ţară īn care nu există avocaţi, ci
judecătorii, mult mai mulţi, ajută părţile să
comunice, extrăgīnd adevărul, ca nişte rezolvitori de probleme -
activi! Repet observaţia că,
dacă sīnt necesari avocaţi, atunci cei care nu şi-i pot permite
pe cei buni, nu au aceleaşi şanse cu bogaţii şi dreptul nu
mai are legătură cu dreptatea. Poate deci, nu īntīmplător, Constituţia veche
nu suflă un cuvīnt despre avocaţi. Ca să nu recunoască
găunoşenia pretenţiei că justiţia ar fi
egalitară.
Dar o Constituţie onestă, ar trebui să ia o poziţie
clară. Ce fel de drept doreşte: participativ, al
cetăţenilor care īşi susţin cauzele, sau elitist, bazat pe
specialişti care să funcţioneze ca translatori
. incontrolabili
de partea "reprezentată" (şi cu alte interese decīt ea)?
Folosirea
căilor de atac ARTICOLUL 129
Īmpotriva
hotărārilor judecătoreşti, părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, īn condiţiile legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Tipic tehnicii de
a nu spune nimic, prin delegare vagă, fără obligaţii. Era
atīt de greu să se asume aici, explicit,
principiul dreptului fiecăruia la cale de atac? Dar ne aflăm
īn faţa unei Constituţii care, deşi reprezintă temelia
sistemului juridic, nu prevede nici
măcar că anumite cauze (care şi de ce) vor fi tratate īn procese
penale şi altele īn procese civile, şi īn ce spirit trebuie concepute
codurile. Īncīt ele se pot īmbuca oricum
pe acest "eşafodaj". Ce să mai vorbim de relaţia
instanţelor cu procurorii, lăsată şi ea la libera modelare
a legiuitorilor "organici"?
Nici măcar modul īn care poate fi invocată Constituţia ca temei
drept, direct īn instanţe - nu e
precizat. Nu ştii ce citeşti: o poveste despre cum ar trebui să
fie, sau legea fundamentală pe baza căreia īţi poţi
apăra drepturile.
Dacă s-ar
explicita totdeauna temeiul (scopul, ţinta) prevederilor legale, inclusiv
a celor constituţionale, am putea verifica şi pretinde respectarea
spiritului lor. De exemplu, īnţelegīnd că nu e admisibil, īn
principiu, ca un abuz să nu
poată fi corectat, vom sesiza că e anticonstituţională
pretenţia că o decizie "administrativă",
anterioară legii contenciosului, nu poate fi atacată, din cauza
absenţei unei căi de atac - prevăzute explicit. Sau că,
invocarea prescripţiei ca temei al perenizării unei
nedreptăţi, trădează de fapt spiritul Constituţiei.
Sau că amnistia nu are de ce fi aplicată chiar la cei care au dat-o
s.a.m.d.
Poliţia
instanţelor ARTICOLUL 130
Instanţele
judecătoreşti dispun de poliţia pusă īn serviciul lor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Cam criptic.
Dacă vrei, poţi interpreta şi altfel decīt putem presupune
că s-a dorit
Şi poate nu totdeauna ne-am īnşela. Cu atīţia
judecători trecuţi prin şcoala de securitate de la Bran, nu ar
fi de mirare să aibă la dispoziţie şi resurse
nebănuite. Deşi se pare că, mult mai des , ei sīnt la dispoziţia
poliţiei secrete.
Aş dori ca īn alt paragraf să se spună explicit ce vor
păţi cei care īncearcă să-şi folosească
poziţia specială (CSM, SRI, procuratură, ministere etc.) pentru
a influenţa deciziile judecătoreşti.
Eu mă opresc
aici , pentru că observaţiile mele la acest titlu , ar ocupa un
spaţiu disproporţionat. Experţii īn drept ( teoria statului
şi dreptului) ar trebui īnsă să pună la punct aşa cum
se cade, secţiunea juridică a Constituţiei, miezul ei, care īn
actuala versiune, nu a ajutat refacerea sănătăţii sociale -
de sus īn jos.
SECŢIUNEA a 2-a
Ministerul Public
Rolul
Ministerului Public ARTICOLUL 131
(1) Īn
activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul
Public īşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi
īn parchete, īn condiţiile legii.
(3) Parchetele
funcţionează pe lāngă instanţele de judecată, conduc
şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei
judiciare, īn condiţiile legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Al. 1 Sună
frumos. Te īntrebi de ce nu se īntīmplă asta
Pentru că actuala Constituţie nu
este decīt un şir de lozinci, de declaraţii de intenţie,
neīnsoţite de precizări privind modul de implementare, sau măcar
de obligaţii ferme pentru cei care ar urma să facă
precizări, īn legi organice sau ordinare.
al. 3 Despre misiunea poliţiei judiciare,
şi chiar a poliţiei, nu era cazul să aflăm mai multe de la
Constituţie? Poate nu toţi i-am uitat pe miliţieni
.
Statutul
procurorilor ARTICOLUL 132
(1) Procurorii
īşi desfăşoară activitatea potrivit principiului
legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului
ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2)
Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din īnvăţămāntul superior.
Propunerea
MCC:
87. Articolul 132 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Procurorii sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret
şi liber exprimat, potrivit legii. Ei īşi desfăşoară
activitatea potrivit principiului legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justiţiei.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2)
Candidaţii la funcţia de procuror trebuie să aibă
pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă
profesională, vechime īn activitatea juridică sau īn
īnvăţămāntul juridic superior, stabilită prin lege, īn
funcţie de instanţa pentru care candidează.
După
alineatul (2) se introduc două noi alineate, (3), (4) şi (5), cu
următorul cuprins:
(3)
Funcţia de procuror este incompatibilă cu cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din īnvăţămāntul superior.
(4) Orice
procuror poate fi revocat din funcţie, prin referendum, organizat īn
colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu
care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul īn
care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care
a fost ales.
(5) Statutul
procurorilor se aprobă prin lege organică.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Aceleaşi ca
faţă de propunerea MCC a alegerii periodice a tuturor
judecătorilor. Deocamdată - net nefezabil. Poate doar şefii
Parchetelor, īn baza unor proceduri electorale specifice.
Mai bine am
explicita aici criteriile de incompatibilitate, mecanismele de selecţie,
verificare, demitere, penalizare.
Sau modul de a se
ajunge la operaţionalitate, īntr-o ţară īn care numărul
delictelor este buimăcitor. Unde puteau
ajunge, "cu celeritate", cei cīţiva procurori care au cercetat
milioanele de delicte ale unui genocid, continuat cu o tranziţie
criminală
.?
Propunerile pe
care le-am făcut pentru judecători la articolul 125 se pot aplica
şi procurorilor care s-au făcut vinovaţi de participarea la
represiunea comunistă, sau de acoperirea acesteia după 1990, sau de
acoperirea delictelor prin care avuţia poporului romān a fost
distrusă sau jefuită īn timpul "tranziţiei".
Pare evident
că, la fel cu judecarea judecătorilor şi legiferarea pedepsirii
legiuitorilor, şi anchetarea procurorilor pune probleme speciale de
procedură, care au nevoie de postament constituţional.
SECŢIUNEA a 3-a
Consiliul
Superior al Magistraturii
Rolul şi
structura ARTICOLUL 133
(1) Consiliul Superior
al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(2) Consiliul
Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt
aleşi īn adunările generale ale magistraţilor şi
validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una
pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este
compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2
reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti īn domeniul
dreptului, care se bucură de īnaltă reputaţie profesională
şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la
lucrările īn plen;
c) ministrul
justiţiei, preşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3)
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un
mandat de un an, ce nu poate fi reīnnoit, dintre magistraţii
prevăzuţi la alineatul (2) litera a).
(4) Durata
mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5)
Hotărārile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6)
Preşedintele Romāniei prezidează lucrările Consiliului Superior
al Magistraturii la care participă.
(7)
Hotărārile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi
irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul
(2).
Propunerea
MCC:
88. Alineatele (2), (3) şi (4) ale
articolului 133 se modifică, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Consiliul
Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 5
judecători aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret
şi liber exprimat, potrivit legii;
b) 5 procurori
aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, potrivit legii;
c) 6
reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti īn domeniul
dreptului, care se bucură de īnaltă reputaţe professională
şi morală, aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, potrivit legii;
d) ministrul
justiţiei, preşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3)
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un
mandat de un an, ce nu poate fi prelungit sau īnnoit, dintre membrii
prevăzuţi la alineatul (2) literele a)-c).
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4) Durata
mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu mi se pare
normal ca o instituţie atīt de importantă să aibă
definiţia de la aliniatul 1 actual. Ce īnseamnă de fapt că CSM e
garantul independenţei justiţiei? Prin ce mecanisme, care nu ar
funcţiona fără CSM,
īmpiedică acesta influenţarea anchetelor şi proceselor,
de pe alte ramuri ale puterii? Aş
prefera să aflăm din acest articol ce trebuie să facă CSM
şi nu ce trebuie să īmpiedice
Ori asta nu se spune, rămīne, ca
de obicei, să fie stabilit "dincolo"
Nu era mai bine să se
spună aici ce pīrghii va avea CSM pentru a face ordine īn justiţie?
Independenţa nu e scop, ci doar un mijloc pentru ca să se atingă
scopul final, care nu este respectarea legilor, ci ca justiţia, respectīnd
legile, să facă dreptate- pentru ca societatea romānească
să se īnsănătoşească.
Īn ce
priveşte mecanismul electoral introdus de MCC, īn acest punct focal īmi
pare fezabil şi legitim. Īnţeleg că astfel, poporul ar avea un
cuvīnt de spus asupra ierarhiei judiciare. Poate că ar fi suficient
să aleagă CSM-ul, ca să nu se mai recurgă la alegerile la
nivel local, nici măcar pentru preşedinţii de
instanţă; cei 19 aleşi la vīrful piramidei avīnd dreptul să
facă curat īn toate judecătoriile, prin numirea (tot pe perioade
limitate) a unor preşedinţi de Judecătorii, Tribunale şi
Parchete - dedicaţi justiţiarismului.
Atribuţii ARTICOLUL 134
(1) Consiliul
Superior al Magistraturii propune Preşedintelui Romāniei numirea īn
funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia
celor stagiari, īn condiţiile legii.
(2) Consiliul
Superior al Magistraturii īndeplineşte rolul de instanţă de
judecată, prin secţiile sale, īn domeniul răspunderii
disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii
stabilite prin legea sa organică. Īn aceste situaţii, ministrul
justiţiei, preşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta
Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.
(3)
Hotărārile Consiliului Superior al Magistraturii īn materie
disciplinară pot fi atacate la Īnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(4) Consiliul
Superior al Magistraturii īndeplineşte şi alte atribuţii
stabilite prin legea sa organică, īn realizarea rolului său de garant
al independenţei justiţiei.
Propunerea
MCC:
89. Alineatul (1) al articolului 134 se
modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Consiliul
Superior al Magistraturii avizează candidaturile pentru funcţiile de
judecători şi procurori, cu excepţia celor stagiari, īn
condiţiile legii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
M-aş
aştepta să fie definit mai clar
mandatul CSM.
al.1 Ce
īnseamnă exact "propune" (varianta actuală) sau
"avizează" (varianta
MCC)? De ce sīnt exceptaţi
stagiarii şi cum sīnt selectaţi ? (Apropo - nimic despre pepiniera
noilor jurişti, despre orientarea facultăţilor de drept, locul
din care ar trebui să vină salvarea, sau despre combaterea
corupţiei care duce la anti-selecţia din breaslă?)
Dacă se
renunţă la alegerile la nivel local, cine numeşte,
transferă sau destituie judecătorii?
Preşedintele - la recomandarea CSM , sau CSM , fără intervenţia
preşedintelui (care nu ar trebui să interfereze cu puterea
judecătorească autonomă, mai ales dacă e şeful
executivului)?
Sau ar susţine MCC şi un preşedinte absolut, care numeşte
şi judecătorii, după ce a numit prefecţii şi
miniştrii ?
al. 2 Mi se pare
obscură această explicaţie. Despre ce fel de judecată se
vorbeşte aici? Una publică, similară celor obişnuite,
terminată cu sentinţe penale sau civile? Sau o spălare de rufe īn familie? Una īn
care am vedea īn sfīrşit pedepsiţi pe cei care au compromis
justiţia şi ar fi lansată marea curăţenie? De cīte ori
s-a īntīmplat pīnă acum? "Procedura stabilită prin lege
organică"
. poate prevedea orice?
al 3. Nu pricep
cum poate ICCJ, subordonată CSM (care , dacă īnţeleg bine,
numeşte şi judecătorii ICCJ?) să răstoarne īn apel
hotărīrile unde CSM a fost prima instanţă. Ce poate ieşi
din acest cerc vicios?
al. 4 Putea
să se spună mai puţin? Nu
avem dreptul la o garanţie constituţională că are cine
şi cum să-i controleze,
penalizeze, revoce - pe judecătorii şi procurorii
incorecţi?
TITLUL IV
Economia şi finanţele publice
Economia ARTICOLUL 135
(1) Economia
Romāniei este economie de piaţă, bazată pe libera
iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul
trebuie să asigure:
a) libertatea
comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea
intereselor naţionale īn activitatea economică, financiară
şi valutară;
c) stimularea
cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a
artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea
resurselor naturale, īn concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea
şi ocrotirea mediului īnconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic;
f) crearea
condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii
vieţii;
g) aplicarea
politicilor de dezvoltare regională īn concordanţă cu
obiectivele Uniunii Europene.
Propunerea
MCC:
90. Articolul 135 se modifică şi se
completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Economia
Romāniei este economie democratică, bazată pe proprietatea
privată asupra capitalului, larg distribuită īn masa
cetăţenilor ţării, pe libera iniţiativă şi
pe concurenţă.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Statul
este obligat să ia măsuri care să asigure:
a) libertatea
comerţului şi protecţia concurenţei loiale;
b) remunerarea
echitabilă a factorilor de producţie, astfel īncāt remunerarea muncii
să reprezinte cel puţin două treimi din PIB, iar remunerarea
capitalului cel mult o pătrime din PIB;
c)
distribuţia echitabilă a veniturilor obţinute din muncă,
astfel īncāt salariul minim brut să reprezinte cel puţin trei
pătrimi din salariul mediu brut realizat īn economie;
d)
constituirea şi administrarea Fondului Naţional de Capital
Distributiv, care să colecteze cel puţin o cincime din PIB şi
să fie utilizat pentru īmproprietărirea cetăţenilor
ţării cu capital productiv: terenuri, construcţii, maşini,
utilaje, echipamente, brevete, licenţe etc, pentru crearea de locuri de
muncă;
e)
constituirea şi administrarea fondului naţional de pensii publice,
astfel īncāt pensia publică să reprezinte cel puţin trei
pătrimi din salariul mediu realizat de fiecare participant īn perioada
minimă de contribuţie, stabilită prin lege;
f) protejarea
capitalului national, astfel īncāt acesta să deţină o pondere de
cel puţin trei pătrimi īn totalul capitalului utilizat īn economia
naţională;
g) stimularea
cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale,
astfel īncāt valoarea produselor şi serviciilor realizate cu tehnologii
romāneşti să deţină o pondere de cel puţin trei
pătrimi īn PIB;
h) exploatarea resurselor naturale ale
ţării, aflate īn proprietate publică, īn concordanţă
cu interesul naţional, prin regii autonome;
i) furnizarea
de servicii publice gratuite, de bună calitate, pentru toţi
cetăţenii ţării, īn domeniul educaţiei,
sănătăţii, apărării naţionale, ordinii
publice, justiţiei, infrastructurii de comunicaţii, gospodăririi
localităţilor etc;
j) ocrotirea
mediului īnconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic;
k) aplicarea
politicilor de dezvoltate economică ale Uniunii Europene, īn
concordanţă cu interesul naţional.
După
alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:
(3) Statul
este obligat să ţină evidenţa indicatorilor economici prevăzuţi
la alineatul (2), literele b)-g) şi să publice nivelul şi
dinamica acestor indicatori īn Anuarul Statistic al Romāniei.
După
alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:
(4) Este
interzisă īncheiarea de contracte de natură economică cu clauze
secrete īntre statul romān, regiile autonome, instituţiile publice şi
autorităţile publice locale romāne, pe de o parte, şi
terţi, pe de altă parte.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Notă
generală: Dacă şi celelalte articole din noua Constituţie
vor lua un format plin, adică vor prevedea şi modul īn care se vor
realiza principiile enunţate, atunci formula concretizatoare propusă
de MCC pentru articolele economice se va īncadra firesc īn ansamblu. Dacă
īnsă numai articolele economice vor adopta această poziţie tare
a Constituţiei faţă de restul sistemului de legi, şi
celelalte articole vor rămīne vagi, atunci iniţiativa MCC va apare ca
o īncercare de strecurare īn Constituţie... a legii Cojocaru.
al 1. Aici MCC
face pasul crucial spre democraţia reală, care nu poate exista
fără democraţie economică (economie democratică,
distributism, etc). De aceea formularea completă a aliniatului este
importantă.
Eu aş
adăuga la misiunea economică constituţională a statului:
apărarea echităţii, garantarea şanselor tuturor celor
muncitori, cinstiţi şi creativi. Combaterea cīştigurilor
speculative, a īnşelăciunii şi tendinţelor parazitare,
organizării īn clanuri pentru defavorizarea cetăţenilor
neīnhăitaţi. Capitalul se va reface īn mīinile celor care nu au
scrupule morale, dacă o sarcină fundamentală a statului nu
devine apărarea jocului economico-comercial cinstit, sportiv, just - prin
protocoale de stabilire echitabilă a contractelor şi mecanisme de
control al respectării acestor protocoale.
Ajung astfel la o
formulare de genul: "Economia Romāniei este economie
democratică, propunīndu-şi
răspīndirea bunăstării pe merit, promovarea muncii creatoare de
valoare (īn dauna speculei şi parazitismului) şi a
egalităţii şanselor fiecărui cetăţean ca agent economic
(īn dauna clanurilor comerciale), pe
baza proprietăţii private asupra capitalului - larg distribuită
īn masa cetăţenilor ţării, a liberei iniţiative
şi a concurenţei loiale".
al 2. Propunerea
MCC face completări cruciale. Eu doar comentez şi adaug pīrghii
pentru protejarea echităţii şi sănătăţii
economice.
a. (actual
şi MCC) Este o ipocrizie să nu
recunoşti contradicţia īntre "libertatea comerţului"
şi "protecţia concurenţei loiale", īntre care, eu
aş pune "cu": libertatea comerţului CU protecţia
concurenţei loiale". Ca să demascăm trucul principal al
propagandei pentru liberalismul sălbatic, care, īmbrobodindu-ne cu
poveşti despre "mīna invizibilă", face jocul
"ghearelor invizibile" care se manifestă plenar īn realitatea
economică de azi. Eliberaţi de frīne morale, intoxicaţi de pofta
cīştigului cu orice preţ şi īnarmaţi cu nenumărate
instrumente de influenţare a pieţei şi a regulilor fixate de
politicieni cumpărabili, marii rechini au transformat micile firme, forme
de manifestare a cetăţeanului liber - producător
īn planton
economic. Măsurile propuse mai jos de MCC vizează echitabilizarea
jocului economic, dar eu cred că īnaintea enumerării lor, acest scop
trebuie afirmat explicit, răspicat.
a. actual şi b,c - īn varianta MCC. Actuala
Constituţie a lăsat valorizarea muncii la cheremul profitoriilor ei.
Nici nu puteau proceda altfel promotorii capitalismului speculativ şi
parazitar, care au trecut de la justificarea exploatării dezumanizante la
legitimarea īmbogăţirii fără merit - prin escrocherii
("inginerii", mai mult sau mai puţin legale) : contracte cu
statul, trafic de influenţă, delict de iniţiat, clauze secrete,
īmprumuturi externe etc. Măsurile propuse de MCC pentru apărarea
valorii muncii sīnt binevenite, dar trebuie īntărite cu altele, pentru a
fi deturnate mai greu. De exemplu- munca bine plătită şi foarte
taxată, urmată de sifonarea banilor, din buget, de către "băieţii
deştepţi", īn numele unor contracte cu valoare crescută (ca
urmare a urcării salariilor
) ne poate īmpinge, circular, de unde am
plecat. O altă obiecţiune -
care ar trebui depăşită aici, este aceea că īntreprinderile
care ar plăti salarii mari, ar deveni necompetitive, pe plan extern (admiţīnd
că intern ar fi toate obligate să facă pasul de a funcţiona
pentru salariaţi, nu numai pentru patroni). Va fugi capitalul, dacă
nu se mai poate īnmulţi, pe spatele muncii romāneşti
La acest risc
trebuie răspuns cu un "foarte
bine!"- explicat riguros.
b actual şi
f- MCC S-a văzut clar că
simpla enunţare a acestui principiu , nu īmpiedică jefuirea ,
distrugerea, trădarea, aservirea şi colonizarea Romāniei. De aceea,
este binevenită concretizarea operată de MCC. Dar cele trei
pătrimi sīnt prea mari la start şi insuficiente la final - ca scop
pentru o ţară liberă şi prosperă, stăpīnă pe
propria economie . Eventual se poate formula astfel :"o pondere
importantă din totalul capitalului utilizat īn economia
naţională, pe care puterile statului vor lua toate măsurile
pentru a o face, cīt mai rapid, cīt mai
aproape de 100%".
Menţiunea
actuală despre protejarea intereselor noastre īn activitatea "financiară şi
valutară", nu trebuie pierdută nici īn varianta MCC, care
concretizează īn alte articole principul respectiv.
d - MCC. Evident că legea Cojocaru nu īncape
īntr-un articol din Constituţie, deci acest aliniat, care doar emite
principiul, a trebuit dezvoltat īn
articole separate. Marea problemă este dacă astfel de prevederi au ce
căuta īn Constituţie, impunīnd tuturor o formulă
particulară de organizare a vieţii economice, dintre atītea
alternative - din care cetăţenii Romāniei au voie să
aleagă. Era altceva un referendum separat - pe acest unic subiect,
aşa cum s-a īncercat (ca şi īn cazul unuia pentru forma de
guvernămīnt, sau pentru rămīnerea īn UE). Introducerea legii Cojocaru,
la pachet cu toate celelalte prevederi ale noii Constituţii, mie, nu mi se
pare fericită. Pentru că eu
cred că la acest nivel, trebuie să figureze numai regulile juste de
negociere, protocoalele de confruntare non-violentă īntre punctele de
vedere şi interesele diferite, īntru stabilirea unor norme colective, de
legitimitate maxim posibilă. Şi nu să se impună , prin
Constituţie, viziunea unei părţi a populaţiei asupra
altora, aşa cum a făcut PCR cīnd a enunţat, īn Constituţie,
că puterea absolută aparţine partidului comunist
Ca să fie
legitim ca organism definit constituţional, FNCD ar putea fi privit ca
ceva similar cu sistemul de impozitare la buget (căruia īi face de fapt
concurenţă) - dar atunci, şi sistemul de impozite trebuie mult
mai bine precizat īn Constituţie .
e-MCC
.Aceleaşi observaţii - īn spirit, ca la aliniatul precedent. Aici era
normal să se prevadă că
din fondul public de pensii nu se poate lua pentru alte scopuri (deci, că
trebuie retrocedat ce s-a furat din el). Şi ca principiu - īn ce
măsură plăţile vor fi echitabile (īn funcţie de
contribuţii) sau solidare (dinspre bogaţi spre săraci). Cu
interzicerea pensiilor speciale. Pricipalul transfer aici avīnd loc pe
principiul probabilistic: de la contributorii decedaţi repede spre cei
longevivi (căci altfel , de exemplu, contribuind cu 10% din salariu timp
de 30 de ani, nu ai cum să acoperi plata pensiei, la 75% din salariu,
decīt
patru ani) . Nu văd cum se pot impune constituţional
indicatori care depind de calcule actuariale
.
c. actual şi
g -MCC. Īn cazul "cercetării ştiinţifice şi
tehnologice naţionale" e bine că varianta MCC vine cu indicatori
controlabili. Dar ar trebui să se precizeze de unde vor proveni fondurile
care vor sprijini această renaştere a cercetării (stăvilind
şi distrugerea īnvăţămīntului, sau hemoragia creierelor).
E bine că nu se mai amestecă aici
arta. Trebuie īnsă spus
ceva despre "protecţia
dreptului de autor". Dacă aceasta va īnsemna asumarea unor
convenţii ca ACTA, atunci ne-am sinucis, din punct de vedere al
cercetării. Nu avem de ce ne supune la neruşinata pretenţie ca
să blocăm creativitatea romānească, aşteptīnd 50 de ani
pentru a putea pune la punct tehnologii şi produse, la care, rămīnerea normală īn
urmă ar fi mult mai mică. Că doar n-o să ne lăsăm
populaţia să crape, pentru că nu avem voie să
amestecăm nişte prafuri ieftine īn medicamente, şi asta pentru
că sīnt patentate aiurea? Sau să lăsăm agricultorii romāni
īn ghearele Monsanto, forţaţi să depindă de seminţe
patentate.
d. actual şi
h. - MCC. Eu aş menţiona explicit şi: "Combaterea
atacurilor de acaparare de tip neocolonialist, cu rezilierea contractelor
abuzive făcute de uzurpatorii unor poziţii de decizie īn stat, care
nu au reprezentat interesele poporului romān (pe principiul anulării
"datoriilor odioase"). Cu pedepsirea exemplară a celor care au
comis acest gen de trădare, subminīnd economia naţională. De la
ei trebuie să-şi recupereze eventualele pierderi,
cumpărătorii externi (la preţuri ridicole), a unor resurse
strategice pentru Romānia ".
Atrag
atenţia şi asupra unei alte probleme, profunde. Cui aparţin
resursele Romāniei? Numai populaţiei actuale, sau şi celor care vor
veni, şi care au fost, care formează fluviul poporului romān? Dacă strămoşii noştri
ne-au lăsat mai mult decīt o suprafaţă stearpă şi un
subsol golit de resurse, atunci şi noi avem obligaţii faţă
de urmaşii noştri, nu putem folosi patrimoniul naţional
după bunul plac, consumīnd toate avuţiile īntr-o generaţie, ca
să ne simţim cīt mai bine. Aş vrea ca acest lucru să fie
amintit īn Constituţie, prin formule ca "īn concordanţă cu
interesul naţional: al nostru, al străbunilor şi al
urmaşilor noştri".
e. actual şi
j. -MCC. Este foarte importantă menţionarea acestui criteriu , pentru
echilibrarea tendinţelor "creşterii economice" explozive,
canceroase, distrugătoare a mediului, vieţii şi condiţiei
omului integrat īn natură. Aş dori deci aici o justificare
explicită. Şi chiar, cu curaj, o condamnare constituţională
a consumismului exacerbat - adevăratul motor al cancerului ecologic.
f. actual şi
i-MCC. Varianta MCC depăşeşte -şi aici- stilul premeditat
vag al actualei Constituţii, care promite generic şi nu
garantează nimic. Ar fi īnsă necesar, pentru ca angajamentele precise
să nu fie utopice, să se precizeze sursa fondurilor necesare. Poate
fi alta decīt bugetul? Ori acesta, a fost deja grevat (indirect) prin
prevederea salarizării puternice şi a punerii deoparte a celor 20%
pentru FNCD. Dacă buzunarele şi firmele majorităţii absorb
bani mult mai mulţi, bugetul nu va scade, la acelaşi PIB? Nu ar urma,
mai curīnd, privatizarea respectivelor servicii - executate socio-echitabil
tocmai de multitudinea de firme mici create? Sau va creşte totul-
inflaţionist
şi cercul se īnchide? Sau se speră o explozie (cam
magică) de productivitate, care nu
văd cum ar face casă bună cu ponderarea ecologică şi
conservarea resurselor? Cum va convinge MCC că aici nu e vorba de
demagogie?
g. actual şi
k.- MCC. Oportună adăugarea " īn concordanţă cu
interesul naţional ". Dar simt nevoia de precizări. Ce se
īntīmplă dacă politicile UE de dezvoltare regională nu sīnt īn
concordanţă cu interesul naţional? Primează acesta ? Cu ce
consecinţe asumate?
Propunerea
MCC:
91. După articolul 135, se introduce un nou
articol, 135.1, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Fondul Naţional de Capital Distributiv
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
135.1
(1) Fondul
Naţional de Capital Distributiv se alimentează din următoarele
surse:
a) impozit
progresiv pe proprietăţi;
b) venituri
din capitalul aflat īn proprietatea statului;
c) venituri
īncasate de stat prin aplicarea prevederilor legale referitoare la controlul
averilor;
d) alte surse
prevăzute de lege.
(2) Impozitul
progresiv pe proprietăţi se stabileşte astfel īncāt, din sursele
prevăzute la alineatul 1, să se asigure preluarea la Fondul
Naţional de Capital Distributiv a echivalentului a o cincime din PIB, īn
fiecare an.
(3) Fondul
Naţional de Capital Distributiv este folosit pentru finanţarea de
proiecte de investiţii, elaborate īn conformitate cu prevederile Planului
Naţional de Dezvoltare.
(4) Sunt
finanţate cu bani de la Fondul Naţional de Capital Distributiv
proiectele de investiţii prezentate de cetăţeni romāni, ca
persoane fizice autorizate, sau de persoane juridice romāne, care au ca
asociaţi, sau acţionari, numai cetăţeni romāni:
asociaţii familiale, societăţi cu răspundere limitată,
societăţi pe acţiuni, cooperative, etc.
(5) Sumele
colectate īn Fondul Naţional de Capital Distributiv sunt puse la
dispoziţia tuturor cetăţenilor ţării, gratuit,
eşalonat, prin concursuri de proiecte.
(6) Capitalul
rezultat din realizarea proiectelor de investiţii intră, gratuit, īn
proprietatea privată a celor care au solicitat finanţarea.
(7) Activele
achiziţionate cu bani primiţi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv
nu pot fi īnstrăinate, ele putānd fi lăsate moştenire, conform
legii.
(8)
Organizarea, funcţionarea şi administrarea Fondului Naţional de
Capital Distributiv se stabilesc prin lege.
(9)
Administratorul Fondului Naţional de Capital Distributiv este numit de
Preşedintele Romāniei.
(10)
Administratorul Fondului Naţional de Capital Distributiv trebuie să
aibă pregătire economică superioară, īnaltă
competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn
activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul
economic superior.
(11)
Funcţia de Administrator al Fondului Naţional de Capital Distributiv
este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īn discuţii
anterioare (exemplu la :
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale-2012-11) mi-am spus pe larg
punctul de vedere pe acest subiect. Acum voi fi sintetic, amintind domnului
Cojocaru comentarii mai vechi.
al 1. Aş
dori să fie arătat, măcar ca la aliniatul 2- pentru calea
a, ce īnseamnă - căile b, c,
d.- ca să nu apară o nedeterminare excesivă. Ce capital aflat
īncă īn proprietatea statului (sau a poporului?) se are īn vedere?
Īntră aici resursele strategice? Īntră ce urma să distribuie
fondul Proprietatea?
Pe ce gen confiscări se mizează? Numai acelea īn care se
dovedeşte īncălcarea legii - cum am īnţeles din discuţiile
de pīnă cum? Sau acelea īn care nu se poate justifica provenienţa -
cum era fosta lege a ilicitelor? Sau tot ce s-a luat poporului romān prin acte
anulabile (cum pledează domnul Şerban Popa)? Sau cele rezultate din
penalităţile asociate condamnărilor penale pentru participarea
la genocidul şi jaful comunist şi postcomunist (cum insist eu)?
Ce gen de "alte surse"se are īn vedere?
al 2.
Īnţeleg de aici că această cale va funcţiona ca un
regulator. Dacă celelalte surse se dovedesc bogate, valoarea
prelevărilor prin impozit pe averi scade. Dacă celelalte surse nu
aduc mare lucru, calea c va duce greul alimentării fondului. Nu lasă
asta prea multă marjă de manevră? Care sīnt totuşi limitele
īn care ar putea varia impozitul progresiv pe averi, care este justificarea
lui şi ce proprietăţi ar
viza?
Am semnalat deja că nu īnţeleg raportarea la "PIB", din
care ar urma să fie calculată cincimea de impozitat, căci
aceasta nu măsoară capital, ci un volum de circulaţie
globală, care depinde de debitul freneziei mercantile. Un leu trecut īn o
sută de mīini aduce 100 de ei la PIB. Nu am primit īncă răspunsul
promis la īntrebările mele, care contestau PIB-ului valoarea - ca indicator. Īntrebasem de
exemplu: dacă toate soţiile īncep să-şi taxeze partenerii
pentru serviciile casnice, copiii plătesc - cu amīnare - serviciile
părinţilor, vecinii nu se mai ajută decīt pe bani, apa şi
aerul sīnt distrubuite comercial, răspunsul la orice īntrebare costă,
producţia şi consumul de inutilităţi creşte exploziv,
obiectele sīnt vīndute īn cascadă, etc- deci PIB-ul urcă
ameţitor, de ce ar antrena asta creşterea corespunzătore a
FNCD?
al. 3 Cum
controlează poporul elaborarea (de către cine şi īn ce
condiţii?) a Planului Naţional de Dezvoltare? Poate un
cetăţean ca, īn loc să elaboreze un proiect propriu, pe care
să-l supună aprobării, să īşi asume participarea la un
proiect gata elaborat īn PND, deci automat aprobat? Prevede Constituţia
criterii preferenţiale pentru obiectivele acestor proiecte, sau delega
această precizare spre gestionarii PND?
al. 4 De ce nu
"cetăţeni romāni cu domiciliul īn Romānia"? Sau se vor
permite proiecte cu implementare īn afara ţării? Ce garanţii se
pot da că asocierile īn vederea accesării comune la fond nu vor crea
noi oportunităţi de īnşelăciune?
al. 5
Eşalonat pe cīţi ani? Pentru romāni de ce vīrstă? Văd
că nu se spune nimic despre procesul de selectare a proiectelor acceptate
- şi nu e normal. Nici la observaţia mea că vorba de o uriaşă birocraţie,
consumatoare de fonduri publice şi suspectabilă de tratamente
preferenţiale (cu ocazia "eşalonării"), prilej
uriaş pentru un nou val de corupţie - nu am primit īncă
răspuns.
al.6 Poate
că se putea spune şi "reintră"- dacă se admite
că e vorba aici de o retrocedare a valorii muncii din lagărul
comunist, similară celor făcute īn cazul confiscărilor de case
şi terenuri. Dar atunci ar fi
trebuit ca suma primită să fie īn funcţie de numărul de ani
munciţi īnainte de 1990 - deci nu retrocedarea pare intenţia
principală ci democraţia economică continuă. Totuşi,
după ce īşi va primi porţia toată populaţia
actuală adultă, cum va continua procesul ? Căci numărul
celor care vor īmplini 18 ani după ce se termină prima etapă
(şi numai lor ar urma să li se aloce noi fonduri) va fi incomparabil
mai mic decīt la start. Să deducem de aici că norocoşii
īncă nematurizaţi (nenăscuţi) vor primi din ce īn ce mai
mult, din munca celor ajutaţi azi, pe măsură ce PIB-ul va
creşte (şi FNDC o dată cu el), cīnd beneficiarii vor fi de zeci
de ori mai puţini ca la īnceput?
al.7 Bun.
Deşi poate şi o formulă de troc public, de tip bursă pe
Internet - pentru proiecte mici, care să īncurajeze şi
finanţarea suplimentară - ar fi fost interesantă.
al.8
fără a putea deroga de la spiritul articolelor din Constituţie
al. 9 Īşi
imaginează cineva că īn fotoliul stăpīnului, vremelnic dar
absolut, pregătit prin această Constituţie (numeşte
miniştrii , prefecţii, administratorul FNDC şi arbitrează
celelalte puteri
) nu poate ajunge cineva care să nu folosească
puterea īn folosul poporului, aşa cum promit toţi? De ce să fie ales prin vot şi
gestionarul capitalului naţional distributiv?
al 10. Ce
īnseamnă repetiţia obsedantă a acestor 18 ani de vechime
obligatorie? O maturitate īn ce? O perpetuare a ce? Să fiu tīnăr,
aş fi deranjat de această insistenţă discriminatorie.
Şi dacă apare un geniu al domeniului, cu 17 ani vechime, sau cu 17
luni de mare performanţă - īl ţinem pe tuşă?
al .11 Nici
repetarea excepţiei "didactice" nu mă convinge , deşi
īi cunosc justificarea. Lăsaţi studenţii īn pace, pe mīna unor
profesori dedicaţi educării lor. Dacă e nevoie, īnaltele
feţe pot veni ca invitaţi, să īşi etaleze experienţa.
Propunerea
MCC:
92. După articolul 135.1, se introduce un nou
articol, 135.2, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Fondul Naţional de Pensii Publice
Cuprinsul
articolului va fi: Articolul 135.2
(1) Fondul
Naţional de Pensii Publice se alimentează cu contribuţiile pentru
pensii publice plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite
prin lege organică.
(2)
Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional de
Pensii Publice sunt investite īn valori mobiliare emise de societăţi
comerciale romāneşti.
(3)
Contribuţiile pentru pensii publice sunt astfel stabilite şi
administrate īncāt să se asigure fiecărui participant la fond o
pensie egală cu cel puţin trei pătrimi din salariul mediu
realizat de el īn perioada de contribuţie, stabilită prin lege;
(4)Pensiile de
la Fondul Naţional de Pensii Publice se calculează şi se acorda
pe baza principiului contributivităţii.
(5) Este
interzisă utilizarea resurselor Fondului Naţional de Pensii Publice
pentru finanţarea cheltuielilor bugetului public naţional.
(6)
Administratorul Fondului Naţional de Pensii Publice este numit de
Preşedintele Romāniei.
(7)
Administratorul Fondului Naţional de Pensii Publice trebuie să
aibă pregătire economică superioară, īnaltă
competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn
activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul
economic superior.
(8)
Funcţia de Administrator al Fondului Naţional de Pensii Publice este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Am semnalat deja,
la articolul 135 al. e -MCC, că este bine ca reglementarea fondului de
pensii să aibă rădăcini (principiale) īn Constituţie,
dar prevederile nu pot īncălca artificial matematica actuarială, ea
īnsăşi bazată pe o logică probabilistică, deci
dependentă şi de factori imprevizibili (cum ar fi evoluţia
duratei medii de viaţă) .
al 1. Sīnt
necesare lămuriri, pentru că īn cada Fondului Naţional de
Pensii Publice, volumul de bani strīns (disponibil) la un moment dat
depinde de ce s-a plătit pīnă la respectivul moment . Mulţi
pensionari norocoşi (care iau pensie īndelungat) cred că nu
consumă decīt ce au depus - fără a-şi da seama că sīnt
cīştigătorii unui joc de noroc (beneficiarii unui contract de
asigurare reciprocă) - trăiesc mai ales din ce a rămas de la cei
dispăruţi prematur.
Prelungirea şi scumpirea vieţii pot crea mari probleme şi unui
sistem corect. Dacă statul fură din fondul de pensii, cum s-a
īntīmplat la noi, situaţia devine dramatică. Este justă şi
oportună īncercarea Constituţiei MCC de a corecta acest abuz. Trebuie
īnsă evitată demagogia.
Dacă toţi am trăi pīnă la 90 de ani (şi ne
pensionăm la 60, după 30 de ani de contribuţie), putem asigura
75% din salariu, dacă plătim,
toţi cei 30 de ani de activitate, o contribuţie de 75% din salariu
. Dacă, pentru că nu
ne-am aşteptat la viaţă lungă īn masă, am plătit numai 25%, vom avea pensia
dorită numai 10 ani, sau vom primi o treime, de-a lungul celor 30 de ani.
Aşadar, soluţia pe care o propune proiectul MCC nu poate fi
impusă prin ucaz, realitatea va impune o echilibristică
problematică.
Rezolvarea acestei probleme s-a făcut prin
alimentarea fondului curent de la mai mulţi contributori decīt cei din
trecut, care au ajuns la momentul pensionării - deci pe baza
creşterii populaţiei. Cīnd
panta se răstoarnă (din motive demografice sau excepţionale -
cum ar fi depopularea criminală a Romāniei, după 1990), acest truc nu
mai funcţionează, ba chiar lucrează negativ, deci protejarea
depunătorilor cere ca plăţile să fie decuplate de prezent,
adică să fie returat măcar ceea ce oamenii au investit. Doar
decuplarea aceasta ar putea fi postulată aici.
al.2 Nu
īnţeleg acest aliniat. Fixăm prin Constituţie cum să fie
gestionaţi banii, sau doar garantăm statal că nu vor dispare? Probabil măsura
propusă e legată de volatilitatea absolută a monezii, pe care a
reuşit-o modernitatea financiară. Īncīt s-a ajuns ca să nu
poţi depune o valiză la gară şi să o ceri īnapoi
intactă, ca şi cum ar fi plină cu lucruri perisabile
.
al. 3 Din
păcate, cīnd plăteşti pensia , nu mai poţi schimba fostele
contribuţii! Iar cīnd fixezi contribuţia nu poţi şti
realitatea statistică din momentul cīnd va fi plătită pensia.
Asta e, din păcate, situaţia. Īncīt eu nu īnţeleg cum ar
funcţiona acest aliniat : măreşti contribuţia lui Ion pentru a acoperi pensia tatălui
său, care a contribuit insuficient , sau pentru ca să o
primească pe a lui, indiferent de cīt va contribui fiul său? Trebuie
prevăzute aici posibilitatea unor măsuri speciale, īn caz de
forţă majoră.
al 4 E o soluţie prea "de
dreapta"
.Peste tot īn lume se face un compromis īntre contributivitate şi solidarism. Şi
asta nu e numai moral sau sănătos social ci şi corector faţă
de următoarea nedreptate: bogaţii trăiesc mai mult, din motive
absolut evidente (am īncercat să evaluez exact fenomenul, dar la
direcţia de statistică , datele reţinute nu conţin
situaţia materială a decedatului). Aşadar un om care a avut
salariu mai mare şi a contribuit proporţional , primind pensia mai
īndelungat (īn medie statistică) este avantajat puternic faţă de
sărac (care nici nu mai ajunge la pensie, dacă regimul ia măsuri
genocidare, īn numele unor "terapii de şoc"). Ca să nu mai
vorbim de pensiile speciale decuplate de contribuţii-absolut
inadmisibile. O soluţie mai
echitabilă ar fi ca să existe bazine de pensionare diferite, pentru
indici de risc diferiţi (şi femeile, de exemplu, sīnt avantajate la
pensie, contrar prevederilor egalitare ale Constituţiei) - dar asta e greu
de explicat publicului şi administrat.
Este deci firesc să se īmbine contributivitatea cu echitatea
reală şi solidarismul, aşa cum ar trebui postulat la acest
aliniat.
al. 5 Şi ce
se face cu cei care au făcut asta? Ne plecăm nedemn īn faţa
non-retroactivităţii?
Dar invers, dacă apar situaţii de criză, statul poate sprijini
temporar fondul de pensii din buget?
al 6-8.
Aceleaşi observaţii ca la articolul precedent.
al 9. Nu ar
trebui spus ceva şi despre situaţia pensionării, prin integrarea
īn UE? Cum se va calcula pensia pentru romānii care au plecat masiv, īn care ar
intra ca sursă fondul de acasă, dar şi cel din ţara de
adopţie? Dar pentru cei care se vor īntoarce, după un număr de
ani de muncă cu contribuţie la fondul de pensii de cine ştie
unde? Dar pentru străinii care se
vor stabili la noi, o dată cu topirea graniţelor Europei? A analizat
cineva care vor fi efectele tratatelor internaţionale asupra sistemului de
pensionare romānesc?
Propunerea
MCC:
93. După articolul 135.2, se introduce un nou
articol, 135.3, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Fondul Naţional de Şomaj
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
135.3 (1) Fondul Naţional de Şomaj se alimentează cu
contribuţiile pentru şomaj plătite de salariaţi şi
angajatori, stabilite prin lege organică.
(2)
Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional de
Şomaj sunt investite īn valori mobiliare emise de societăţi
comerciale romāneşti.
(3)
Contribuţiile pentru şomaj sunt astfel stabilite şi administrate
īncāt să se asigure fiecărui participant la fond o indemnizaţie
de şomaj de 6 luni, egală cu cel puţin trei pătrimi din
salariul mediu realizat de el īn ultimii 3 ani de angajare;
(4)
Administratorul Fondului Naţional de Şomaj este numit de
Preşedintele Romāniei.
(5)
Administratorul Fondului Naţional de Şomaj trebuie să aibă
pregătire economică superioară, īnaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi
financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior.
(6)
Funcţia de Administrator al Fondului Naţional de Şomaj este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată,
cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul
superior
Observaţiile/sugestiile
mele:
Binevenită
şi această īntemeiere, īn Constituţie, a unui fenomen de mare
importanţă socială.
Ar merita - cred- ca să se fixeze aici şi obiectivul
micşorării numărului de şomeri! (ceea ce la pensionari, nu
face sens).
Aici calculaţia se loveşte de mai puţine probleme şi
variabile, datorită intervalului de timp restrīns.
Ar merita totuşi să se precizeze dacă gestiunea acestui fond va
fi guvernată de principii contributiste, solidariste, de joc de noroc, sau
mixte. De unde se va plăti un şomaj īn masă endemic, īn care
perioadele de lucru scurte sīnt urmate de cīte 6 luni de asistenţă
(uneori, acest mecanism este folosit pentru sifonarea fondului, de către
angajatori īnţeleşi cu salariaţii "concediaţi")?
Ce se va face cu banii acumulaţi , dacă şomajul scade dramatic?
Cum se rezolvă relaţia cu şomajul salariatului european? Cel ce
pleacă la muncă afară īşi pierde contribuţia sau o
transferă? Dar cel ce revine sau vine?
O menţiune
ar trebui să privească şi relaţia cu fondurile de pensie
private.
Īn rest am
observaţii similare cu cele pentru articolul 135.3, la articolele 2, 4,5,
6.
Propunerea
MCC:
94. După articolul 135.3, se introduce un nou
articol, 135.4, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Fondul Naţional pentru Asigurări de
Sănătate
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
135.4
(1) Fondul
Naţional pentru Asigurări de Sănătate se alimentează
cu contribuţiile pentru asigurări de sănatate plătite de
salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege organică.
(2)
Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional pentru
Asigurări de Sănătate sunt investite īn valori mobiliare emise
de societăţi comerciale romāneşti.
(3)
Contribuţiile pentru asigurări de sănătate sunt astfel
stabilite şi administrate īncāt să se asigure fiecărui
participant la fond servicii medicale gratuite, pe tot parcursul vieţii;
(4)
Administratorul Fondului Naţional pentru Asigurări de
Sănătate este numit de Preşedintele Romāniei.
(5)
Administratorul Fondului Naţional pentru Asigurări de
Sănătate trebuie să aibă pregătire economică
superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime
de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn
īnvăţămāntul economic superior.
(6)
Funcţia de Administrator al Fondului Naţional pentru Asigurări
de Sănătate este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Binevenită
şi această īntemeiere īn Constituţie, a unui alt fenomen de mare
importanţă socială.
Ar merita - cred- ca să se fixeze aici obiectivul micşorării
cheltuielilor necesare - doar prin: creşterea
sănătăţii publice, a eficacităţii sistemului
medical şi a accesibilităţii medicamentelor. Adică - rămīnīnd pe poziţii umaniste!
(aşa cum s-a prevăzut la alt articol). Decesul celor bolnavi
uşurează gestiunea fondului de pensii şi a celui de
sănătate... Unii "pragmatici" ar putea vedea aici un temei
ca să īncurajeze acest deces! Trebuie să prevedem, īn Constituţie,
că această poziţie este inadmisibilă, că noi,
cetăţenii, nu sīntem animale de povară
care trebuie eliminate
cīnd devin povară şi nici simple "mijloace de
producţie"- ci valoarea supremă pe care o apără
sistemul politic. Deci, la nevoie ,
acest fond poate şi trebuie alimentat şi din buget, īn dauna unor
ţinte de importanţă inferioară (armată, SRI,
cultură, etc.)- ceea ce eu aş menţiona īn Constituţie.
Precizarea
aceasta e cu atīt mai imperioasă, cu cīt calculaţia de echilibrare a
acestui fond se loveşte de probleme redutabile, fiind practic imposibile
calcule şi previziuni riguroase Ceea ce poate fi precizat este că
orice atentat la fondul de asigurări medicale (prin inginerii care să
mărească artificial cheltuielile, sau să defavorizeze industria naţională
de medicamente īn dauna unor multinaţionale farmaceutice etc. - se vor
considera atentat la siguranţa naţională).
Statul este obligat nu numai să asigure servicii medicale gratuite, pe
baza acestui fond, completat - la nevoie - din buget, ci şi să
pună īn funcţie o industrie publică, care să producă
medicamente gratuite sau ieftine, la
limita costurilor de producţie, fără profit. Este cea mai mare
ipocrizie să te plīngi că nu ajung fondurile de asigurare
medicală, īn timp ce multinaţionalele farmaceutice fac profituri
uriaşe, monopolizīnd farmaciile.
O menţiune
ar trebui să privească şi relaţia cu medicina privată
şi fondurile de asigurare medicală privată. Sau, cum se rezolvă relaţia cu
asigurările medicale europene?
Īn rest, am
observaţii similare cu cele pentru articolul 135.3, la articolele 2, 4, 5,
6.
Propunerea
MCC:
95. După articolul 134.4, se introduce un nou
articol, 135.5, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Regiile autonome
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
135.5
(1) Regiile
autonome sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, avānd ca
obiect de activitate administrarea capitalului aflat īn proprietatea
publică a poporului romān.
(2) Regiile
autonome se constituie īn acele sectoare ale economiei naţionale care au
carater de monopol natural sau care prezintă importanţă
strategică pentru poporul şi statul romān.
(3) Regiile
autonome se īnfiinţează, prin lege, īn subordinea Guvernului sau a
autorităţilor publice locale.
(4) Toate
societăţile naţionale şi companiile naţionale
provenite din regii autonome īnfiinţate prin aplicarea prevederilor Legii
15/1990 se reorganizează ca regii autonome.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Evident - un
articol foarte important. Salut folosirea sintagmei clare "proprietatea
publică a poporului romān", pentru care a militat domnul
Şerban Popa.
Cum rămīne īnsă cu Legea
15/1990? Ea apare aici ca un act valid (cu toate consecinţele sale),
operīndu-se īn sens invers (īn măsura reversibilităţii
remanente) - prin prezenta prevedere. Nu
mi se pare o astfel de abordare nici corectă, nici fastă. Aşa
cum domnul Cojocaru a demonstrat necruţător, Legea 15 NU a fost un
act acceptabil, ci un jaf prin care avuţia poporului comun a fost
declarată a statului, apoi a
"societăţilor şi companiilor naţionale",
care trebuiau numai să o administreze, şi care au privatizat-o,
fără a avea acest drept, nefiind adevăraţii proprietari.
Eu aş denunţa această ilegalitate monumentală şi
aş declara că toate actele care au decurs din ea sīnt lovite
(imprescriptibil) de nulitate absolută şi cei care s-au pretat la
ele, ştiind foarte bine ce fac, nu s-au comportat ca nişte
cumpărători de bună credinţă - ci ca agresori
economici ai poporului romān.
Ca atare, aici
este vorba de anularea legii 15 şi de reconstituirea , şi nu de
constituirea regiilor autonome (chiar dacă vor fi altfel structurate, ca
urmare a schimbări situaţiei), ca administratore repuse īn
funcţie a avuţiei recuperabile a poporului romān. De unde -
obligaţia ca să fie cercetate şi pedepsite toate manevrele
abuzive de privatizare comise de la emiterea ilegalei, neconstituţionalei
şi letalei legi 15. Să fie anulate toate actele subsecvente,
cumpărătorii care se vor dovedi totuşi de bună
credinţă (īn sensul că au achitat sume rezonabile), fiind
despăgubiţi de cei care i-au īnşelat. Cu aplicarea, īn
această speţă , a prevederilor internaţionale privind
cooperarea īntru combaterea crimei organizate. Cu cercetarea daunelor
irecuperabile şi imputarea lor vinovaţilor (repatriind sumele scoase
de ei īn afara ţării) şi cu pedepsirea lor, conform codului
penal.
Astfel, zestrea
regiilor autonome ar creşte şi autoritatea statului romān s-ar
reface. Dacă poporul romān vrea, se poate impune această soluţie
justă, īnvingīnd democratic opoziţia reţelei criminale care se
opune reparării marelui jaf, şi prin aceasta, fac ca Romānia să nu poată deveni "un stat de
drept"
Propunerea
MCC:
96. După articolul 135.5, se introduce un nou
articol, 135.6, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Regia Naţională de Exploatare a Resurselor
Naturale
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
135.6
(1) Regia
Naţională de Exploatare a Resurselor Naturale funcţionează
cu capital aflat īn proprietate publică şi īn administrarea statului
romān şi are ca obiect de activitate exploatarea şi punerea īn
valoare a tuturor resurselor naturale aflate īn proprietate publică
şi īn administrarea statului romān.
(2)
Organizarea, funcţionarea şi administrarea Regiei Naţionale de
Exploatare a Resurselor Naturale se stabilesc prin lege.
(3)
Profiturile realizate de Regia Naţională de Exploatare a Resurselor
Naturale se fac venituri la Fondul Naţional de Capital Distributiv.
(4)
Administratorul Regiei Naţionale de Exploatare a Resurselor Naturale este
numit de Preşedintele Romāniei.
(5)
Administratorul Regiei Naţionale de Exploatare a Resurselor Naturale
trebuie să aibă pregătire economică superioară,
īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin
18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn
īnvăţămāntul economic superior.
(6)
Funcţia de Administrator al Regiei Naţionale de Exploatare a
Resurselor Naturale este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu prea īmi este
clar care este raportul dintre articolele 135.6 şi 135.5 Regiile autonome
nu se pot ocupa şi de gestiunea unei resurse naţionale? Regia
naţională ar fi un fel de umbrelă peste astfel de regii
autonome? Aici se va implementa unitar
politica de prezervare la care m-am referit undeva mai sus (apărarea
drepturilor urmaşilor şi īnaintaşilor noştri)?
Sar peste
observaţiile obişnuite (pentru aliniatele 4-6).
Propunerea
MCC:
97. După articolul 135.6, se introduce un nou
articol, 135.7, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Răscumpărarea capitalului naţional
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
135.7
(1) Statul
romān este obligat să răscumpere īntregul capital naţional pe
care şi l-a īnsuşit prin Legea 15/1990 şi pe care l-a vāndut,
apoi, prin aşa-zisa privatizare.
(2)
Răscumpărarea se face la preţul cu care capitalul a fost vāndut,
corectat cu investiţiile făcute de cumpărători din surse
proprii şi cu profiturile īnsuşite de aceşti
cumpărători prin exploatarea capitalului cumpărat de la statul
romān.
(3.)
Răscumpărarea capitalului naţional se face cu bani din Fondul
Naţional de Capital Distributiv.
(4.) Capitalul
naţional răscumpărat va fi trecut, gratuit, īn patrimoniul
Fondului Naţional de Pensii Publice, pānă la completarea valorii
activului net al acestuia şi īn patrimoniul Fondului Naţional de
Capital Distributiv şi, ulterior, īn proprietatea privată a
cetăţenilor ţării.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īnţeleg
motivele care au dus la acest compromis. Se īncearcă să se facă
omletă, fără să se spargă ouă. După cum am
făcut cunoscut domnului Cojocaru , am altă abordare aici. Īn mare,
mi-am reiterat poziţia cunoscută, la art 135.5. Consider că nu
trebuie să ne lăsăm paralizaţi de frica faţă de
reacţia străinătăţii complice la jaf, sau a "juriştilor"
autohtoni, crescuţi īn cultul
primatului formalului asupra realului. Īn Constituţia noastră, nu au
ce căuta neadevăruri "strategice".
al 1. Statul romān nu trebuie să
răscumpere ce a vīndut ilegal unor escroci din alte ţări,
dacă salvgardăm cīteva adevăruri: 1. Statul nu era proprietarul
bunurilor vīndute 2. Legea 15/1990 nu este constituţională şi nu
a fost emisă de un regim care să reprezinte cu adevărat poporul
romān, ci de o grupare criminală care a deturnat revoluţia,
īmpiedicat judecarea crimelor comunismului şi jefuit genocidar
populaţia 3. Privatizările s-au făcut ca o crimă
organizată, fiind -toate-
prezumabil incorecte 4. Cei care s-au pretat la a profita de acest jaf,
cumpărīnd bunurile furate poporului romān la preţuri vădit
subevaluate sīnt complici - şi nu cumpărători de bună
credinţă. 5. Similar
conceptului de "datorie odioasă", făcută īmpotriva
intereselor unui popor, de o garnitură care a uzurpat puterea īn stat,
este vorba la noi de o "īnstrăinare odioasă" a capitalului
naţional.
al. 2. Doar īn
cazul īn care cumpărătorii au achitat un preţ just şi s-au
achitat de obligaţiile conexe asumate, se poate pune problema
dezdăunării lor. Aceasta trebuie făcută de cei care i-au
īnşelat, vīnzīndu-le marfă de contrabandă, rezultată
dintr-un furt bine cunoscut public. Doar atunci cīnd, din motive temeinice, nu
se poate recurge la această soluţie, statul romān va dezdăuna
cumpărătorul de bună credinţă dovedită, cu
valoarea plătită, după care, īn mod obligatoriu, se va īndrepta
īn regres spre cei care au profitat (autorii sau moştenitorii lor) de pe
urma tranzacţiei incorecte, "răscumpărate" din bani
publici. Dacă nici astfel nu se recuperează pierderile integral, cei
responsabili nu pot rămīne īn libertate.
Numai cu statele care vor respecta convenţiile internaţionale
de repatriere a datoriilor faţă de statul romān, scoase afară,
se poate pune problema răscumpărării.
al 3. Să
zicem. Dar asta īnseamnă , dacă nu se face recuperarea īn regres la
care m-am referit la aliniatul anterior, că populaţia īşi
cumpără propria avuţie , pe care nu a vīndut-o ea ci nişte
escroci - care au "păpat" banii, neajunşi la popor! Mai
este atunci vorba, după recuperare, de o proprietate publică sau de
una privată, īn devălmăşie, a īntregului popor romān
plătitor al "răscumpărării"? Sau poporul devine creanţier privilegiat
asupra statului hoţ, care nu va putea plăti nici unei terţe
părţi despăgubiri sau datorii, de orice factură, pīnă
nu se va achita cumva de datoria faţă de propria populaţie ? Dar
cum să se achite statul de datorie faţă de popor dacă el nu
are nimic īn proprietate? Nu cumva ar fi util ca să concedem că
există şi proprietate privată a statului (definind foarte precis
din ce poate fi compusă) ca să fie posibil ca din aceasta , să
despăgubească poporul, prin trecerea unor valori din proprietatea sa
privată īn proprietatea publică, īntotdeauna a poporului? Poate că ne ajută cineva să
limpezim aceste complicaţii, de exemplu, īnţelegīnd ce se
īntīmplă cīnd sīnt vīndute populaţiei titluri de stat. Ce se cumpără atunci, o
bucăţică din averea statului
. sau a poporului? Datoriile
externe (deseori frauduloase), sīnt făcute de agenţii statului , īn
cīrca poporului, nu-i aşa? Nu este acest proces , deseori, la fel de
nelegitim ca lanţul legea 15/privatizări/vīnzări pe nimic?
al. 4 Din cele de
mai sus, se poate vedea că, eu cel puţin, nu mai pot verifica
legitimitatea transferurilor propuse la acest aliniat. Poporul a avut un bun.
I-a fost vīndut de un stat hoţ, care nu răspunde material, pentru
că nu are nimic īn patrimoniu! Responsabilii individuali nu sīnt
forţaţi să plătească şi nici nu se mai poate
recupera toată pierderea de la ei. Poporul plăteşte atunci
propriul său bun, pentru ca să nu supere cumpărătorii
"de bună credinţă". După care, cum se
justifică trecerea īn FNPP sau FNCD ? Cum e legată proprietatea
publică imprescriptibilă a poporului cu fondul de pensii?
Trecīnd peste
toate aceste contorsiuni, care se datorează poate numai insuficientei mele
priceperi, şi dispar dacă se merge pe calea anulării
fără răscumpărare,
aş dori să aflu măcar cum se va face trecerea finală
a bunului răscumpărat, după ce a trecut prin cele două
fonduri, īn proprietatea privată a
cetăţenilor ţării?
Proprietatea ARTICOLUL 136
(1)
Proprietatea este publică sau privată.
(2)
Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege
şi aparţine statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale.
(3)
Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian,
apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi
ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea
organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile
proprietate publică sunt inalienabile. Īn condiţiile legii organice,
ele pot fi date īn administrare regiilor autonome ori instituţiilor
publice sau pot fi concesionate ori īnchiriate; de asemenea, ele pot fi date īn
folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
(5)
Proprietatea privată este inviolabilă, īn condiţiile legii
organice.
Propunerea
MCC:
98. Articolul 136 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(1)
Proprietatea este publică sau privată.
(2)
Proprietatea publică aparţine poporului şi este
administrată de stat sau de autorităţile publice locale.
(3)
Bogătiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile şi
pădurile din fondul funciar al poporului, spaţiul aerian, căile
de comunicaţie, de uz şi interes public, apele, izvoarele de energie
naturală, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei
economice şi ale platoului continental, baza materială a
instituţiilor publice, precum şi alte bunuri stabilite de legea
organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.
(4) Fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi activele financiare
şi reale trecute īn proprietatea statului romān prin aplicarea
prevederilor Legii nr. 15/1990.
(5) Bunurile
proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile şi
imprescriptibile. In condiţiile legii organice, ele pot fi date in
administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice.
(6)
Proprietatea privată aparţine cetăţenilor ţării
şi este inviolabilă, īn conditiile legii organice.
(7) Statul
romān este obligat să recupereze şi să treacă īn
proprietate public toate proprietăţile restituite şi retrocedate
prin īncălcarea legii şi a intereselor poporului romān.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Cred că
articolele adăugate după 135, trebuie să vină după
136, pentru că īnţelegerea lor depinde critic de definirea tipurilor
de proprietate - vezi mai sus dificultăţile pe care le-am īntīmpinat
īn lectură, şi din acest motiv.
al 1-2. Presupun
că proprietatea personală (sau asociativă - comună, īn
devălmăşie sau pe cote părţi) este privată, dar
este orice proprietate privată personală (sau a unei asociaţii)?
Sau poate avea şi statul proprietate privată, rezultată din
investirea unor bani bugetari?
Aş vrea să insist aici asupra scandalului pe care l-a produs īn SUA revelarea faptului
că statele americane folosesc, pe līngă contabilitatea bugetară-
care cuprinde numai balanţa impozite-cheltuieli, o a doua contabilitate
(CAFR- Comprehensive Annual Financial Report) īn care sīnt trecute şi
beneficiile realizate din proprietăţile achiziţionate (probabil
pe baza unor surplusuri bugetare, īn anumiţi ani)! Plec de la faptul (relevant)
că statele respective făceau īmprumuturi la bănci, pentru a
acoperi temporare "găuri bugetare", deşi aveau un surplus mult mai mare īn CAFR, ca
să īntreb (pe cineva care se pricepe) : īnseamnă asta că īn CAFR
este contabilizată o proprietate publică a poporului din statul
respectiv, diferită de cea privată - care intervine numai īn fluxul
impozite-cheltuieli? Sau nu există nici acolo proprietate privată de
stat?
Dar atunci, consiliile noastre comunale şi judeţene, care au fost
"īnzestrate" cu proprietăţi private, prin legi similare
Legii 15/90, a cui proprietate o gestionează (sau vīnd): a locuitorilor
din respectiva localitate, a tuturor romānilor sau a primăriei? Cui
aparţin de fapt terenurile pe care primăriile le vīnd la
acoliţii coţcarilor strecuraţi la ciolane? Cum au putut dispare
islazurile comunale? Studiaţi legile privind proprietatea publică
şi veţi vedea că nu se īnţelege esenţa, căci nu
poţi răspunde la īntrebarea "Ce īnsemnă de fapt trecerea
unui teren, din regim public īn regim privat?" Ca cetăţean -
proprietar virtual, mă simt īn drept ca treaba asta să-mi fie
lămurită.
al 3 Şi
atunci, ce ar putea face obiectul proprietăţii private a statului sau
a unei subunităţi administrative?
al 4.-MCC Din
păcate, o astfel de formulare , contravine denunţării legii 15,
ca nulă de drept. Se poate găsi o formă de a justifica
recuperarea acestor firmituri rămase de la marele ospăţ al
hienelor, fără a face o concesie de asemenea importanţă
principială. De exemplu: "Fac obiectul exclusiv al
proprietăţii publice şi activele financiare şi reale
trecute abuziv īn proprietatea statului romān, prin aplicarea prevederilor
Legii nr. 15/1990, nule de drept".
al 4 actual, 5.-
MCC Este foarte importantă eliminarea dreptului de "concesionare
şi īnchiriere" care a stat la baza a nenumărate potlogării.
Īn plus, nu văd nici un obstacol īn a preciza "Toate concesiunile
şi īnchirierile făcute sīnt anulate, īncepīnd din acest moment.
Transformarea concesiunilor īn vīnzări (ilicită - īn principiu) este
şi ea anulată. Se vor cerceta condiţiile īn care s-au făcut
aceste concesiuni şi se vor lua măsuri de pedepsire a
ilegalităţilor şi de despăgubire a poporului, măcar
pentru beneficiul nerealizat ". Cum se pot justifica concesionările
pe 50 de ani , pe nimic , a unor proprietăţi publice?
al 5, actual 6
-MCC Tot nu īnţeleg dacă există proprietate privată de
stat. Varianta MCC pare a respinge radical acest lucru, dacă e
limpezită astfel: "aparţine cetăţenilor
ţării, individual sau īn asocieri - altele decīt poporul romān".
Islazul comunal este proprietate privată, sau publică-locală?
al 7 Foarte important, deci merită detaliat.
Nu avem de ce admite retrocedările frauduloase, dacă respingem jaful
privatizării abuzive. Īn numele unui "restitutio in integrum"
selectiv (deseori īn favoarea unor persoane din străinătate") au
fost făcute nenumărate "retrocedări" sau
"despăgubiri" ilicite, care trebuie anulate.
"Recuperatorii" care au intermediat aceste "inginerii",
preluīnd prin cesionare speţele pe care proprietarii nu le-au putut cīştiga
- pentru că judecătorii făceau parte din schemă, sau
cumpărīnd de la pionii intermediari bunurile "reconstituite"-
trebuie să fie condamnaţi exemplar. La fel şi cei care au īmpins
retrocedările sub pragul anului 1946, anulīnd abuziv reformele agrare
legale si legitime, care īmproprietăriseră cetăţeni
romāni.
Notă : peste tot, mai sus ar trebui scris "Legea 15", īn loc
de Legea 15/90.
Sistemul
financiar ARTICOLUL 137
(1) Formarea,
administrarea, īntrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale
statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.
(2) Moneda
naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. Īn
condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege
organică se poate recunoaşte circulaţia şi īnlocuirea
monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.
Propunerea
MCC:
99. Articolul 137 se modifică şi se
completează, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Banca Naţională a Romāniei
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Banca
Naţională a Romāniei este banca centrală a Romāniei, avānd
personalitate juridică.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Banca
Naţională a Romāniei este o instituţie publică
autonomă.
După
alineatul (2) se introduc şaptesprezece noi alineate, (3),(4), (5), (6),
(7), (8), (9), (10), (11), (12), (13), (14), (15), (16), (17), (18) şi
(19), cu următorul cuprins:
(3)
Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a Romāniei este asigurarea
şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
(4)
Principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a Romāniei sunt:
a) emiterea
bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul
Romāniei;
b)
supravegherea activităţii băncilor şi celorlalte
instituţii de credit, promovarea şi monitorizarea bunei
funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea
stabilităţii financiare;
c)
supravegherea pieţii valutare, calcularea şi publicarea cursurilor
medii de schimb valutar, pentru evidenţa statistică;
(5) Īn
teritoriul naţional al Romāniei nimeni nu poate crea bani, īn afară
de Banca Naţională a Romāniei.
(6) Cantitatea
de numerar īn circulaţie nu poate creşte mai repede decāt Produsul
Intern Brut.
(7) Moneda
naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.
(8) Banca
Naţională a Romāniei este obligată să folosească toate
cantităţile de numerar rezultate din emisiunile monetare pentru
cumpărarea de aur, cu prioritate din producţia internă, īn
vederea sporirii tezaurului ţării.
(9) Pe
teritoriul Romāniei, persoanele fizice şi juridice romāne nu pot efectua
operaţiuni de īncasări şi plăţi, sau de creditare,
decāt īn moneda naţională, leul.
(10) Īn
Romānia, băncile şi instituţiile de credit nu pot acorda
īmprumuturi decāt pentru investiţii productive, pentru crearea de capacităţi
de producţie noi, sau pentru dezvoltatea şi modernizarea
capacităţilor de producţie existente.
(11) Prin
excepţie de la prevederile alineatului (10), casele de ajutor reciproc pot
acorda orice fel de credite membrilor lor, potrivit legii şi statutelor
lor.
(12)
Cetăţenii Romāniei pot cumpăra valută, īn orice cantitate,
pe care o folosesc pentru efectuarea de plăţi către persone
fizice şi juridice străine.
(13)
Īnlocuirea monedei naţionale cu o altă monedă se aprobă de
poporul romān, prin referendum.
(14) Banca
Naţională a Romāniei este condusă de un guvernator ales de
popor, prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat.
(15)
Funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a Romāniei este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată,
cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul
superior.
(16)
Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei trebuie să aibă
pregătire economică superioară, īnaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi
financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior şi
să nu fi fost membru al Parlamentului sau al Guvernului.
(17)
Prevederile articolelor 81,82, 83, 84 alin. (1), 95, 96, 97, se aplică, īn
mod corespunzător, şi Guvernatorului Băncii Naţionale a
Romāniei.
(18)
Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei este demis din funcţie,
prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost
ales, la cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei
Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 de cetăţeni cu
drept de vot.
(19)
Organizarea şi funcţionarea Băncii Naţionale a Romāniei se
stabilesc prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Cred că nu
ar trebui pierdută, din formularea actuală de la aliniatul 1, ideea
că " Formarea, administrarea, īntrebuinţarea şi controlul
resurselor financiare ale statului" trebuie tratate unitar, pe baza
mandatului constituţional de principiu-expus īnainte de a se proceda la detalierea
propusă de MCC mai jos.
Ceea ce
presupune, īnainte de a spune cum se va proceda, să se spună de ce. Am
citit şi eu suficiente eseuri despre ce sīnt banii, ca să ştiu
că o anume ambiguitate noţională, probabil inevitabilă, ar
merita tranşată, prin definiţii constituţionale. După
ce se precizează ce fel de bun sīnt banii - pentru poporul romān,
prevederile subsecvente pot fi urmărite raţional. De exemplu, ar fi cazul, avīnd īn vedere viziunea
economică expusă la articolele anterioare, să aflăm
dacă banii creaţi de Banca Naţională sīnt o proprietate, a statului romān, sau a poporului romān
(statul fiind numai administrator - folosind Banca Naţională - ca
instrument). Este esenţial să īnţelegem cui acordăm
"seigneurie"- dreptul de a plăti (la lansarea īn circuit) cu
bani noi, creaţi din nimic (ţinīnd cont şi de decuplarea monezii
de echivalentul īn aur, care ne-a aruncat īn era speculaţiilor).
Trec acum la
propunerea MCC.
al.1-2 Are
această personalitate juridică/ instituţie publică,
patrimoniu privat? Care este raportul ei cu banii pe care īi produce,
administrează şi retrage?
al.3. Obiectivul
fundamental ar putea fi un etaj mai sus, īn zona misiunilor sociale,
"asigurarea şi menţinerea stabilităţii
preţurilor" fiind doar un instrument, poate nu singurul. Īn unele situaţii, poţi ucide
populaţia
pentru asigurarea stabilităţii preţurilor.
al.4a Emit bani şi
falsificatorii
. A permite crearea de bani este un privilegiu extrem, care se poate acorda doar sub garanţia
că e folosit īn interesul poporului romān. Aş dori deci să fie
stipulat dreptul de control public operaţional (īncepīnd cu
transparenţa totală) asupra procesului de creare a banilor. Şi,
pentru ca să nu păţim un Federal Rezerve - să se precizeze
explicit că emiterea de monedă (unde Banca Naţională
conform al.5- are exclusivitate), nu poate fi delegată de BN unor
entităţi private şi nu poate ocaziona cīştiguri private.
al. 4b
Supraveghere da, asistenţă da, garantare - nu, ceea ce trebuie
precizat. Garanţia de stat oferită băncilor private, permite
jefuirea populaţiilor din toată lumea. Oamenii depun banii,
aceştia sīnt imediat folosiţi
īn speculă bancară (cu limitarea insuficientă, numită
"fractional reserve"), bancherii făcīnd beneficii uriaşe -
la cīştig. Īn schimb, la pierdere (care nu ar trebui să poată fi
justificată, din moment ce mulţi bani nu sīnt depuşi explicit
- pentru speculaţii) se invocă interesul social - şi statul
jefuieşte toată populaţia pentru a acoperi găurile. Acest
abuz trebuie stăvilit şi constituţional. Băncile
(străine!?) să nu se poată īnstăpīni peste populaţia
sclavă a Romāniei - spus negru pe
alb. Băncile naţionale publice (de stat) vor fi īn schimb garantate.
al. c Nu ajunge
monitorizarea şi evidenţa! Poporul trebuie apărat de jefuire
prin atacuri speculative sau prin fixarea unor cursuri de schimb injuste,
spoliatoare, care permit cumpărarea pe nimic a bunurilor, produselor
şi proprietăţilor noastre. Un prim pas concret, pe care eu
l-aş stipula constituţional ar
fi denunţarea criminalităţii inflaţiei explozive care ne-a
sărăcit īn timpul tranziţiei. Ar trebui cercetaţi
vinovaţii şi pedepsiţi - ca să se creeze un precedent, īn
direcţia "responsabilităţii financiare". Dacă
măsurile protectoare implică renunţarea la sacrosanta
"liberalizare", ele trebuie legitimate constituţional.
al 5. Nu cunosc
cum se va proceda īn momentul īn care am trece la Euro. Fiecare ţară
īşi va mai crea liber monedă (euro) sau seigneuria se mută īn
altă parte? Pe ce temei ? Poate lămureşte un expert,
consecinţele pentru acest punct?
al. 6 Am mai
notat rezervele mele pentru PIB ca indicator al capitalului total real. Ca
măsură a fluxurilor comerciale (de bani) el pare mai adecvat
(dacă nu am avea o asemenea economie subterană). Aş dori
precizări despre cine, cum şi de ce calculează PIB-ul. Ca
să se īnţeleagă ce mă frămīntă, revin asupra
remarcilor mele anti-consumiste. Să zicem că luăm toţi
obiceiul să ne schimbăm apartamentele o dată pe an (dacă nu
ne ajută un bombardament să relansăm construcţiile, că
doar totul e să creştem, şi de la zero e cel mai uşor
),
să ne schimbăm hainele lunar, să ne schimbăm maşina
şi mai des, să ne tundem pe
bani unii pe alţii, să ne taxăm cīnd stăm de vorbă -
pentru ideile livrate, să ne punem inele peste tot, să ne uităm
continuu la clipuri noi, să ne taxăm soţii pentru serviciile
casnice, să cumpărăm şi aer - nu numai apă, să ne
educăm continuu - pe bani, să purtăm umbrela o singură zi -
ca paharele de unică folosinţă, etc. etc. PIB-ul
explodează. Banii curg frenetic, ca nişte bile de biliard isterizate.
E bine atunci să mărim automat, proporţional cu delirul, masa monetară, devalorizīnd banii care
cumpără mai mult fleacuri, după ce am risipit energii (şi
distrus resurse) pentru a mercantiliza colaborările umane şi produce
incontinent lucruri inutile sau dăunătoare? Poate că a ţine
inflaţia sub o cotă ar fi mai firesc.
al 7. Care ar
trebui, sau nu, să aibă o garanţie, de exemplu īn aur (leul
greu)?
al. 8 Pe
līngă cumpărare, BN nu poate/trebuie să extragă aur (īn ce
cote, īn ce condiţii?) din rezervele naturale ale Romāniei? Nu este
singura instituţie care poate face asta - aurul, ca şi banii, fiind
proprietatea publică a poporului?
Sau tocmai asta se īnţelege īn textul MCCC prin
cumpărare?Poate constituţia pune punct escrocheriilor gen Roşia
Montană?
al 9. Just, īn
afară de raportul dintre două persoane fizice. Ar fi poate bine de
spus scurt şi de ce. Ca să afle poporul că există
colonialism monetar.
al 10-11 Este
clară aici intenţia. Poate că se poate contracara mai dur
cămătăria, de şanţ sau bancară, declarīnd-o
activitate antisocială. Pe de altă parte, pentru ca omul īn
restrişte să aibă instrumente de salvare, ar trebui făcut
mai mult pentru sprijinirea caselor de ajutor reciproc (şi a CEC-ului
naţional, vezi articolul de mai jos). Stipulīnd de exemplu obligaţia
Băncii Naţionale de a le sprijini, cu prioritate. Sau cerīnd reconstrucţia
unui sistem bancar de stat.
Nu văd de ce Banca Naţională nu ar sprijini băncile cu
capital romānesc cu prioritate, faţă de celelalte. Cīt vom mai
suporta propaganda care pretinde că o bancă străină este
benefică? Plecīnd din Romānia cu mai mult decīt a adus, sau punīnd mīna pe
active reale, după ce se joacă cu hīrtii şi valori fictive -
deci fiind un cămătar parazitar al naţiunii
al. 12 Cumperi
valută şi cu marfă, pe export. Oare e bine să nu existe
nici o restricţie, nici măcar o recomandare constituţională
de principiu, privind atitudinea patriotică, la acest capitol? După ce ţările OPEC s-au
umplut cu petrodolari tipăriţi liber, golindu-şi subsolul, noi
vom continua nelimitat să ne vindem resursele pe bileţele de hīrtie,
care īntr-o bună zi vor fi declarate nule? Exact ca africanii care primeau
oglinjoare şi baticuri pe fildeş, pietre scumpe şi aur, īn zorii
. pieţei libere? Fără a
pretinde că aş şti care ar fi mijlocul (constituţional) de
apărare, semnalez că am avea nevoie de unul. Fie el şi
educaţional. Sau monopolizarea comerţului cu valută de
către stat ar fi o soluţie?
al 13. Just. Cu
menţiunea: după ce se poate dovedi că populaţia a fost bine
informată privind toate consecinţele, de către comisii de
experţi, care le-au studiat şi īşi asumă răspunderea
concluziilor.
al 14-18 Aceleaşi observaţii ca la
aliniatele similare din articolele anterioare.
al 19 Cu
condiţia să respecte spiritul prevederilor constituţionale
şi ca autorii lor să-şi asume răspunderea pentru efecte.
Īntrebare
finală: Dacă sīnt permise operaţiile bancare (conturile) īn
valută, sīnt cumva īncurajate conturile īn lei? Dacă sīnt permise
băncile cu capital străin, sīnt cumva īncurajate cele cu capital
romānesc?
Propunerea
MCC:
100. După articolul 137, se introduce un
articol nou, 137.1, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Rezervele internaţionale ale Romāniei
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
137.1
(1) Rezervele
internaţionale ale Romāniei sunt alcătuite din:
a) aur
deţinut īn tezaur īn ţară;
b) active
externe, sub formă de bancnote şi monede emise de alte state, sau de
Uniunea Europeană, deţinute īn conturi de depozite la Casa de
Economii şi Consemnaţiuni a Romāniei.
(2) Rezervele
internaţionale ale Romāniei se creează prin cumpărarea de aur
şi active externe cu sumele băneşti provenite din:
a) emisiunile
monetare efectuate de Banca Naţională a Romāniei;
b) excedentele
bugetului public naţional.
(3) Este
interzisă contractarea de īmprumuturi pentru sporirea sau completarea
rezervelor internaţionale ale Romāniei.
(4) Este
interzisă acordarea de īmprumuturi din rezervele internaţionale ale
Romāniei.
(5) Rezervele
internaţionale ale Romāniei sunt folosite numai pentru efectuarea de
plăţi externe īn situaţii excepţionale, cānd ţara se
află īn stare de mobilizare, de război, de urgenţă sau de
asediu.
(6) Rezervele
internaţionale ale Romāniei se află īn proprietatea publică a
poporului romān şi sunt administrate de către statul romān, prin
Ministerul Finanţelor Publice.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Sīnt pe un
teritoriu puţin cunoscut mie. Aşa că fac numai remarci generale.
al. 1 Aş
adăuga c) Active externe datorate statului romān, pe care Banca
Naţională este obligată
să facă toate demersurile pentru a le recupera (tezaurul
jefuit de URSS, creanţa Germaniei - semnalată de domnul Radu Golban,
datoria Iraq-ului - la care nu poporul romān a renunţat, etc.)
al. 2 Aş
adăuga c) Extracţia de aur (şi alte minerale - valori), din
rezervele naţionale.
Cīt priveşte
punctul b-reamintesc că s-au exprimat dubii, īn dosarul CAFR. Poate
că, īn mod corect , surplusul bugetar al unui an trebuie retrocedat celor
taxaţi (eventual prin scăderea sumelor respective din sarcinile
anilor viitori)- pentru a nu apare "banii statului". Sau , īn
viziunea unitară MCC, orice excedent bugetar aparţine poporului, īn
comun?
al. 3 Am militat
pentru această prevedere, pe care aş dori-o extinsă la ORICE
īmprumuturi făcute īn numele poporului romān. Chiar nu putem măcar
īncerca să punem capăt hoţomăniei celei mai mari, care ne pauperizează īn
avalanşă şi produce putrezirea democraţiei? Cum să justifici obligaţia unei
generaţii de a plăti datoriile făcute īn numele alteia, care nu a fost consultată, şi care
- de regulă, nu a profitat de sumele respective - ajunse la complicii
celor care au intermediat marea jăcmăneală? Propun forma tare:
"Este interzisă contractarea de īmprumuturi īn numele poporului
romān, dacă nu există garanţii (referendum) că
populaţia beneficiară solicită īmprumutul şi că se
angajează că īl va plăti ea, nu urmaşii ei". Şi
justificarea tare: numai cine face un īmprumut, poate fi obligat să-l
returneze. Cu consecinţa crucială: avem absolută nevoie de o
instituţie fiabilă a reprezentării.
al. 4 Just
şi asta. Dacă respingem cămătăria, să ne
abţinem de la practicarea ei.
al. 5 Just. Am
totuşi īntrebări. Am putea considera ca excepţională
situaţia actuală, cīnd avem nevoie de bani pentru a relansa economia,
a forma fondul de proprietate distributivă, sau pentru a
răscumpăra unele active "privatizate"
ale profitorilor locali sau străini? Să scoatem, de exemplu, noi, nu
alţii, nişte aur din pămīnt , pentru a īncerca să
stopăm dispariţia noastră ca naţiune independentă?
Sau, īn condiţiile actuale de putreziciune, asta ar ocaziona şi
jefuirea rezervelor noastre?
Mă mai
īntreb, īn context, dacă e normal să crape romānii de foame, pentru
ca rezervele să fie crescute - nu pentru a se putea cumpăra ceva la
nevoie
. ci ca garanţie că facem faţă atacurilor bursiere
speculative asupra monezii
. Nu cumva am putea folosi mult mai trofic aceşti
bani, lichidīnd altfel respectivele riscuri,
de exemplu, găsind căi de a limita expunerea Romāniei la
speculaţii valutare? Poate - constituind rezervele numai din aur? Sau
folosind rezerva valutară mai activ, cu performanţe obligatorii? E
desigur - o īntrebare pentru experţi.
al. 6 Aici e
cuiul/viciul care transformă toată teoria īn farsă:
slăbiciunea "reprezentării". Primarul vinde pe nimic
bunurile comune ale sătenilor. Miniştrii şi oamenii lor ne vīnd
pe nimic īntreprinderile, petrolul sau aurul. Baiul cel mai mare nu e
"legea"15/90 ( pe care desigur, are tot rostul să o anulăm
cu folos)! Căci, "reprezentanţii", ar fi vīndut totul pe
nimic şi īn numele poporului , nu neapărat al statului. Şi un
patron privat poate fi pus pe butuci de un "reprezentant"
(administrator) - şi īmpotriva acestui risc au apărut tot felul de
medicamente juridice. Numai despre reprezentarea falsă a poporului
juriştii tac chitic. Poporul -
proprietar nu are de fapt atributele teoretice ale proprietăţii. Nu
el decide acum ce se face cu banii săi,
cum şi cīnd se fac īmprumuturi etc. Alţii hotărăsc,
īn numele poporului, dar īn interesul lor şi al vulturilor bancari
internaţionali - cu care īmpart prada.
Principalul lucru pe care īl aştept de la o Constituţie pentru popor,
este ca acest fenomen să fie măcar combătut energic, dacă
nu poate fi stăvilit. De exemplu , impunīnd, fără excepţie,
ca NICI O REPREZENTARE A POPORULUI SĂ NU FIE BAZATĂ DOAR PE ĪNCREDERE
(CEC ĪN ALB) CI PE CONTRACT DE
REPREZENTARE, cu precizarea limitelor mandatului şi mai ales a
răspunderii "reprezentanţilor" pentru daunele produse de
ei celor "reprezentaţi".
De ce să ţintim numai acaparatorii avuţiei naţionale
şi nu şi pe cei care le-au făcut-o cadou, cu care au
īmpărţit prada?
Să
īncadrăm drastic reprezentarea, la toate nivelele! Rămīn convins
că aceasta este problema fundamentală a societăţii.
Propunerea
MCC:
101. După articolul 137.1, se introduce un
nou articol, 137.2, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
137.2
(1) Comisia
Naţionala a Valorilor Mobiliare este autoritate administrativă a
statului romān, cu personalitate juridică, al cărui obiect de
activitate constă īn administrarea legislaţiei naţionale
referitoare la piata de capital financiar, precum şi la institutiile
specifice acesteia.
(2) Comisia
Naţionala a Valorilor Mobiliare are drept obiective fundamentale:
a) stabilirea
şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţei de
capital;
b) promovarea
īncrederii īn piaţa de capital şi īn investiţiile īn instrumente
financiare;
c) asigurarea
protecţiei operatorilor şi investitorilor īmpotriva practicilor
neloiale, abuzive şi frauduloase;
d) promovarea
funcţionarii corecte şi transparente a pieţei de capital;
e) prevenirea
manipularii pieţei şi a fraudei şi asigurarea integritatii
pieţelor reglementate.
(3) Īn
piaţa de capital financiar din Romānia nu pot fi tranzacţionate decāt
valori mobiliare şi instrumente financiare emise contra aporturi īn
numerar sau īn natură, cu valoare stabilită prin expertiză
autorizată. Este interzisă tranzacţionarea de instrumente
financiare derivate.
(4) Valorile
mobiliare şi instrumentele financiare pot fi tranzacţionate numai pe
pieţe reglementate şi numai prin procedura licitaţiei, cu plata
īn numerar, īn momentul efectuării tranzacţiilor.
(5) Folosirea
de informaţii confidenţiale, ca şi orice altă formă de
manipulare a preţurilor pe piaţa de capital financiar, īn vederea
obţinerii de avantaje, de orice fel, se pedepseşte cu īnchisoarea pe
viaţă şi cu confiscarea īntregii averi a faptuitorilor.
(6) Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare este compusa din 5 membri, dintre care un
preşedinte, un vicepreşedinte si 3 comisari.
(7) Membrii
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sunt numiţi, pe
funcţii, de către Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei.
(8) Membrii
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare trebuie să aibă
pregătire economică superioară, īnaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn sectorul
financiar-bancar sau īn īnvăţămāntul economic superior.
(9)
Funcţia de membru al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(10)
Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare se stabilesc prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Pot face doar
cīteva remarci generale, pentru că sīnt pe un teritoriu acoperit,
premeditat, cu multă ceaţă. Nici in formularea MCC nu e perfect
clar ce se īnţelege prin "piaţa de capital" (numai
activităţi de tip bursă, sau şi alte forme de comerţ
cu active?).
Mă tem că măsurile prevăzute aici, cīnd foarte drastice, cīnd ineficace, nu vor fi acceptate, putīnd sugruma
piaţa de capital, īn numele regularizării.
Punctul meu de
vedere este mai simplu: decīt să ne batem cu speculaţia legală,
mai bine o scoatem īn afara legii. Nu cred că beneficiile aduse
societăţii de piaţa (speculativă) de capital sīnt mai mari
decīt daunele pe care le produce.
Şi aştept să fiu
convins de cineva de contrariu, riguros,
pe baza unor valori umane bine precizate, a datelor reale privind
fenomenele constatate şi a unor calcule/raţionamente pe care să
le pot urmări, ca matematician. Deocamdată, deşi am pierdut ceva
timp īncercīnd să rezolv această problemă , nu am găsit
temeiuri pentru a īncuraja alunecarea suplimentară spre speculaţie,
deja prezentă īn omul parşiv,
pe care o produce piaţa de capital. Şi aşa am mari
īndoieli că gheşeftul comercial nemeritat se īncadrează īn
spiritul echităţii postulat de Constituţie, sau că are
efectele benefice trīmbiţate, deci că are vreo altă legitimitate
decīt că
nu poate fi contenit, ţinīnd de condiţia umană
ne-emancipată. Pot īnţelege gustul unora pentru jocurile de noroc
(economia de cazino), admit că bursa creează facilităţi de
finanţare, dar consider că asta nu cīntăreşte cīt efectul
pervers pe care īl aduce apariţia ei īntr-o societate (avīnd sīmburele
infecţiei - īn delictul de iniţiat). Nimic nu mai merge corect, după
ce toată lumea devine interesată de falsificare: cīştigi
proporţional cu numărul celor păcăliţi . Şi nici
o echitate nu mai e posibilă - cīnd apropierea de putere
scade indicele
de risc. E suficient să deduci ce efecte vor avea măsurile pe care le
vei lua īn curīnd, ca participant la guvernare, şi-ţi īmbogăţeşti
uşor şi fără urme complicii , spunīndu-le cum să joace
pe bursă. E drept că poţi indica amicilor direcţia
cīştigătoare a unor investiţii şi fără bursă, dar aceasta amplifică puternic
eficacitatea schemei de transformare a puterii īn bani şi a banilor īn
putere. E iarăşi drept că tocmai urmărirea analitică a
jocului bursier ar putea da indicii privind "insider trading" - dar
deocamdată asta nu se īntīmplă.
După această mărturisire de credinţă (că aş
dori să se interzică , prin Constituţie, orice activitate
speculativă - inclusiv bursa - să se denunţe ca antisociale
cīştigurile nemeritate, etc.) voi īncerca mă mărginesc la
observaţii īn cadrul aparent mai concesiv, propus de MCC, pentru CNVM.
al. 1 Necazul aici e cel semnalat anterior:
reprezentantul poate trăda, cu cīştig. Şi ca atare, de
regulă - o face.
al 2. Formularea
e amăgitoare.
Īncepe (prin
aliniatele a-b) pe un ton iritant pentru unul ca mine (promovarea īncrederii?),
dīnd impresia că dezvoltarea pieţei de capital ar fi un obiectiv fixat statului, spre bucuria speculatorilor .
Entuziasmul lor
va scade la aliniatele b, c , d - unde se enunţă obiective foarte
īndepărtate de mobilurile lor .
Dar duşul
rece īncepe la al.3-5, cīnd īncep să apară instrumentele concrete de
contenire a indicelui de speculativitate frauduloasă. Interzicerea
derivatelor? Evaluarea prin
expertiză? Plată pe loc? Dar unde ne aflăm, īntr-o
"piaţă" de genul celei unde mergem după cartofi? Exact
libertăţile restrīnse aici sīnt incitativul real pentru frenezia
bursieră
Īn fine ultimii
amatori vor īngheţa de teroare cīnd vor citi aliniatul 5: īnchisoare pe
viaţă şi confiscarea integrală a averii pentru
şarlataniile bursiere?
Cred că se
ajunge tot la soluţia mea - "cazinourile de capital" nu vor fi
interzise
dar se vor goli.
Plus
obişnuitele remarci la aliniatele 6-10
De data asta chiar nu īmi imaginez
cine ar avea cei 18 ani de experienţă pertinentă. Un
susţinător al speculei cu capital, sau un adversar al ei?
Propunerea
MCC:
102. După articolul 137.2, se introduce un
nou articol, 137.3, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Comisia Naţională de Supraveghere a
Asigurărilor
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
137.3
(1) Comisia
Naţionala de Supraveghere a Asigurărilor este autoritate
administrativă a statului romān, cu personalitate juridică, al
cărui obiect de activitate constă īn administrarea legislaţiei
naţionale referitoare la asigurări şi reasigurări, precum
şi la institutiile specifice acestora.
(2) Obiectivul
fundamental al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor
constă īn apărarea drepturilor asiguraţilor şi promovarea
stabilităţii activităţii de asigurare īn Romānia.
(3) Comisia
Nationala de Supraveghere a Asigurărilor este compusa din 5 membri, dintre
care un presedinte, un vicepresedinte si 3 comisari.
(4) Membrii
Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiţi,
pe funcţii, de către Guvernatorul Băncii Naţionale a
Romāniei.
(5) Membrii
Comisiei Naţionale de Supravegherea a Asigurărilor trebuie să
aibă pregătire economică superioară, īnaltă
competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn
sectorul asigurărilor, īn sectorul financiar-bancar sau īn
īnvăţămāntul economic superior.
(6)
Funcţia de membru al Comisiei Naţionale de Supraveghere a
Asigurărilor este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(7)
Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Supraveghere a
Asigurărilor se stabilesc prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al 1-2 Este bine
ca şi lumea asigurărilor să fie aşezată pe temelii
constituţionale, pentru a se putea verifica dacă īşi
respectă menirea de instrument al solidarismului. S-ar putea rafina
misiunea socială: de ce, şi cu ce condiţii susţine statul
această activitate? Sigur- nu
pentru ca anumite firme să facă mari profituri, dīnd faliment
dacă asigurările trebuie chiar plătite
.
Iar pe līngă
drepturile asiguraţilor, să se facă aici vorbire şi despre
drepturile cetăţenilor de a se asigura cu cine vor, şi numai
dacă vor. Adică să se impună existenţa
concurenţei şi lipsa obligativităţii.
Plus
obişnuitele remarci la aliniatele 3-7
Adaug nevoia de a se lămuri şi raportul cu sistemele naţionale
de asigurare de sănătate şi şomaj 135.4 si 135.3. Ar trebui
evitat fenomenul tipic "tranziţiei": tot ce nu e privat e
distrus, pentru că nimeni nu se opune.
Propunerea
MCC:
103. După articolul 137.3, se introduce un
nou articol, 137.4, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Comisia Naţională de Supraveghere a Sistemului de
Pensii Private
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul
137.4
(1) Comisia
Naţionala de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este autoritate
administrativă a statului romān, cu personalitate juridică, al
cărui obiect de activitate constă īn administrarea legislaţiei
naţionale referitoare la sistemul de pensii private, precum şi la
institutiile specifice acestuia.
(2) Obiectivul
fundamental al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului de Pensii
Private constă īn apărarea drepturilor şi intereselor
participanţilor la sistemul de pensii private şi ale beneficiarilor
acestuia, prin asigurarea unei funcţionări eficiente a sistemului de
pensii private.
(3)
Participarea la fondurile de pensii private este facultativă. Nici o lege
şi nici un alt act normative nu poate să oblige cetăţenii
Romāniei să devină participanţi la fonduri de pensii private.
(4) Comisia
Nationala de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este compusa din 5
membri, dintre care un presedinte, un vicepresedinte si 3 comisari.
(5) Membrii
Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private sunt
numiţi, pe funcţii, de către Guvernatorul Băncii
Naţionale a Romāniei.
(6) Membrii
Comisiei Naţionale de Supravegherea a Sistemului de Pensii Private trebuie
să aibă pregătire economică superioară, īnaltă
competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn
sectorul pensiilor, asigurărilor, īn sectorul financiar-bancar sau īn
īnvăţămāntul economic superior.
(7)
Funcţia de membru al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului
de Pensii Private este incompatibilă cu orice altă funcţie
publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
īnvăţămāntul superior.
(8)
Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private se stabilesc prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Trebuie
lămurit raportul cu sistemul naţional de pensii- 135.2
Nu cumva, pensiile private, susţinute de interese private , prin
metode de marketing manipulator, pot
şubrezi funcţionarea sistemului public (determinīnd sustragerea de la
plata pensiilor publice, īn speranţa că banii salvaţi astfel pot
fi investiţi mai rentabil)? Sau invers: nu cumva un sistem public rău
gestionat, va păgubi grav contributorii, siliţi să participe la
schema naţională, şi apoi lăsaţi īn mizerie, la
bătrīneţe)? Să nu uităm că apariţia microbuzelor
a ucis trenul şi a centralelor de apartament a ucis īncălzirea
centrală
Ne mai putem
īntreba dacă gestionarii fondurilor de pensii private, mai au plajă
suficientă de manevră, avīnd īn vedere regulile propuse pentru
pieţele de capital?
Plus
obişnuitele remarci la aliniatele 4-8
Iar
aliniatul 3, aşa cum am spus deja
la 137.3, poate fi aplicat şi īn cazul asigurărilor private.
Propunerea
MCC:
104. După articolul 137.4, se introduce un nou
articol, 137.5, astfel:
Denumirea
articolului va fi: Casa de Economii şi Consemnaţiuni
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 137.5
(1) Casa de
Economii şi Consemnaţiuni, prescurtat CEC, este instituţie de
credit, cu personalitate juridică, al cărui capital se află īn
proprietatea publică a poporului romān şi īn administrarea statului
romān.
(2) Casa de
Economii şi Consemnaţiuni are ca obiectiv fundamental dezvoltarea
spiritului de economisire şi de buna gospodćrire a banului, precum şi
pćstrarea īn siguranţă a disponibilităţilor
băneşti ale cetăţenilor ţării şi investirea
acestora pentru creşterea capacităţilor de producţie ale
ţării.
(3)
Disponibilităţile băneşti ale Casei de Economii şi
Consemnaţiuni sunt folosite, exclusiv, pentru acordarea de credite pentru
investiţii īntreprinderilor mici şi mijlocii.
(4) Casa de
Economii şi Consemnaţiuni este condusă de un Consiliu de
administraţie compus din 5 membri, dintre care un presedinte, un
vicepresedinte si 3 comisari.
(5) Membrii Consiliului
de administraţie sunt numiţi, pe funcţii, de către
Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei.
(6) Membrii
Consiliului de administraţie trebuie să aibă pregătire
economică superioară, īnaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn sectorul
financiar-bancar sau īn īnvăţămāntul economic superior.
(7)
Funcţia de membru al Cosiliului de administraţie al Case de Economii
şi Consemnaţiuni este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din īnvăţămāntul superior.
(8)
Organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi
Consemnaţiuni se stabilesc prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Excelent. CEC-ul
ar putea să fie sīmburele refacerii capitalului bancar public, administrat
de stat. Dar cum facem să nu se
poată repeta modul īn care au fost devalizate băncile de stat īn
tranziţie - fără jenă, fără limite,
fără milă, fără riscuri.
Trebuie
prevăzute măsuri eficace de control public, de eficientizare,
penalizare, prioritizare a CEC-ului faţă de orice bancă - ca
instrument financiar principal al poporului romān .
Căci ne aflăm īntr-o mocirlă infestată de descurcare, īn
care dau tīrcoale specialiştii care au pus băncile statului pe
butuci, prin metodele cunoscute: creditări fără acoperire
şi cu dobīnzi sub inflaţie, etc.
O clasică
manifestare a sindromului falsei reprezentări poate duce CEC-ul spre
dezastru. A investi īn īntreprinderile mici şi mijlocii, nu e
neapărat securitar, iar īn climatul romānesc e previzibil riscant.
Superficialitatea īn acest punct - ar ucide.
Dacă vrem un succes, trebuie să tratăm CEC-ul ca un obiectiv
strategic, de securitate naţională.
Bugetul public
naţional ARTICOLUL 138
(1) Bugetul
public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor
şi ale judeţelor.
(2) Guvernul
elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al
asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării
Parlamentului.
(3) Dacă
legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de
stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile īnainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică īn continuare bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pānă la
adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele
locale se elaborează, se aprobă şi se execută īn
condiţiile legii.
(5) Nici o
cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
stabilirea sursei de finanţare
.
Propunerea
MCC:
105. Articolul
138 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Bugetul
public naţional cuprinde bugetul de stat şi bugetele locale ale
comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Guvernul
elaborează anual proiectul bugetului de stat, pe care īl supune
aprobării Parlamentului.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Guvernul
este obligat să prezinte spre aprobarea Parlamentului numai bugete de stat
echilibrate sau cu excedente.
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4) Este interzisă
contractarea de īmprumuturi pentru finanţarea cheltuielilor bugetului de
stat sau a bugetelor locale.
Alineatul (5)
va avea următorul cuprins:
(5) Īn caz de
mobilizare sau de război ori la instituirea stării de asediu sau de
urganţă, Guvernul poate contracta īmprumuturi pentru acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat, cu aprobarea Parlamentului, īn condiţiile
legii.
După
alineatul (5) se introduc trei noi alineate, (6), (7) şi (8), cu
următorul cuprins:
(6) Dacă
legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile
īnainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică bugetul de stat
al anului precedent, pānă la adoptarea noului buget.
(7) Bugetele
locale se elaborează şi se execută īn conditiile legii.
(8) Nici o
cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
stabilirea sursei de finanţare.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Īnţeleg
că nu Constituţia este enciclopedia lămuririi noţiunilor pe
care le foloseşte, dar ea trebuie să determine univoc măcar
sensul expresiilor de bază. Măcar īn mare, ce īnseamnă
"buget", ce şi cum intră īn el, cui aparţin banii
respectivi- statului sau poporului? Este important, atīt īn cazul surplusului
bugetar- eventual capitalizat īn valori, cīt şi īn cazul datoriei bugetare.
al.1 Īncă nu
s-a spus mare lucru īn această "lămurire", cum că
bugetul
cuprinde bugetul. Īnţelegem că MCC a scos din el fondul de
asigurare, dar ce legătură au bugetele locale cu cel central, nu e
tocmai clar.
al.2 Ce menire
şi forţă are planul bugetului de stat (deci şi al celor
locale)? Īţi poţi impune limite ferme la chetuieli, dar la
īncasări, cum poţi planifica viitorul?
De ce să nu poată poporul, care plăteşte taxele, să
īşi spună cuvīntul privind cheltuielile, măcar īntr-o
cotă? Nu ar fi greu, cu ocazia
completării formularului anual, şi e foarte legitim, ca fiecare
plătitor de taxe, dacă vrea,
să precizeze unde ar dori să fie folosiţi banii
luaţi de la el. Să spunem că fiecare ar avea dreptul de a dirija
66% (sau altă cotă, de preferat cīt mai mare) din suma
plătită, către serviciile care īl interesează. S-ar vedea
astfel ce vrea cu adevărat poporul să fie făcut cu banii
săi (sinteza, la nivel naţional, a acestor alocări precizate de
cetăţeni, fiind publicată) . După ce s-ar aloca sumele
dirijate explicit, guvernul ar putea dispune, īntr-o anumită
marjă, de restul (de 33%- de
exemplu) colectat, dar nedirijat spre cheltuieli precizate, pentru a acoperi cheltuieli pe care le
consideră utile (prioritar) societăţii- deşi nu au fost
reclamate de cetăţeni (să spunem, pentru că aceştia nu
conştientizează respectiva necesitate) . Numai asfel, poporul
capătă putere reală
asupra maşinăriei statului. Ar fi bine ca era īn care democraţia
se opreşte la uşa fiscului- să apună. Căci ea a fost
transformată īntr-o farsă, prin care o birocraţie
nesătulă parazitează populaţia.
al. 3 actual
şi 6 MCC Nu ar trebui să fie
permisă o astfel de situaţie.
al 4 actual şi 7 MCC Nu e clar ce sīnt
bugetele locale (o cotă locală din averea īntregului popor, sau o
proprietate comună - numai a celor din localitatea respectivă). Asta
ca să īnţelegem pe ce baze se
poate hotărī central cīt să se strīngă local şi la ce
să fie utilizaţi banii. Aici intervine problema autonomiei dar
şi a echităţii naţionale, adică paradoxul suprapunerii
nivelelor de decizie colectivă. De ce ar plăti un proprietar de teren
arabil din fundul ţării- cum se īntīmplă acum, taxe mult mai
mari decīt cel care deţine teren īn
mijlocul Bucurştiului?
al 3-5 MCC Pledez
şi eu pentru varianta MCC, poate cu prevederea unor excepţii , īn
cazuri cu adevărat excepţionale. Dacă o cheltuială e cu
adevărat inevitabilă, ea poate fi acoperită prin creşterea
taxării. Este deci important să blocăm sifonarea avuţiei
colective (naţionale sau locale) prin cīrdăşia dintre
"reprezentanţii" locali şi cămătarii care roiesc
īn jurul oportunităţilor (de a acorda īmprumuturi speculative, īn
numele unor nevoi inventate, banii ajungīnd la "băieţii
deştepţi", datoria
la "prostime")?
al 5 actual
şi 8 MCC Īncă nu e suficient de clar ce īnseamnă
"stabilirea sursei". Nu este bugetul suma prelevărilor din taxe
şi tot el - suma cheltuielilor programate? Condiţia de echilibrare nu
e suficientă? Sau se merge spre soluţia propusă de mine mai sus,
şi fiecare cheltuală e condiţionată de faptul că
populaţia a dirijat taxele spre ea, īn cotă suficientă?
Impozite, taxe
şi alte contribuţii ARTICOLUL
139
(1)
Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi
ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele
şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, īn
limitele şi īn condiţiile legii.
(3) Sumele
reprezentānd contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, īn
condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.
Propunerea
MCC:
106. Alineatul
(1) al articolului 139 se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se
stabilesc numai prin lege.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Amintesc că
pīnă acum populaţia supusă taxării nu a avut cale de
reacţie fiscală, nici măcar prin referendum! Ea poate alege
data viitoare, ipotetice partide (persoane) care să nu o mai taxeze
abuziv. E un feedback mult prea grosolan pentru o democraţie reală.
Trebuie făcută aici o schimbare radicală, prevăzut limpede
referendum fiscal- naţional şi local, ca reacţie la decizii de
taxare nepopulare (nelegitime, nedemocratice, nefaste).
Ştie fiecare că scăderea taxării scade suma
disponibilă pentru servicii publice şi mai observă fiecare
că deseori banii sīnt sifonaţi din buget, īn interes privat. Fiecare
cetăţean, bine informat , trebuie să poată decide cum
reacţionează īn faţa acestor situaţii. Te supui unei decizii
colective, dacă participi cu adevărat la luarea ei. A pune la vot
orice
. īn afară de ce face statul īn buzunarul fiecăruia,
īnsemnă a acoperi sclavia modernă cu spoială democratică.
Decīt aşa , mai bine o dictatură făţisă , căci ea
va stīrni rezistenţă, īn timp ce pseudo-democraţia
domesticeşte imparabil.
Curtea de
Conturi ARTICOLUL 140
(1) Curtea de
Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare
şi de īntrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public. Īn condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea
Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele
judecătoreşti specializate.
(2) Curtea de
Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de
gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar
expirat, cuprinzānd şi neregulile constatate.
(3) La cererea
Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează
modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele
constatate.
(4)
Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani,
care nu poate fi prelungit sau īnnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt
independenţi īn exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe
toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor
prevăzute de lege pentru judecători.
(5) Curtea de
Conturi se īnnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de
Parlament, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea
organică a Curţii.
(6) Revocarea
membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, īn cazurile
şi condiţiile prevăzute de lege.
Propunerea
MCC:
107. Articolul
140 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Curtea de
Conturi prezintă anual Parlamentului şi Preşedintelui Romāniei
un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din
exerciţiul bugetar expirat, cuprinzānd şi neregulile constatate.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) La
cererea Parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei, Curtea de Conturi
controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează
despre cele constatate.
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4) Cei 18
consilieri de conturi ai Curţii sunt aleşi, prin vot universal,
uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 9
ani. Ei sunt independenţi īn exercitarea mandatului lor. Ei sunt
supuşi incompatibilităţilor prevăzute pentru
judecători.
Alineatul (5)
va avea următorul cuprins:
(5)
Consilierii de conturi ai Curţii aleg, prin vot secret, preşedintele
acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.
Alineatul (6)
va avea următorul cuprins:
(6) Curtea de
Conturi se īnnoieşte cu o treime din consilierii de conturi, din 3 īn 3
ani, īn condiţiile prevăzute de lege.
După
alineatul (6), se introduc trei noi alineate, (7), (8) şi (9), care vor
avea următorul cuprins:
(7)
Prevederile articolelor 82, 84 alin.1, 95, 96, şi 97 se aplică, īn
mod corespunzător, şi consilierilor Curţii de Conturi.
(8) Oricare
dintre consilierii Curţiii de Conturi este demis din funcţie, prin
referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales,
la cererea unui număr de alegători egal cu cel puţin 25% din
numărul voturilor cu care a fost ales.
(9)
Organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se stabilesc prin
lege organică.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 Şi ce
rezultă din acest control? Decizii de ce factură? Există
cetăţeni care pot supraveghea acum ce face Curtea de Conturi şi
poate reacţiona la deturnările fiscale de īnalt nivel? Cum? Unde sīnt
publicate datele necesare urmăririi contabilităţii
naţionale? Cum poate cineva analiza modul īn care un stat, care a vīndut
un număr uriaş de active, şi a pauperizat populaţia
a
ajuns dator? Īn ce cadru se poate desfăşura necesarul Proces al
Tranziţiei Criminale? Unde au loc procesele la "instanţele
judecătoreşti specializate" şi cine poate participa la ele,
ca parte? Propun ca orice cetăţean romān, īn calitatea sa de
co-proprietar al avuţiei naţionale şi co-subiect al sistemului
de fiscalizare, să poată deschide acţiuni īn justiţie, la
acest nivel.
al 2. Şi
respectivul raport este expus public pe Internet, pentru ca populaţia
să poată face adnotări, de care factorii responsabili să
ţină cont, sau să rişte penalizări.
al. 3 Sau la cererea unui număr de minim 10
000 de cetăţeni. Nu mai mult !
al 4 Īnţeleg nevoia de continuitate
(experienţă). Dar 9 ani e prea mult. Şi nu văd de ce ar fi
numiţi "consilieri"
. Nu le dăm puterea de a repara ce
constată, sau măcar de a impune guvernului să o facă,
adică statut de "controlori?
al. 5 Varianta
MCC este evident preferabilă. O alta , poate mai practică, ar fi
să se aleagă prin vot (la 4 ani) numai preşedintele acestui
organism crucial, care să numească restul echipei.
al. 6 Aş renunţa la acest aliniat, īn ambele variante.
al .7- 9 MCC
Observaţiile obişnuite. Este
bine ca şi aici populaţia nemulţumită să poată
revoca "reprezentanţii" incorecţi. Şi ca "legea
organică" să fie clar īncadrată de Constituţie.
Consiliul
Economic şi Social ARTICOLUL 141
Consiliul
Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului
īn domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de
īnfiinţare, organizare şi funcţionare.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Varianta
actuală revelează un exemplu tipic de cec īn alb, care deschide larg
poarta pseudo-democraţiei. Mă mir că nici varianta MCC nu umple
golul. Ce mandat va avea acest CES? Ce īnseamnă "consultativ"?
Ar dori cei care
pretind că economia este o ştiinţă tare, să uităm
ce a ieşit din activitatea consiliilor economice care au dat sfaturi
inutile sau nocive, pe salarii frumoase, după 1990, guvernului Romāniei?
După ce ni s-a explicat ce bunăstare va produce terapia de şoc,
liberalizarea preţurilor, privatizarea sălbatică, etc- mai au
"teoreticienii" tupeul să pretindă poporului să se
lase călăuzit de "experţi" (īn loc să fie
informat corect de ei) īn domenii īn care complexitatea face imposibilă
analiza eficace?
Sau tocmai asta
trebuie să īnţelegem prin "consultare": că , avīnd īn
vedere riscurile şi nedeterminările, nimeni nu va răspunde de ce
iese din sfaturile CES?
TITLUL V
Curtea
Constituţională
Structura ARTICOLUL 142
(1) Curtea
Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.
(2) Curtea
Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi
pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau īnnoit.
(3) Trei
judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat
şi trei de Preşedintele Romāniei.
(4)
Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret,
preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.
(5) Curtea
Constituţională se īnnoieşte cu o treime din judecătorii
ei, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea organică a
Curţii.
Propunerea
MCC:
108. Articolul
142 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Curtea
Constituţională este garantul Supremaţiei Constituţiei.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Curtea
Constituţională se compune din nouă judecători, aleşi
prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau īnnoit.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3)
Rezultatul alegerilor pentru funcţia de membru al Curţii
Constituţionale este validat de Īnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4)
Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret,
preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.
Alineatul (5)
va avea următorul cuprins:
(5) Curtea
Constituţională se īnnoieşte cu o treime din judecătorii
săi, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea organic a
Curţii.
După
alineatul (5) se introduc trei noi alineate, (6), (7) şi (8), cu
următorul cuprins:
(6)
Prevederile articolelor 82 alin 2, 84, 95, 96 şi 97 se aplică, īn mod
corespunzător, şi membrilor Curţii Constituţionale.
(7) Oricare
dintre consilierii Curţiii Constituţionale este demis din
funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu
care a fost ales, la cererea unui număr de alegători egal cu cel
puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.
(8) Organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale se stabilesc prin
lege organică.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 "Curtea
Constituţională trebuie să fie garantul Supremaţiei
Constituţiei." Nu aş folosi "este", ca să
ascund un conjunctiv (optativ- condiţional?).
Căci şi acum ea "este" garantul , conform
constituţiei
dar nu şi dacă observăm
realitatea
.Puţine instituţii s-au dovedit mai nefaste pentru
democraţie, decīt o Curte Constituţională umplută, de
către facţiunile fesniste concurīnd pentru prada politică, cu
"jurişti" tributari mentalitaţii comuniste (īn care au fost
formaţi) şi intereselor postcomuniste (de care sīnt legaţi
ombilical). Un sistem juridic controlat la vīrf de ticăloşi e mai rău
decīt unul anarhic. Īnzestrat cu o putere excesivă şi feriţi de
rigorile alegerii/recuzării populare, CC a fost un instrument cheie īn
īmpiedicarea revoluţiei politice, frīnarea schimbării, evitarea
eliberării Romāniei. E
suficientă lectura deciziilor CC pentru a verifica aceste acuzaţii
grave. Au legitimat mecanic abuzurile
puterii, anulīnd numai prevederile neconvenabile unor clici. Nu se putea dovadă mai bună că
peştele de la cap se īmpute şi că reprezentarea incorectă
(uzurparea) e cancer pentru umanitate.
al. 2 Aleşi-
fără discuţie. Dar de ce 9 ani? Nu există jurişti de
schimb? Dacă se doreşte
valorificarea experienţei aici, se pot permite două legislaturi, de
cīte patru ani.
al.3 actual-
trebuie neaparat să cadă şi poate fi īnlocuit cu al. 3 al MCC
.Doar să se spună īn ce constă "validarea?"
al.4 O altă
formulă, poate mai practică, ar fi ca să fie ales prin vot
popular , la 4 ani, numai preşedintele, care să numească
ceilalţi membri.
al 5 - ar trebui
eliminate.
al. 6 Nu consider
potrivite aceste trimiteri la analogii, care cer aplicarea "īn mod corespunzător".
Īn fiecare loc trebuie spus, fie şi repetat, ce se stipulează.
Căci se ajunge să nu mai poţi urmări uşor textul,
să nu mai poţi evalua pe loc implicaţiile. Şi eu am recurs
la economia asta īn comentarii-dar īn Constituţie, nu ar trebui să se
facă aşa ceva.
al 7. Poate
că demiterea referendară a preşedintelui CC ar fi
suficientă, combinată cu dreptul dat acestuia de a demite pe cine nu
corespunde din echipă.
al. 8 Hm
Iar se
delegă prea mult. Eu vreau să ştiu din Constituţie
funcţionarea, măcar īn linii foarte mari. Altfel CC va putea merge īn
orice direcţie. Sau īndrăznim să cerem candidaţilor la
postul de preşedinte al CC un "program electoral de apărare a
Constituţiei", pe care s-ar angaja să-l respecte- şi tocmai
asta ar permite electoratului departajarea, pe criterii de substanţă?
Condiţii
pentru numire ARTICOLUL 143
Judecătorii
Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire
juridică superioară, īnaltă competenţă
profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani īn activitatea
juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior.
Propunerea
MCC:
109. Articolul
143 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Denumirea
articolului va fi: Condiţii pentru candidatură
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 143
Judecătorii
Curţii Constituţionle trebuie să aibă pregătire
juridică superioară, īnaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activitatea
juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Se pare că de
aici vine clauza cu 18 ani, care a infestat toate propunerea MCC? Repet atunci
sintetic ce am mai semnalat : nu e o cerinţă legitimă şi
nici fastă, pentru o īncercare de revoluţie democratică, prin
reformă constituţională.
Incompatibilităţi ARTICOLUL 144
Funcţia
de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă
cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul juridic
superior.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Am mai spus
şi faptul că nu văd necesitatea acestei excepţii. Domnii
respectivi pot fi invitaţi să vorbească studenţilor, cīnd e
cazul. Sau să le predea, după ce se achită cu brio de un mandat
prea exigent ca să permită disiparea pe activităţi
colaterale.Ce facem cu judecătorul recuzat prin referendum, care a
intoxicat şi studenţii, īn numele autorităţii sale?
Independenţa
şi inamovibilitatea ARTICOLUL
145
Judecătorii
Curţii Constituţionale sunt independenţi īn exercitarea
mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.
Propunerea
MCC:
110. Articolul
145 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Denumirea
articolului va fi: Independenţa
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 145
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi īn
exercitarea mandatului lor.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Justă
şi substanţială modificarea propusă de MCC! Nimeni nu
trebuie să fie "inamovibil" īn democraţia reală,
pentru ca să existe ieşire din situaţia trădării
mandatului (feedback social). E bine că ocupanţii altor noduri de
putere īn stat nu pot rezilia mandatul popular dat judecătorilor din
CC. Dar "reprezentaţii"
au nevoie de pīrghii de apărare īn faţa abuzului de reprezentare.
Dacă s-ar reţine propunerea mea, ca numai preşedintele CC
să fie ales (pentru că e mai uşor să distingi o
personalitate credibilă pentru această poziţie, decīt nouă)
, atunci acest preşedinte ar trebui să fie singurul capabil să
demită pe cei din CC care nu dau satisfacţie, pe motive solide,
explicate public. Daca populaţia este deranjată de deciziile
liderului CC, īl poate demite prin referendum şi noul venit va reface
īntreaga echipă (pe care poate, ar trebui să o precizeze īn campania
electorală)
Atribuţii ARTICOLUL 146
Curtea
Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se
pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, īnainte
de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui Romāniei, a unuia
dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Īnaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a
unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25
de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire
a Constituţiei;
b) se
pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau
altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel
puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se
pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor
Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două
Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d)
hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate
privind legile şi ordonanţele, ridicate īn faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de
neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul
Poporului;
e)
soluţionează conflictele juridice de natură
constituţională dintre autorităţile publice, la cererea
Preşedintelui Romāniei, a unuia dintre preşedinţii celor
două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii;
f)
veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui
Romāniei şi confirmă rezultatele sufragiului;
g)
constată existenţa īmprejurărilor care justifică
interimatul īn exercitarea funcţiei de Preşedinte al Romāniei şi
comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă
aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a
Preşedintelui Romāniei;
i)
veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j)
verifică īndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei
legislative de către cetăţeni;
k)
hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect
constituţionalitatea unui partid politic;
l)
īndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică
a Curţii.
Propunerea
MCC:
111. Literele
a), b), c) şi e) ale articolului 146 se modifică, astfel:
Litera a) va
avea următorul cuprins:
a) se
pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, īnainte
de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui Romāniei, a
Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a Īnaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr
de cel puţin 30 de parlamentari, precum şi, din oficiu, asupra
iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
Litera b) va
avea următorul cuprins:
b) se
pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a
altor acorduri internaţionale, la sesizarea Preşedintelui Camerei
Reprezentanţilor sau a unui număr de cel puţin 30 de
parlamentari;
Litera c) va
avea următorul cuprins:
c) se pronunţă
asupra constituţionalitaţii Regulamentului Camerei
Reprezentanţilor, la sesizarea Preşedintelui Camerei
Reprezentanţilor, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel
puţin 30 deparlamentari;
Litera e) va
avea următorul cuprins:
e)
soluţionează conflictele juridice de natură
constituţională dintre autorităţiile publice, la cererea
Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei
Reprezentanţilor, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.a Cred că
şi avocatul poporului trebuie să poată determina aceste
pronunţări. Şi de ce nu, chiar populaţia, dacă strīnge
un număr de semnături , să zicem 10 000.
al. b. Şi aici ar fi bine ca şi avocatul
poporului, sau populaţia care strīnge un număr de semnături,
să poată provoca analiza constituţionalităţii
Adaug: Se va
pronunţa ori de cīte ori este apelată, conform regulilor
enunţate mai sus, fără a putea invoca autoritatea unor
pronunţări anterioare.
al.c Numai ca bucătărie internă?
Şi de ce nu ar putea şi poporul (prin avocatul său, sau printr-o
listă de X semnături ) să ceară o analiză de
constituţionalitate, sesizīnd un abuz faţă de care parlamentarii
sīnt solidari (de exemplu creşterea salariilor lor, pensii speciale,
imunităţi nejustificate, votarea secretă etc.)
al. d Văd
că MCC lasă aşa o situaţie care , pe teren,
dăunează puternic impunerii Constituţiei ca temei fundamental de
drept. De ce să fie analizate numai
"excepţiile de constituţionalitate" ridicate īn faţa
instanţelor, sau de către avocatul poporului? Īncălcarea Constituţiei prin legi
nu trebuie corectată, indiferent de unde vine sesizarea? Aş fixa
foarte jos pragul de la care o listă de plīngeri cu astfel de sesizare
trebuie luată īn seamă de CC, dacă se doreşte ca legile neconstituţionale
să fie reperate la timp, īnainte de a produce efecte grave (aşa cum
s-a īntīmplat- apropo, nu stabilim cine plăteşte īn astfel de
cazuri?). Pe de altă parte, de ce nu se dă voie şi
judecătorilor, care s-au văzut siliţi să aplice legi strīmbe,
să contribuie la corectarea legislaţiei , sesizīnd CC prin proceduri
simplificate? Īn fine , nu văd nici o justificare ca īn această
materie, CC să nu poată- şi chiar să trebuiască-,
să se auto-sesizeze.
al e. De ce nu şi fără nici o
cerere, dacă respectivele conflicte se produc?
al.f Presupun că se aplică şi la
toate celelalte poziţii elective. Dar īncă nu am aflat ce
īnseamnă "veghează" īn această constituţie? Aşa cum a "vegheat" īn 1990,
cīnd Ion Iliescu a păstrat Romānia īn gheare, deşi exista un aliniat
care interzicea candidatura persoanelor compromise īn fostul regim, şi un
fost nomenclaturist de vīrf se īncadra evident īn această categorie? Ca
unul dintre cei cărora li s-a respins atunci contestaţia , aş
dori precizări la acest aliniat.
Să nu mai fim niciodată la cheremul unei puteri care poate
īnscena alegeri ca la 20 mai 1990, prin metode similare celor din 1946,
folosite de aceleaşi forţe
al g, h S-au
dovedit insuficient de bine precizate. Ce rost are un "aviz
consultativ"?
i-j Foarte importante
ar fi detaliile, pentru noua Constituţie- pronunţat
referendară. Să nu se
poată ajunge la cenzurarea referendumurilor de către CC!
k Hm
Sună
bine dar poate ocaziona degenerări şi īntinde capcane. Un partid pro-democratic, dar care propune
schimbări radicale , inclusiv la nivelul Constituţiei, ar putea fi
blocat ca "neconstituţional", fără să se
poată apăra. Partidele
afirmate fac tot ce pot să nu permită altora să se ridice.
După experienţa de pīnă acum, cred că nu ar trebui să
tolerăm boicotarea noilor partide (actualele clauze prohibitive privind
condiţiile de īnfiinţare şi participare la alegeri trebuind
drastic schimbate, dacă vrem ca să mai poată ajunge
sămīnţa schimbării
copac). Fără garanţii că
şi trei persoane, dacă vor, pot īnfiinţa un partid şi intra
cu el īn alegeri, pe un program net reformist, ba chiar, că pot
cīştiga un loc , fără a trebui să īndeplinească cote
la scară natională)- controlul legalităţii partidelor se
poate transforma īn armă īmpotriva democratizării
societăţii.
l De evitat genul ăsta de
"precizări", care au permis dreptului comunist să aibă
două feţe: una pentru vitrina internaţională, şi alta
pentru măcelărit poporul romān, pe baza nenumăratelor
"şi altele", "de regulă", "etc"
Deciziile
Curţii Constituţionale ARTICOLUL
147
(1)
Dispoziţiile din legile şi ordonanţele īn vigoare, precum
şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale,
īşi īncetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea
deciziei Curţii Constituţionale dacă, īn acest interval,
Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile
neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata
acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale
sunt suspendate de drept.
(2) Īn
cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, īnainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze
dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii
Constituţionale.
(3) Īn cazul
īn care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a
fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face
obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul
internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi
ratificat.
(4) Deciziile
Curţii Constituţionale se publică īn Monitorul Oficial al
Romāniei. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii
şi au putere numai pentru viitor.
Propunerea
MCC:
112. Alineatul
(1) al articolului 147 se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Dispoziţiile din legile şi ordonanţele īn vigoare, precum
şi cele din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei
Reprezentanţilor, constatate ca fiind neconstituţionale, īşi
īncetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei
Curţii Constituţionale dacă, īn acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pun de accord prevederile neconstituţionale cu
dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen,
dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de
drept.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1-2 Şi ce
se īntīmplă dacă legea nu a fost cīrpită? Rămīne chestiunea īn aer , aşa cum
s-a īntīmplat - de exemplu- cu decretul 221/2009, prin care se recunoşteau
victimelor regimului comunist drepturile fireşti la despăgubiri,
pentru daunele suferite, datorită abuzurilor judiciare (că nici
măcar nu au fost erori...)? Studiind explicaţiile totalmente
groteşti oferite de CC pentru declararea
neconstituţionalităţii acestui decret, sesizăm că o
lege legitimă a fost sugrumată printr-o invocare abuzivă de
neconstituţionalitate. Aşa au făcut tovarăşii din CC
şi ca să paralizeze anchetele privind genocidul comunist şi
fesenist , declarīnd neconstituţională continuarea cercetărilor īncepute la
procuratura militară, pentru că
criminalii au ieşit la pensie. Această schemă a permis
puterii de la Bucureşti să simuleze intenţii democratice, dīnd
legile reclamate de victime si susţinute īn străinătate, pentru
ca sa le scoată din funcţie, prin intervenţia CC. Nu ar trebui
ca această stratagemă să
poată fi folosită īn continuare. Pentru aceasta este crucial
ca deciziile abuzive ale CC, constatate de un alt organism (eventual dupa
recuzarea populară prevăzută īn propunerea MCC) să
conducă la pedepse foarte aspre- pentru sabotarea mecanismului democratic
al.3 O
situaţie de neconstituţionalitate este prea gravă ca să
poată rămīne īn picioare pe baza "autorităţii" de
lucru judecat. La ce bun să demitem
echipele CC care fac rău democraţiei , dacă după aceea,
deciziile lor greşite nu mai pot fi corectate ?!
al. 4 Aici se
ridică probleme grele, probabil parţial insolubile.
Constituţionalitatea este temeiul aplicării legilor. O lege
declarată neconstituţională este nulă de drept (ca un act
nul) şi deci efectele ei ar trebui corectate, atīt cīt se mai poate.
Şi aici ne interesează extrem cazul convenţiilor externe abuzive
(odioase) declarate ulterior anticonstituţionale. Dacă admitem că "au putere
numai pentru viitor", ne punem ştreangul de gīt. Atrag atenţia
că juriştii fac aici o scamatorie : invocă "principiul
non-retroactivităţii" ca absolut, ca şi cum el ar veni de
la Dumnezeu, īntr-o formă care nu permite interpretare şi adecvare la
realitate (context). Dar dacă īi īntrebi UNDE scrie că nu se pot
corecta situaţii trecute, provocate de legi şi măsuri
denunţate ca abuzive, nu au spre
ce arăta , mai sus decīt Constituţia (şi cine ştie ce
prevedere CEDO- aplicată impropriu ). Dacă noi, poporul romān, īn mod
democratic, stabilim prin Constituţie că, īn numele dreptului de a ne
salva ţara de la dezastru, vom corecta abuzurile , fără nici o
restricţie de tip nonretroactivitate, prescripţie, amnistie- nimic pe
lume nu ne poate opri. După care, va fi suficient să invocăm
Constituţia...
TITLUL VI
Integrarea
euroatlantică
113. Denumirea
Titlului VI se modifică, astfel:
Denumirea
TitluluiVI va fi: Integrarea īn Uniunea Europeană
Integrarea īn
Uniunea Europeană ARTICOLUL 148
(1) Aderarea
Romāniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, īn scopul
transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare,
precum şi al exercitării īn comun cu celelalte state membre a
competenţelor prevăzute īn aceste tratate, se face prin lege
adoptată īn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor
şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor
şi senatorilor.
(2) Ca urmare
a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,
precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,
au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne,
cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3)
Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, īn mod
corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene.
(4)
Parlamentul, Preşedintele Romāniei, Guvernul şi autoritatea
judecătorească garantează aducerea la īndeplinire a
obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile
alineatului (2).
(5) Guvernul
transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu
caracter obligatoriu īnainte ca acestea să fie supuse aprobării
instituţiilor Uniunii Europene.
Propunerea
MCC:
114.
Alineatele (1) şi (5) ale articolului 148 se modifică, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Transferarea unor atribuţiuni către instituţiile Uniunii Europene,
altele decāt cele prevăzute īn tratatele constitutive ale Uniunii
Europene, precum şi exercitarea īn comun cu celelalte state membre a unor
competenţe neprevăzute īn aceste tratate, se aprobă de popor,
prin referendum.
Alineatul (5)
va avea următorul cuprins:
(5) Guvernul
transmite Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu īnainte ca
acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
Observaţiile/sugestiile
mele:
al.1 MCC
īncearcă aici să diminueze condiţia (pe care am
căpătat-o pe furiş) de ţară aservită, fără autonomie
reală, realitate care transformă toată Constituţia īn
farsă (dacă deciziile se iau īn altă parte, ce rost mai are
punerea lor la vot?). Aşa cum am semnalat la articolul care privea
"integrarea", noi ar trebui să votăm doar ca europeni ,
dacă de la UE vin deciziile finale. Sau mă rog, să votăm
local numai ce rămīne nestabilit mai sus, īn numele
"descentralizării"
Īnţeleg
această poziţie prudentă, dar nu o aprob. Poporul romān NU a
fost consultat prin referendum dacă renunţă la suveranitate
şi nu a dat mandat unor reprezentanţi legitimi să semneze "tratatele
constitutive". Cred că ar trebui ca noua constituţie să
īnceapă prin a impune un referendum, care să clarifice situaţia.
Numai dacă romānii īşi asumă tratatele constitutive UE, se poate
pune problema validării adaosurilor la ele, tot prin referendum. E o
chestiune de coerenţă, de demnitate, şi poate , de salvare a
naţiunii.
al.2 Ştiu
că bietele victime ale putredului sistem juridic romānesc īncearcă (fără
mare succes) să īşi apere drepturile īn instanţe, invocīnd acest
aliniat. Dar din păcate, mi se pare că aici se comite o eroare
anti-democratică fatală. Cum să
impui unei comunităţi care a votat A pe un anume subiect ,
legea non A , votată īntr-un spaţiu mai larg? Care democraţie se
aplică atunci, īn piramida apartenenţelor (am mai semnalat īn alt
loc, acest paradox). Părerea mea este că nu se poate ieşi
printr-un compromis din această situaţie. Ori trăim după
democraţie romānească, ori după democraţie europeană.
Cum să nu supui aşa ceva la vot, īnainte de orice alt demers ?!
Nu exclud nici posibilitatea ca să se definească necontradictoriu
"cercuri decizionale" (UE/ţară/judeţ/localitate)- cu
toate conflictele posibile reglementate- dar nu pare a o fi făcut cineva.
Actuala constituţie (şi propunerea MCC) au ca prezumţie autonomia decizională a romānilor, cu
excepţia a cītorva aliniate - ca acesta , care nu fac sens, īntr-o astfel
de constituţie . De aceea, dacă se va realiza "integrarea"
, va trebui concepută o constituţie complet diferită de ce s-a
discutat aici
.
al 3.
Atenţie- varianta MCC işi pierde sensul dacă nu
modifică/abrogă acest aliniat.
al.4 Aşadar,
parlamentarii , preşedintele, miniştrii şi judecătorii
acţionează īn primul rīnd ca/pentru europeni şi de-abia apoi, īn
spaţiul de libertate rămas, ca/pentru romāni. Dacă europenii
decid, cu majoritate, să ne vindem pămīntul ieftin- trebuie să o
facem, dacă ne cer să implantăm cine ştie ce populaţii
sau să ne ucidem industria- la fel. Īntreaga Europă va decide cum ne
iubim, cum muncim, cum ne judecăm etc. Este acesta limanul visat? Nu se
putea evita, īn fuga către agregări cu care să se reziste
giganţilor concurenţi, deznodămīntul
profeţit de Orwell (prizonieratul, īntre cele cīteva imperii finale,
care-şi justifică dreptul de a ne folosi, īn numele
apărării de duşman şi-şi capitalizează reciproc
abuzurile)? Putem noi īncerca să stăvilim tendinţa de a ni se
norma viaţa īn spaţii tot mai largi- deci tot mai puţin legitim?
Va trebui să aşteptăm mondializarea , ca să ne
reclamăm libertatea, īn cadrul unicei democraţii existente, unde nu
va mai exista īnafară?
al 5 "Acte
cu caracter obligatoriu"... pe care le supunem aprobării
stăpīnilor. Restul va fi libertatea de a fi cuminţi. Şi rafina
constituţii privind alegerea trotuarului pe care mergem la serviciu. Toate
prevederile actuale, propunerile MCC sau comentariile făcute de mine
pīnă acum
nemaivīnd rost.
Aderarea la
Tratatul Atlanticului de Nord ARTICOLUL
149
Aderarea
Romāniei la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată īn
şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu
o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi
senatorilor.
Propunerea
MCC:
115. După
Titlul VI, se introduce un nou Titlu, VI.1, care va avea un singur articol, 149
116. Articolul
149 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Denumirea
articolului va fi: Aderarea la tratate militare
Cuprinsul
articolului va fi:
Articolul 149
Aderarea Romāniei la tratate militare internaţionale se aprobă de
poporul romān, prin referendum.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Dacă am fi
liberi, am putea adăuga: "cu condiţia ca ele să nu
desfăşoare acţiuni de intimidare- pentru aservire şi
cotropire- pentru jaf . Romānia nu poate
participa la agresarea altei naţiuni, indiferent de motivul invocat
şi va milita īn plan internaţional pentru respectarea autonomiei popoarelor, desigur īncepīnd cu
cel propriu. Nu se pot plasa īn Romānia baze militare cu scop agresiv sau care
pun īn pericol viaţa populaţiei romāneşti. "
Admit că am
spus asta ca un adept al neutralităţii. Au murit destul străbunii noştri
(pe degeaba - dacă independenţa nu ne mai este obiectiv).
TITLUL VII
Revizuirea
Constituţiei
Iniţiativa
revizuirii ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea
Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele Romāniei la
propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul
deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000
de cetăţeni cu drept de vot.
(2)
Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei
trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele
ţării, iar īn fiecare din aceste judeţe sau īn municipiul
Bucureşti trebuie să fie īnregistrate cel puţin 20.000 de
semnături īn sprijinul acestei iniţiative.
Propunerea
MCC:
117. Alineatul
(1) al articolului 150 se modifică astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1)
Revizuirea Constitiţiei poate fi iniţiată de Preşedintele
Romāniei, de cel puţin o pătrime din numărul parlamentarilor,
precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de
vot.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Ce īnseamnă
"poate" aici? Este evident că toţi cei enumeraţi pot
cere revizuirea. Şi un singur romān o poate cere-acest drept trebuie
garantat. Se poate preciza apoi că acestea, şi nu altele, sīnt
condiţiile īn care procesul de revizuire este automat declanşat.
Procedura de
revizuire ARTICOLUL 151
(1) Proiectul
sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor
şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din
numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă
prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor
şi Senatul, īn şedinţă comună, hotărăsc cu
votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor
şi senatorilor.
(3) Revizuirea
este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat īn cel
mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de
revizuire.
Propunerea
MCC:
118. Articolul
151 se modifică şi se completează, astfel:
Alineatul (1)
va avea următorul cuprins:
(1) Proiectul
de lege privind revizuirea Constituţiei trebuie adoptată de
Parlament, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul
membrilor săi.
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Īn cazul
īn care Parlamentul respinge propunerea de revizuire iniţiata de
Preşedintele Romāniei sau de cetăţeni, Preşedintele
Romāniei organizează referendum, īn 30 zile de la data repingerii
proiectului de către Parlament, pentru aprobarea proiectului de revizuire
respins de Parlament.
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) In cazul
īn care poporul aprobă proiectul respins de Parlament, Parlamentul este
dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate.
După
alineatul (3) se introduc două noi alineate, (4) şi (5). cu
următorul cuprins:
(4) Proiectul
de revizuire aprobat de Parlament se supune aprobării poporului, prin
referendum, organizat īn cel mult 30 de zile de la data adoptării.
(5) Revizuirea
Constituţiei este definitivă, după aprobarea ei de către
popor, prin referendum.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Foarte bună
propunerea MCC- calul troian plasat īn curtea puterii. Numai că
duşmanul veghează
Nu va permite sub
nici o formă inserarea acestei prevederi, care ar deschide cutia Pandorei.
Teoretic, ordinea ar fi : folosirea dreptului la iniţiativă
legislativă (art.74- care nu limitează - la al. 2 iniţiativa, īn
direcţia revizuirii Constituţiei),sau la referendum (art 90) sau la
revizuirea Constituţiei, pentru
impunerea noilor prevederi. De-abia
după aceea vom putea intra īn cetate mai uşor, prin referendum.
Dar,
neīntīmplător, toate articolele actuale dau stăpīnilor
democraţiei dreptul de a nu aproba referendumul (iniţiativa), de
revizuire! Ar trebui deci cucerită reduta parlamentului ,ca sa spargi
barajul. Ori asta nu prea se poate , īn
actuala situaţie politică
. Cum am văzut unde poate duce
"revoluţia" şi profitorii nu-şi vor tăia singuri
craca de sub picioare, scăpīnd īn Constituţie prevederi care să
deblocheze calea poporului spre putere, ne rămīne, cred eu, nouă,
celor care contestăm sistemul cu luciditate, să īncercăm să
folosim bătălia pentru Constituţie ca să delegitimizăm
complet, şi imparabil, simulacrul de democraţie care īmpiedică
adoptarea unei Constituţii eliberatoare.
Nu am motive
să supralicitez importanţa unei astfel de demonstraţii,
căci poporul ştie deja că e dominat, īn realitate. Dar cred
că oamenii nu ştiu ,cu claritate, cum sīnt realizate
falsificările, unde exact sīnt plasate capcanele, care sīnt obstacolele
majore puse īn calea democraţiei reale. De aceea, consider că
popularizarea acestei discuţii, dusă foarte meticulos, pe articole,
ar fi un lucru bun. Dar vor dori romānii să discute aprins despre
articolele Constituţiei , īn loc să se uite la meci , la circul
"politic" sau la bīrfe despre "VIP"-uri?
Limitele
revizuirii ARTICOLUL 152
(1)
Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional,
independent, unitar şi indivizibil al statului romān, forma
republicană de guvernămānt, integritatea teritoriului,
independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială
nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De
asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca
rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3)
Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau
a stării de urgenţă şi nici īn timp de război.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Sună frumos
aliniatele precedente, pentru nişte pro-democraţi, care simt nevoia
de garanţii că nu se pot pomeni sub dictatură. Din păcate ,
aceste garanţii nu valorează mare lucru. Tirania schimbă codul,
cīnd se instalează brusc. Poate doar instalarea ei progresivă e
īngreunată de astfel de prevederi .
Dar au stăvilit ele renunţarea la independenţa ţării
prin integrarea īn UE- modificare care se īncadrează flagrant īntre
dispoziţiile ce nu puteau fi revizuite?
Pe de altă
parte, există aici o anume corodare de legitimitate şi credibilitate.
A enunţa că un popor īşi poate alege liber calea, cu majoritate,
dar nu are voie totuşi să o ia pe anumite drumuri
nu sună prea
bine (nici axiologic, nici logic).
Poate mai validă ar fi formularea:
"Orice revizuire a dispoziţiilor privind: caracterul
naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului romān, forma
republicană de guvernămānt, integritatea teritoriului,
independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba
oficială , suprimarea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora iese din
cadrul acestei Constituţii democratice şi nu se mai poate legitima de
la ea".
Oricīt ne-am
strădui , nu vom reuşi să prindem viitorul īn laţ, ci numai
să īmpingem īn anumite direcţii. E plină istoria de cadavrele
constituţiilor inalienabile
.
Credeţi ca
măcar prevederea de la aliniatul 3 va fi respectată, dacă marile
interese vor impune altceva?
TITLUL VIII
Dispoziţii
finale şi tranzitorii
Intrarea īn
vigoare ARTICOLUL 153
Prezenta
Constituţie intră īn vigoare la data aprobării ei prin
referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este
şi rămāne īn īntregime abrogată.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Şi aici e o
capcană securicomunistă.
Constituţia din 21 august 1965 nu poate fi abrogată ,
pentru că revoluţia din 1990 a declarat-o criminală, absolut
nulă, din prima zi īn care a pretins a fi īn vigoare. Lagărele nu au
constituţii, ci regulamente impuse prizonierilor.
Eu aici,
dacă tot e vorba de contextualizare istorică, aş scrie "Īntregul sistem
legislativ din perioada regimului represiv comunist a fost criminal,
dăunător poporului romān capturat de uzurpatorii statului şi nu
poate constitui, īn nici o īmprejurare,
sursă de drept." Şi aş adăuga: "Societatea
romānească are dreptul de a se reface din grava stare īn care a adus-o
genocidul comunist, continuat după 1990 de fesenismul securisto-comunist,
care a paralizat justiţia şi şi-a īmbogăţit
acoliţii, pauperizīnd populaţia, distrugīnd economia şi aservind
patria" . Īncheind cam aşa: "Repararea nedreptăţilor
şi reabilitarea justiţiei,
eliberarea instituţiilor statului de paraziţii care le-au
deturnat, refacerea economică şi socială, recuperarea resurselor
şi independenţei ţării, ameliorarea
sănătăţii fizice şi morale a cetăţenilor
şi instalarea unei adevărate democraţii sīnt ţintele
actuale ale societăţii care adoptă această
Constituţie".
Conflictul
temporal de legi ARTICOLUL 154
(1) Legile
şi toate celelalte acte normative rămān īn vigoare, īn măsura īn
care ele nu contravin prezentei Constituţii.
(2) Consiliul
Legislativ, īn termen de 12 luni de la data intrării īn vigoare a legii
sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie
şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri
corespunzătoare.
Propunerea
MCC:
119. Alineatul
(2) al articolului 154 se modifică, astfel:
Alineatul (2)
va avea următorul cuprins:
(2) Consiliul
Legislativ, īn termen de 12 luni de la data intrării īn vigoare a
prezentei Constituţii, va examina conformitatea legislaţiei cu
prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz,
Preşedintelui Romāniei, propuneri corespunzătoare.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Prea
succintă referirea la "Consiliul Legislativ", definit
insuficient la art 79. Vă rog să observaţi că acest organ
de mare importanţă nu este reglementat la fel ca celelalte (probabil
pentru că are doar caracter consultativ)! Īn practică , aici se vor
coace legile, īn mare măsură. Ei au moşit, migălos, şi
legile ticăloase cu care "comuniştii" ne-au călcat īn
picioare şi probabil pretind că nu au nici o răspundere. Tot ei
ne-au făcut zob, pentru tranziţia comuniştilor la capitalism. O
crimă perfectă?
Puterea
juridică vrea să opereze īn continuare din umbră, fără
mari riscuri. Ce-ar fi să o scoatem din această poziţie?
Dispoziţii
tranzitorii ARTICOLUL 155
(1) Proiectele
de legi şi propunerile legislative īn curs de legiferare se dezbat şi
se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare
intrării īn vigoare a legii de revizuire.
(2)
Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data
intrării īn vigoare a legii de revizuire, rămān īn funcţiune
pānă la constituirea celor noi.
(3)
Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică īncepānd cu
următorul mandat prezidenţial.
(4)
Dispoziţiile cu privire la Īnalta Curte de Casaţie şi
Justiţie vor fi aduse la īndeplinire īn cel mult 2 ani de la data
intrării īn vigoare a legii de revizuire.
(5)
Judecătorii īn funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie
şi consilierii de conturi numiţi de Parlament īşi continuă
activitatea pānă la data expirării mandatului pentru care au fost
numiţi. Pentru asigurarea īnnoirii Curţii de Conturi din 3 īn 3 ani,
la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea
fi numiţi pentru īncă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.
(6) Pānă
la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate,
litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi
soluţionate de către instanţele judecătoreşti
ordinare.
Propunerea
MCC:
120. Articolul
155 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Alineatul (3)
va avea următorul cuprins:
(3) Alegerile
pentru funcţiile prevăzute la articolele 58, 119.1, 119.2, 125, 132,
133, 137, 140 şi 142 vor fi organizate īn termen de cel mult 180 de zile
de la data intrării īn vigoare a prezentei Constituţii.
Alineatul (4)
va avea următorul cuprins:
(4) Īn termen
de un 180 zile de la intrarea īn vigoare a prezentei legi, Guvernul va calcula
valoarea activului net al Fondului Naţional de Pensii Publice şi va
prezenta spre aprobarea Parlamentului legea Fondului Naţional de Pensii
Publice, care va prevedea şi sursele de completare a activului net al
acestui fond.
Alineatele (5)
şi (6) se abrogă.
Art. II
Revizuirea
adoptată prin prezenta lege se supune aprobării prin referendum
organizat potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. 3 din Constituţia
Romāniei.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Nu īnţeleg
aliniatul 1. De ce să se mai dea legi īntr-un spirit pe care noua
Constituţie l-a denunţat? Cīnd,
dimpotrivă, toate legile deja votate trebuie puse pe noua temelie a
dreptului?
al. 2 Şi ce
să facă? Ce prevedea vechea Constituţie? Ciudat. Dar măcar să
răspundă de ce fac.
al..3-4 MCC De ce
180 de zile? Cine să profite de acest timp? Cei care promovează noua Constituţie nu au capacitatea de a
se pregăti pentru modificările pe care le reclamă? Atunci cum
ştiu că sīnt realizabile? Cred că atunci cīnd dai puterea jos de
la manete, ar trebui să le iei īn mīnă mai repede.
al 3-5 actuale-
arată pīnă unde merge "volantul juridic" pe care sīntem
siliţi să-l purtăm īn spate
īn timpul revoluţiilor
politice democratice. Mai e drum lung pīnă cīnd cei care se aburcă
să fixeze altora norme- vor răspunde.
Republicarea
Constituţiei ARTICOLUL 156
Legea de
revizuire a Constituţiei se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei
īn termen de 5 zile de la data adoptării. Constituţia,
modificată şi completată, după aprobarea prin referendum,
se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea
denumirilor, dāndu-se textelor o nouă numerotare.
Observaţiile/sugestiile
mele:
Previn cititorii
că am scris aceste observaţii īn pripă (o
săptămīnă) fără să le corectez. Şi nu
intenţionez să revin cu o redactare minuţioasă, căci
nu mă pretind o autoritate īn domeniu. E vorba doar de nişte
comentarii, ale unui contestatar cu oarece experienţă, prin care sper
să instig cīţi mai mulţi cetăţeni la implicare īntr-o
importantă dezbare colectivă - previzibil şi legitim
polemică. Erorile şi impreciziile mele pot fi corectate de alţi
participanţi la discuţie, pe
care o sper cu mult rost.
Ioan Roşca,
7 aprilie 2013