Opinia cetăţeanului Ioan Roşca  privind

PROIECTUL DE LEGE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMĀNIEI ,

promovat de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor

 

TITLUL I

Principii generale

 

Statul romān ARTICOLUL 1 (actual)

(1) Romānia este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernămānt a statului romān este republica.

(3) Romānia este stat de drept, democratic şi social, īn care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, īn spiritul tradiţiilor democratice ale poporului romān şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - īn cadrul democraţiei constituţionale.

(5) Īn Romānia, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

 

Propunerea MCC:

1. Alineatele (3) şi (4) ale articolului 1 se modifică, astfel:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Romānia este patria poporului romān, are un stat de drept, democratic, īn care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile individuale, libera dezvoltare a personalităţii umane, pluralismul politic, dreptatea, dragostea pentru semeni, pentru neam şi pentru ţară, omenia, ospitalitatea, meritul, cinstea, munca, hărnicia, spiritul de iniţiativă, cumpătarea şi economisirea reprezintă valori supreme, īn spiritul tradiţiilor milenare ale poporului roman, şi sunt garantate.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Statul romān se organizează pe baza principiilor controlului poporului asupra statului şi al separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executuvă, judecătorescă, mediatică şi financiară - īn cadrul democraţiei constituţionale.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 De tranşat relaţia suveranităţii cu subordonarea faţă de UE (limitele īn care se poate impune poporului romān să adopte legi pe care nu le doreşte) - vezi şi art. 11

al. 2 Forma de guvernămīnt este aceea pe care o alege poporul romān, prin referendum - dedicat numai acestei chestiuni

al. 3 De adăugat: Legile trebuie să operaţionalizeze eficace aceste garanţii, ca să aibă legitimitate.

al. 4 De adăugat: Scopul activităţii politice este īntărirea puterii cetăţeanului corect informat, facilitarea democraţiei directe, combaterea falsei reprezentări.

 

Suveranitatea  ARTICOLUL 2 

    (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului romān, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

    (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea īn nume propriu.

 

    Propunerea MCC:

    2. Articolul 2 se modifică şi se completează, astfel:

    Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

    „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită prin referendum.”

    După alineatul (1), se introduce un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:

    „(1.1) Poporul delegă o parte din suveranitatea sa statului romān, care o exercită īn numele şi īn interesul poporului, potrivit Constituţiei.”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    Şi aici ar putea fi tranşată chestiunea raportului dintre suveranitate şi subordonarea faţă de UE - vezi şi art. 11

 

Teritoriul ARTICOLUL 3

    (1) Teritoriul Romāniei este inalienabil.

    (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

    (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, īn comune, oraşe şi judeţe. Īn condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

    (4) Pe teritoriul statului romān nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

 

    Propunerea MCC:

    3. Articolul 3 se completează cu două noi alineate, astfel:

    După alineatul (1), se adaugă un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:

    „(1.1). Pe teritoriul Romāniei, numai cetăţenii romāni, ca persoane fizice, sau constituiţi īn persoane juridice romāne, pot deţine terenuri īn proprietate privată.”

    După alineatul (3), se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:

    „(4) Reorganizarea teritoriului naţional, sub aspect administrativ, se aprobă de către poporul romān, prin referendum.”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    al.1 1.2 Tot numai cetăţenii romāni pot dispune de resursele de pe acest teritoriu, cu obligaţia de a se īngriji şi de zestrea generaţiilor viitoare.

    Propunerea 1.1 ridică direct problema pusă de mine la art.1 : ne poate impune Europa să ne vindem pămīntul (sau alte resurse) ?

    al.3 Aliniatul introdus după 3 trebuie numerotat 3.1 şi nu 4 - care nu trebuie eliminat ci īntărit.

    al.4 De adăugat: Şi acordarea cetăţeniei trebuie să ţină cont de acest principiu.

 

 

    Propunerea MCC:

    4. După articolul 3, se introduce au nou articol, 3.1, astfel:

    Denumirea articolului va fi: „Reīntregirea Patriei”

    Cuprinsul articolului va fi:

    „(1) Romānia este continuatoarea Daciei, iar poporul romān este urmaşul poporului dac, leagăn al civilizaţiei europene.

    (2) Statul romān īşi revendică continuitatea istorică, el fiind moştenitorul de drept al statului naţional şi unitar consfinţit prin Actul Unirii Basarabiei cu Romānia citit şi semnat īn Sfatului Ţării la Chişinau pe 27 Martie 1918, prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu Romānia aprobată de Congresul General al Bucovinei la Cernăuţi īn 15/28 Noiembrie 1918 şi prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.

    (3) Statul romān este obligat să militeze, necontenit, şi să facă toate demersurile necesare pentru Reīntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de-al doilea Război Mondial, cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional.”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    al 3.1.1 - Va stīrni obiecţii şi ironii de care nu cred că e nevoie - şubrezind autoritatea documentului.

    al 3.1.3 - Era suficient "să militeze, necontenit şi paşnic"- fără acel final prea prudent. Dacă "respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional" intră īn conflict cu "eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de-al doilea Război Mondial"- trebuie să milităm pentru noi convenţii, mai drepte, reparatorii.

 

 

    5. După articolul 3.1, se introduce un nou articol, 3.2, astfel:

    Denumirea articolului va fi: „Regiunile de dezvoltare” Cuprinsul articolului va fi:

    „(1) Īn concordanţă cu obiectivele de coeziune economică şi socială ale Romāniei, precum şi ale Uniunii Europene īn domeniul politicilor de dezvoltare regională, pe teritoriul Romāniei sunt constituite regiuni de dezvoltare.

    (2) Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică.

    (3) Denumirile şi componenţa regiunilor de dezvoltare sunt stabilite prin lege organică, adoptată prin referendum.

    (4) Regiunile de dezvoltare constituie cadrul de elaborare, implementare şi evaluare a politicilor de dezvoltare regională, precum şi de culegere a datelor statistice specifice, īn conformitate cu reglementările europene”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    al 3.2 Mi se pare confuz. Cum să implementezi politici de dezvoltare fără a fi unitate administrativă şi să iei măsuri fără autoritate juridică?

 

Unitatea poporului şi egalitatea īntre cetăţeni ARTICOLUL 4

    (1) Statul are ca fundament unitatea poporului romān şi solidaritatea cetăţenilor săi.

    (2) Romānia este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    Al 1. Aş adăuga: "cu respectarea libertăţii fiecăruia, atīt timp cīt nu produce efecte sociale nocive".

    Al 2. Aş adăuga : "Sau discriminare de altă natură".

  

Cetăţenia ARTICOLUL 5

    (1) Cetăţenia romānă se dobāndeşte, se păstrează sau se pierde īn condiţiile prevăzute de legea organică.

    (2) Cetăţenia romānă nu poate fi retrasă aceluia care a dobāndit-o prin naştere.

 

    Propunerea MCC:

    6. Articolul 5 se completează cu un nou alineat ,(3), astfel:

    După alineatul (2), se inrtoduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

    „(3) Statul romān ţine evidenţa persoanelor cărora li s-a acordat cetăţenia romānă, la cerere, sau prin adopţie, şi publică lista completă a acestor persoane, īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, īn ultima zi lucrătoare a fiecărui an. Lista precizează cetăţeniile străine pe care persoanele īn cauză le deţin, sau le-au deţinut, īnainte de primirea cetăţeniei romāne, precum şi prenumele celor doi părinţi ai persoanelor īn cauză. Īn prima listă vor fi cuprinse toate persoanele care au primit cetăţenia romānă īncepānd cu data de 22 decembrie 1989 pānă la sfārşitul anului īn care se publică lista”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    al 1. Aş prevedea că legea organică care guvernează gestiunea cetăţeniei trebuie validată prin referendum.

    al 2. Aş īnscrie aici explicit, ca exemplu important, că acei romāni, care au fost prinşi cu tot cu o porţiune din teritoriul ţării, acaparată de alte state - nu au pierdut cetăţenia. Şi aş preciza că tuturor cetăţenilor care arată că se află īn această situaţie (şi descendenţilor lor) li se va recunoaşte cetăţenia imediat, fără taxe.

    Aş menţiona īn schimb, tot ca principiu, deasupra legilor organice, că aceia care au participat īn orice fel la genocidul anti-romānesc de după 1944, nu pot primi cetăţenia şi o pot chiar pierde. De ce am deveni/rămīne concetăţeni cu distrugătorii ţării?

  

Dreptul la identitate ARTICOLUL 6

    (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

    (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare īn raport cu ceilalţi cetăţeni romāni.

 

    Propunerea MCC:

    7. Articolul 6 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:

    După alineatul (2), se introduce un nou alineat ,(3), care va avea următorul cuprins:

    „(3) Autorităţile publice vor consulta organizaţiile cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale īn legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor entice, culturale şi religioase.”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    al1. Aş adăuga "cu condiţia ca elementele specifice ale vieţii unei comunităţi minoritare să nu intre īn conflict flagrant cu regulile normale de convieţuire socială (organizare īn clanuri etnice, parazitism masiv, etc)."

  

 

Romānii din străinătate ARTICOLUL 7

    Statul sprijină īntărirea legăturilor cu romānii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    Dacă prin "romānii din afara frontierelor ţării " se īnţeleg cetăţenii romāni de orice naţionalitate (etnie), nu văd de ce şi cum ne-am ocupa noi de " exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase" - īn cazul celor de altă etnie.

 

Pluralismul şi partidele politice ARTICOLUL 8

    (1) Pluralismul īn societatea romānească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.

    (2) Partidele politice se constituie şi īşi desfăşoară activitatea īn condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectānd suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

 

    Propunerea MCC:

    8. Articolul 8 se completează cu cinci noi alienate, (3), (4), (5), (6), şi (7), astfel:

    După alineatul (2) se introduc patru noi alineate, (3),(4), (5) şi (6), cu următorul cuprins:

    „(3) Activitatea politică se desfăşoară numai de partide politice īnregistrate, potrivit legii.

    (4) Prin excepţie, pot candida īn alegeri şi candidaţi independenţi.

    (5) Este interzisă constituirea de partide politice pe criterii etnice.

    (6) Toate partidele īnregistrate, potrivit legii, dispun de aceleaşi drepturi, inculusiv īn ceea ce priveşte reprezentarea īn birourile electorale şi accesul la timpi de antenă.

    (7) Este interzisă finanţarea de la bugetul public naţional a partidelor politice.”

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    Al 1 Aş preciza "pluralismul neformal" - se interzice īncălcarea democraţiei prin cartelarea partidelor pīnă la dispariţia alternativelor reale.

    Al 2 Aş preciza că partidele trebuie să respecte ordinea de drept existentă dar au dreptul să urmărească schimbarea ei, īn mod democratic.

    Al 3 Ce īnseamnă "activitate politică"?! De ce să se interzică cea extra-partinică? Monopolizarea politicii de către partide nu pare un pas către puterea poporului.

    Al 4 Dacă se schimbă al. 3 ca mai sus, nu mai e nevoie de "prin excepţie", ci trebuie prevăzut ca independenţii să fie trataţi echitabil cu candidaţii partidelor.

    Al 5 Deci şi partide naţionaliste romāneşti?

    Al 7 Şi mai interzisă ar trebi să fie finanţarea privată. Şi atunci?

   

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale ARTICOLUL 9

    Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi īşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, īn condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    Nu văd de ce nu se deschide calea apărării intereselor acestor categorii īn cadru negociativ politic. Ar fi cea mai bună justificare a existenţei unui Senat, separat de Parlament. Nu are nici o relevanţă că această idee legitimă a fost promovată şi de fasciştii italieni.

   

Relaţii internaţionale ARTICOLUL 10

    Romānia īntreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, īn acest cadru, relaţii de bună vecinătate, īntemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

 

    Observaţiile/sugestiile mele:

    Aş prevedea aici explicit că Romānia nu poate participa la războaie de agresiune, cotropire, colonizare.

 

Dreptul internaţional şi dreptul intern ARTICOLUL 11

(1) Statul romān se obligă să īndeplinească īntocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) Īn cazul īn care un tratat la care Romānia urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Are consecinţe majore. Ca să nu se īncalce principiul suveranităţii şi al democraţiei, trebuie prevăzut explicit cum poate ajunge statul romān să-şi asume obligaţii internaţionale. Semnatarii tratatelor, īn numele Romāniei, trebuie să aibă un mandat democratic, acordat explicit, prin referendum dedicat respectivei angajări a Romāniei īn plan extern. Altfel, apare falsa reprezentare şi ratificarea de către Parlament este nulă de drept constituţional. Numai poporul romān poate decide - direct- dacă admite o directivă exterioară, sau o respinge, cu consecinţele de rigoare.

   

    Simboluri naţionale ARTICOLUL 12

(1) Drapelul Romāniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, īn ordinea următoare īncepānd de la lance: albastru, galben, roşu.

(2) Ziua naţională a Romāniei este 1 Decembrie.

(3) Imnul naţional al Romāniei este "Deşteaptă-te romāne".

(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

9. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 12 se modifică, astfel:

 

Propunerea MCC:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

(1) Drapelul Romāniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, īn ordinea următoare īncepānd de la lance: albastru, galben, roşu. Pe culoarea galben este imprimată stema ţării.” Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Ziua naţională a Romāniei este 9 mai, Ziua Independenţei.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Imnul naţional al Romāniei este „Traiască Romānia, Trăiască Tricolorul”.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu ştiu ce stemă se vrea pusă pe galben , dar din faptul că se propune ca imnul naţional să provină din laboratorul Flacăra (al lui Adrian Păunescu), o blasfemie pe care numai cei tineri nu o pot sesiza, aş putea deduce că ar putea fi stema care a fost īnlocuită cu o gaură, prin jertfă de sīnge…

Acest paragraf , combinat cu cel cu Dacia, īmi stīrneşte īngrijorare. MCC poate fi capturată de naţionalişti de operetă şi de nostalgici ai regimului comunist?

 

Limba oficială ARTICOLUL 13

Īn Romānia, limba oficială este limba romānă.

 

Propunerea MCC:

10. Articolul 13 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va următorul cuprins:

“(1) Īn Romānia, limba oficială este limba romānă.”

Alineatul (2) va următorul cuprins:

„(2) Actele juridice şi dezbaterile publice, la toate nivelurile administraţiei publice, se fac īn limba romānă.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş adăuga: Cunoaşterea limbii romāne este o condiţie pentru a beneficia de drepturile cetăţenilor romāni. Limbile minorităţilor pot fi folosite īn raporturile dintre cetăţenii de respectiva etnie. Dar orice cetăţean romān are dreptul de a pretinde folosirea limbii romāne, īn raportul cu el.

 

Capitala          ARTICOLUL 14

Capitala Romāniei este municipiul Bucureşti.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş adăuga: Ea poate fi schimbată numai prin referendum naţional.

 

TITLUL II

Drepturile, libertăţile şi īndatoririle fundamentale

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii comune

 

Universalitatea           ARTICOLUL 15

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

 

Propunerea MCC:

11. Articolul 15 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:

După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

„(3) Faptele comise īmpotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului romān, trădarea ţării, precum şi faptele care conduc la subminarea economiei naţionale şi a puterii de stat constituie crime īmpotriva poporului romān şi sunt imprescriptibile. Dreptul de acţiune īncepe de la data comiterii acestor fapte.”

Observaţiile/sugestiile mele:

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1 Cetăţenii beneficiază de libertăţile cu care se nasc şi de drepturile consfinţite prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. Legalitatea este subordonată binelui individual şi social şi trebuie să-şi dovedească legitimitatea, neputīnd fi prezumată īmpotriva realităţii dovedite. Orice dispută īntre cetăţeni trebuie rezolvată īn primul rīnd pe baza spiritului dreptăţii,  asumat de Constituţie. Legile particulare, dacă există,  fiind folosite pentru precizarea unor criterii negociate social, evitarea arbitrariului şi discriminării.

al 2. Completare: Nu se pot prevala de non-retroactivitate persoanele care au adus daune comunităţii, uzurpīnd poziţii de putere, din care au īmpiedicat denunţarea, cercetarea şi condamnarea infracţiunilor. Este anulată orice prescripţie pentru fapte comise după 23 August 1944, termenele putīnd īncepe să curgă numai după adoptarea prezentei Constituţii şi după eliberarea instituţiilor de cei care au paralizat justiţia pīnă acum.

 

Egalitatea īn drepturi ARTICOLUL 16

(1) Cetăţenii sunt egali īn faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, īn condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia romānă şi domiciliul īn ţară. Statul romān garantează egalitatea de şanse īntre femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) Īn condiţiile aderării Romāniei la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care īndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi īn autorităţile administraţiei publice locale.

 

Propunerea MCC:

12.Alinatul (3) al articolului 16 se modifică, astfel:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, īn condiţiile legii, de persoanele care au numai cetăţenia romānă şi domiciliul īn ţară. Statul romān garantează egalitatea de şanse īntre femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii si demnităţi.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1. (al. 2) Completare: Statul trebuie să ia măsuri concrete pentru ca această egalitate teoretică să fie cīt mai reală. De exemplu, prevederi care să īngreuneze folosirea averilor mari pentru cumpărarea de putere, sau apartenenţa la grupări de interese pentru a domina cetăţeni ne-asociaţi.

al 3. Propunerea MCC va stīrni controverse, şi īmpotrivirea milioanelor de romāni plecaţi. Ea trebuie motivată clar , īncīt să se īnţeleagă că nu īnseamnă discriminare să nu dai putere de decizie celor care nu trăiesc īn Romānia, sau au jurat credinţă şi altor state.  Cīt priveşte egalitatea de şanse, nu văd de ce trebuie să fie numai īntre femei şi bărbaţi şi nici ce īnseamnă să o "garantezi" teoretic, fără măsuri de implementare a acestor garanţii.  

 

Cetăţenii romāni īn străinătate           ARTICOLUL 17

Cetăţenii romāni se bucură īn străinătate de protecţia statului romān şi trebuie să-şi īndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş adăuga: Īn cazul īn care cineva, plecat sau īntors īn ţară, cu dublă cetăţenie, are obligaţii faţă de alt stat, care contravin intereselor romāneşti, el trebuie să aleagă cetăţenia care īi convine. Romānia nu poate recunoaşte cetăţenia  cuiva cu agendă ostilă intereselor naţionale.

 

Cetăţenii străini şi apatrizii     ARTICOLUL 18

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc īn Romānia se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage īn condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care Romānia este parte.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1. Trebuie reformulat īncīt să se facă diferenţele de rigoare īntre străini şi romāni. Nu este normal să acorzi altora toate drepturile cetăţenilor  ţării şi fără referire la vreo obligaţie. Ce mai īnseamnă atunci cetăţenia?

 

Extrădarea şi expulzarea        ARTICOLUL 19

(1) Cetăţeanul romān nu poate fi extrădat sau expulzat din Romānia.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii romāni pot fi extrădaţi īn baza convenţiilor internaţionale la care Romānia este parte, īn condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai īn baza unei convenţii internaţionale sau īn condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 2 Anulează garanţia din al.1 şi trebuie reformulat, ca să nu lase loc la abuzuri şi să nu dea posibilitate imperiilor dominante să impună extrădarea romānilor care opun rezistenţă colonizării.

al 4 Cei care decid extrădarea, īşi asumă răspunderea personală pentru cazul īn care ea se va dovedi – ulterior - abuzivă.

al.5 Romānia va īntreprinde demersurile necesare pentru extrădarea celor găsiţi vinovaţi pentru grave delicte economice şi sociale, cu repatrierea sumelor scoase īn afara ţării.

 

Tratatele internaţionale privind drepturile omului     ARTICOLUL 20

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate īn concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Romānia este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe īntre pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romānia este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului īn care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Practic, aceste prevederi ar putea juca un rol protector, īmpotriva unei justiţii locale putrede. In realitate īnsă, asta nu se prea īntīmplă, căci nu s-a precizat īn Constituţie cum poate victima unui abuz să se prevaleze de drepturile sale de om (european) īn faţa unei instituţii (instanţe) romāneşti.
Pe de altă parte, principial, aceste prevederi sīnt incompatibile cu principiile suveranităţii şi democraţiei. Romānii trebuie să-şi stabilească singuri regulile, numai ei pot decide dacă adoptă norme exterioare, ca să nu fim scoşi din comunitatea internaţională.  O soluţie ar fi supunerea prevederilor problematice unui referedum, pentru ca impunerea, de mai sus de voinţa poporului romān, să nu distrugă complet democraţia naţională.

 

Accesul liber la justiţie            ARTICOLUL 21

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate īngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor īntr-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 5 Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

 

CAPITOLUL II

Drepturile şi libertăţile fundamentale

 

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică        ARTICOLUL 22

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al1 Cum sīnt garantate? Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol (sau a art.2).

al3  Īn ce priveşte pedeapsa cu moartea, poporul romān va decide prin referendum. 

al4  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau ulterior, īn favoarea responsabililor care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Libertatea individuală            ARTICOLUL 23

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai īn cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai īn cursul procesului penal.

(5) Īn cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu cāte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6) Īn faza de judecată instanţa este obligată, īn condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai tārziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de īndată, punerea īn libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au īncetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7) Īncheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de īndată la cunoştinţă, īn limba pe care o īnţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar īnvinuirea, īn cel mai scurt termen; īnvinuirea se aduce la cunoştinţă numai īn prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea īn libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi īn alte situaţii prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa īn libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

(11) Pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decāt īn condiţiile şi īn temeiul legii.

(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decāt de natură penală.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Al. 14. Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al. 15 Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile

 

Dreptul la apărare      ARTICOLUL 24

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Īn tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.3 Acest drept nu se poate transforma īn obligaţie.

al.4 Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Libera circulaţie          ARTICOLUL 25

(1) Dreptul la liberă circulaţie, īn ţară şi īn străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetăţean īi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa īn orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni īn ţară.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 3. Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al.4  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Viaţa intimă, familială şi privată        ARTICOLUL 26

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea īnsăşi, dacă nu īncalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 3 Statul nu va folosi instrumentele de asigurare a ordinii şi securităţii pentru a īncălca dreptul la intimitate. Instrumentele moderne de supraveghere a cetăţenilor (microfoane, camere video, internet, etc.) nu pot fi folosite de autorităţile publice pentru spionarea vieţii cetăţenilor ci invers, aceştia trebuie să le poată folosi pentru supravegherea activităţii autorităţilor publice.

al 4 Statul trebuie să apere cetăţenii şi de spionarea privată (de către firme, formaţiuni, etc.).

al 5. Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al.6 Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

 

Inviolabilitatea domiciliului         ARTICOLUL 27

(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămāne īn domiciliul ori īn reşedinţa unei persoane fără īnvoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărāri judecătoreşti;

b) īnlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;

d) prevenirea răspāndirii unei epidemii.

(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează īn condiţiile şi īn formele prevăzute de lege.

(4) Percheziţiile īn timpul nopţii sunt interzise, īn afară de cazul infracţiunilor flagrante.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 2. Formularea lasă loc intrepretărilor arbitrare şi abuzilor. Cine şi cum constată dacă a fost reală punerea īn primejdie a unor persoane, a securităţii naţionale sau a securităţii publice?

al 5. Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al.6 Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Secretul corespondenţei          ARTICOLUL 28

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Libertatea conştiinţei  ARTICOLUL 29

(1) Libertatea gāndirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi īngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrāns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste īn spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, īn condiţiile legii.

(4) Īn relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de īnvrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin īnlesnirea asistenţei religioase īn armată, īn spitale, īn penitenciare, īn azile şi īn orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al1. Dacă nu pot fi īngrădite "sub nici o formă", atunci decretele de genul celui care penalizează opinii taxate ca "antisemite" sīnt anticonstituţionale. Ca să nu mai fie posibile astfel de abuzuri, folosite īn interese anti-naţionale, trebuie adăugat aici: Nici o lege nu poate introduce limitări ale acestui drept;delictele de opinie , neīnsoţite de acţiuni antisociale, neputīnd fi penalizate - īn nici o īmprejurare.

al 2 Trebuie reformulat ca să nu se mai auto-anuleze. Cīnd garantezi libertatea de conştiinţă nu poţi impune nici un spirit, nici o normă de corectitudine politică. Restricţiile pot interveni la nivelul unor acte potenţial nocive, dar nu anulīnd dreptul fundamental la opine. 

al 3 Şi art. 3 este cam ambiguu. Ar trebui precizat "potrivit statutelor proprii, dacă nu īncalcă prevederi legale şi nu introduc discriminări pe temei religios".

al 4 Se pot interzice acţiuni duşmănoase, dar atenţie la dreptul la exprimarea opiniei.

al 5 Dacă sīnt autonome faţă de stat , trebuie precizat de ce se bucură de sprijinul acestuia.

al 7  Educaţie se face masiv şi la şcoala şi ar trebui ca acest fenomen esenţial să fie īncadrat constituţional. Pe ce se bazează dreptul acestei instituţii de a plămădi conştiinţele copiilor? Ce garanţii au părinţii (similare măcar cu cele legate de abuzurile medicale) că nu se produc daune minţilor expuse unei īndoctrinării nocive? Īn cazul īn care valorile părinţilor īntră īn conflict cu ce se predă la şcoală, cum pot folosi dreptul recunoscut la punctul 6?

al 8  Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al 9  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

 

Libertatea de exprimare         ARTICOLUL 30

(1) Libertatea de exprimare a gāndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare īn public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a īnfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare īn masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, īndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, īn condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aceleaşi - īn spirit - ca la articolul 29. Aliniatele 6-9 neagă aliniatele 1-5. Ori vorbim de libertate de exprimare ori de ce nu este voie de spus! E drept că īn numele acestei libertăţi se pot irita sau calomnia persoane, cu daune de imagine. Dar eu cred că acest fenomen trebuie combătut altfel (de exemplu, punīnd la dispoziţia celui prejudiciat de opinia altuia mecanisme eficace pentru a combate dezinformarea păgubitoare) şi nu anulīnd - practic- garanţia libertăţii de exprimare. Căci oricine poate pretinde că opinia ta īi aduce prejudicii. A impune cuiva să nu exprime o opinie (părere, etc.) supărătoare (neprezentată ca informaţie certă - deci falsificator) īnsemnă practic a face jocul de acoperire a fărădelegilor din Romānia. Cei curaţi nu au de ce dori sufocarea acestui drept, īn numele riscului de a fi calomniaţi.

 

Dreptul la informaţie  ARTICOLUL 31

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi īngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare īn masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

 

Propunerea MCC:

13. Alineatul (5) al articolului 31 se modifică, astfel:

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Manipularea, insulta şi calomnia se pedepsesc, conform legii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al1. Constituţia trebuie să clarifice ce este aceea "informaţie de interes public". Dreptul la informare nu este aplicat pe teren (ceea ce oferă acoperire fărdelegilor care au răpus ţara),  invocīndu-se protecţia informaţiilor personale sau securitatea naţională, īn baza unor legi care au lăsat la cheremul funcţionarilor complici interpretarea expresiei "care pot aduce atingere intereselor particulare". Astfel, de exemplu, anexa 6 la Legea arhivelor pretinde să nu putem cerceta "ingineriile" tranziţiei, pentru ca nu cumva, consultarea registrelor de publicitate imobiliară sau de stare civilă din interbelic să aducă hoţilor pierderea… de a fi prinşi.

al 6  Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al 7  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

MCC ar fi trebuit să elaboreze mult mai mult aici, dacă vrea să īncadreze constituţional puterea mediatică.

 

Dreptul la īnvăţătură  ARTICOLUL 32

(1) Dreptul la īnvăţătură este asigurat prin īnvăţămāntul general obligatoriu, prin īnvăţămāntul liceal şi prin cel profesional, prin īnvăţămāntul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2) Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn limba romānă. Īn condiţiile legii, īnvăţămāntul se poate desfăşura şi īntr-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale de a īnvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite īn această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Īnvăţămāntul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, īn condiţiile legii.

(5) Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn unităţi de stat, particulare şi confesionale, īn condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea īnvăţămāntului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. Īn şcolile de stat, īnvăţămāntul religios este organizat şi garantat prin lege.

 

Propunerea MCC:

14. Articolul 32 se modifică şi se completeză, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Īnvăţămāntul de toate gradele se desfăşoară īn limba romānă. Īn condiţiile legii, īnvăţămāntul īn şcoli private se poate desfăşura şi īntr-o limbă de circulaţie internaţională.”

După alineatul (7) se introduce un alineat nou, (8), astfel:

Alineatul (8) va avea următorul cuprins:

„(8) Pentru īnvăţămāntul general obligatoriu, statul asigură existenţa şcolii īn fiecare localitate.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi mai īntīi observaţiile de la art. 29 despre dreptul şcolii la influenţarea /formarea conştiinţei copilului. 

Cīt timp īnvăţămīntul e obligatoriu , subiecţii acestei obligaţii trebuie să fie cu adevărat beneficiari ai şcolarizării forţate.

De aceea aş adauga: al. 9- statul este obligat să ia măsuri pentru ridicarea calităţii educaţiei oferite elevilor, inclusiv introducīnd mecanisme de plată a salariilor profesorilor īn funcţie de valoarea prestaţiei, eforturile depuse şi rezultate.

Avem dreptul la īnvăţătură justă, cinstită, de calitate, fastă societăţii dar şi persoanei educate, sau numai la a fi īndoctrinaţi de cei care pot fixa curicula naţională sau controla profesorii?  Cīnd vom recunoaşte că aici apar contradicţii şi probleme profunde, legate de raportul dintre indvid, comunitate şi instituţii- care ar trebui reglementate constituţional?

Vor exista aici opinii variate. Eu de exemplu, aş prevedea dreptul părinţilor la a respinge o īndoctrinare şcolară inacceptabilă lor,  recurgīnd la şcoli private cu alte orientări sau chiar la şcoala la domiciliu.

Pe de altă parte, aş adăuga aici şi obligaţia recuperării cheltuielilor statului cu educaţia celor care au beneficiat de ele, şi părăsesc ţara īnainte de a īntoarce ceva societăţii.

 

Accesul la cultură       ARTICOLUL 33

(1) Accesul la cultură este garantat, īn condiţiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi īngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale Romāniei īn lume.

 

Propunerea MCC:

15. Alineatul (3) al articolului 33 se modifică, astfel:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea patrimoniului istoric şi cultural, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale Romāniei īn lume.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu este precizat ce īnseamnă "cultură"- constituţional.

Este bine că se prevede acest drept. Dar eu i-aş asocia şi un ţel al societăţii, o misiune, poate chiar o obligaţie (altfel de ce ar fi īnvăţămīntul obligatoriu?). Cultivarea a cīt mai multe conştiinţe (īn sensul rafinării discernămīntului, a īntăririi puterii de a-ţi decide riguros opţiunile, īn condiţii de libertate de opinie) ar trebui să fie declarată scop de societate.

De aici ar putea porni prevederile privind penalizarea atentatului cultural, săvīrşit de regulă pe cale mediatică, īn numele "prostului gust al majorităţii".  

 

Dreptul la ocrotirea sănătăţii ARTICOLUL 34

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

 

Propunerea MCC:

16. Articolul 34 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Cetăţenilor Romāniei le este garantat dreptul la sănătate fizică şi mentală, precum şi la hrană sănătoasă, care să nu conţină substanţe toxice şi otrăvitoare.”

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins;

„(1.1) Pentru exercitarea dreptului prevăzut la alineatul precedent, statul este obligat să ia măsuri pentru a asigura accesul cetăţenilor săi la alimentaţie natural, la apă curată şi la aer curat.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 4 Reprezentanţii Romāniei īn foruri internaţionale nu pot semna, fără validare prin referendum,  acorduri cu efecte negative asupra sănătăţii populaţiei (pătrunderea alimentelor periculoase şi a seminţelor modificate genetic care creează dependenţă economică faţă de corporaţii (de tip Monsanto), limitări ale dreptului de a produce medicamente ieftine (prin acorduri de tip ACTA), etc.

al 5 Tot īn cadrul garantării unei vieţi sănătoase, intră şi dezvoltarea obligatorie a industriei farmaceutice naţionale-de stat, īncīt populaţia să dispună de medicamente la preţ accesibil, sau chiar gratuite.

al 6 Specularea nevoilor medicale pentru cīştiguri nemeritate, va fi pedepsită prin lege, cu clauze agravante, dacă operaţia e făcută pentru firme străine.

al 7  Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol. Căci a provoca īmbolnăvirea populaţiei este o formă de genocid.

al 8  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, care ar fi trebuit judecaţi după 1989, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Dreptul la mediu sănătos        ARTICOLUL 35

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu īnconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au īndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul īnconjurător.

 

Propunerea MCC:

17. Articolul 35 se modifică, astfel:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Statul, persoanele fizice şi juridice au īndatorirea de a proteja resursele naturale ale ţării, mediul īnconjurător, inclusiv animalele.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īn formularea actuală, propunerea MCC se va lovi de īntrebări de tipul : "Dacă nu omorīm animale, cum mai hrănim populaţia ne-vegetariană?". Pornind de aici putem observa că extinderea umanismului către unele animale (cine stabileşte care pot fi ucise pentru hrană şi care trebuie protejate?) poate avea un efect pervers, diluīnd conceptul de umanism şi creīnd probleme morale greu de rezolvat .

Protejarea naturii şi vieţii,  ameninţate grav de hulpăvia unei specii tot mai agresive, ar trebui justificată solid şi realist. Inclusiv  afirmīnd dreptul la mediu sănătos al generaţiilor de mīine, pe care Constituţia trebuie să le apere de excesele consumiste ale celei de azi. 

 

Dreptul de vot ARTICOLUL 36

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vārsta de 18 ani, īmpliniţi pānă īn ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărāre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

 

Propunerea MCC:

18. Articolul 36, se completează cu două noi alineate, (3) şi (4), astfel:

După alineatul (2) se introduc două noi alineate, (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Participarea la vot este obligatorie, potrivit legii.

(4) Votul se exercită direct, la urne, sau prin corespondenţă, potrivit legii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Sīnt total contra propunerii 3 a MCC. Nici nu mi se pare necesar să justific. Aş formula chiar al. 3 invers ca MCC: nimeni nu poate fi obligat să voteze !

Cīt priveşte propunerea 4 a MCC, ar trebui precizate mecanismele de vot electronic şi de garantare a corectitudinii acestuia.

al 5. Aş ridica vīrsta minimă , măcar la 21 de ani, şi aş introduce o limitare superioară de vīrstă, poate la 80 de ani, măcar pentru persoanele la care s-a constat medical discernămīntul serios diminuat .
al 6. Am putea introduce condiţionarea dreptului de vot de trecerea unor examene de capacitate electorală, care să dovedească o minimă cunoaştere/īnţelegere  a mecanismelor democratice şi /sau a problemelor supuse votului (de genul examenului care, īn unele ţări, condiţionează acordarea cetăţeniei).

al 7. Aş prevedea , īn corelare cu al. 6, obligaţia organelor statului de a asigura o informare electorală adecvată oricărui cetăţean care vrea să voteze.

al 8. S-ar putea  introduce  principiul īncurajării democraţiei directe - a privilegierii votării problemelor societăţii, īn locul alegerii unor reprezentanţi, care să le voteze apoi, pe baza prezumţiei că intermediază voinţa electoratului - inconsistentă teoretic şi dovedită repetat ca falsă.  Pentru a răspunde celor două mari obiecţii contra democraţiei directe: că e greu să organizezi des voturi masive şi că mulţi oameni nu pricep o parte a tematicii propuse votului, ar putea fi introduse, pe līngă instrumetele facilitīnd votul electronic, un sistem de cupoane de vot. Fiecare cetăţean va dispune de acelaşi număr X de cupoane (de stabilit, īn funcţie de frecvenţa scrutinurilor directe) care īi dau dreptul să participe la maxim X scrutinuri pe an. Īn acest fel, s-ar auto-regla participarea, diminuīndu-se puternic votul ne-pertinent.

 

 Dreptul de a fi ales     ARTICOLUL 37

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care īndeplinesc condiţiile prevăzute īn articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea īn partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi īmplinit, pānă īn ziua alegerilor inclusiv, vārsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi īn Camera Deputaţilor sau īn organele administraţiei publice locale, vārsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi īn Senat şi vārsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi īn funcţia de Preşedinte al Romāniei.

 

Propunerea MCC:

19. Articolului 37 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Candidaţii trebuie să fi īmplinit, pānă īn ziua alegerilor inclusiv, vārsta de cel puţin 25 de ani pentru a fi aleşi īn Parlamentul Romāniei sau īn organele administraţiei publice locale, vārsta de cel puţin 30 de ani pentru a fi aleşi īn funcţiile de magistraţi şi vārsta de cel puţin 50 de ani pentru a fi aleşi īn funcţia de Preşedinte al Romāniei.”

După alineatul (2), se introduc două noi alineate, (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) Nici o persoană nu poate īndeplini aceiaşi funcţie electivă decāt pentru cel mult două mandate, care pot fi şi succesive, potrivit legii.

(4) Persoana aleasă īntr-o funcţie publică pe lista unui partid politic care părăseşte din proprie iniţiativă partidul pe lista căruia a fost aleasă pierde mandatul, imediat, potrivit legii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Al.1 e formulat tendenţios, putīnd fi folosit īmpotriva candidaturilor independente . Nu e nevoie să trimiţi la alt articol, care tratează dreptul de a intra īn partide,  pentru a spune cine nu are voie să fie votat.

Propunerile minime ale MCC pentru al2  (din care lipesc prevederi pentru alegerea īn puterea financiară şi mediatică?) mi se par justificate,  īn afară de cazul preşedintelui. 50 de ani minim? Eu mă gīndeam că a venit momentul să recunoaştem că, pe līngă fenomenul tinereţii necoapte există şi acela al uzurii din cauza vīrstei. De ce nu apar şi limite maxime de vīrstă aici, ca să combatem gerontocraţia?

Al. 4 propus de MCC relevă probleme grave, de principiu. Dacă cineva ar fi cu adevărat reprezentantul celor care l-au ales, el ar vota ce ar dori aceştia, nu ce īi dictează şefii partidului său.  Pe de altă parte, el a făcut cu respectivul partid un contract politic, pe care nu ar trebui să-l īncalce şi a fost poate votat pe baza asocierii cu partidul respectiv. Există aici o ambiguitate care surpă legitimitatea democraţiei reprezentative. Cred că articolul acesta ar fi mai consistent cu adăugarea: īn cazul īn care alesul pe listele unui partid constată īncălcarea contractului electoral de către partidul respectiv (care īi cere să voteze invers decīt s-a angajat faţă de alegătorii săi) este obligat să respecte voinţa reală a alegătorilor pe care īi reprezintă, fără a părăsi partidul respectiv. Dacă partidul īl demite din acest motiv, el devine parlamentar independent şi nu are voie să intre īn alt partid, pīnă la următoarele alegeri.

 

Dreptul de a fi ales īn Parlamentul European            ARTICOLUL 38

Īn condiţiile aderării Romāniei la Uniunea Europeană, cetăţenii romāni au dreptul de a alege şi de a fi aleşi īn Parlamentul European.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1- Aş adăuga - "cu aceleaşi limitări care operează īn cazul alegerilor interne".

al 2- Trebuie explicitat rostul acestor alegeri pentru mecanismul politic intern, modul īn care interferează cu aceasta. Pe cine reprezintă aceşti aleşi : nişte romāni din Europa sau nişte europeni din Romānia? Şi īn ce scop? Ce raporturi admite Constituţia īntre partidele interne şi cele europene? Mie toate astea mi se par mai mult decīt confuze. Dacă nu ar exista subordonarea  faţă de dreptul european - enunţată la art.20, am putea considera că e vorba de două nivele diferite de fiinţare socială. Sigur compatibile, necontradictorii ? Democraţia internă pare scurtcircuitată, parlamentarii europeni nefiind obligaţi să reprezinte voinţa majorităţii naţionale. Dacă parlamentarii europeni decid cum trebuie să trăiască toţi europenii, ce rost mai au parlamentele (şi Constituţiile ) naţionale?   Intervine aici o aporie a democraţiei: stabilirea suprafeţei pe care se aplică principiul majoritar poate produce conflicte de legitimitate. E posibil ca majoritatea dintr-o  localitatea să vrea A, dar judeţul īn care aceasta se află să vrea majoritar non A, dar regiunea īn care e acest judeţ să vrea A, dar ţara īn care e regiunea respectivă să vrea non A, dar Uniunea Europeană să vrea A, dar comunitatea mondială să vrea A, etc. Suprapunerea agregărilor politice scoate īn evidenţă relativitatea normativităţii juridice.   

 

Libertatea īntrunirilor ARTICOLUL 39

Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte īntruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai īn mod paşnic, fără nici un fel de arme.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Al 2. Acest drept trebuie garantat, īn orice loc īn care liniştea publică sau serviciile de strictă necesitate nu sīnt afectate excesiv, fără a fi nevoie de vreo aprobare. El nu poate fi restricţionat prin stipularea unor responsabilităţi excesive a organizatorilor manifestaţiilor, īn cazul īn care acestea degenerează, din motive neimputabile lor direct. Boicotarea dreptului la contestaţie de stradă- prin provocatori trebuie interzisă. La fel- instigarea unor pături ale populaţiei īmpotriva alteia, care protestează, cu riscul declanşării unor conflicte incontrolabile (război civil).  Folosirea forţei īmpotriva manifestaţiilor paşnice (de protest īmpotriva măsurilor guvernamentale etc) este interzisă.

al 3  Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al 4  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, sīnt delicte imprescriptibile

 

 Dreptul de asociere    ARTICOLUL 40

(1) Cetăţenii se pot asocia liber īn partide politice, īn sindicate, īn patronate şi īn alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează īmpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei Romāniei sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

 

Propunerea MCC:

20. Articolul 40 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului, Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāiei, membrii Curţii de Conturi, directorul Serviciului Naţional al Informaţiei Publice, directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune, directorul Serviciului Romān de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. Acestă interdicţie rămāne īn vigoare şi pentru o perioadă de 5 ani de la părăsirea funcţiilor īn cauză.”

După alineatul (3) se introduce un nou alineat, (3.1.), cu următorul cuprins:

„(3.1) Nici o lege, sau alt act normativ nu poate īngrădi sau condiţiona dreptul la liberă asociere, īn afara restricţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3).”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 2. Trebuie precizat sensul expresiei "stat de drept", ca să nu justifice persecutarea unor partide care propun īnnoiri profunde ale mecanismelor politice.

al 3. Nu ştiu dacă e suficient ca persoanele din categoriile nominalizate să nu fie membri ai unor partide.  Īn practică, s-a dovedit că asta nu le īmpiedică să lucreze părtinitor. O formă mai tare de garantare a imparţialităţii celor vizaţi, ar fi ca să li se interzică şi susţinerea unor partide,  īn care nu sīnt membri.

al 5 Reciproc, ar trebui blocată constituţional recurgerea la schimbarea garniturilor de tehnicieni din poziţii de decizie , o dată cu ajungerea la putere a unui nou partid. Dacă acesta are de implementat un program, să o facă folosind pīrghiile legale, nu aburcīndu-şi clientela īn posturi.

al 4. Caracterul este secret atunci cīnd obiectivele reale ale asociaţiei nu sīnt recunoscute public (nu sīnt declarate īn statut)  şi cīnd proiectele asociaţiei cu impact social negativ  sīnt ascunse.   Sīnt de asemenea interzise asociaţiile de tip clan,  care au ca scop avantajarea membrilor lor asupra restului populaţiei, prin metode/mijloace incorecte, care īncalcă principiile Constituţiei.

O Constituţie care īntăreşte puterea cetăţeanului, ar trebui să īmpiedice folosirea acestui articol īmpotriva luptătorilor de jos īn sus, şi nu īmpotriva complotiştilor de sus īn jos.

 

Munca şi protecţia socială a muncii   ARTICOLUL 41

(1) Dreptul la muncă nu poate fi īngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămānal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii īn condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, īn medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la negocieri colective īn materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1.1 Statul este obligat să facă eforturi pentru a oferi la cīt mai mulţi cetăţeni posibilitatea să-şi cīştige demn existenţa. Astfel se micşorează şi riscul unor confruntări violente, īn lupta pentru supravieţuire. 

al 2. Aceste prevederi pot fi criticate ca intervenind  īn raportul juridic dintre angajatori şi angajaţi, două părţi libere –teoretic - să īncheie acorduri cum vor, dacă nu īncalcă legile ţării. De aceea trebuie justificată clar aici includerea lor īn Constituţie - īn numele operaţionalizării principiilor echităţii şi solidarismului. Aceasta implică recunoaşterea faptului că raportul dintre patron şi salariat este asimetric, că deţinerea capitalului creează posibilitatea de a forţa convenţii (de muncă) incorecte, īn care partea slabă e folosită ca sclav (modern), exploatat de partea tare. Cum competiţia dintre săraci pentru "locuri de muncă" oferă posibilităţi de abuz angajatorilor, se poate deduce că aceştia au interes să menţină o bună parte a populaţiei īn sărăcie, contrar intereselor  comunităţii, apărate de Constituţie.

al.3 Ori se prevăd măsuri concrete pentru īmpiedicarea īncălcării acestui articol, ori el va rămīne un exemplu de demagogie.

al 4. De ce numai femeile? La muncă egală, salariu egal - pentru oricine!. Ceea ce īnseamnă să stăvileşti nedreptatea plătirii salariilor nu īn funcţie de prestaţie (munca depusă/rezultatele obţinute) ci de criterii formale (vechime, diplome, etc.).

Mă mir că MCC nu are observaţii la acest articol.

 

Interzicerea muncii forţate      ARTICOLUL 42

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie muncă forţată:

a) activităţile pentru īndeplinirea īndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, īn locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

b) munca unei persoane condamnate, prestată īn condiţii normale, īn perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile impuse īn situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1. "cu excepţia situaţiilor tratate īn art. 2"

al 2. Ba da , constituie evident muncă forţată. Art 2 trebuie să excepteze aceste cazuri de la aplicarea art 1, interzicerea neoperīnd - din motive īntemeiate.

al 3  Munca voluntară, sau aleasă de un contribuabil ca alternativă la plata unor taxe/ datorii - nu constituie muncă forţată.

al 4  Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

al 5  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Dreptul la grevă          ARTICOLUL 43

(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

2.2 Formularea al. 2 permite anihilarea garanţiei din al1.  Trebuie limitate clar … posibilităţile de limitare ale drepturilor de bază, prin legi organice. Aici trebuie măcar precizat că limitările dreptului de grevă trebuie să fie evident īntemeiate şi că abuzul īn acest sens trebuie penalizat.

al 3. Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, sīnt delicte imprescriptibile.

 

Dreptul de proprietate privată           ARTICOLUL 44

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai īn condiţiile rezultate din aderarea Romāniei la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care Romānia este parte, pe bază de reciprocitate, īn condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decāt pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită īn proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute īn alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, īn caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobāndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobāndirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai īn condiţiile legii.

 

Propunerea MCC:

21. Alineatele (2), (6), (8), (9) ale articolului 44 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular.”

Alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Despăgubirile prevăzute īn alineatele (3) şi (5) se stabilesc potrivit legii.”

Alineatul (8) va avea următorul cuprins:

„(8) Averea dobāndită licit nu poate fi confiscată.”

Alineatul (9) va avea următorul cuprins:

„(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, ca şi cele a căror provenienţă nu se justifică, sunt confiscate, īn condiţiile legii. Prin justificarea provenienţei bunurilor se īntelege obligaţia persoanei īn cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobāndirea sau sporirea bunurilor.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1. Aşa cum se deduce şi din al.9 , ar trebui garantat numai  "Dreptul de proprietate care a fost corect constituit" (şi nu roadele "ingineriilor" tranziţiei, sau ale unor prădăciuni interbelice, sau ale unor abuzuri comuniste)". Trebuie chiar precizat că nu pot fi garantate proprietăţile obţinute prin participarea la jaful postdecembrist,  căci ele aparţineau de drept poporului romān şi acapararea şi vinderea lor către terţi e lovită de nulitate absolută.
Garantarea creanţelor asupra statului (verificate temeinic, pentru evitarea sifonării banului public), avute - de exemplu - de victimele abuzurilor regimului comunist şi postcomunist, trebuie combinată cu prevederea obligaţiei acestuia de a face acţiuni īn regres, pentru a recupera pagubele de la cei care le-au produs.

Ce rost are precizarea : "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."? -  decīt să permită Curţii Constituţionale  să īncalce continuu principiul respectării proprietăţii, īn numele dreptului "legiuitorului" de a-l defini cum vrea? Clarificările şi nuanţele conceptului de "proprietate" - dacă sīnt legitime -  trebuie făcute īn Constituţie, altfel "garantarea" e demagogie de nivel īnalt. 
O astfel de precizare ar putea fi : numai dreptul indivizilor la viaţă (existenţă suportabilă)  şi interesele majore ale societăţii pot prevala asupra celui de proprietate, restrīngīndu-l - cu motivări solide.

al. 2 propus de MCC ar trebui corelat explicit cu propunerea făcută pentru art. 3, de interzicere a vīnzării de teren către străini.  Dacă tot se face acest pas greu (īn ciuda īmpotrivirii UE), ar putea fi extinsă restricţia şi la alte bunuri, de importanţă strategică.  Sau măcar , Constituţia ar putea enunţa datoria statului romān să sprijine, prin măsuri juridice şi administrative,  rămīnerea bunurilor din Romānia īn proprietatea cetăţenilor ei, pentru ca ţara să nu fie transformată īntr-un lagăr de muncă ieftină şi o piaţă de consum subdezvoltată economic, adică īntr-o neocolonie. 

Cine are drept să decidă tratarea, necondiţionată, la fel cu a proprietarilor romāni, a străinilor - care beneficiază de avantajul zdrobitor al unor monede mult mai puternice şi al unor venituri mult mai mari şi vor putea deci face achiziţii  injuste,  īn defavoarea cetăţenilor asociaţi prin Constituţia Romāniei, discriminaţi - īn fapt - prin acel "indiferent de titular"?

Adaos la al.3 şi 4  Exproprierea, naţionalizarea abuzivă, confiscările cu acte şi fără acte operate de regimul comunist sīnt nule de drept şi corectarea lor nu poate fi prescrisă, datorită forţei majore continuate pīnă acum. Decretul comunist al prescripţiei extinctive este un act criminal īmpotriva justiţiei şi cei care l-au menţinut īn vigoare trebuie pedepsiţi. Proprietăţile acaparate abuziv după 1990 , de la proprietarii de drept, nu sīnt evident garantate.

Al 6 Nici  īn varianta MCC nu aduce garanţii suficiente de echitate. Trebuie adăugat "conform principiului respectării valorii de piaţă, la momentul despăgubirii efective".

Al 7 Formulare prea vagă. "Potrivit legii şi obiceiului", proprietarului īi pot fi fixate sarcini care anihilează valoarea proprietăţii (impozit de 99%, interdicţia de vīnzare, etc.) - dacă nu sīnt precizate constituţional limitele acestor "sarcini"

Al 8  Nici  īn varianta MCC nu permite vindecarea cancerului socio-economic care ameninţă īnsăşi existenţa comunităţii romāneşti. Trebuie scris fără timiditate :" Caracterul ilicit al dobāndirii după 1990 se prezumă", căci aceasta este realitatea statistică, dovedibilă săţios, arhi-cunoscută. Unde prin "ilicit", trebuie īnţeles nu numai ilegal, ci şi "evident incorect", adică profitīnd de un proces de devalizare a avuţiei poporului. Cei care dovedesc că nu aşa au făcut averile, să le păstreze.   Cumpărătorii de bună credinţă -  să se dezdăuneze de la cei care le-au vīndut bunurile furate.

Al 9  Al propunerii MCC este cam ce am sugerat şi eu la aliniatul precedent, doar că evită precizarea sensului īn care e folosit termenul  "licit".

 

Libertatea economică ARTICOLUL 45

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora īn condiţiile legii sunt garantate.

 

Propunerea MCC:

22. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 45 (1) Cetăţenii au dreptul să desfăşoare orice fel de activitate economică, care nu este interzisă de lege, ca persoane fizice sau asociaţi īn personae juridice, autorizate, potrivit legii.

(2) Nici o lege sau alt act normativ nu poate condiţiona autorizarea desfăşurării de activităţi economice de obţinerea de avize, de orice fel, de la instituţiile executive ale statului.

(3) Autorizarea desfăşurării de activităţi economice este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşi.

(4) Instituţiile specializate ale statului supraveghează modul īn care cetăţenii respectă obligaţiile stabilite prin autorizaţiile de funcţionare ca agenţi economici şi solicită instanţelor judecătoreşti sancţionarea celor care se fac vinovaţi de īncălcarea legii şi a hotărārilor judecătoreşti, inclusiv anularea autorizaţiilor de funcţionare.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Ce īnseamnă să garantezi tuturor dreptul la activitate economică: să nu īl impiedici sau să īl aperi activ? Luīnd act de realitatea cuceririi oceanului economic de către marii rechini (corporaţii, etc.) īn dauna micilor īntreprinzători, scoşi din cursă sistematic, ar trebui să cerem ca o mai echitabilă distribuire a dreptului de a īntreprinde să fie un scop de societate, consemnat īn Constituţie. Adică să fie postulată ca misiune a societăţii romāneşti - democraţia economică.  Nici propunerea MCC la acest articol nu impune statului să apere dreptul tuturor la activitate economică,  asumīndu-şi  sarcina de a sprijini, prin reglementari favorabile, micile īntreprinderi romāneşti, combătīnd  dictatura de piaţă acaparată, a marilor jucători (mai ales, dacă sīnt firme străine, care scot din ţară beneficiile).

Pe de altă parte,  tot pentru a menţine societatea īn zona umanismului, ar trebui precizat că Romānia este o asociere de persoane, nu de firme. Aşadar, "persoanele juridice", pot beneficia de drepturi prevăzute de legi, dar nu pot fi puse pe acelaşi plan de legitimitate cu cele fizice, ale căror drepturi/interese trebuie să primeze.  Oamenii nu trebuie să devină sclavii unor existenţe artificiale.

Datorită acestor considerente, nu susţin propunerea MCC ca regulile de joc economic să nu poată fi reglate īn bloc, prin prevederi legale, ci numai la bucată , īn instanţe. Pentru că, deocamdată nu avem nici un temei să credem că judecătorii nu vor fi cumpăraţi de marele capital.

 

Dreptul la moştenire   ARTICOLUL 46

Dreptul la moştenire este garantat.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Ca şi proprietatea, moştenirea este o instituţie socială, nu un fenomen natural. Animalele nu au drept de proprietate şi nu moştenesc - pierd ce posedă la un moment dat, dacă le atacă unele mai puternice. Deci codul, social sau formal,  creează aceste protecţii - evident favorabile celor avuţi. Este dur şi nedrept să munceşti toată viaţa pe mai nimic, doar pentru că tatăl (bunicul) tău nu ţi-a transmis avere, īn timp ce un coleg de generaţie lipsit de merite, o duce ca īn rai, pe baza banilor moşteniţi, depuşi la bancă. De aceea eu aş preciza īn Constituţie că bogaţii, marii beneficiari ai garantării moştenirii şi proprietăţii, trebuie să ia notă că o convenţie aduce avantaje tuturor părţilor, deci că şi săracii au dreptul la prevederi favorabile lor (dacă dorim să nu se rezolve lupta pentru existenţă… īn mod sălbatic).    

 

Nivelul de trai ARTICOLUL 47

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală īn unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

 

Propunerea MCC:

23. Articolul 47 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Neīndeplinirea acestei obligaţii dă dreptul cetăţenilor să ceară dizolvarea Parlamentului şi demisia Preşedintelui Romāniei.”

După alineatul (1) al articolului 47 se introduce un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:

„(1.1) Nivelul de trai decent este stabilit prin lege pe baza unui sistem de criterii elaborate ştiinţific.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Al. 1.2 Neīndeplinirea acestei obligaţii trebuie să conducă şi la penalizarea celor care se fac vinovaţi de asta. Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării acestui articol.

Al. 1.3  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de abuz, sīnt delicte imprescriptibile, asimilabile unui genocid.

Al. 2 Salvarea unui om incapabil să se mai īntreţină ţine de contractul social de asigurare, īntre asociaţii sociali existenţi.  E mai complicată  relaţia cu membrii viitori,  potenţiali (care nici nu au fost īntrebaţi dacă vor asocierea). Ştiu că mă voi expune la critici acerbe, dar semnalez că nu am văzut niciodată expus motivul pentru care trebuie să plătească un cetăţean pentru creşterea copiilor altuia, oricīţi face, mai ales dacă acesta este bogat.  Īnţeleg să contribuie cei interesaţi material de creşterea  populaţiei (mīnă de lucru, consumatori, carne de tun). Sau cei convinşi moral că trebuie să fim cīt mai mulţi.  Dar dacă numai părintelui şi stăpīnilor societăţii li se īntoarce investiţia făcută īn copil (īntr-o societate bazată pe egoism)- taxarea oricui, īn acest scop, este discutabilă. Pornind de aici, trebuie afirmată atunci plenar apartenenţa noastră la un organism colectiv. Cu consecinţele de rigoare.
Al. 3 Dacă nivelul de trai decent nu este realizat, pentru un procent important (de precizat) al populaţiei, statul are dreptul/obligaţia să impoziteze/confişte marile averi făcute īn Romānia (inclusiv cele scoase īn afara ţării - pe baza unor convenţii internaţionale de recuperare a datoriilor).

 

Familia            ARTICOLUL 48

(1) Familia se īntemeiază pe căsătoria liber consimţită īntre soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi īndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de īncheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali īn faţa legii cu cei din căsătorie.

 

Propunerea MCC:

24. Articolul 48 se modifică, astfel:

După alineatul (1), se introduce un nou alineat, (1.1), cu următorul cuprins:

„(1.1) Căsătoria se poate īncheia numai īntre bărbat şi femeie.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

1. De adăugat: Statul se angajează să sprijine familia, ca pe o interfaţă fundamentală īntre individ şi societate.

1.1 Sīnt convins că un referendum pe această temă ar arăta preferinţa zdrobitoare a romānilor pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale.  Şi la fel aş vota şi eu, fără să mă intereseze că Europa de sus vede acum invers. 
E un bun prilej să constatăm viciozitatea democraţiei etajate - vezi observaţia de la art 38. 
Problema (fundamentală) este īnsă : care ar fi suprafaţa legitimă pe care o hotărīre se ia colectiv. Oricīt mi-ar repugna homosexualitatea, trebuie să recunosc că pare o problemă a celor doi implicaţi, īn care alţii nu au de ce se pronunţa - dacă nu se face atingere intereselor lor sau ale colectivităţii. 
Căsătoria este şi o instituţie cu dimensiune publică, o problemă a comunităţii ? Atunci de ce sīnt ţinute secrete informaţiile de stare civilă? Interzici anumite căsătorii prin lege (Constituţie) - dacă ai motive să presupui efecte sociale negative. Există acestea īn acest caz? Cine le-a constatat? Pe ce temeiuri (morala creştină, creşterea populaţiei, etc.)? Aceste precizări sīnt importante, dacă se doreşte ca măsurile constituţionale să aibă legitimitate. De exemplu - nu este evident de ce ar fi nocivă (īn orice ţară) īncetinirea exploziei demografice, prin metode care nu presupun nici o agresiune asupra unor fiinţe umane (cuplul homosexual nu procreează).
Dacă revenim (referendar?) la īnmulţirea populaţiei Romāniei ca scop - trebuie să o spunem clar. Ar fi  īnsă oribil să producem cīt mai mulţi copii… pentru export.

1.2 Dacă dimensiunea publică a căsătoriei oficiale este recunoscută (şi cum ar putea fi negată, din moment ce legea reglementează consecinţele căsătoriei/divorţului - īn materia dreptului de proprietate)  nu aş face nici ţiganilor (resping apelativul inventat īn 1990, pentru a produce confuzie)  concesia de a se permite căsătorii īntre minori. Ele sīnt mai problematice decīt cele īntre homosexualii maturi.

 

Protecţia copiilor şi a tinerilor            ARTICOLUL 49

(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă īn realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru īngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor īn activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune īn primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vārsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1. O  complicaţie teoretică redutabilă vine din faptul că noii veniţi pe lume nu au semnat contractul social, care li se aplică si pe care vor fi obligaţi să-l respecte. Copiii trebuie protejaţi prin prevederi speciale şi pentru că sīnt prizonierii convenţiei politice neasumate.

al.2. De ce are societatea grijă de copii? Este bine să se expliciteze motivele (vezi şi observaţiile de la articolul precedent) pentru ca să fie combătută viziunea strict contractualistă asupra convenţiei sociale. Numai existenţa unei legături organice, unei agregări existenţiale īntr-o mare familie, poate justifica grija unora pentru copii altora.

al.3  Ar trebui precizate sancţiunile, sau impusă precizarea lor prin legi, īn caz de īncălcare.

al.6  Un drept fundamental al minorilor este acela la educaţie de calitate, īn interesul īmplinirii lor fizice, intelectuale, morale - şi nu īn sensul unei domesticiri, īn fabrici de conştiinţă mediocră, care produc mīnă de lucru . 

 

Protecţia persoanelor cu handicap     ARTICOLUL 50

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, īn vederea participării efective a persoanelor cu handicap īn viaţa comunităţii, respectānd drepturile şi īndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Sigur. Este un semn de civilizaţie şi solidarism. Dar presupune o anumită bunăstare. Ar fi minunat să asigurăm tuturor handicapaţilor condiţii optime. Dar asta nu se poate face cu preţul sărăcirii celor sănătoşi, pīnă la pragul de a se īmbolnăvi de muncă prost plătită, īngroşīnd rīndul celor care au nevoie de ajutor. Aş preciza deci că acest ajutor se va da : "īn măsura posibilităţilor", mai ales handicapaţilor săraci,  şi mai ales prin fonduri culese de la bogaţi.

De asemenea, aş adăuga un articol care interzice abuzurile (falsul handicap sau exagerarea nevoilor) şi prevede măsuri severe de penalizare a fraudelor de acest gen (stabilite prin legi).

 

Dreptul de petiţionare ARTICOLUL 51

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai īn numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv īn numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii īn termenele şi īn condiţiile stabilite potrivit legii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1. Este aici o restrīngere  nocivă e dreptului de petiţionare. Există situaţii cīnd o categorie de cetăţeni, aflaţi īn posturi similare,  este lovită de măsuri abuzive. Īn acest caz, dacă se constată justeţea plīngerii, ea trebuie să profite tuturor celor aflaţi īn situaţia respectivă - indiferent dacă se află sau nu printre semnatarii petiţiei.

al 4 Este insuficient, ca garanţie constituţională.  Pe teren , o mare parte dintre petiţii nu primesc răspuns sau  primesc unul inacceptabil. Verificările acoperă abuzurile, amenzile stabilite de legi speciale nu sīnt aplicate, sau dacă sīnt, nu determină schimbarea atitudinii funcţionarilor - care se comportă ca nişte proprietari ai instituţiilor statului şi nu sīnt puşi să acopere daunele din buzunarul lor. Instituţia contenciosului administrativ este foarte greoaie şi nu dă rezultate. Este nevoie de prevederi mult mai eficace, bazate pe afirmarea, īn Constituţie, a priorităţii apărării cetăţenilor de abuzurile celor care ocupă instituţiile. Inclusiv prin stipularea dreptului beneficiarilor unui serviciu public de a forţa (prin mecanisme de precizat) demiterea unui funcţionar care şi-a bătut joc de drepturile lor. Trebuie ca poporul să fie adevăratul proprietar al statului şi nu cei plătiţi de cetăţeni pentru a livra servicii publice.

 

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică  ARTICOLUL 52

(1) Persoana vătămată īntr-un drept al său ori īntr-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea īn termenul legal a unei cereri, este īndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită īn condiţiile legii şi nu īnlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1. Ce efect are un astfel de articol, nedublat de prevederi de operaţionalizare? Să luăm ca exemplu titlurile de proprietate acordate de Comisiile de fond funciar unor acoliţi, peste poziţiile valoroase ale foştilor proprietari - deplasaţi aiurea, īn baza faptului că legea (premeditat) nu prevedea decīt că poziţia se respectă: "de regulă" şi "nu neapărat". Sau, ascunderea terenului furat "chiaburilor" sub IAS-uri, pentru a nu fi retrocedat proprietarilor de drept, ci vīndut pe nimic "băieţilor deştepţi".  Nici azi aceste nedreptăţiri nu au fost reparate, cu toate insistenţele īn justiţie, invocarea Constituţiei neproducīnd efecte asupra judecătorilor. Constituţia trebuie deci să arate mecanismele de garantare a principiilor enunţate, īntr-un stat īn care cutuma este ca legile să deroge, parşiv, de la ea.

al.2. "dar nu pot atinge esenţa dreptului" 

al 3. Răspunde integral şi nediscriminator. Cu o Curte Constituţională care susţine că, dintre cei care au dreptul la despăgubiri pentru abuz judiciar, trebuie exceptate victimele regimului/genocidului comunist, "statul de drept" este o vorbă goală, o formă fără fond, o farsă sinistră. 

3.1 (esenţial) Statul este obligat să se īndrepte īn regres către responsabilii de abuzurile pe care a fost pus să le despăgubească din buget, pentru a nu lovi īn cetăţenii care nu au nici o vină de aceste abuzuri.  Īn cazul īn care autorii au decedat, să fie operate confiscările de rigoare de la cei care au acceptat moşteniri de la ei. Iar dacă nici aşa nu poate fi reparat integral prejudiciul - se vor crea creanţe faţă de stat, sau se vor aplica pedepse penale suplimentare (pe līngă cele care penalizează infracţiunile respective).

3.2 Trebuie precizat cum se va constata şi penaliza răspunderea magistraţilor (procurori, judecători, jurişti legislatori). 

Īn general, statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiunile, īn cazul īncălcării unui articol.

al 5  Īncălcările acestui drept īn timpul regimului comunist şi postcomunist sau protejarea responsabililor de acest abuz, sīnt delicte imprescriptibile.

Mă mir ca MCC nu a intervenit la acest articol.

 

Restrāngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ARTICOLUL 53

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrāns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrāngerea poate fi dispusă numai dacă este necesară īntr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată īn mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 3. Statul e obligat să emită legi care să precizeze sancţiuni, īn cazul īn care restrīngerea unor drepturi s-a dovedit abuzivă, nejustificată.

 

CAPITOLUL III

Īndatoririle fundamentale

 

Fidelitatea faţă de ţară           ARTICOLUL 54

(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt īncredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de īndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, īn acest scop, vor depune jurămāntul cerut de lege.

 

Propunerea MCC:

25. Articolul 54 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:

După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

„(3) Īncălcarea jurămāntului se sancţionează cu īncetarea de drept a mandatului sau demiterea din funcţie, după caz, potrivit legii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1.1 Nici o prevedere legală nu poate opera īn sens contrar şi cele care au acest potenţial trebuie anulate. Apărarea intereselor unor cetăţeni, instituţii, firme, asociaţii, comunităţi  din alte ţări,  care intră īn conflict cu interesele cetăţenilor Romāniei - nu este permisă, oricare ar fi temeiul invocat.

al. 1.2 Īn Romānia poate fi penalizat numai anti-romānismul. Cei care au introdus īn legi prevederi anticonstituţionale, īn baza căreia apărarea intereselor romāneşti a fost īngreunată, trebuie să fie pedepsiţi.

al. 1.3  Sīntem locuitorii unui stat independent. Propaganda  pentru aservirea Romāniei, īn orice direcţie şi īn orice formă, constituie un delict major īmpotriva comunităţii.

 

Apărarea ţării ARTICOLUL 55

(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere Romānia.

(2) Condiţiile privind īndeplinirea īndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi īncorporaţi de la vārsta de 20 de ani şi pānă la vārsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, īn condiţiile legii organice.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

1.1 Aşa cum am arătat la art. 54, obligaţia aceasta nu se reduce la dimensiunea militară! Dacă sīntem obligaţi să ne dăm viaţa pentru patrie, īn caz de agresiune armată, atunci sīntem obligaţi să o apărăm şi de agresiuni economice sau propagandistice.

4. Īndatoririle militare ale Romānilor privesc numai apărarea directă a ţării. Nu şi participarea la războaie de agresiune imperiale, īn cadrul unor alianţe pe care poporul romān nu le-a validat prin referendum, comise īn numele diverselor pretexte, pentru interese īndepărtate şi străine.

5. Romānia va milita continuu, continuīnd tradiţia ei de stat ne-agresor,  pentru ca criteriile de umanism, dreptate şi echitate, convenite īntre cetăţenii ei, să fie aplicate şi relaţiilor dintre state.  

 

Contribuţii financiare ARTICOLUL 56

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, īn afara celor stabilite prin lege, īn situaţii excepţionale.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

O Constituţie care vizează creşterea puterii cetăţeanului, nu poate lăsa acest articol aşa. Căci īn numele acestei obligaţii, dublată cu prevederile care o scot de sub controlul poporului, se reproduce sclavia modernă. Prizonierii statului sīnt supuşi birurilor, pe care uzurpatorii săi le dirijează către clicile parazitare. Nu există democraţie reală, dacă conducătorii statului pot fixa dări cum vor.  De aceea, aş adăuga:

al. 4 Fiecare nou impozit trebuie clar motivat: pe ce obligaţie cetăţenească şi pe ce necesitate publică se bazează. Ca să se poată verifica legitimitatea temeiurilor invocate, taxarea arbitrară să nu fie doar expresia unei condiţii de slugă. De exemplu, nu ştiu cum se poate justifica taxarea serviciilor făcute de cineva unui concetăţean, penalizarea muncii pentru a servi pe altul. Dacă nu limpezim temeiurile taxării, ne vom pomeni taxaţi şi pentru serviciile pe care ni le facem fără bani, īn reciprocitate.

Legile şi hotărīrile care stabilesc impozite să fie supuse contestaţiei publice (iniţiativă legislativă, referendum) 

al. 5  Obligaţia de plată a taxelor īncetează dacă banii acumulaţi sīnt folosiţi impropriu, īn interesul personal al unor clici, sau īmpotriva intereselor cetăţenilor. Statul trebuie să pună la punct instrumente eficace pentru ca orice cetăţean să poată urmări ce se face cu banii colectaţi din impozite şi mecanisme de control al corectitudinii gestiunii impozitelor. Altfel nu poate pretinde supunere fiscală. 

al. 6  Statul va lua măsuri ca folosirea banilor colectaţi de la un cetăţean să ţină cont, īn măsura posibilului, de priorităţile de folosire exprimate de acesta. Indicii de dirijare a colectărilor către destinaţia voită de contribuabil, sau către fondul general, va fi stabilit prin legi, supuse controlului democratic obişnuit.

al. 7 Inflaţia premeditată, practicată īn loc de impozit, va fi şi ea supusă controlului public.

al. 8 Se admite īn principiu că taxarea , fiind motivată de folosirea infrastructurii sociale, trebuie să ţină cont de profitul pe care īl are fiecare operīnd īn societate. Trebuie luate măsuri pentru a micşora posibilitatea de folosire a puterii financiare īntru micşorarea cotei de taxare.

al. 9 Plata impozitelor, trebuie făcută riguros, conform legii. Īncercarea de sustragere trebuie combătută, dar nu poate fi tratată/penalizată ca infracţiune, căci  evitarea plăţii impozitului nu este asimilabilă unui furt. Una este să forţezi buzunarul cuiva, īn numele intereselor colective, şi alta să īl numeşti infractor - pentru că īncearcă să-şi apere buzunarul. "Evaziunea fiscală" nu trebuie asimilată unei infracţiuni, fiind făcută īn legitimă apărare. Dacă e vorba de bani murdari, atunci altele sīnt temeiurile confiscării.

Cred că domnul Cojocaru, actor important īn MCC, va fi deranjat de acest punct de vedere, căci el pare a intenţiona să folosească defecţiunile anti-democratice ale acestui articol pentru a recupera avuţiile jefuite poporului romān - prin taxare. Īnţeleg că astfel s-ar para protestele, dar nu cred că manevra va reuşi altceva decīt să legitimeze principiul supunerii fiscale, prin care sīntem menţinuţi īn condiţie de sclavi . 

 

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor          ARTICOLUL 57

Cetăţenii romāni, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să īncalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Ce frumos ar fi….. Dar nu se poate. Mai bine s-ar recunoaşte aici legitimitatea contradicţiilor de interese , prevăzīndu-se că statul trebuie să le arbitreze imparţial.

 

CAPITOLUL IV

Avocatul Poporului

 

Numirea şi rolul          ARTICOLUL 58

(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot īndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

 

Propunerea MCC:

26. Articolul 58 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Alegerea şi rolul” Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 58

(1) Avocatul Poporului este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani.

(2) Avocatul Poporului trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul superior juridic.

(3) Avocatul Poporului apără drepturile şi libertătile persoanelor fizice.”

După alineatul (3) se introduc trei noi alineate, (4), (5) şi (6), cu următorul cuprins:

„(4) Avocatul Poporului nu poate īndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(5) Avocatul Poporului este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept de vot.

(6) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.”

 

 Observaţiile/sugestiile mele:

Instituţia avocatului poporului ar putea fi un instrument important pentru asigurarea unei democraţii reale, de aceea ar trebui definită riguros. Ar trebui spus īntīi ceva, mai  clar decīt īn al. 3. -MCC, despre rolul constituţional al acestei instituţii, despre rostul ei de a fi. De ce este nevoie de aşa ceva? Nu ar fi cazul să intre şi ea alături de cele cinci puteri enumerate īn proiectul MCC, cu atribuţia esenţială de a apăra poporul de abuzurile previzibile ale"reprezentanţilor" săi?

Sīnt de acord cu propunerile MCC, īn afară de limitarea de la punctul 2. Cred că nu e nevoie de 18 ani de experienţă, īntr-un sistem juridic putred, pentru a apăra dreptatea. E preferabil un om cu moralitate impecabilă şi capacitate intelectuală dovedită-nu uşor de găsit. Că doar nu e vorba de cineva care lucrează singur, ci prin intermediul unui aparat (care ar trebui cīt mai bine precizat īn Constituţie ), īn care există specialiştii necesari (jurişti, etc.).

 

Exercitarea atribuţiilor           ARTICOLUL 59

(1) Avocatul Poporului īşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate īn drepturile şi īn libertăţile lor, īn limitele stabilite de lege.

(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar īn exercitarea atribuţiilor sale.

 

Propunerea MCC:

27. Articolul 59 se completează cu un nou alineat, (3), astfel:

După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins: „

(3) Avocatul Poporului transmite sesizările primite de la cetăţeni, ca şi propriile constatări referitoare la īncălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, organelor competente ale Ministerului Public.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1 De adăugat: tot legea va stabili penalităţi severe, īn cazul īn care instituţia nu se achită de obligaţiile sale

al. 2 Legea va stabili penalităţi severe, īn cazul īn care autorităţile nu sprijină corespunzător demersurile avocatului poporului.

Al. 3 propus de MCC este prea timid. Numai asta să poată face avocatul Poporului, să reclame abuzurile… la pereţi? Sau prevedem că legea specifică īi va da putere reală, pīnă la aceea de a demite funcţionarii care au comis abuzuri.

 

Raportul īn faţa Parlamentului           ARTICOLUL 60

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

 

Propunerea MCC:

28. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Articolul 60

Avocatul Poporului prezintă Parlamentului şi Preşedintelui Romāniei rapoarte, anual, la cererea acestora, sau din proprie iniţiativă. Rapoartele pot conţine sesizări referitoare la īncălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum şi recomandări privind legislaţia, sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş merge mai departe. Dacă o parte importantă dintre sesizările şi propunerile avocatului poporului nu sīnt luate īn seamă de parlament, administraţie, etc. - el are o pīrghie, specificată prin lege, de a decide delegitimarea ocupanţilor instituţiei respective. Sau măcar, avocatul poporului va evalua periodic indicele de reprezentativitate reală, pe care īl constată, informīnd poporul despre starea democraţiei. 

 

TITLUL III

Autorităţile publice

 

CAPITOLUL I

Parlamentul

 

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

 

Rolul şi structura         ARTICOLUL 61

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului romān şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

 

Propunerea MCC:

29. Alineatul (2) al articolului 61 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră denumită Camera Reprezentanţilor.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īnţeleg că MCC vrea să arate că respectă voinţa poporului , exprimată prin referendumul (validat) īn care a arătat că doreşte această schimbare, faţă de formula actuală.

Dar (şi aici e un mare semnal de alarmă privind riscul folosirii improprii a referendumului şi a deturnării democraţiei directe, prin manipularea subiectelor propuse votului): nimeni nu a dovedit că poporul , dacă ar fi pus să aleagă īntre alte alternative, ar prefera formula cu o singură cameră şi 300 de reprezentanţi - promovaţi de partide.
Cred că MCC poate face un pas īnainte, propunīnd formule mai adecvate unei democraţii sănătoase. De exemplu, nu văd nici un temei pentru ca viciile partidismului care alimentează Parlamentul, să nu fie compensate semnificativ, printr-un Senat organizat pe alte criterii. Este de exemplu atrăgătoare ideea (pe care o folosire improprie, īn trecut, nu o poate compromite)  negocierii īntre reprezentanţi ai unor asociaţii (cu putere de vot corelată cu numărul celor pe care īi reprezintă), aleşi prin mecanismele democratice interne ale asociaţiilor respective, care regrupează diverse categorii de cetăţeni: salariaţi, patroni, ţărani individuali şi asociaţi, medici, profesori, elevi şi studenţi, cercetători, minorităţi, preoţi, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrīni, etc.  Un astfel de Senat al asociaţiilor,  ar putea filtra legile trecute de Parlamentul partidic, validīndu-le printr-un proces diferit (complementar) de negociere socială. E numai o sugestie, pentru a semnala că există şi alte formule, MCC trebuind să caute una care să contribuie la creşterea puterii reale a cetăţeanului. De aceea nu voi intra īn prea multe amănunte la articolele următoare, ci voi urmări operaţionalizabilitatea principiului reprezentării.

 

Alegerea Camerelor    ARTICOLUL 62

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale, care nu īntrunesc īn alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate īn Parlament, au dreptul la cāte un loc de deputat, īn condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.

(3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, īn raport cu populaţia ţării.

 

Propunerea MCC:

30. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Alegerea membrilor Parlamentului” Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 62

(1) Membrii Parlamentului sunt denumiţi parlamentari şi sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Reprezentanţii minorităţilor naţionale pot candida pentru Parlament pe liste de partid, sau ca independenţi.

(3) Numărul parlamentarilor este de maxim 300 de persoane.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īntr-un preambul, ar trebui precizat că formulele alese trebuie să maximizeze reprezentativitatea reală, atīt cīt se poate.  

al 1. Votul strict uninominal poate fi practic, dar prezintă o defecţiune foarte gravă - introduce un indice excesiv de pseudo-reprezentare. Astfel, dacă un partid cucereşte prima poziţie īn toate circumscripţiile electorale, să zicem cu 51% din voturi (pentru simplitatea exemplului) el va ocupa tot parlamentul, ceilalţi 49% din fiecare circumscripţie rămīnīnd nereprezentaţi, chiar dacă susţin aceeaşi platformă politică.  Īncercīnd atenuarea acestui efect prin acordarea de locuri suplimentare, se ajunge ca voturile date cuiva să fie folosite de altcineva. Aici iese īn evidenţă ambiguitatea alegerilor… Ce reprezintă un parlamentar, circumscripţia sa, judeţul său sau partidul său? Dacă reprezintă o viziune politică , de ce ar fi nevoie de atīţia mandataţi similar, din toate judeţele? Dacă reprezintă o comunitate locală, cum rămīne cu cei din circumscripţia sa, care au altă opţiune politică? 

al 2. Īn formula Senatului sugerată de mine, s-ar rezolva mai firesc şi problema reprezentării proporţionale a minorităţilor, fără partide etnice. Atunci cīnd o minoritate (etnică) e foarte puţin numeroasă, votul reprezentantului ei ar putea fi restrīns la problemele care o privesc (de altfel, acest principiu al pertinenţei ar putea reglementa şi alte situaţii - īntr-un Senat al asociaţiilor).

al 3. Ştim că populaţia detestă parlamentarii, care s-au comportat parazitar īn tranziţie, şi ar dori reducerea lor. Dar  mai bine s-ar lua măsuri eficace īmpotriva prestaţiilor parlamentare slabe, decīt să se reducă excesiv numărul celor care lucrează la ameliorarea normelor de viaţă colectivă. Un număr prea redus īnsemnă şi o granulaţie mai puţin fină a reprezentării (dacă, la limită, ar exista un parlamentar pe judeţ, cum ar putea el acoperi paleta opţiunilor politice locale)?

 

Durata mandatului     ARTICOLUL 63

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept īn stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, pānă la īncetarea acestora.

(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară īn cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3) Parlamentul nou ales se īntruneşte, la convocarea Preşedintelui Romāniei, īn cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerelor se prelungeşte pānă la īntrunirea legală a noului Parlament. Īn această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative īnscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent īşi continuă procedura īn noul Parlament.

 

Propunerea MCC:

 31. Alineatele (1), (2), (3) şi (4) ale articolului 63 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Camera Reprezentanţilor este aleasă pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept īn stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, pānă la īncetarea acestora.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Alegerile pentru Camera Reprezentanţilor se desfăşoară īn cel mult 45 de zile de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea sa.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Camera Reprezentanţilor nou aleasă se īntruneşte, la convocarea Preşedintelui Romāniei, īn cel mult 20 zile de la alegeri.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Mandatul Camerei Reprezentanţilor se prelungeşte pānă la īntrunirea legală a noii Camere a Reprezentanţilor. Īn această periodă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al1.  (pentru varianta Senatului asociaţiilor) Asociaţiile cuprinse īn Senat īşi pot schimba reprezentantul conform propriilor mecanisme de alegere, sau īl pot alege şi ele pe cīte patru ani (o dată cu alegerile generale), pentru a oferi stabilitate Senatului.

Nu mi se pare īn regulă prevederea "care se prelungeşte de drept īn stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, pānă la īncetarea acestora."-deşi intuiesc motivaţiile (nevoia de comandă fermă şi stabilitate īn astfel de cazuri, garantarea convenţiilor militare externe). Totuşi, ce putere reală are un popor, care poate fi tīrīt īntr-un război nefast de o garnitură ajunsă la putere, fără  a mai putea reacţiona, pīnă cīnd cei deveniţi stăpīni pe viaţa şi moartea oamenilor īnchid abatorul. Este şi un incitativ periculos aici: e suficient să faci război ca să nu pierzi puterea…

Un astfel de articol trebuie măcar dublat cu prevederi de răspundere necruţătoare, īn cazul īn care cei rămaşi la putere pe timp de război produc o catastrofă, din nepricepere sau rea credinţă.

al 5 Principul de continuitate enunţat aici este firesc. Dar tot firesc ar fi să se ceară continuitatea poziţiilor faţă de problemele disputate. Mai exact, trecerea unui partid ajuns la putere prin noile alegeri, pe poziţie inversă faţă de ce susţinea cīnd era īn opoziţie - este inacceptabilă. Această problemă se poate regla īn cadrul mai general al obligării partidelor să-şi respecte poziţia pentru care au fost votate.

 

Organizarea internă    ARTICOLUL 64

(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute īn bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră īşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la īnceputul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi īnainte de expirarea mandatului.

(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza īn grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră īşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele īşi pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

 

Propunerea MCC:

32. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 64

(1) Organizarea şi funcţionarea Camerei Reprezentanţilor se stabileşte prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerei sunt prevăzute īn bugetul aprobat de aceasta.

(2) Camera reprezentanţilor īşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Reprezentanţilor se alege pe durata mandatului Camerei. Ceilalţi membri ai biroului permanent sunt aleşi la īnceputul fiecărei sesiuni. Membrii biroului permanent pot fi revocaţi īnainte de expirarea mandatului.

(3) Parlamentarii se pot organiza īn grupuri parlamentare, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare.

(4) Camera Reprezentanţilor īşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.

(5) Biroul permanent şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a Camerei Reprezentanţilor.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Presupun că aici MCC a văzut un argument pentru soluţia unicamerală: ce rost are dublarea procedurilor? Alta ar fi situaţia dacă Senatul ar funcţiona pe cu totul alte principii. 

 

Şedinţele Camerelor    ARTICOLUL 65

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează īn şedinţe separate.

(2) Camerele īşi desfăşoară lucrările şi īn şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:

a) primirea mesajului Preşedintelui Romāniei;

b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c) declararea mobilizării totale sau parţiale;

d) declararea stării de război;

e) suspendarea sau īncetarea ostilităţilor militare;

f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;

g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

h) numirea, la propunerea Preşedintelui Romāniei, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;

i) numirea Avocatului Poporului;

j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

k) īndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită īn şedinţă comună.

 

Propunerea MCC:

33. Articolul 65 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īn alternativa Senatului asociaţiilor, articolul 65 are rost, dar aş reduce situaţiile īn care se fac Şedinţe comune, căci nu ar fi de dorit consensul celor două camere, ci supravegherea lor reciprocă.

 

Sesiuni ARTICOLUL 66

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se īntrunesc īn două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune īncepe īn luna februarie şi nu poate depăşi sfārşitul lunii iunie. A doua sesiune īncepe īn luna septembrie şi nu poate depăşi sfārşitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se īntrunesc şi īn sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui Romāniei, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

 

Propunerea MCC:

34. Articolul 66 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Camera Reprezentanţilor se īntruneşte īn două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune īncepe īn luna februarie şi nu poate depăşi sfārşitul lunii iunie. A doua sesiune īncepe īn luna septembrie şi nu poate depăşi sfārşitul lunii decembrie.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Camera Reprezentanţilor se īntruneşte şi īn sesiunui extraordinare, la cererea Preşedintelui Romāniei, a biroului permanent al Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin o treime din numărul parlamentarilor.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„3) Īn caz de mobilizare sau de război, ca şi īn cazul instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă, Camera Reprezentanţilor īşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află īn sesiune, se convoacă de drept īn 24 de ore de la declararea lor.”

După alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:

„4) Convocarea Camerei Reprezentanţilor se face de preşedintele acesteia.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş mai reduce vacanţele parlamentarilor (de exemplu: 25 decembrie-10 ianuarie, 15-30 august) pentru a da continuitate maşinii democratice. E o activitate prea importantă şi bine plătită, ca să justifice asemenea īntreruperi. Mulţi romāni lucrează ani de zile fără vacanţă, pentru mize şi cītiguri mai mici. Cui nu-i convine, să nu candideze.

 

Actele juridice şi cvorumul legal        ARTICOLUL 67

Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărāri şi moţiuni, īn prezenţa majorităţii membrilor.

 

Propunerea MCC:

35. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Articolul 67

Camera Reprezentanţilor adoptă legi, hotărāri şi moţiuni, īn prezenţa majorităţii membrilor.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Ce īnseamnă aici majoritate? Doar 50%? De unde ştim că o decizie nu este nereprezentativă, pentru că au lipsit din sală masiv cei care ar fi optat pentru o anumită soluţie, a căror prezenţă ar fi schimbat rezultatul votării?

Absenţele nemotivate temeinic trebuie penalizate prin regulament. Iar dacă trec de un anume prag, trebuie să antreneze pierderea mandatului de către parlamentarul chiulangiu şi alte penalităţi.  

 

Caracterul public al şedinţelor           ARTICOLUL 68

(1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotărī ca anumite şedinţe să fie secrete.

 

Propunerea MCC:

36. Articolul 68 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Articolul 68

(1) Şedinţele Camerei Reprezentanţilor sunt publice.

(2) Camera Reprezentanţilor poate hotărī ca anumite şedinţe să fie secrete.”

 

 Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1 Trebuie neparat precizat că īntotdeauna şi voturile la fiecare lege sīnt la vedere (eventual scrise, cu semnătură) şi sīnt reflectate pe site-ul parlamentului. Numai astfel alegătorii pot verifica dacă mandatul dat parlamentarilor a fost respectat şi se pot orienta la următoarele alegeri.

al 2. Se abrogă. Nu există aşa ceva īntr-o democraţie reală.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

Propunerea MCC:

37. Denumirea Secţiunii a 2-a se modifică, astfel:

Denumirea Secţiunii a 2-a va fi: „Statutul parlamentarilor”

 

Mandatul reprezentativ          ARTICOLUL 69

(1) Īn exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt īn serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

 

Propunerea MCC:

38. Alineatul (1) al articolului 69 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Īn exercitarea mandatului, parlamentarii sunt īn serviciul poporului.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1. Ce īnseamnă asta, concret? Nu e mai corect să se amintească obligaţia lor de a reprezenta adevăratul punct de vedere al celor care i-au ales? Ceea ce īnseamnă că platforma electorală a fost clară şi că este respectată, fără derogări (decīt, īn situaţii noi, cu acordul electoratului din circumscripţie, consultat prin mijloace monitorizabile).

al. 2. Cine īnţelege la ce se referă acest aliniat criptic? Poporul pentru care e făcută Constituţia? Presupun juriştii că dialectul lor e obligatoriu pentru toată lumea? Pe cei temei constituţional?

 

Mandatul deputaţilor şi al senatorilor            ARTICOLUL 70

(1) Deputaţii şi senatorii intră īn exerciţiul mandatului la data īntrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurămāntului. Jurămāntul se stabileşte prin lege organică.

(2) Calitatea de deputat sau de senator īncetează la data īntrunirii legale a Camerelor nou alese sau īn caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

 

Propunerea MCC:

39. Articolul 70 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Mandatul parlamentarilor”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 70”

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Parlamentarii intră īn exerciţiul mandatului la data īntrunirii legale a Camerei Reprezentanţilor, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurămāntului. Jurămāntul se stabileşte prin lege organică.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Calitatea de parlamentar īncetează la data īntrunirii legale a Camerei Reprezentanţilor nou aleasă sau īn caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.”

După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

„(3) Nici o persoană nu poate īndeplini funcţia de parlamentar decāt pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aliniatul 3 propus de MCC este foarte oportun (eu aş limita īnsă la un singur mandat !) , dar cred că trebuia īncadrat la articolul care stabileşte cine poate fi parlamentar .

 

Incompatibilităţi          ARTICOLUL 71

(1) Nimeni nu poate fi, īn acelaşi timp, deputat şi senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

 

Propunerea MCC:

 40. Alineatele (1) şi (2) ale articolulu 71 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Nimeni nu poate fi, īn acelaşi timp, membru al Camerei Reprezentanţilor şi membru al Parlamentului european.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Calitatea de parlamentar este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice sau private.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Dacă Senatul ar fi pe principiul reprezentării asociaţiilor, aliniatul 1 actual ar fi util.

Este utilă prevederea din proiectul MCC, privind legătura cu Parlamentul European. Dar mai ales este valoroasă (pentru principiul separaţiei puterilor) interzicerea prezenţei īn parlament a membrilor guvernului, ca şi a altora, care exercită funcţii publice sau private.
Scopul articolului fiind reducerea traficului de influenţă de nivel īnalt, ar trebui precizat aici şi că se interzice unui parlamentar să apere interese oculte, private, nedemocratice - cu sancţiuni severe dacă se īncalcă această normă, deturnīndu-se mecanismul reprezentării.

 

Imunitatea parlamentară        ARTICOLUL 72

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi īn judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără īncuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea īn judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Īn caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei īl va informa neīntārziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. Īn cazul īn care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

 

Propunerea MCC:

41. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 72 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„2) Parlamentarii pot fi urmăriţi, percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi şi trimişi īn judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului. Urmărirea şi trimiterea īn judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Am aici cu totul alt punct de vedere.

al. 1. Parlamentarii pot/trebuie traşi la răspundere juridică, prin mecanisme de precizat ( bazate  pe categoria penală a īnşelăciunii producătoare de daune sau  pe categoria civilă a īncălcării delictuale a contractului) dacă  voturile sau opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului, contravin flagrant cu promisiunile electorale pe baza cărora l-au obţinut.

al. 1.1 Īn vederea operaţionalizării acestui principiu, toţi candidaţii īn alegeri sīnt obligaţi să-şi precizeze suficient de minuţios poziţia politică (intenţiile de vot) şi /sau să semneze un contract politic, cu partidul care-i pune pe listă.

al 2. Adaos: Avocatul Poporului poate controla modul īn care ICCJ se achită de această sarcină.   

 

42. După articolul 72, se introduce un nou articol, 72.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Demiterea Parlamentarilor”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 72.1 Orice parlamentar poate fi demis din funcţie, prin referendum, organizat īn colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul īn care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Este o propunere foarte importantă, pentru a implementa controlul  reprezentativităţii.

Se combină bine cu prevederea ca votarea īn parlament să fie la vedere, sau ca participarea la alegeri să se facă pe bază de contract electoral.

Dar cel mai puternic mecanism de urmărire a indicelui de reprezentare, care ar orienta iniţiativele de demitere,  ar fi un sistem de confruntare a opiniei cetăţenilor pe subiectele propuse votului din parlament cu modul īn care au votat pe respectivele subiecte… presupuşii reprezentanţi. Tehnologia actuală tele-informatică ar permite implementarea rapidă a unui astfel de sistem de monitorizare a democraţiei (de tip "liquid feedback").   

 

SECŢIUNEA a 3-a

Legiferarea

 

Categorii de legi         ARTICOLUL 73

(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;

b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;

c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;

d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;

e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;

g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;

h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;

j) statutul funcţionarilor publici;

k) contenciosul administrativ;

l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;

m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

n) organizarea generală a īnvăţămāntului;

o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;

r) statutul minorităţilor naţionale din Romānia;

s) regimul general al cultelor;

t) celelalte domenii pentru care īn Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

 

Propunerea MCC:

43. Alineatul (1) si litera c) de la alineatul (3) ale articolului 73 vor avea următorul cuprins:

“(1) Camera Reprezentanţilor adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(3) c) statutul parlamentarilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Ideea de a marca peste tot dispariţia senatorilor, face ca urmărirea propunerii MCC să devină plictisitoare. Nu mai ştii cīnd se propune o modificare de substanţă şi cīnd e doar vorba de această modificare propagată peste tot - ceea ce diminuează  interesul pentru lectură. Trebuie căutată o altă formulă de prezentare a propunerilor noi, fără atīta redundanţă.

Cīt priveşte diferenţa dintre legile "organice" şi "ordinare" - cred că textul ar trebui să o explice/justifice clar, nu numai să o exemplifice. 

 

Iniţiativa legislativă    ARTICOLUL 74

(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar īn fiecare din aceste judeţe, respectiv īn municipiul Bucureşti, trebuie să fie īnregistrate cel puţin 5.000 de semnături īn sprijinul acestei iniţiative.

(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.

(3) Guvernul īşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să īl adopte, ca primă Cameră sesizată.

(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai īn forma cerută pentru proiectele de legi.

(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai īntāi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

 

Propunerea MCC:

44. Articolului 74 se mofifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Preşedintelui Romāniei, parlamentarilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar īn fiecare din aceste judeţe, respectiv īn municipiul Bucureşti, trebuie să fie īnregistrate cel puţin 5.000 de semnături īn sprijinul acestei iniţiative.

(2) Preşedintele īşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera Reprezentanţilor.

(3) Parlamentarii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă prezinta propunerile legislative Camerei Reprezentanţilor.

(4) Propunerile legislative vor fi dezbătute şi votate īn plen de două ori, īn două şedinţe diferite, la cel puţin 30 zile distanţă. Dezbaterile şi votul se vor face pe articole īn cadrul primei dezbateri şi pe articole şi ca īntreg īn cadrul celei de-a doua. Īn mod excepţional, Camera Reprezentanţilor poate aproba, cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, reducerea termenului de 30 de zile.

(5) Īn cazul īn care Parlamentul respinge propunerea legislativeă iniţiata de Preşedintele Romāniei sau de cetăţeni, Preşedintele Romāniei organizează referendum, īn 30 zile de la data repingerii proiectului de către Parlament, pentru aprobarea proiectului de lege respins de Parlament.

(6) In cazul īn care poporul aprobă proiectul de lege respins de Parlament, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Versiunea MCC e interesantă, dar trebuie parat un risc: forţele organizate de opoziţie, ca partidele mari, care pot strīnge semnăturile fără probleme, ar putea folosi mecanismul propus, pentru a forţa spre referendum agendele lor, respinse de majoritatea parlamentară. Ceea ce nu e neparat rău, dacă nu devine tehnică metodică de sabotare a majorităţii, pīnă la blocaj.

al.1 Nu văd īn schimb de ce MCC preia limitările excesive ale iniţiativei legislative a cetăţenilor (minim 100 000, minim 10 de judeţe, minim 5000 pe judeţ ) - care sīnt greu de īndeplinit, īn cazul unor adevărate acţiuni de jos īn sus! Īn definitiv, iniţiativa respectivă urmează a fi analizată de parlament, apoi, dacă e respinsă, supusă unui referendum. Deci singurul risc este cheltuiala publică pe referendumuri nejustificate, care ar trebui tratat prin prevederi de operaţionalizare - de exemplu un sistem de vot electronic.

al. 2- actual a fost eliminat tacit īn proiectul MCC. E mai bine să fie eliminat explicit: nu există subiecte pe care poporul să nu poată decide prin referendum.

al.2- MCC introduce un mecanism paralel pentru iniţiativele populare:  e suficient ca preşedintele să fie convins de legitimitatea lor, fără a mai fi nevoie de 100 000 de semnături! De altfel şi convingerea unui singur parlamentar , care să-şi asume iniţiativa unui grup de cetăţeni,  este suficientă pentru a o transforma măcar īn propunere de lege. Varianta celor 100 000 de iniţiatori apare ca ultim recurs, dacă preşedintele şi parlamentarii nu vor să susţină proiectul respectiv. Şi s-ar putea considera şi dreptul avocatului poporului de a promova iniţiative legislative, cu sau fără forţa de a provoca referendumuri.   

 

Sesizarea Camerelor   ARTICOLUL 75

(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.

(2) Prima Cameră sesizată se pronunţă īn termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. Īn cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

(3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

(4) Īn cazul īn care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră īn competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. Īn caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se īntoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv īn procedură de urgenţă.

(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la īntoarcerea legii se aplică īn mod corespunzător şi īn cazul īn care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.

 

Propunerea MCC:

45. Articolul 75 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īn ipoteza Senatului asociaţiilor, este necesar un astfel de articol, care să reglementeze distribuirea sarcinii de dezbatere a proiectelor legislative īntre cele două Camere. Poate chiar s-ar putea prevedea unele situaţii īn care e suficientă o singură validare. Dar sub nici o formă, principiul enunţat la aliniatul 2 nu este acceptabil: ca un proiect ne-analizat īn termen să fie considerat adoptat! Faptul că aşa ceva s-a putut petrece, arată că a fost vorba de o democraţie de faţadă. Dacă procesul legislativ riguros pretins teoretic nu este fezabil, din cauza complexităţii, lucrul acesta trebuie măcar recunoscut limpede, fără ipocrizie. Ca să fie tratat corespunzător, prin simplificări īnţelepte.

 

Adoptarea legilor şi a hotărārilor       ARTICOLUL 76

(1) Legile organice şi hotărārile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

(2) Legile ordinare şi hotărārile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

 

Propunerea MCC:

46. Articolul 76 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Legile organice şi hotărārea privind regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor se adoptă cu votul a două treimi din numărul membrilor Camerei.

(2) Legile ordinare şi hotărārile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Camerei.

(3) La cererea Preşedintelui Romāniei sau din proprie iniţiativă, Camera Reprezentanţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative īn procedură de urgenţă, stabilită potrivit propriului regulament de organizare şi funcţionare.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu ştiu dacă baremul ridicat cerut de proiectul MCC este realist, dar poate e bine ca maşinăria legală să nu meargă fără frīnă, ca să se atingă o anume stabilitate (volant juridic). Să treacă numai schimbările dorite suficient de majoritar. 

Pentru ca trecerea de la majoritatea celor prezenţi la majoritatea membrilor să fie operaţională, revin asupra propunerilor de a penaliza absenţele,  inclusiv prin demiterea vinovatului, dacă depăşeşte o anume limită.

 

Promulgarea legii       ARTICOLUL 77

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui Romāniei. Promulgarea legii se face īn termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Īnainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face īn cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

 

 Propunerea MCC:

47. Alineatul (2) al articolului 77 va avea următorul cuprins:

„(2) Īnainte de promulgare, Preşedintele poate cere Camerei Reprezentanţilor, o singură dată, reexaminarea legii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aceeaşi remarcă: ar trebuie evitate aceste corecturi fără interes, căci banalizează. Din acelaşi motiv nu voi mai repeta nici eu această observaţie.

 

Intrarea īn vigoare a legii       ARTICOLUL 78

Legea se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei şi intră īn vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută īn textul ei.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu văd de ce nu ar fi obligatorie şi publicarea pe un site web, accesibil simplu lecturii de informare.

 

Consiliul Legislativ     ARTICOLUL 79

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative īn vederea sistematizării, unificării şi coordonării īntregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei Romāniei.

(2) Īnfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

 

Propunerea MCC:

48. Alineatul (1) al articolului 79 va avea următorul cuprins:

„(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Camerei Reprezentanţilor, care avizează proiectele de acte normative īn vederea sistematizării, unificării şi cordonării īntregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei Romāniei.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Constituţia ar trebui să fixeze mai bine cadrul de funcţionare a acestui Consiliu - pīnă acum neales democratic, care are īn practică foarte multă putere. Căci parlamentarii nu au pregătirea, experienţa, atenţia şi voinţa necesară să repereze capcanele ascunse de juriştii perfizi care au copt legile trebuincioase uzurpatorilor puterii. De pe această poziţie au fost pregătite, de un pluton de răufăcători legislativi ne-lustraţi şi feriţi de riscul penalizării pentru activitate anti-justiţiară, nenumărate legi strīmbătoare.  Dacă s-ar impune conceptul răspunderii  pentru efectele nocive ale legilor, aici ar trebui căutaţi o parte dintre vinovaţi.

 

CAPITOLUL II

Preşedintele Romāniei

 

Rolul Preşedintelui      ARTICOLUL 80

(1) Preşedintele Romāniei reprezintă statul romān şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele Romāniei veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Īn acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere īntre puterile statului, precum şi īntre stat şi societate.

 

Propunerea MCC:

49. Articolul 80 se modifică şi va vea următorul cuprins:

„(1) Preşedintele Romāniei exercită puterea executivă īn statul romān, īn limitele stabilite de Constituţie.

(2) Preşedintele Romāniei reprezintă poporul şi statul romān şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(3) Preşedintele Romāniei răspunde īn faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun puterea executivă a statului.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu văd de ce, īn propunerea MCC, preşedintele nu mai "veghează la respectarea Constituţiei"? Cred că dimpotrivă garantarea democraţiei reale, combaterea falsei reprezentări  trebuie să fie sarcina sa cheie, clar stipulată. Căci " exercită puterea executivă" , " reprezintă poporul şi statul" şi "buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice" sīnt alte aspecte, care ţin de conducerea ţării  şi nu de apărarea democraţiei.

Fiind preşedintele tuturor romānilor, nu numai al celor care l-au votat, el trebuie să garanteze imparţialitate faţă de orice conflict de interese , să arbitreze nepărtinitor negocierea socială. El nu poate face politică partizană (influenţa calea pe care poporul romān vrea să meargă la un moment dat) ci numai politica echităţii politice (respectarea democraţiei reale īn luarea deciziilor colective).

De aceea, eu cred că orice candidat la Preşedinţie trebuie să fie un independent (nici măcar membru al unui partid) care să prezinte (prin traseul său, expus publicului) garanţii că poate juca rolul de arbitru (mediator) corect pentru negocierile  politice la scară naţională. 

 

Alegerea Preşedintelui            ARTICOLUL 81

(1) Preşedintele Romāniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Este declarat ales candidatul care a īntrunit, īn primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor īnscrişi īn listele electorale.

(3) Īn cazul īn care nici unul dintre candidaţi nu a īntrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, īntre primii doi candidaţi stabiliţi īn ordinea numărului de voturi obţinute īn primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi.

(4) Nici o persoană nu poate īndeplini funcţia de Preşedinte al Romāniei decāt pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.4 Pentru mai multă democraţie , ar fi mai bine ca limita să fie de un singur mandat. O ţară īn care nu există oameni capabili să īnlocuiască un conducător/mediator bun, nu e viabilă. Un preşedinte luminat şi ne-egoist se va strădui să găsească (propună) īnlocuitori de calitate. 

al 5. Mi se pare ciudat că aici nu sīnt prevăzute nişte criterii (calitative) minime pentru a avea dreptul să fii ales preşedinte. Măcar la acest nivel (dacă nu şi la acela al parlamentarilor!) trebuia introdusă o formă actualizată de lustraţie (vezi vechiul punct 8 al proclamaţiei de la Timişoara): nu pot candida persoane care au participat la abuzurile regimului comunist sau la acoperirea (īmbogăţirea) vinovaţilor după 1990. Sau condiţii ferme de moralitate şi capacitate dovedită.

 

Validarea mandatului şi depunerea jurămāntului      ARTICOLUL 82

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Romāniei este validat de Curtea Constituţională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune īn faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, īn şedinţă comună, următorul jurămānt: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului romān, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Romāniei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

 

Propunerea MCC:

50. Alineatul (2) al articolului 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune īn faţa Parlamentului următorul jurămānt:Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului romān, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Romāniei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu īnţeleg ce adaugă "jurămīntul" la o obligaţie asumată oricum. Dacă nu ar jura, preşedintele nu ar avea aceleaşi răspunderi, conform Constituţiei pe baza căreia a candidat , a fost ales şi funcţionează? Unii cred că jurămīntul aduce garanţii suplimentare. Pentru mine, astfel de credinţe trădează naivitate. Prefer calea unor contracte politice, cu clauze clare de penalizare, īn caz de īncălcare. 

 

Durata mandatului     ARTICOLUL 83

(1) Mandatul Preşedintelui Romāniei este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurămāntului.

(2) Preşedintele Romāniei īşi exercită mandatul pānă la depunerea jurămāntului de Preşedintele nou ales.

(3) Mandatul Preşedintelui Romāniei poate fi prelungit, prin lege organică, īn caz de război sau de catastrofă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.3 Am mai făcut observaţia asta (la parlamentari): rămīnerea īn funcţie a preşedintelui īn caz de război, fără ca poporul īmpins la măcel să mai poată ieşi din chingă ,  se poate transforma īn dictatură sīngeroasă. Bine măcar că nu se prevede şi cazul "stărilor de urgenţă"… Cred că dreptul la viaţă este cel mai important lucru pe care īl poate apăra Constituţia şi ca atare, deplīng absenţa unui mecanism prin care poporul să poată ieşi dintr-un măcel, nedorit de cei trimişi pe front - pentru interesele celor rămaşi la cīrmă.

 

Incompatibilităţi şi imunităţi   ARTICOLUL 84

(1) Īn timpul mandatului, Preşedintele Romāniei nu poate fi membru al unui partid şi nu poate īndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

(2) Preşedintele Romāniei se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică īn mod corespunzător.

 

Propunerea MCC:

51. Alineatul (2) al articolului 84 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Pe durata exercitării mandatului, Preşedintele Romāniei se bucură de imunitate.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1  Nu prea rezolvă nimic această prevedere, care a produs deja ipocrizii ridicole. Ar trebui eliminată, dacă nu se prevede ceva mai viguros , de genul: "pe durata exercitării mandatului,  preşedintele tuturor romānilor nu are dreptul să favorizeze interesele unui partid politic sau să-i promoveze platforma. De asemenea el nu are dreptul să favorizeze sistematic nici o categorie socială care īşi negociază statutul īn societate". El trebuie să respecte/apere doar Constituţia şi interesele globale ale populaţiei şi ţării.

Dacă art. 80 ar prevedea că  un candidat la preşedinţie nu poate fi membru de partid , sau susţinător notoriu al său,  restricţia de la acest aliniat ar deveni evidentă şi operaţională.

al. 2 Nici varianta MCC nu oferă poporului putere maximă. Măcar să fie definită mai precis această imunitate, nu ca un cec īn alb… universal.

 

Numirea Guvernului   ARTICOLUL 85

(1) Preşedintele Romāniei desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de īncredere acordat de Parlament.

(2) Īn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele Romāniei va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

 

Propunerea MCC:

52. Articolul 85 se modifică astfel:

Denumirea articolului va fi: „ Atribuţiile Preşedintelui”

Cuprinsul articolului va fi:

„(1)Preşedintele Romāniei īndeplineşte următoarele atribuţii:

a) numeşte şi revocă pe primul – ministru şi pe membrii Guvernului Romāniei;

b) prezidează şedinţele Guvernului īn care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea prim-ministrului, īn alte situaţii;

c) īnchie tratate internaţionale īn numele Romāniei, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, īntr-un termen rezonabil. Celelelalte tratate şi acorduri internaţionale se īncheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege;

d) acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Romāniei şi aprobă īnfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;

e) acreditează reprezentanţii diplomatici ai altor state īn Romānia;

f) este comandantul forţelor armate şi īndeplinaşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

g) declară mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, pe care o supune aprobării Parlementului, īn cel mult 5 zile de la declarare;

h) īn caz de agresiune armată īndreptată īmpotriva ţării, Preşedintele Romāniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neīntārziat la cunoştinţa Parlamentului, care, dacă nu se află īn sesiune, se convoacă de drept īn 24 ore de la declanşarea agresiunii;

i) instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă īn īntreaga ţară ori īn unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului īncuviinţarea măsurii adoptate, īn cel mult 5 zile de la luarea acesteia;

j) adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii;

k) dizolvă Parlamentul, īn cazul īn care acesta refuză să aprobe sau să respingă, īn termen de 45 zile de la iniţiere, un proiect de lege propus de Preşedintele Romāniei sau de cetăţeni;

l) conferă decoraţii şi titluri de onoare;

m) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;

n) numeşte īn funcţii publice, īn condiţiile prevăzute de Constituţie şi de lege;

o) acordă graţierea individuală.”

(2) Īn cursul unui an, Preşedintele poate dizolva Parlamentul o singură dată.

(3) Preşedintele nu poate dizolva Parlamentul īn ultimele şase luni ale mandatului său şi nici īn timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Propunerea MCC īntăreşte puterea Preşedintelui, care devine -īn fapt- vīrf al puterii executive. Aparatul executiv din teritoriu (primari, consilieri) este ales direct, dar miniştrii care īl conduc,  sīnt numiţi de preşedinte. Īn aceste condiţii, mai este acesta doar un arbitru neutru īntre puteri?  Sau un adevărat stăpīn – vremelnic - al destinelor naţiunii, controlīnd aparatul administrativ, īn numele mandatului popular. 
O astfel de soluţie, consolidată prin măsuri de combatere a abuzului de putere al preşedintelui-şef al executivului, poate răspunde la nevoia de operaţionalitate (stabilitate, guvernabilitate) pe care o reclamă şi adepţii soluţiei monarhice (care ratează ţinta, īn momentul īn care vorbesc de o monarhie slabă, simbolică). Republica prezidenţială avīnd şi avantajul că un "dictator popular" nociv (neluminat, etc.)- nu se eternizează la putere E poate necesar să existe, pentru un termen rezonabil,  un dispecer general, care să poată conduce coerent maşinăria statului. 

Dar dacă MCC vrea să īmbine operaţionalitatea preşedinţiei ţării cu īntărirea puterii cetăţeanului,  ar trebui să rafineze prevederile privind atribuţiile preşedintelui şi mai ales modul īn care deriva spre dictatură personală (sau īn interesul unui grup, intern sau extern)- poate fi īmpiedicată. Marele arbitru trebuie şi el controlat, din moment ce conduce una dintre echipe, cea executivă, cea care duce naţiunea spre īmplinire sau spre prăpastie…
O posibilă ieşire din acest conflict de postură duală a preşedintelui, ar fi ca executivul să fie văzut ca un sistem de arbitraj, nepartinic, caz īn care guvernul ar trebui să fie format numai din tehnicieni, partidelor rămīnīndu-le numai reduta

legislativului. Asta poate ar diminua şi fenomenul schimbării administraţiei după alegeri, nejustificată de slaba performanţă, ci de apartenenţa la găşti.

 

Consultarea Guvernului         ARTICOLUL 86

Preşedintele Romāniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

 

Propunerea MCC:

53. Articolul 86 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi art 85.

 

Participarea la şedinţele Guvernului  ARTICOLUL 87

(1) Preşedintele Romāniei poate lua parte la şedinţele Guvernului īn care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, īn alte situaţii.

(2) Preşedintele Romāniei prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

 

Propunerea MCC:

54. Articolul 87 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi art 85.

 

Mesaje ARTICOLUL 88

Preşedintele Romāniei adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.

 

Propunerea MCC:

55. Articolul 88 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi art 85.

 

Dizolvarea Parlamentului       ARTICOLUL 89

(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele Romāniei poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de īncredere pentru formarea Guvernului īn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de īnvestitură.

(2) Īn cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat īn ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Romāniei şi nici īn timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.

 

 Propunerea MCC:

56. Articolul 89 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi şi art 85.

Nu prea miroase a separaţie a puterilor aici. Dacă preşedintele ar numi guvernul, fără a cere aprobarea parlamentului, cum cere proiectul MCC, nu ar avea motive să desfiinţeze parlamentul, care se ocupă numai de coacerea legilor. Şi nici nu există temei democratic să anuleze alegerea celor care au mandat strict legislativ. O astfel de măsură s-ar justifica numai dacă parlamentul ar īncălca īndatoririle sale legislative, constituţionale.

 

Referendumul  ARTICOLUL 90

Preşedintele Romāniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

 

Propunerea MCC:

57. Articolul 90 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Poporul are dreptul, oricānd, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional.

(2) Referendumul se organizează la iniţiativa Preşedintelui Romāniei sau la iniţiativa unui număr de cel puţin 200.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care īşi manifestă dreptul de iniţiere a referendumului trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar īn fiecare din aceste judeţe, respectiv īn municipiul Bucureşti, trebuie să fie īnregistrate cel puţin 10.000 de semnături īn sprijinul acestei iniţiative.

(3) Preşedintele Romāniei este obligat să organizeze referendumul iniţiat de cetăţeni īn termen de cel mult 30 zile de la īnregistrarea initiativei cetăţenilor la Administraţia Prezidenţială.

(4) Organizarea referendumului şi data desfăşurării acestuia se stabilesc de Preşedintele Romāniei, prin decret.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Reiterez observaţiile făcute pe marginea iniţiativei legislative. Dacă preşedintele poate declanşa referendumuri legitime, ar cam trebui să o facă, fără a obliga 200 000 de oameni să se organizeze īn acest scop. Dacă nu o face, īnseamnă că nu este de acord cu respectiva iniţiativă, care nu mai poate izbīndi decīt prin agregare masivă, de jos īn sus.

Aici contīnd foarte mult implementarea unui sistem referendar eficace (bazat pe tehnologie tele-informatică adecvată şi pe ideea că participă la vot cine vrea, fără restricţii de validare a rezultatului - īn funcţie de cota de participare.)

Cred că principiile de bază ale organizării şi validării referendumului trebuie stabilite  īn Constituţie - şi nu prin decret. De exemplu - ar putea fi precizate condiţii de claritate şi pertinenţă privind formularea īntrebării supuse votului popular, sau faptul că participarea e benevolă şi rezultatul depinde numai de majoritatea celor care au votat, sau faptul că statul e obligat să pună la punct instrumente care să faciliteze votarea frecventă.
Dacă promotorii proiectului MCC pretind - pe de o parte - obligaţia de a vota şi pe de alta - mărirea frecvenţei referendumurilor, dar nu au grijă  să propună mecanisme practice de votare - riscă acuzaţia de utopie şi superficialitate.

 

Atribuţii īn domeniul politicii externe ARTICOLUL 91

(1) Preşedintele īncheie tratate internaţionale īn numele Romāniei, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, īntr-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se īncheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Romāniei şi aprobă īnfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lāngă Preşedintele Romāniei.

 

Propunerea MCC:

58. Articolul 91 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi şi art. 85.  După părerea mea - e cam mult ! E bine să pui un braţ al poporului deasupra muşuroiului funcţionăresc, care parazitează de regulă populaţia, uzurpīnd instituţiile . Dar e riscant să permiţi unui singur om (capturabil de forţe externe prin intimidare sau cumpărare) să decidă, la masa verde la care se aşează  stăpīnii naţiunilor, soarta unui popor. Cred că teoria şi ştiinţa politică ar trebui să furnizeze soluţii mai echilibrate īntre nevoia de consistenţă īn raporturile internaţionale şi cea de democraţie internă.
Constituţia ar putea prevedea - de exemplu- mecanisme (mai eficace decīt referendumul definit anterior) prin care un popor poate bloca angajarea ţării de către putere (preşedinte, etc.) īntr-o direcţie contrară intereselor şi năzuinţelor sale. După ce s-a semnat un acord nefast sau īnrobitor,  la ce mai foloseşte să constaţi ilegitimitatea lui?
Propun ca aici să fie inserate prevederi care să uşureze anulări aposteriori ale unor angajamente făcute īn numele Romāniei, dar dovedite ulterior contrare intereselor cetăţenilor ei (cum ar fi anularea "datoriile odioase"- operată de exemplu īn Mexic- de SUA, īn Ecuador- de curīnd şi la un moment dat-  īn Iraq). 

 

Atribuţii īn domeniul apărării ARTICOLUL 92

(1) Preşedintele Romāniei este comandantul forţelor armate şi īndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai īn cazuri excepţionale, hotărārea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, īn cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) Īn caz de agresiune armată īndreptată īmpotriva ţării, Preşedintele Romāniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neīntārziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află īn sesiune, el se convoacă de drept īn 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) Īn caz de mobilizare sau de război Parlamentul īşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află īn sesiune, se convoacă de drept īn 24 de ore de la declararea lor.

 

Propunerea MCC:

59. Articolul 92 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi şi art 85.

Nu cred că un singur om trebuie să poată să ne antreneze īn război. De altfel, acest cuvīnt este evitat īn texte, care creează impresia (fără a o spune explicit ?) că preşedintele nu decide decīt mobilizarea pentru apărare, nu şi pentru agresiune. De altfel, numai aşa se pot justifica drepturile de la acest articol. Este firesc să aperi iute naţiunea de un atac din orice parte, fără a mai consulta poporul.  Dar să dacă ataci pe alţii, declanşīnd cine ştie ce aventură războinică, cine īţi dă dreptul să stabileşti direcţia loviturii, fără a consulta romānii cu cine vor să fie prieteni sau duşmani?
Cum rămīne atunci cu implicarea militarilor romāni īn operaţii de cotropire şi spoliere, similare celor desfăşurate de URSS īmpotriva noastră - care au provocat genocidul comunist? Nu o interzicem prin Constituţie, ca să nu mai aibă ce ne pretinde partenerii noştri , din alianţe ce se pretind defensive da atacă prada …."prevenitor"?

Pe de altă parte, dacă luăm notă că războiul modern de cotropire este economic, nu ar trebui să prevedem aici dreptul/obligaţia preşedintelui să decidă şi "mobilizarea" societăţii īntru apărarea atacurilor comerciale, de aservire neocolonialistă?  

 

Măsuri excepţionale    ARTICOLUL 93

(1) Preşedintele Romāniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă īn īntreaga ţară ori īn unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului īncuviinţarea măsurii adoptate, īn cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacă Parlamentul nu se află īn sesiune, el se convoacă de drept īn cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

 

Propunerea MCC:

60. Articolul 93 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi şi art 85.

al 1 Constituţia trebuie să īncadreze mult mai precis ce īnsemnă "stare de asediu" şi cīnd poate fi declarată. Altfel, devenim oricīnd victimele represiunii politice, īn interesul forţelor sau a umorilor care au acaparat preşedintele.

 

Alte atribuţii    ARTICOLUL 94

Preşedintele Romāniei īndeplineşte şi următoarele atribuţii:

a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;

b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;

c) numeşte īn funcţii publice, īn condiţiile prevăzute de lege;

d) acordă graţierea individuală.

 

 Propunerea MCC:

61. Articolul 94 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Vezi şi art 85.

al.a  Eu nu le conced rostul.

al b. Dacă nu introducem limitări, enunţate sau cerute īn Constituţie, vom purta īn continuare povara unei ierarhii militare nejustificate, parazitare.

al. c Cu condiţia ca legea respectivă să fie sub control constituţional eficace.

al d. Cu condiţia ca actul de graţiere să fie justificat temeinic şi cu răspunderea de rigoare. Nu putem acorda preşedintelui dreptul de a elibera arbitrar criminali care să recidiveze fatal, numai ca să-şi arate puterea excesivă.

 

Suspendarea din funcţie          ARTICOLUL 95

(1) Īn cazul săvārşirii unor fapte grave prin care īncalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Romāniei poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, īn şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, īn cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

 

Propunerea MCC:

62. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Īn cazul săvārşirii unor fapte grave prin care īncalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Romāniei poate fi suspendat din funcţie de către Parlament, cu votul majorităţii membrilor săi.(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul parlamentarilor şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, īn cel mult 30 zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

(4) Dacă poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri perlamentare anticipate, īn 45 zile de la data validării rezultatului referendumului.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Este esenţial ca un preşedinte cu puteri sporite să poată fi detronat, dacă abuzează de mandatul popular şi Parlamentul (unic- īn versiunea MCC, sau īmpreună cu Senatul - actual sau din asociaţii) trebuie să fie īn măsură să o facă.
 

Punerea sub acuzare   ARTICOLUL 96

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărī punerea sub acuzare a Preşedintelui Romāniei pentru īnaltă trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţă Preşedintelui Romāniei pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare şi pānă la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4) Competenţa de judecată aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare.

 

Propunerea MCC:

63. Articolul 96 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Parlamentul, cu votul a cel puţin două treimi din numărul mambrilor săi, poate hotărī punerea sub acuzare a Preşedintelui Romāniei pentru īnaltă trădare.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea parlamentarilor şi se aduce, neīntārziat, la cunoştinţă Preşedintelui Romāniei pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.”

După alineatul (4) al articolului 96 se adaugă un nou alineat, (5), cu următorul cuprins:

„(5) Dacă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge hotărārea de punere sub acuzare a Preşedintelui, Preşedintele poate organiza referendum pentru dizolvarea Parlamentului.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 4 O putere ilegitim acordată Curţii Constituţionale, devenită arbitru suprem, care nu trebuie să se pronunţe decīt īn legătura cu neconstituţionalitatea activităţii (preşedintelui), nu şi cu situaţii de fapt, cum ar fi trădarea.

Declararea trădării de către Parlament (şi Senat) şi constatarea trădării de către o Curte de Justiţie competentă, ar trebui validate final prin referendumul de demitere (prevăzut mai jos).  Respingerea acestuia ar putea antrena demiterea Parlamentului-  şi nu respingerea de către Curtea Constituţională.
Este doar un punct de vedere, pe un subiect discutabil- exacerbat de īntīmplările ultimilor ani, care au revelat īncă un risc ce ar trebui contenit constituţional: paralizarea ţării, īn războiul demiterilor reciproce…

 

64. După articolul 96, se introduce un nou articol, 96.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Demiterea Preşedintelui”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 96.1 Preşedintele Romāniei este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept de vot.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Trebuie să existe şi o cale directă, prin care poporul să poată stăvili un abuz prezidenţial (īncălcarea mandatului dat). Condiţiile unei astfel de iniţiative de demitere (şi a referendumului aferent) pot ţine cont de particularitatea situaţiei: un număr mai mare de iniţiatori etc. Nu văd de ce nu s-ar adopta şi aici (respectīnd proporţiile) condiţii de retragere a mandatului similare cu cele pentru parlamentari- de genul celor propuse aici de MCC (doar că eu aş pune acest aliniat ca adaos la art. 95)

 

Vacanţa funcţiei          ARTICOLUL 97

(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Romāniei intervine īn caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) Īn termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Romāniei, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

 

Propunerea MCC:

65. Alineatul (2) al articolului 97 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Īn termen de 45 zile de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Romāniei, Guvernul va organiza alegeri pentru funcţia de Preşedinte.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Poate că s-ar putea găsi căi de a reacţiona şi la degradarea manifestă a capacităţii de funcţionare a unui preşedinte, din motive de boală sau vīrstă. 

 

Interimatul funcţiei     ARTICOLUL 98

(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află īn imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, īn ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

 

Propunerea MCC:

66. Articolul 98 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află īn imposibilitate temporară de a-şi īndeplini atribuţiile, interimatul se asigură de către preşedintele Camerei Reprezentanţilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolul 85, lit. a), j), k) şi articolul 90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş restrīnge şi mai mult sarcinile celui care ţine locul preşedintelui (şi nu l-aş numi "preşedinte interimar" ci "guvernator provizoriu" , ca pe orice membru al executivului neales direct,  căci el nu are legitimitate democratică) reducīndu-i mandatul la asigurarea urgentă şi corectă a alegerilor pentru un nou ocupant legitim al postului.  

 

Răspunderea preşedintelui interimar  ARTICOLUL 99

Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Romāniei săvārşeşte fapte grave, prin care se īncalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Plus penalizările de rigoare, care trebuie să amendeze abuzurile politice.

 

Actele Preşedintelui    ARTICOLUL 100

(1) Īn exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Romāniei emite decrete care se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

(2) Decretele emise de Preşedintele Romāniei īn exercitarea atribuţiilor sale prevăzute īn articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

 

Propunerea MCC:

67. Alineatul (2) al articolului 100 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu īmpărtăşesc orientarea MCC către eliminarea oricărui control din calea preşedintelui emiţător de decrete. Văd că nu sīnt prevăzute principii constituţionale pe care acesta trebuie să le respecte.  Mă mir că aici nu se face referire la Curtea Constituţională - ca cenzor al legalităţii decretelor. Pe de altă parte (ca şi parlamentul de altfel) preşedintele poate legifera norme care contravin manifest binelui public sau contrazic adevăruri constatabile. Ce facem cu decrete (sau legi) ca: " Īn Romānia, doi şi cu doi fac cinci" sau " Anul viitor nu va fi vară",  etc. Pe ce temei constituţional pot fi respinse, dacă nu stipulăm că norma nu are prevalenţă, faţă de realitatea dovedibilă?

 

Indemnizaţia şi celelalte drepturi        ARTICOLUL 101

Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui Romāniei se stabilesc prin lege.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Poate ar fi bine să stipulăm prin Constituţie raportul dintre salariul preşedintelui şi venitul minim garantat…

 

CAPITOLUL III

Guvernul

 

Rolul şi structura         ARTICOLUL 102

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) Īn īndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.

(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

 

Propunerea MCC:

68. Alineatul (1) al articolului 102 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu se īnţelege clar ce modificare propune MCC aici: să nu mai fie avizat programul de guvernare de către parlament (separare a puterii executive, plasată sub preşedinte)? Cine concepe atunci acest program de guvernare, pe care īl realizează executivul? Ce īi oferă legitimitate democratică? Căci Preşedintele, care veghează imparţial negocierea intereselor, nu are mandat să realizeze un anume program politic.

Pīnă acum era vorba cumva de programul partidului care a cīştigat alegerile.  Īnsemnă că acestea au avut au avut şi dimensiune legislativă (care e planul de legiferare cel mai popular) şi executivă (care e echipa de administrare cea mai populară) ? Nu este situaţia asta cam/prea confuză?  Oamenii aleg candidaţi pentru parlament… din care emană miniştri. 

Īn acest prim articol ar fi normal să se precizeze clar poziţia guvernului īn arhitectura politică modelată de Constituţie. Dacă se merge pe ideea că toate puterile statului sīnt guvernate de popor, prin alegeri directe, atunci puterea executivă ar trebui şi ea aleasă direct, ceea ce este greu de realizat practic, chiar numai pentru primul ministru (dacă se doreşte ca un guvern care nu dă satisfacţie să fie schimbat - oricīt de des). Iar problema legitimităţii programului de guvernare pare suficient de vicioasă, ca să transforme tot formalismul democratic īntr-o aparenţă.
Poate "executivul" să se reducă la a executa un program, fără abuzuri, asemenea unor salariaţi care īndeplinesc sarcini precizate, sau misiunea sa cuprinde şi alegerea drumului…. fără o comandă clară din partea poporului?

 

Investitura       ARTICOLUL 103

(1) Preşedintele Romāniei desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, īn urma consultării partidului care are majoritatea absolută īn Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate īn Parlament.

(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, īn termen de 10 zile de la desemnare, votul de īncredere al Parlamentului asupra programului şi a īntregii liste a Guvernului.

(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, īn şedinţă comună. Parlamentul acordă īncredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

 

Propunerea MCC:

69. Articolul 103 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Şi ce-l īnlocuieşte, dacă e abrogat? Prevederea de la un articol anterior, că Preşedintele numeşte toată echipa ministerială? Fără explicaţii, nu se va īnţelege ce vrea MCC aici şi nici de ce.
Iar observaţiile mele anterioare, care nu prea pot fi eludate, par a semnala un impas al formulei propuse de MCC. Preşedintele trebuie să arbitreze piaţa politică, pentru toţi romānii. Nu a fost ales pe un program de guvernare, deci nu văd  pe ce bază va mandata primul ministru să implementeze unul! Nimic nu pare a garanta că va alege pe cineva din partidul care a cīştigat cele mai multe locuri īn parlament (şi de altfel, aşa cum am amintit la articolul precedent, nu e clar nici ce ar īnsemna asta, dacă respectivul partid a fost ales pe un proiect legislativ, nu pe un program executiv).  După atītea prevederi şi nuanţe, poporul pare a da, tranzitiv,  un cec īn alb, echipei executive preferate de preşedinte,  care poate duce ţara pe o cale pentru care electoratul nu şi-a arătat preferinţa.

Se ajunge, īn loc de puterea poporului, la puterea īn numele lui.  

 

Jurămāntul de credinţă           ARTICOLUL 104

(1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, īn faţa Preşedintelui Romāniei, jurămāntul de la articolul 82.

(2) Guvernul īn īntregul său şi fiecare membru īn parte īşi exercită mandatul, īncepānd de la data depunerii jurămāntului.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aşa cum am mai semnalat , nu văd rostul acestor "jurăminte". Mă tem că ele sīnt prevăzute pentru a scăpa de contracte politice, cu clauze clare privind penalizările, īn caz de īncălcare.

 

Incompatibilităţi          ARTICOLUL 105

(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate īn cadrul organizaţiilor cu scop comercial.

(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

 

Propunerea MCC:

70. Alin. (1) al articolului 105 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate īn cadrul organizaţiilor cu scop comercial.”

 

 Observaţiile/sugestiile mele:

Poate mai corect ar fi : "Membrii guvernului trebuie să nu exercite nici o altă funcţie, publică sau privată şi au dreptul să suspende funcţiile pe care le ocupă, pentru a reveni la ele după terminarea mandatului".

Este clară intenţia unui astfel de articol, necesar ca să se evite conflictul de interese, delictul de iniţiat, etc. Dar nu este de loc clar de ce ar fi el suficient. Fără prevederi suplimentare (instrumente de control, transparenţă, licitaţii publice, penalităţi drastice, etc.) nu văd cum s-ar putea īmpiedica folosirea poziţiei guvernamentale īn interese proprii. Marile corporaţii/interese găsesc calea către buzunarul reprezentanţilor noştri şi nu s-a găsit modul de a le īmpiedica să-i cumpere.
Experienţa - la acest capitol-e necruţătoare cu iluziile. Nu sīnt motive de credulitate, de prezumare a bunei credinţe, ci trebuie luptat continuu pentru stăvilirea amplorii corupţiei, care deturnează politica de la rolul ei teoretic de coordonator just.

O măsură ar fi să se prevadă pedepse drastice, pentru cei prinşi că au valorificat īn interes particular poziţia de decizie. Constituţia ar putea cere astfel de legi speciale, de exemplu, extinzīnd  acest articol. A venit momentul ca infracţiunea politică să fie combătută chirurgical. 

 

Īncetarea funcţiei de membru ARTICOLUL 106

Funcţia de membru al Guvernului īncetează īn urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi īn alte cazuri prevăzute de lege.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Revocării de către cine? De cel care a făcut numirea? De ce "alte cazuri" nu sīnt  prevăzute aici?  E cam prea multă ceaţă şi liber arbitru īn acest punct, atīt de critic - īn practică.

 

Primul-ministru           ARTICOLUL 107

(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectānd atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Preşedintele Romāniei nu īl poate revoca pe primul-ministru.

(3) Dacă primul-ministru se află īn una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este īn imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Romāniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a īndeplini atribuţiile primului ministru, pānă la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, īncetează dacă primul-ministru īşi reia activitatea īn Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplică īn mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

 

Propunerea MCC:

71. Articolul 107 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectānd atribuţiile ce le revin.

(2) Dacă primul-ministru se află īn una din situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este īn imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Romāniei numeşte un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a īndeplini atribuţiile primului-ministru, pānă la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, īncetează dacă primul-ministru īşi reia activitatea īn Guvern.

(3) Prevederile alineatului (2) se aplică īn mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.”Alineatul (4) se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Dispariţia clauzei de a prezenta rapoarte Parlamentului mi se pare excesivă, chiar dacă s-ar tăia dreptul acestuia de a cenzura activitatea guvernului. Activitatea legislativă nu se poate decupla total de cea administrativă, producīnd norme total decuplate de realităţile existente şi de demersurile curente. Reciproc, activitatea executivă  este oarbă, fără o perspectivă legislativă. Ce program execuţi, nu acela planificat legislativ? Separarea netă īncercată de MCC īmi pare impracticabilă. Pīnă la urmă, ori se īmpotmoleşte totul īntr-o babilonie, ori se aşează parlamentul la remorca guvernului susţinut de preşedinte, ori se aşează preşedintele la remorca majorităţii parlamentare… şi ajungem de unde am plecat.

De altfel, ştim că sīntem īn faţa unei probleme cam vicioase, din păcate….

 

Actele Guvernului       ARTICOLUL 108

(1) Guvernul adoptă hotărāri şi ordonanţe.

(2) Hotărārile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanţele se emit īn temeiul unei legi speciale de abilitare, īn limitele şi īn condiţiile prevăzute de aceasta.

(4) Hotărārile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor īn executare şi se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărārii sau a ordonanţei. Hotărārile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

 

Propunerea MCC:

72. Alin. (4) al articolului 108 se modifică, astfel:

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Hotărārile adoptate de Guvern se semează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor īn executare, se aprobă de Preşedintele Romāniei şi se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărārii. Hotărārile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Este bine că īn propunerea MCC se prevede un control prezidenţial al hotărīrilor. Dar nu e suficient - pentru a pune capăt tehnicii de conturnare a democraţiei prin emiterea unui noian de hotărīri şi ordonanţe cu valenţe legislative, dar netrecute prin parlament.

Trebuie precizate aici , şi nu īn  "legi speciale de abilitare", limitele şi condiţiile īn care guvernul poate emite ordonanţe şi poate schimba spiritul legilor, prin "detaliile" deturnătoare,  plasate cu sau fără intenţie īn hotărīrile de aplicare a lor. Căci diavolul este īn detalii - o dovedesc nenumărate exemple. Studiaţi ordonanţa care a anulat dreptul deţinuţilor politici la despăgubiri pentru abuzuri sau anexa 6 a legii arhivelor - şi veţi vedea cum sīnt boicotate legile prin interpretările  răstălmăcitoare din hotărīri şi regulamente.
Aceasta farsă trebuie stopată constituţional. Guvernul să nu pătrundă pe teritoriul legislativului nici un pas, īn numele emiterii unor decizii executive.

 

Răspunderea membrilor Guvernului  ARTICOLUL 109

(1) Guvernul răspunde politic numai īn faţa Parlamentului pentru īntreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele Romāniei au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvārşite īn exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele Romāniei poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea īn judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

 

Propunerea MCC:

73. Articolul 109 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul răspunde politic numai īn faţa Preşedintelui Romāniei pentru īntreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.(2) Răspunderea penală a membrilor Guvernului se stabileşte prin lege organică.”Alineatul (3) se abrogă

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Reamintesc carenţa soluţiei MCC, care īncercă să separe puterea executivă de cea legislativă, dar cade īn capcana de a impune ţării o conducere care urmăreşte un program… ne-votat.

Cīt priveşte răspunderea guvernamentală, ar fi de preferat ca īn Constituţie să se  marcheze măcar că pedepsele pentru subminarea democraţiei trebuie să fie drastice, de genul celor pentru subminarea economiei sau pentru īnaltă trădare.  Cercetarea şi judecarea delictelor ministeriale ar merita proceduri speciale, cum ar fi sau cercetarea penală cu supraveghere publică sau procesul cu juraţi traşi la sorţi - ca să se rupă plasa de şantaje reciproce, care solidarizează infractorii politici.

 

Īncetarea mandatului  ARTICOLUL 110

(1) Guvernul īşi exercită mandatul pānă la data validării alegerilor parlamentare generale.

(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a īncrederii acordate sau dacă primul-ministru se află īn una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este īn imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.

(3) Īn situaţiile prevăzute īn alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.

(4) Guvernul al cărui mandat a īncetat potrivit alineatelor (1) şi (2) īndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pānă la depunerea jurămāntului de membrii noului Guvern.

 

Propunerea MCC:

74. Articolul 110 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īn mod logic, proiectul MCC nu poate considera data alegerilor parlamentare ca o baliză pentru schimbarea guvernului. Dar care este atunci această limită automată, data alegerii preşedintelui? Vom avea guverne care supravieţuiesc noilor alegeri parlamentare şi care cad īn momentul īn care e schimbat preşedintele? Sau, pentru a evita acest efect, egalizăm durata mandatelor parlamentare şi prezidenţiale şi facem alegerile odată.
Văd că problema e lăsată īn aer, ceea ce nu e semn bun.

 

CAPITOLUL IV

Raporturile Parlamentului cu Guvernul

 

Informarea Parlamentului      ARTICOLUL 111

(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, īn cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Īn cazul īn care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.

(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

 

Propunerea MCC:

75. Alin. (1) al articolului 111 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Parlament sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Īn cazul īn care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat, solicitarea informării este obligatorie.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu mi se pare benefică eliminarea aliniatului 2 şi īn general , slăbirea dialogului īntre legislativ şi executiv.  Separarea puterilor nu trebuie să īnsemne cooperarea slabă dintre ele.

 

Īntrebări, interpelări şi moţiuni simple           ARTICOLUL 112

(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la īntrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, īn condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

(2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

 

Propunerea MCC:

76. Articolul 112 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la īntrebările sau la interpelările formulate de parlamentari, īn condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor.

(2) Parlamentul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privite la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Mă repet: Constituţia trebuie să ceară o cīt mai strīnsă conlucrare īntre legislativ şi executiv, ca garanţie că legiuitorii ştiu pentru ce boli sociale pregătesc medicamente şi administratorii ştiu pentru ce aplică diverse tratamente. Legile inoportune şi hotărīrile inadecvate , produse de două garnituri de putere nesincronizate, nu prea au cum duce spre sănătate (performanţă) un sistem atīt de complex.

 

Moţiunea de cenzură   ARTICOLUL 113

(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, pot retrage īncrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.

(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cānd a fost prezentată īn şedinţa comună a celor două Camere.

(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, īn aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului īn care Guvernul īşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.

 

Propunerea MCC:

77. Articolul 113 se abrogă

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu cred că e bine ca parlamentul să nu aibă un instrument de acest tip, pentru a opri o derivă ministerială, pilotată de un preşedinte īn eroare. Controlul reciproc al puterilor rămīne singurul paleativ care poate atenua aporiile guvernării la scară prea mare.

 

Angajarea răspunderii Guvernului     ARTICOLUL 114

(1) Guvernul īşi poate angaja răspunderea īn faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, īn şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă īn termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată īn condiţiile articolului 113.

(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4) Īn cazul īn care Preşedintele Romāniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face īn şedinţa comună a celor două Camere.

 

Propunerea MCC:

78. Articolul 114 se abrogă.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Cumva trebuie totuşi să poată şi guvernul propune legi, din moment ce acest privilegiu īi este luat. Pot exista situaţii īn care gestiunea curentă a ţării cere o măsură legislativă, care intră īn conflict cu proiectul de societate al legiuitorilor. Ce se īntīmplă atunci? Fără un mecanism bine determinat de rezolvare a contradicţiilor grave, va continua fiecare picior al naţiunii…. pe drumul său? Cum poate guvernul forţa emiterea unei legi de care depinde realizarea agendei sale, altfel decīt demisionīnd, īn cazul respingerii ei de parlament? Cum poate parlamentul forţa execuţia unei operaţii administrative, de care depinde realizarea agendei sale legislative? Abrogarea acestui articol lasă un gol care trebuie umplut adecvat.

 

Delegarea legislativă  ARTICOLUL 115

(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe īn domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, īn mod obligatoriu, domeniul şi data pānă la care se pot emite ordonanţe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pānă la īmplinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage īncetarea efectelor ordonanţei.

(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai īn situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amānată, avānd obligaţia de a motiva urgenţa īn cuprinsul acestora.

(5) Ordonanţa de urgenţă intră īn vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere īn procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei īn Monitorul Oficial al Romāniei. Camerele, dacă nu se află īn sesiune, se convoacă īn mod obligatoriu īn 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă īn termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea īn procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzānd norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate īn domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi īndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri īn proprietate publică.

(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege īn care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au īncetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

 

Propunerea MCC:

79. Alineatele (1) şi (5) ale articolului 115 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Preşedintelui pentru a emite ordonanţe de urgenţă īn domenii care nu fac obiectul legilor organice.

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Ordonanţa de urgenţă intră īn vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere īn procedură de urgenţă la Parlament şi după publicarea ei īn Monitorul Oficial al Romāniei. Parlamentul, dacă nu se află īn sesiune, se convoacă īn mod obligatoriu īn 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īnţeleg că deplasīnd odonanţa către preşedinte, i se  conferă nişte legitimitate democratică. Dar să nu uităm că  preşedintele, dacă nu se schimbă complet esenţa posturii sale electorale,  nu a primit mandat să realizeze un anumit program de guvernare.
Ordonanţele de urgenţă care depăşesc pragul unor precizări executorii, sīnt nocive  şi ilegitime, dacă nu emană de la un for legislativ . Necesităţile care au justificat pīnă acum recurgerea la ele, trebuie rezolvate altfel, fără deturnarea fatală a mecanismului democratic.

 

 

CAPITOLUL V

Administraţia publică

 

SECŢIUNEA 1

Administraţia publică centrală de specialitate

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Cam puţine precizări la această secţiune. Pe măsură ce coborīm de la principii, la structuri şi apoi la instrumente concrete, Constituţia devine tot mai vagă….

 

Structura         ARTICOLUL 116

(1) Ministerele se organizează numai īn subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza īn subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Al. 1 Īncepe abrupt, fără a īncadra conceptual ministerele īn arhitectura sistemului politic democratic. Ce sīnt ele de fapt? Instrumente ale guvernului (executivului), componente ale societăţii de guvernat, sau interfeţe īntre guvern şi societate? 
Al. 2 e cam criptic. Ce sīnt şi ce rol au "autorităţile administrative autonome"?

 

Īnfiinţarea       ARTICOLUL 117

(1) Ministerele se īnfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.

(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot īnfiinţa organe de specialitate, īn subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.

(3) Autorităţi administrative autonome se pot īnfiinţa prin lege organică.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al. 1 Nu spune mare lucru. Potrivit cărei legi şi sub care misiune constituţională?

al. 3 Īncă nu am aflat - de aici - despre ce e vorba.

 

Forţele armate            ARTICOLUL 118

(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Īn condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care Romānia este parte, armata contribuie la apărarea colectivă īn sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.

(2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, īn mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii.

(4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare īn afara unei autorităţi statale este interzisă.

(5) Pe teritoriul Romāniei pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai īn condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care Romānia este parte.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 Cine stabileşte că asta facem īn Iraq, īn Afganistan sau pe unde ne vor mai trimite alţii? Nu trebuie prevăzut mecanismul prin care poporul cenzurează aventurismul militar, īncălcarea spiritului acestui articol?

al.5 Cu condiţia ca respectivele tratate să fie validate prin referendum.

al 6 Poporul- plătitor şi beneficiar potenţial - are dreptul să controleze/cenzureze cheltuielile militare nejustificate (numărul salariaţilor, pensiile speciale, legitimitatea unor achiziţii de echipament şi tehnologie etc.)- prin mecanisme care trebuie precizate. 

 

Propunerea MCC:

80. După articolul 118, se introduce un nou articol, 118.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Siguranţa naţională, cu următorul cuprins”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 118.1

(1) Prin siguranţa naţionala a Romāniei se īntelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltarii poporului romān şi statului său naţional, suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neīngradită a drepturilor, libertăţilor şi īndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.

(2)Siguranţa naţională se realizeaza prin cunoaşterea, prevenirea şi īnlaturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute īn alineatul (1).Cetăţenii romāni, ca expresie a fidelitaăţi lor faţă de ţara, au īndatorirea de a contribui la realizarea siguranţei naţionale.

(3) Siguranţa naţionala se realizează īn conformitate cu legile īn vigoare şi cu obligaţiile asumate de Romānia prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte.

(4) Instituţiile publice cu atribuţii īn domeniul siguranţei naţionale sunt: Serviciul Romān de Informaţii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, toate aflate īn coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(5) Informatii din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate:

a) Preşedintelui Romāniei şi Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor;

b) Miniştrilor şi sefilor departamentelor din ministere, cānd informaţiile privesc probleme ce au legătura cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;

c) Prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizează competenţa organelor respective;

d) Organelor de urmarire penală, cānd informaţiile privesc săvārşirea unei infracţiuni.

(6) Este interzisă implicarea, sub orice formă, a instituţiilor publice cu atribuţii īn domeniul siguranţei naţionale şi a personalului lor īn activitatea celorlalte instituţii ale statului romān. Īncălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu demiterea din funcţie, cu īnchisoare pe viaţă şi cu confiscarea īntregii averi a făptuitorilor.

(7) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor cu atribuţii īn domeniul siguranţei naţionale se stabilesc prin legi organice.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Foarte importantă este iniţiativa MCC de a scoate serviciile de securitate naţională la lumina Constituţiei! Căci şi ele trebuie să aibă un loc bine precizat īn eşafodajul structurii democratice. Nu există mai mare pericol īn calea democraţiei reale decīt căderea statului īn puterea ocultă a gărzilor pretoriene. Reglementarea acestui aspect,  ocultat de regimurile care simuleză democraţia, este o prioritate pentru o ţară pe care Securitatea a transformat-o īn lagăr şi pe care urmaşa sa (SRI) nu a reuşit să o apere de jafurile şi abuzurile tranziţiei. Să nu uităm vreodată la ce a dus faptul că "serviciile" erau subordonate īn 1990 numai lui Ion Iliescu, cel care a garantat,  mincinos, că au fost epurate de foştii securişti. Dintre care mulţi s-au īmbogăţit fraudulos, folosindu-şi poziţiile privilegiate informaţional, şantajīnd - īn loc să denunţe şi acoperind urmele - īn numele "secretului de stat".     

La al. 1-3 eu aşa adăuga precizarea : "Īn condiţiile realităţilor socio-economice şi politice contemporane, principalele ameninţări la siguranţa naţională sīnt: a. decăderea biologică, morală, intelectuală, socială, materială, indusă - prin procese politico-economice degenerative, unei populaţii silite să "se descurce" compromiţător, de structuri mafiote care uzurpă instituţiile statului  b. aservirea/cotropirea economică a ţării, transformarea ei īntr-o neocolonie, sursă de materii prime şi mīnă de lucru ieftină,  piaţă de desfacere pentru produse de mică utilitate, spaţiu de impunere a unor agende străine de interesele poporului romān c Combinarea letală intre cele două fenomene ".

La al. 5 risc o propunere care va stīrni probabil mirare. De ce să nu fim şi noi,  poporul care plăteşte serviciile, beneficiarii unor informaţii privind atentatele la siguranţa naţională, definită anterior? Că doar am văzut la ce duce secretul privind fărădelegile care ne-au lăsat fără patrimoniu: nimeni nu a fost prins sau pedepsit, pentru că tocmai complicii făptaşilor, aflaţi īn poziţii de decizie, primesc rapoartele serviciilor de informaţii…S-ar putea prevedea că "Īn cazul īn care rapoartele repetate privind jefuirea statului romān nu duc la nici un rezultat, fiind īnmormīntate de cei cărora li s-au comunicat situaţiile respective şi publicarea lor nu poate produce prejudicii, aceasta este autorizată şi chiar recomandată constituţional". Combinat cu : "Oficialii care nu au reacţionat corespunzător la aflarea informaţiilor despre prejudicierea avuţiei naţionale, vor fi penalizaţi drastic, conform unor prevederi specifice".

Al. 6 trebuie ferit de o interpretare nocivă. Una e să interzici serviciilor să influenţeze subteran funcţionarea altor instituţii şi alta  e să le īmpiedici, īn numele non-intervenţiei, să le informeze la timp privind fenomene şi acţiuni care ar putea să le perturbe funcţionarea.

 

Propunerea MCC:

81. După articolul 118.1, se introduce un nou articol, 118.2, astfel: Denumirea articolului va fi: „Serviciul Romān de Informaţii”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 118.2

(1) Serviciul Roman de Informaţii este serviciul organizat de stat specializat īn domeniul informaţiilor interne privitioare la siguranţa naţionala a Romāniei, parte componenta a sistemului naţional de apărare.

(2) Serviciul Romān de Informatii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricaror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a Romāniei.

(3) Serviciul Romān de Informaţii nu poate desfăşura alte activităţi īn afara de cele prevăzute la alineatul precedent.

(4) Serviciul Romān de Informaţii este condus de un director, numit īn funcţie de Preşedintele Romāniei.

(5) Funcţia de director al Serviciului Romān de Informaţii este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(6) Directorul Serviciului Romān de Informaţii trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn instituţii publice ale statului romān sau īn īnvăţămāntul superior.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Este sau nu şi această instituţie subordonată poporului? Din care putere a statului face parte? Cine īi fixează agenda? Prea puţin se spune aici despre mijloacele de control public privind rămīnerea activităţii SRI īn limite constituţionale, avīnd īn vedere specificul discret/secret al activităţilor sale.  Īn īntreaga lume democraţia este deturnată dinspre subterana īn care este "apărată". Cine stabileşte care sīnt acţiunile care ameninţă  siguranţa naţională a Romāniei şi care sīnt acţiunile de contracarare a ameninţărilor? Lucrătorii SRI, şefii lor, directorul lor, Preşedintele Romāniei?

al 5. - lista incompatibilităţilor ar trebui mărită. De exemplu, nu ar trebui să ajungă īn această poziţie o persoană care să fi avut legături importante īn străinătate, care nu a dovedit abnegaţie pentru apărarea democraţiei şi combaterea fărădelegilor, etc . 

al. 6- nu văd rostul  condiţiei unei "experienţe" de 18 ani īntr-un sistem complet putred.

al 7  Ca să-şi arate reorientarea pro-democratică şi să pretindă īncredere de la poporul romān,  SRI este obligat să pună la dispoziţia publicului şi a celor care studiază crimele comunismului toate informaţiile strīnse de (despre) fosta securitate comunistă, fără nici o restricţie. Va face publice motivele pentru care aceste informaţii, necesare curăţirii societăţii după 1990 au fost ascunse sau distruse şi va denunţa responsabilii. Va pune la dispoziţia organelor de cercetare toate informaţiile privind jaful postdecembrist şi, dacă nu va observa efecte, le va face publice.

 

Propunerea MCC:

82. După articolul 118.2, se introduce un nou articol, 118.3, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Serviciul de Informaţii Externe”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 118.3

(1) Serviciul de Informaţii Externe este serviciul organizat de stat specializat īn domeniul informaţiilor externe privitioare la siguranţa naţionala a Romāniei, parte componenta a sistemului naţional de apărare.

(2) Serviciul de Informatii Externe organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor din străinătate necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricaror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a Romāniei.

(3) Serviciul de Informaţii Externe nu poate desfăşura alte activităţi īn afara de cele prevăzute la alineatul precedent.

(4) Serviciul de Informaţii Externe este condus de un director, numit īn funcţie de Preşedintele Romāniei.

(5) Funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(6) Directorul Serviciului de Informaţii Externe trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn instituţii publice ale statului romān sau īn īnvăţămāntul superior.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aceleaşi cu cele de la articolul precedent propus de MCC. De altfel, eu nu sīnt convins că se justifică două servicii separate, care să urmărească exact acelaşi scop. Īn lumea de azi distincţia "intern/extern" nu mai pare relevantă. Un atac īmpotriva unui obiectiv/interes romānesc poate oricīnd avea  o componentă afară şi alta īnăuntru. Cu ţara īnţesată de firme şi persoane străine şi cu lumea īnţesată de romāni plecaţi definitiv sau la muncă şi de persoane aflate īn relaţii diverse cu entităţi din Romānia, cred că SIE şi SRI ar trebui să fuzioneze. Şi tot īn acest unic serviciu, mai uşor de monitorizat de societate civilă, ar trebui să intre şi alte facţiuni, care compun la ora actuală o reţea disproporţionată - faţă de posibilităţile noastre bugetare.
Ajungem astfel la problema finanţării  acestor servicii, problemă īn care poporul nu e consultat….Dacă ar fi, el ar prefera probabil ca măcar parţial , SRI/SIE să fie finanţate din cīştigurile aduse la buget prin activitatea lor de depistare. Să ne ajute la recuperarea, măcar parţială, a avuţiei jefuite populaţiei după 1990, la reperarea şi confiscarea averilor ilicite - şi-şi vor merita banii, căci īşi vor īmplini  menirea.

 

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  ARTICOLUL 119

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă īn sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu credeţi că această descriere a ce face, dar nu şi a ce este CSAT, lasă prea multe lucruri nedefinite? Cum se aşează CSAT īn arhitectura structurilor democratice? Este doar un instrument al preşedintelui sau o instituţie īn sine?  Ce pīrghii are poporul pentru a-i supraveghea activitatea, sau pentru a-i amenda derivele antidemocratice? Căci aici se poate hotărī să se tragă īn populaţia nemulţumită , pentru că destabilizează ordinea publică, ameninţă ordinea de drept, se comportă "terorist", ne supără aliaţii - etc.

Eu aş lărgi conceptul de apărare a ţării īn direcţia ameninţărilor moderne, curente, presante. CSAT s-ar putea ocupa (dacă e prevăzut īn Constituţie) de părerea agresiunilor economice, de combaterea atentatelor la sănătatea populaţiei (alimentaţie, medicamente, etc), etc.

 

Propunerea MCC:

83. După articolul 119, se introduce un nou articol, 119.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Serviciul Naţional al Informaţiei Publice”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 119.1

(1) Serviciul Naţional al Informaţiei Publice este autoritate publică autonomă sub controlul poporului şi este garantul interesului poporului īn domeniul informaţiei publice.(2) Serviciul Naţional al Informaţiei Publice este autoritate unică de reglementare īn domeniul serviciilor media, īn condiţiile şi cu respectarea prevederilor legii.

(3) Serviciile media trebuie să reserve spaţiu şi timpi de emisie prezentării activităţii partidelor politice īnregistrate, potrivit legii, īn mod egal, fără nici un fel de discriminare.

(4) Serviciul Naţional al Informaţiei Publice este condus de un director, ales de popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(5) Funcţia de director al Serviciului Naţional al Informaţiei Publice este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(6) Directorul Serviciului Naţional al Informaţiei Publice trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi media sau īn īnvăţămāntul superior.

(7) Prevederile articolelor 81,82, 83, 84 alin. (1), 95, 96, 97, se aplică, īn mod corespunzător, şi directorului Serviciului Naţional al Informaţiei Publice.

(8) Directorul Serviciului Naţional al Informaţiei Publice este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept de vot.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Intenţia MCC este salutară!  Nu numai pentru că fabrica de informaţie/ cunoaştere/conştiinţă este o putere reală īn stat - deci trebuie īncadrată constituţional. Ci şi pentru că legitimitatea democraţiei se prăbuşeşte, dacă alegătorii nu au discernămīnt.

Nu īntīmplător, cei care arată dispreţ pentru capacitatea politică a mulţimii, fac orice ca să nu ridice nivelul intelectual al cetăţenilor, prin īnvăţămīnt de calitate, informare adecvată şi īncurajarea implicării civice.  

Faptul că acest articol urmează după cele dedicate apărării siguranţei naţionale ne aminteşte şi un alt aspect: agresiunile īmpotriva unei naţiuni nu sīnt numai militare sau economice, ci implică şi un atac propagandistic, un război de sens. Preocuparea pentru"omul nou" a regimului comunist (sau "realizările" FSN din 1990, sau prevenirea lui Orwell) au arătat rolul crucial al discursurilor propagate īn masă, de către cei care uzurpă puterea īn stat.
Deci SNIP (care ar īnsemna Serviciul Naţional al Informaţiei Politice - dacă numai despre asta ar fi vorba, dar sper că se doreşte mai mult) ar putea avea un rol cheie īn implementarea democraţiei reale-văzută ca instrument şi īn acelaşi timp, al īmplinirii spirituale colective - văzută ca scop. 

Dar pentru aceasta mandatul SNIP trebuie bine conceput. Aliniatele de mai sus trebuie rafinate, pentru a se crea cadrul optim pentru ca această instituţie să nu facă mai mult rău, īn numele bunelor intenţii. Esenţiale sīnt mecanismele de evitare a confiscării instituţiei, alunecării ei īntr-un formalism de tip "corectitudine politică".
Nu egalitatea timpului de antenă alocat partidelor īnregistrate este esenţa (văd aici o neglijare a rolului civismului neīnregimentat īn formarea opiniei publice mature şi a facilitării incubării noilor curente) ci obligaţia transmiterii tuturor punctelor de vedere privind problemele şi organizarea optimă a cetăţii.  Fără a cenzura opiniile, dar asigurīnd un nivel cīt mai ridicat al intervenţiilor (ca să nu īncurajăm otevizarea dezbaterilor).

 

Propunerea MCC:

84. După articolul 119.1, se introduce un nou articol, 119.2, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune”

Cuprinsul articolului va fi:

“Articolul 119.2

(1) Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este instituţie publică autonamă, are personalitate juridică şi īşi desfăşoară activitatea sub controlul poporului, potrivit legii.

(2) Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune are obligaţia să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(3) Conţinutul editorial al agenţiilor de presă, al publicaţiilor, al posturilor de radio şi de televiziune ale Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să răspundă standardelor profesionale īn materie.

(4) Īn īndeplinirea atribuţiilor pe care le are, Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să respecte principiile ordinii constituţionale din Romānia.

(5) Produsele media furnizate de Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune nu trebuie să fie folosite ca mijloace de dezinformare şi manipulare a opiniei publice, de defăimare a ţării şi a naţiunii, să nu īndemne la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, să nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, să nu propage manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(6) Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să reserve spaţiu şi timpi de emisie prezentării activităţii partidelor politice īnregistrate, potrivit legii, īn mod egal, fără nici un fel de discriminare.

(7) Programele nu trebuie să prejudicieze demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(8) Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este condus de un director, ales de popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(9) Funcţia de director al Serviciului Naţional de Presă, Radio şi Televiziune este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(10) Directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziuuune trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi media sau īn īnvăţămāntul superior.

(11) Prevederile articolelor 81,82, 83, 84 alin.(1), 95, 96, 97, se aplică, īn mod corespunzător, şi directorului Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune.

(12) Directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 cetăţeni cu drept de vot.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu cred că e nevoie de un organism separat, pe līngă cel prevăzut la paragraful anterior. Asta ar duce la prea multă birocraţie şi la o pierdere a esenţei problemei abordate: ridicarea nivelului conştiinţei civice şi politice, pentru ca democraţia să facă rost.

SNIP poate urmări coerent acest unic scop, indiferent de suportul mediatic al mesajelor.  Poate avea secţiuni dedicate promovării discernămīntului cetăţenesc şi comunicării/dezbaterii corecte a alternativelor (politice) prin : şcoală, televiziune, radio, presă, Internet, etc.

O ultimă notă: poate măcar īn domeniul educării şi informării, nu ar trebui să primeze principiul majorităţii - indiferent de calitate. Populismul nu e leac bun la elitism, īn cultură.  Cunoaşterea e o transmitere, de preferinţă generoasă,  de la cei ce ştiu mai mult la cei care vor să se ridice. Intelectualii īşi pot răscumpăra datoriile faţă de societate ajutīnd īnţelegerea fenomenelor prin explicaţii inteligibile. Dar pentru asta , beneficiarii nu trebuie să le opună vestitul "noi muncim , nu gīndim" şi să fie īncurajaţi spre cultul superficialităţii. Problema organizării societăţii este extrem de complexă , şi nici simplificarea ei… nu e simplă. Poate imaginează cineva o pīrghie care să īmpiedice vulgarizarea degradantă, īn numele popularităţii. Ar fi neplăcut ca  milioane de telecetăţeni, īndobitociţi de media pīnă acum, să facă referendum… pentru a stopa īncercările de emancipare colectivă.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Administraţia publică locală

 

Principii de bază         ARTICOLUL 120

(1) Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se īntemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

(2) Īn unităţile administrativ-teritoriale īn care cetăţenii aparţinānd unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective īn scris şi oral īn relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, īn condiţiile prevăzute de legea organică.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Presupun că ne aflăm īn faţă unei componente a puterii executive? Mă aştept atunci la o mai clară īncadrare a ei. Ce misiune constituţională are?

al 1 Cīt priveşte "descentralizarea" (cuvīnt la mare modă) atrag atenţia că e o noţiune construită prin negarea "centralizării", care a fost un proces istoric continuu, de acaparare a comunităţilor mici, agregate īn ierarhii tot mai stufoase, de către centre de  putere care capturează şi parazitează celulele terminale, prin  unităţi intermediare, īn numele supravegherii unui mecanism colectiv (constituit, de regulă, pentru apărare de mari rechini externi, agresivitate perenă, care a provocat gigantismul īn cascadă). "Mondializarea" va fi ultima etapă a acestui proces de coagulare, īn care sīnt jertfite autonomiile componentelor īnghiţite, īncepīnd cu familia şi tribul şi terminīnd cu naţiunea şi firma mică. Peştele mare exploatează pe cel mic, pe care l-a prins īn plasa "unificării". Cei mai gălăgioşi adepţi ai "descentralizării" din Bucureşti, nu vor recunoaşte uşor că oraşul lor, plasat īn inima organismului naţional, parazitează evident restul ţării, cu rezultate demonstrabil nocive. Aşa cum va face şi nomenclatura UE, cu noi. Şi cum face centrul de judeţ cu satele din jur. Fără a īntoarce ce primeşte.

Pe de altă parte, să revenim la esenţa problemei noastre. Democraţia nu este un scop, ci un instrument de negociere socială. Care e năzuinţa ei? Ca să maximizeze numărul celor care fac ce vor, fără a īncălca interesele celorlalţi. Ori, īn mod evident , libertatea cere ca numai cei afectaţi de o decizie să participe la luarea ei. Nu hotărăsc eu dacă vecinul poartă sau nu barbă. Nu hotărīm noi, dacă īn alt cartier se face o grădiniţă. Nu hotărăsc pietrenii, dacă la Timişoara se face un parc sau se trăieşte anticomunist. Nu hotărăsc belgienii dacă romānii īşi dau aurul gratis sau fac nunţi cu preoţi.  Cam asta e dimensiunea democratică a "descentralizării". Decizia se ia la scara la care este legitimă impunerea ei.

Aşa că, dacă vrem să exprimăm interesele īntregului popor romān, trebuie să afirmăm constituţional că descentralizarea (sau - distributismul politic) este un obiectiv de societate libertară.
Ceea ce nu īnseamnă că nu apar complicaţii, contradicţii, paradoxuri, datorate supraetajării nivelelor de existenţă colectvivă.  De exemplu:

La al. 2  - este firesc ca o minoritate majoritară local să-şi folosească limba īn raport cu autorităţile locale. Dar nu este firesc ca un romān, īn ţara lui, să nu-şi poată folosi limba īn raport cu aceleaşi autorităţi locale - şi asta ar trebui prevăzut īn Constituţie. 

 

Autorităţi comunale şi orăşeneşti       ARTICOLUL 121

(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală īn comune şi īn oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, īn condiţiile legii.

(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, īn condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.

(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi īn subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

S-ar putea preciza mai mult ce se īnţelege aici prin "autonomie". Am arătat deja că o localitate are propriul ei metabolism, pe care e firesc să-l gestioneze aleşii locali. Dar tot ea, reprezintă şi o parte din organismul naţional - ceea ce introduce nevoia de coordonare inter-locală şi comunicare cu centrii de putere executivă.
E nevoie de o mai clară definire a atribuţiilor administraţiei locale, īn cele două posturi. Cīnd operează ea īn legătura cu viaţa comunităţii locale şi cīnd intervine īn fluxuri sociale, economice, politice - de interes naţional?
De exemplu, trimiterea de taxe spre centru şi obţinerea de fonduri (pentru proiecte) de la centru - sīnt situaţii tipice de interferenţă. Se ştie că o comună cu primar din opoziţie (faţă de partidul aflat la putere la nivel naţional), este dezavantajată. Poate fi combătut - şi constituţional, acest fenomen?

 

Consiliul judeţean       ARTICOLUL 122

(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, īn vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează īn condiţiile legii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īncă un nivel de coagulare comunitară, o treaptă de interconectare ierarhică. Cetăţeanul X este membru/parte al familiei sale, al unor eventuale asociaţii, al comunităţii locale, al unui judeţ, al ţării, al Europei, al lumii…. De peste tot īi vin īndatoriri, restricţii şi taxe. De peste tot trebuie să-i vină şi drepturi, servicii, beneficii - īntr-un echilibru fără de care apare exploatarea sistemică. Constituţia trebuie să prevadă mecanisme de monitorizare a fluxurilor informaţionale şi materiale, pe scara ierarhică a socialităţii politizate, pentru a garanta faptul că nici un nivel de agregare nu funcţionează parazitar.

De exemplu, care ar fi indicatorii că un Consiliu judeţean aduce plus-valoare, ca intermediar īntre administraţia centrală şi cea locală?

 

Prefectul         ARTICOLUL 123

(1) Guvernul numeşte un prefect īn fiecare judeţ şi īn municipiul Bucureşti.

(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

(3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

(4) Īntre prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

(5) Prefectul poate ataca, īn faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, īn cazul īn care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

 

Propunerea MCC:

85. Alineatul 1 al articolului 123 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Preşedintele Romāniei numeşte un prefect īn fiecare judeţ şi īn municipiul Bucureşti.”

După alineatul 1, se introduc două noi alineate, 1.1, 1.2, cu următorul cuprins:

„(1.1) Candidaţii la funcţia de prefect trebuie să aibă pregătire superioară, īnaltă competenţă profesională, cel puţin 18 ani īn funcţii publice sau īn īnvăţămāntul superior,

(1.2) Funcţia de prefect este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Este clar ce fel de preşedinţie vrea MCC… Rămīne  ca pariul subiacent să reuşească (cel care ajunge īn postura foarte puternică pregătită pentru preşedinte, să fie de foarte bună calitate). Se īntīmplă rar, din motive evidente… E nevoie de o scăpare, dacă de marea putere profită un ticălos. Se īntīmplă des. 
Ceea ce vreau să semnalez este că, pentru ca instituţia definită īn acest proiect de Constituţie să se poată achita de atītea răspunderi (coborīnd , iată, pănă la nivelul numirii fiecărui prefect) ea trebuie să beneficieze de un aparat tehnic masiv , pe care nu e normal ca această Constituţie pro-democratică să-l lase īn umbră.

Nu este banală sarcina de a defini profilul acestor "tehnicieni" (consultanţi), care vor influenţa puternic deciziile preşedintelui. Uşor se ajunge, iar, la uzurpare. Capcanele pīndesc de peste tot.
De exemplu, insistenţa folosirii unor persoane cu 18 ani de "experienţă"… īn regimul putred al tranziţiei, care a continuat anti-democraticul regim comunist- este o gafă. 

 

CAPITOLUL VI

Autoritatea judecătorească

 

SECŢIUNEA 1

Instanţele judecătoreşti

 

Īnfăptuirea justiţiei     ARTICOLUL 124

(1) Justiţia se īnfăptuieşte īn numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 Nu sīnt de acord! Justiţia se īnfăptuieşte īn numele īmplinirii umane, binelui social şi al dreptăţii. Judecătorul trebuie să decidă īn primul rīnd īn baza faptelor reale, interpretate prin conştiinţa şi inteligenţa sa, subordonate unor valori şi idei (īncepīnd cu limbajul)- partajate la un moment dat de colectivitate. Legea este doar un instrument, care reduce nedeterminarea,  ambiguitatea, relativismul, tratarea diferită a cazurilor similare. Dar care nu va putea niciodată norma integral realitatea. Un judecător bun trebuie să tranşeze o cauză şi īn lipsa legii, sau īn situaţia unei contradicţii īntre două prevederi legale de aceeaşi forţă. Să-şi asume răspunderea de a decide ce īi pare drept - respectīnd eventualele balize legale, şi nu să se derobeze, pentru că o anumită situaţie nu e prevăzută īn legi. De aceea e grav că aici este asumat un punct de vedere formalist, cu care sīnt īndoctrinaţi juriştii, care se văd maşini de interpretat legi şi nu de cīntărit fapte, obtuzitate care face mult rău dreptului romānesc.

Un bun exemplu că punctul de vedere strict formal, īn care legea e sacrosantă,  poate īnfunda justiţia īn strīmbătate oficială, este problema pedepsirii crimelor făcute… prin legi. Ca orice prezumţie, aceea că toate legile sīnt legitime trebuie să cadă, īn faţa demonstraţiei contrare. Realitatea trebuie să rămīnă deasupra normelor, altfel e otrăvită de ele şi justiţia devine nocivă. Genocidul comunist s-a īnfăptuit īn numele unor legi scelerate, iar tranziţia fesenistă a īmpiedicat reparaţia, prin intermediul altor instrumente juridice, folosite anti-justiţiar. Armata formalistă care a frīnat eliberarea societăţii īn numele volantului juridic, a pretins că nu putem pedepsi decīt īncălcările legilor comuniste, pe care nu am avea voie să le denunţăm retroactiv.  Teoria statului şi dreptului se bazează  pe ipoteza că societatea şi-a stabilit codul corect şi nu tratează problema legiferării ticăloase, făcute de uzurpatorii puterii. Cu mare greu s-a ajuns după 1990 (şi nu la noi …) la discuţia despre "justiţia de tranziţie"- nevoia unei societăţi de a scăpa din ghearele unui sistem juridic şi legislativ putred, de a face revoluţie juridică. Ceea ce nu īnseamnă numai epurarea aparatului judiciar infestat ci şi răsturnarea vechilor prezumţii, condamnarea (emiţătorilor) vechilor legi.

al. 2 Frumos ar fi. Dar nu s-a īntīmplat īncă, deci ne aflăm īn faţa unei fraze găunoase, ipocrite. Corect ar fi ca să se recunoască, īn echitatea juridică, un obiectiv fundamental, care trebuie urmărit -  depăşind obstacolele constatate istoric. Şi nu ar strica aici cīteva prevederi privind mecanismele care ar putea ameliora factorul de realizare a acestui deziderat.

De exemplu, Constituţia ar putea cere ca legiuitorii să construiască un sistem legislativ şi un aparat judiciar care să ofere şanse egale omului sărac şi bogat. Acest lucru nu se īntīmplă, dacă victoria īntr-un proces depinde critic de prestaţia avocaţilor , din cauză că tehnicalităţile juridice labirintice īmpiedică partea să-şi apere singură interesele, pe baza faptelor şi probelor. S-a ajuns ca, pīnă şi limbajul folosit īn procese să fie aproape codat , īncīt neofitul să nu poată comunica cu judecătorul… fără un interpret. Iar īn final, casta rapace a avocaţilor, a obţinut monopolul, acaparīnd actul juridic,  ajungīndu-se ca legea să oblige  participanţii la proces să recurgă la avocaţi.

Pentru ca justiţia să fie egală pentru toţi, cetăţenii ar trebui să primească educaţie juridică īn şcoli , iar fluxul legilor să poată fi urmărit şi īnţeles de oricine, din moment ce se prezumă că toate sīnt cunoscute de toţi. Iar pentru ca să fie imparţială , ar trebui ca să fie implementate mecanisme eficace de monitorizare a prestaţiei judecătorilor şi prevăzute penalităţi severe pentru abuzuri. Altfel, nu vom putea scăpa din coşmarul/dezastrul juridic pe care īl trăim. Īn fine, ca să fie operaţională, justiţia nu trebuie să mai oblige judecătorii , excedaţi, să trateze o cauză amplă, īn cīteva minute.

al 3 Independenţa este o condiţie necesară, dar absolut insuficientă. La ce ne foloseşte că un judecător prost, leneş, rău,  ticălos sau coruptibil… este independent? Şi faţă de cine se manifestă această independenţă? Faţă de legislativ - nici īntr-un caz, căci "se supune legii" - oricīt ar fi ea de dreaptă sau nedreaptă. Faţă de executiv (administraţie) cum poate fi independent , din moment ce aceasta īi verifică activitatea, īi poate influenţa avansarea, īi plăteşte salariul şi eventualele "drepturi speciale" (cum ar fi acela la o pensie la care nu a contribuit…). Cum va trata "independentul" pe cineva care reclamă despăgubiri pentru abuzuri ale statului, din moment ce acestea ar urma să fie plătite din acelaşi bazin din care vine şi salariul său? 
După 1990, opinia publică a fost manipulată, īncīt să ceară "autonomia" unui corp juridic ne-epurat şi care nu s-a putut reforma dinăuntru, pentru că şi putreziciunea juridică e contagioasă, sistemică, īn avalanşă. Uitaţi-vă la drepturile (tarifele) pe care şi le-a acordat casta notarilor - şi veţi vedea ce poate deveni autonomia de clan. Optimismul unora nu ţine cont de anti-selecţia care reproduce cangrena. Procurorii, judecătorii sau avocaţii cinstiţi rezistă greu presiunii de a se da pe brazdă.

E nevoie de măsuri radicale pentru reabilitarea justiţiei, pe care Constituţia le-ar putea cataliza. Să le căutăm īmpreună.

 

Statutul judecătorilor ARTICOLUL 125

(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele Romāniei sunt inamovibili, īn condiţiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, īn condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

 

Propunerea MCC:

86. Articolul 125 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Judecătorii sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Candidaţii la funcţia de judecător trebuie să aibă pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă profesională, vechime īn activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior, stabilită prin lege, īn funcţie de instanţa pentru care candidează.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.”

După alineatul (3) se introduc două noi alineate, (4) şi (5), cu următorul cuprins:

„(4) Orice judecător poate fi revocat din funcţie, prin referendum, organizat īn colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul īn care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(5) Statutul judecătorilor se aprobă prin lege organică.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Din cele scrise la articolul anterior, se poate vedea că susţin o īncercare de revoluţionare a sistemului. Ideea avansată aici de MCC este incitantă, introducīnd un feed-back cetăţenesc: judecătorii necorespunzători ar urma să fie epuraţi de beneficiarii nemulţumiţi ai actelor de justiţie nedrepte. Şi sīnt cumplit de mulţi…

Din păcate , metoda propusă aici nu-mi pare de loc realistă. Dacă ar exista un judecător īntr-un oraş, poate că alegerea lui ar fi o soluţie. Dar cum să alegi (la cīţi ani?) zecile de judecători care funcţionează īntr-o instanţă (judecătorie, tribunal)? Cine īi poate şti, pentru a avea o părere avizată, īn afară de cei care au avut de a face cu ei īn vreun proces, deci sīnt părtinitori? Nu e clar că partea care a pierdut īi va respinge, īn timp ce partea care a cīştigat īi va promova? Dar cetăţenii care nu i-au cunoscut, pe ce baze ar urma să aprecieze? Pīnă la punerea la punct a unui sistem sofisticat de feed-back (evaluare,  recomandare, etc.) nu văd cum se poate evita decăderea procedurii expuse de MCC īntr-un circ, care ar compromite ideea de putere populară.

Ce s-ar putea face, ar fi numirea, prin alegeri, a preşedinţilor tuturor instanţelor, īn baza unei proceduri electorale care ar urma să fie elaborată cu atenţie (pentru a depăşi dificultăţile de principiu semnalate). Nu ar fi rău dacă publicul ar putea alege periodic, pe baza unui "program juridic" ,  şeful cuibului juridic local, care, dacă ar fi īnzestrat cu puteri sporite (şi nu şi-ar trăda mandatul) ar putea face ordine, punīnd capăt "independenţei" nelegiuiţilor īn robă, care pune ţara pe butuci.   

Asta pe līngă alte măsuri, strict necesare, şi foarte posibile (dacă s-ar vrea)- de monitorizare şi penalizare a prestării incorecte a serviciului juridic.

Una dintre ele, radicală,  putīnd fi "Toţi judecătorii care s-au făcut vinovaţi repetat de decizii vădit injuste, date la comanda regimului comunist, sau fără o astfel de comandă - īn perioada de după 1990, nu mai pot practica această meserie. Constatarea acestei incompatibilităţi, temei de recuzare generală, se va face īn baza unei legi organice, pe care Parlamentul e obligat să o emită īn prima sesiune de la adoptarea acestei Constituţii".

Sau : "Toate abuzurile regimului comunist erau īn 1990 imprescriptibile ca părţi ale unui genocid (şi dacă ar fi fost prescriptibile - erau de neprescris, din cauza forţei majore). Nejudecarea lor după 1990 īnseamnă complicitate la continuarea/ascunderea genocidului/delictelor, favorizarea infractorilor, īnaltă tădare - şi trebuie pedepsită ca atare. Nici un membru al puterii de tranziţie (legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară) nu se poate preleva de vreo prescripţie, pentru că forţa majoră  continuă pīnă cīnd justiţia este eliberată. Responsabilii acestui atentat extrem la adresa populaţiei,  ţării şi dreptului vor fi judecaţi cu maximă urgenţă, imediat ce acest lucru devine posibil. "

O altă schimbare, cu previzibil efect, ar fi introducerea sistemului cu juraţi.

 

 

Instanţele judecătoreşti           ARTICOLUL 126

(1) Justiţia se realizează prin Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

(4) Compunerea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă īnfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi īnfiinţate instanţe specializate īn anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 Atīt? Restul se reglementează prin codul de procedură civilă sau penală şi prin alte legi ? Nu mi se pare normal ca o Constituţie care se confruntă cu realitatea degradării justiţiei să lase atīta plajă de manevră. Ar trebui ca măcar misiunea instanţelor şi căile de verificare ale īmplinirii ei, să fie meticulos definite.

al. 2. Aceeaşi observaţie. Temelia codului civil şi penal ar trebui să fie pusă īn Constituţie.  Extrem de ciudat este, de exemplu, că nu există nici un rīnd despre meseria de avocat…. Nu e cazul ca degradării "reprezentării" , de către o castă care parazitează actul juridic, să i se opună o prevedere constituţională?

al. 3 Ideea că există o ierarhie a instanţelor, īn materie de interpretare a legii,  poate veni īn contradicţie cu autonomia lor şi cu viziunea neformalistă a dreptului. Cred că fiecare judecător trebuie să rămīnă singurul interpret al sistemului de legi, putīnd primi de sus numai recomandări (pentru uniformizare, mai există şi recursul īn interesul legii). O decizie care greşeşte īn analiza faptelor sau a legilor, poate fi casată la apel (recurs). Problema, neabordată la noi metodic, fiind reacţia faţă de numărul prea mare de rateuri ale unui judecător. Nu riscă nimic răsturnīnd adevărul pe dos, distrugīnd vieţi, protejīnd criminali. De aceea au ajuns să se comporte ca nişte stăpīni, uitīndu-şi postura de servitori ai celor care au nevoie de dreptate.

al. 4  Cu ce mandat constituţional? Să conserve sistemul actual,  sau să facă o schimbare radicală?

al. 5  Percep o potenţială contradicţie aici, sau o stratagemă şireată, tipică pentru gestionarii experimentaţi ai ambiguităţii, care ne-au legat mīinile, cu drept interpretabil la comandă. Dacă nu sīnt permise "instanţele extraordinare", ce sīnt acele " instanţe specializate īn anumite materii ", cu participarea "după caz, a unor persoane din afara magistraturii"? Cum ar trebui, de exemplu, să se facă judecarea judecătorilor incorecţi, īn instanţe ordinare sau speciale? Dar judecarea celor care au emis legi cu efect antisocial (genocidar)? Dar a celor care au uzurpat instituţiile statului, folosind justiţia īmpotriva dreptăţii şi binelui public ?

al. 6  Contenciosul administrativ este instrumentul prin care un cetăţean poate reacţiona la abuzurile făcute īn numele statului, de un funcţionar. De aceea el trebuie garantat efectiv, prin precizarea că se aplică penalităţi drastice dacă victimei īi este refuzat acest drept, transformīnd cetăţeanul liber īn prizonier al statului. Fără tertipuri - cum ar fi cel folosit pentru a priva de dreptul la daune, victimele aplicării abuzive a legilor fondului funciar (īn numele faptului că legea specială a scos din funcţie - ca sediu de drept- legea contenciosului).

Īn general , noua Constituţie nu ar trebui să mai fie discretă privind starea deplorabilă īn care a ajuns justiţia, să pretindă fără echivoc ca aceasta să fie scoasă neapărat din această stare.

 

Caracterul public al dezbaterilor        ARTICOLUL 127

Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aş adăuga, pentru a susţine constituţional transparenţa şi conservarea unor dezbateri publice, de care depind destinele unor oameni ( īntr-o ţară cotropită de corupţie):

a. Tot ce se discută īn şedinţe, corect consemnat de grefier,  este public şi trebuie să poată fi consultat de oricine care vrea să verifice, consultīnd dosarul,  calitatea actului juridic consumat. Eventualele documente cu caracter secret (strict personal) depuse la dosar - pot fi protejate, dar numai īn situaţii de excepţie, cu motive temeinice. Se vor lua măsuri ca serviciul de arhivă să devină funcţional.

b. Dezbaterile vor fi īnregistrate integral (măcar sonor, dar de preferat - video) şi īnregistrările vor putea fi consultate de oricine, prin proceduri de precizat.

c.  Probele prelevate prin procedurile descrise la alinatele a si b, vor putea fi folosite oricīnd īn analiza prestaţiei judecătorilor.

d. Sistemul judiciar va depune eforturi consistente, pentru ca bazele de date produse īn procese sa fie puse la dispoziţia publicului, prin Internet (vezi precedentele ca JURINDEX).

e. Este interzisă  distrugerea dosarelor judecate, pe o perioada de 50 de ani de la īncheierea procesului. După care, o comisie specială va decide care dintre ele vor fi conservate īn continuare. Abuzul şi eroarea judiciară sīnt imprescriptibile, deci au nevoie de probe.

f. Prin rotaţie şi sondaj, se vor transmite, pe posturi publice de televiziune, procese de la instanţele din ţară.

 

Folosirea limbii materne şi a interpretului īn justiţie ARTICOLUL 128

(1) Procedura judiciară se desfăşoară īn limba romānă. (2) Cetăţenii romāni aparţinānd minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime īn limba maternă īn faţa instanţelor de judecată, īn condiţiile legii organice.

(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel īncāt să nu īmpiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu īnţeleg sau nu vorbesc limba romānă au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi īn instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; īn procesele penale acest drept este asigurat īn mod gratuit.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Deci nu ajunge că avocatul romān al unui străin īnţelege, are şi partea drept la reacţie promptă, la urmărirea discuţiei.
Dar atunci, aşa cum am mai spus , şi cetăţenii romāni trebuie să poată īnţelege continuu tot ce se spune īn instanţă! Ceea ce īnseamnă că trebuie cerut, prin Constituţie, ca limbajul juridic să fie adus la nivelul inteligibilităţii medii (inclusiv prin predarea lui īn şcoli) şi judecătorii să facă efortul de a traduce părţilor, pe loc,  "tehnicalităţile" de care uzitează avocaţii, uneori cu scopul premeditat  ca partea adversă să nu poată reacţiona imediat.

La limită eu aş prefera o ţară īn care nu există avocaţi, ci judecătorii, mult mai mulţi, ajută părţile să comunice, extrăgīnd adevărul, ca nişte rezolvitori de probleme - activi!  Repet observaţia că, dacă sīnt necesari avocaţi, atunci cei care nu şi-i pot permite pe cei buni, nu au aceleaşi şanse cu bogaţii şi dreptul nu mai are legătură cu dreptatea. Poate deci,  nu īntīmplător, Constituţia veche nu suflă un cuvīnt despre avocaţi. Ca să nu recunoască găunoşenia pretenţiei că justiţia ar fi egalitară.
Dar o Constituţie onestă, ar trebui să ia o poziţie clară. Ce fel de drept doreşte: participativ, al cetăţenilor care īşi susţin cauzele, sau elitist, bazat pe specialişti care să funcţioneze ca translatori…. incontrolabili de partea "reprezentată" (şi cu alte interese decīt ea)?

 

Folosirea căilor de atac          ARTICOLUL 129

Īmpotriva hotărārilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, īn condiţiile legii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Tipic tehnicii de a nu spune nimic, prin delegare vagă, fără obligaţii. Era atīt de greu să se asume aici, explicit,  principiul dreptului fiecăruia la cale de atac? Dar ne aflăm īn faţa unei Constituţii care, deşi reprezintă temelia sistemului juridic,  nu prevede nici măcar că anumite cauze (care şi de ce) vor fi tratate īn procese penale şi altele īn procese civile, şi īn ce spirit trebuie concepute codurile.  Īncīt ele se pot īmbuca oricum pe acest "eşafodaj". Ce să mai vorbim de relaţia instanţelor cu procurorii, lăsată şi ea la libera modelare a legiuitorilor "organici"?
Nici măcar modul īn care poate fi invocată Constituţia ca temei drept, direct  īn instanţe - nu e precizat. Nu ştii ce citeşti: o poveste despre cum ar trebui să fie, sau legea fundamentală pe baza căreia īţi poţi apăra drepturile.

Dacă s-ar explicita totdeauna temeiul (scopul, ţinta) prevederilor legale, inclusiv a celor constituţionale, am putea verifica şi pretinde respectarea spiritului lor. De exemplu, īnţelegīnd că nu e admisibil, īn principiu,  ca un abuz să nu poată fi corectat, vom sesiza că e anticonstituţională pretenţia că o decizie "administrativă", anterioară legii contenciosului, nu poate fi atacată, din cauza absenţei unei căi de atac - prevăzute explicit. Sau că, invocarea prescripţiei ca temei al perenizării unei nedreptăţi, trădează de fapt spiritul Constituţiei. Sau că amnistia nu are de ce fi aplicată chiar la cei care au dat-o … s.a.m.d.

 

Poliţia instanţelor        ARTICOLUL 130

Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă īn serviciul lor.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Cam criptic. Dacă vrei, poţi interpreta şi altfel decīt putem presupune că s-a dorit…Şi poate nu totdeauna ne-am īnşela. Cu atīţia judecători trecuţi prin şcoala de securitate de la Bran, nu ar fi de mirare să aibă la dispoziţie şi resurse nebănuite. Deşi se pare că, mult mai des , ei sīnt la dispoziţia poliţiei secrete.
Aş dori ca īn alt paragraf să se spună explicit ce vor păţi cei care īncearcă să-şi folosească poziţia specială (CSM, SRI, procuratură, ministere etc.) pentru a influenţa deciziile judecătoreşti.

 

Eu mă opresc aici , pentru că observaţiile mele la acest titlu , ar ocupa un spaţiu disproporţionat. Experţii īn drept ( teoria statului şi dreptului) ar trebui īnsă să pună la punct aşa cum se cade, secţiunea juridică a Constituţiei, miezul ei, care īn actuala versiune, nu a ajutat refacerea sănătăţii sociale - de sus īn jos.   

 

SECŢIUNEA a 2-a

Ministerul Public

 

Rolul Ministerului Public        ARTICOLUL 131

(1) Īn activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public īşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi īn parchete, īn condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lāngă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, īn condiţiile legii.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Al. 1 Sună frumos. Te īntrebi de ce nu se īntīmplă asta…  Pentru că actuala Constituţie nu este decīt un şir de lozinci, de declaraţii de intenţie, neīnsoţite de precizări privind modul de implementare, sau măcar de obligaţii ferme pentru cei care ar urma să facă precizări, īn legi organice sau ordinare.

al. 3  Despre misiunea poliţiei judiciare, şi chiar a poliţiei, nu era cazul să aflăm mai multe de la Constituţie? Poate nu toţi i-am uitat pe miliţieni….

 

Statutul procurorilor   ARTICOLUL 132

(1) Procurorii īşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

 

Propunerea MCC:

87. Articolul 132 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Procurorii sunt aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii. Ei īşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Candidaţii la funcţia de procuror trebuie să aibă pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă profesională, vechime īn activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior, stabilită prin lege, īn funcţie de instanţa pentru care candidează.”

După alineatul (2) se introduc două noi alineate, (3), (4) şi (5), cu următorul cuprins:

„(3) Funcţia de procuror este incompatibilă cu cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(4) Orice procuror poate fi revocat din funcţie, prin referendum, organizat īn colegiul unde a fost ales, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători, din colegiul īn care a fost ales, egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(5) Statutul procurorilor se aprobă prin lege organică.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Aceleaşi ca faţă de propunerea MCC a alegerii periodice a tuturor judecătorilor. Deocamdată - net nefezabil. Poate doar şefii Parchetelor, īn baza unor proceduri electorale specifice.

Mai bine am explicita aici criteriile de incompatibilitate, mecanismele de selecţie, verificare, demitere, penalizare.

Sau modul de a se ajunge la operaţionalitate, īntr-o ţară īn care numărul delictelor este  buimăcitor. Unde puteau ajunge, "cu celeritate", cei cīţiva procurori care au cercetat milioanele de delicte ale unui genocid, continuat cu o tranziţie criminală ….?

Propunerile pe care le-am făcut pentru judecători la articolul 125 se pot aplica şi procurorilor care s-au făcut vinovaţi de participarea la represiunea comunistă, sau de acoperirea acesteia după 1990, sau de acoperirea delictelor prin care avuţia poporului romān a fost distrusă sau jefuită īn timpul "tranziţiei". 

Pare evident că, la fel cu judecarea judecătorilor şi legiferarea pedepsirii legiuitorilor, şi anchetarea procurorilor pune probleme speciale de procedură, care au nevoie de postament constituţional.

 

 

SECŢIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

 

Rolul şi structura         ARTICOLUL 133

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt aleşi īn adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti īn domeniul dreptului, care se bucură de īnaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările īn plen;

c) ministrul justiţiei, preşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reīnnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5) Hotărārile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6) Preşedintele Romāniei prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.

(7) Hotărārile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

 

Propunerea MCC:

88. Alineatele (2), (3) şi (4) ale articolului 133 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 5 judecători aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii;

b) 5 procurori aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii;

c) 6 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti īn domeniul dreptului, care se bucură de īnaltă reputaţe professională şi morală, aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii;

d) ministrul justiţiei, preşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi prelungit sau īnnoit, dintre membrii prevăzuţi la alineatul (2) literele a)-c).”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu mi se pare normal ca o instituţie atīt de importantă să aibă definiţia de la aliniatul 1 actual. Ce īnseamnă de fapt că CSM e garantul independenţei justiţiei? Prin ce mecanisme, care nu ar funcţiona fără CSM,  īmpiedică acesta influenţarea anchetelor şi proceselor, de pe alte ramuri ale puterii?  Aş prefera să aflăm din acest articol ce trebuie să facă CSM şi nu ce trebuie să īmpiedice… Ori asta nu se spune, rămīne, ca de obicei, să fie stabilit "dincolo"…Nu era mai bine să se spună aici ce pīrghii va avea CSM pentru a face ordine īn justiţie? Independenţa nu e scop, ci doar un mijloc pentru ca să se atingă scopul final, care nu este respectarea legilor, ci ca justiţia, respectīnd legile, să facă dreptate- pentru ca societatea romānească să se īnsănătoşească.

Īn ce priveşte mecanismul electoral introdus de MCC, īn acest punct focal īmi pare fezabil şi legitim. Īnţeleg că astfel, poporul ar avea un cuvīnt de spus asupra ierarhiei judiciare. Poate că ar fi suficient să aleagă CSM-ul, ca să nu se mai recurgă la alegerile la nivel local, nici măcar pentru preşedinţii de instanţă; cei 19 aleşi la vīrful piramidei avīnd dreptul să facă curat īn toate judecătoriile, prin numirea (tot pe perioade limitate) a unor preşedinţi de Judecătorii, Tribunale şi Parchete - dedicaţi justiţiarismului.  

 

Atribuţii           ARTICOLUL 134

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui Romāniei numirea īn funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, īn condiţiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii īndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, īn domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. Īn aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.

(3) Hotărārile Consiliului Superior al Magistraturii īn materie disciplinară pot fi atacate la Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii īndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, īn realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

 

Propunerea MCC:

89. Alineatul (1) al articolului 134 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii avizează candidaturile pentru funcţiile de judecători şi procurori, cu excepţia celor stagiari, īn condiţiile legii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

M-aş aştepta să fie definit mai clar  mandatul CSM. 

al.1 Ce īnseamnă exact "propune" (varianta actuală) sau "avizează"  (varianta MCC)?  De ce sīnt exceptaţi stagiarii şi cum sīnt selectaţi ? (Apropo - nimic despre pepiniera noilor jurişti, despre orientarea facultăţilor de drept, locul din care ar trebui să vină salvarea, sau despre combaterea corupţiei care duce la anti-selecţia din breaslă?)

Dacă se renunţă la alegerile la nivel local, cine numeşte, transferă sau destituie judecătorii?  Preşedintele - la recomandarea CSM , sau CSM , fără intervenţia preşedintelui (care nu ar trebui să interfereze cu puterea judecătorească autonomă, mai ales dacă e şeful executivului)?
Sau ar susţine MCC şi un preşedinte absolut, care numeşte şi judecătorii, după ce a numit prefecţii şi miniştrii ?

al. 2 Mi se pare obscură această explicaţie. Despre ce fel de judecată se vorbeşte aici? Una publică, similară celor obişnuite, terminată cu sentinţe penale sau civile?  Sau o spălare de rufe īn familie? Una īn care am vedea īn sfīrşit pedepsiţi pe cei care au compromis justiţia şi ar fi lansată marea curăţenie? De cīte ori s-a īntīmplat pīnă acum? "Procedura stabilită prin lege organică"…. poate prevedea orice?

al 3. Nu pricep cum poate ICCJ, subordonată CSM (care , dacă īnţeleg bine, numeşte şi judecătorii ICCJ?) să răstoarne īn apel hotărīrile unde CSM a fost prima instanţă. Ce poate ieşi din acest cerc vicios?

al. 4 Putea să se spună mai puţin?  Nu avem dreptul la o garanţie constituţională că are cine şi cum să-i controleze,  penalizeze, revoce - pe judecătorii şi procurorii incorecţi?  

 

TITLUL IV

Economia şi finanţele publice

 

Economia        ARTICOLUL 135

(1) Economia Romāniei este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b) protejarea intereselor naţionale īn activitatea economică, financiară şi valutară;

c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, īn concordanţă cu interesul naţional;

e) refacerea şi ocrotirea mediului īnconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională īn concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.

 

Propunerea MCC:

90. Articolul 135 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Economia Romāniei este economie democratică, bazată pe proprietatea privată asupra capitalului, larg distribuită īn masa cetăţenilor ţării, pe libera iniţiativă şi pe concurenţă.

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Statul este obligat să ia măsuri care să asigure:

a) libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale;

b) remunerarea echitabilă a factorilor de producţie, astfel īncāt remunerarea muncii să reprezinte cel puţin două treimi din PIB, iar remunerarea capitalului cel mult o pătrime din PIB;

c) distribuţia echitabilă a veniturilor obţinute din muncă, astfel īncāt salariul minim brut să reprezinte cel puţin trei pătrimi din salariul mediu brut realizat īn economie;

d) constituirea şi administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv, care să colecteze cel puţin o cincime din PIB şi să fie utilizat pentru īmproprietărirea cetăţenilor ţării cu capital productiv: terenuri, construcţii, maşini, utilaje, echipamente, brevete, licenţe etc, pentru crearea de locuri de muncă;

e) constituirea şi administrarea fondului naţional de pensii publice, astfel īncāt pensia publică să reprezinte cel puţin trei pătrimi din salariul mediu realizat de fiecare participant īn perioada minimă de contribuţie, stabilită prin lege;

f) protejarea capitalului national, astfel īncāt acesta să deţină o pondere de cel puţin trei pătrimi īn totalul capitalului utilizat īn economia naţională;

g) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, astfel īncāt valoarea produselor şi serviciilor realizate cu tehnologii romāneşti să deţină o pondere de cel puţin trei pătrimi īn PIB;

 h) exploatarea resurselor naturale ale ţării, aflate īn proprietate publică, īn concordanţă cu interesul naţional, prin regii autonome;

i) furnizarea de servicii publice gratuite, de bună calitate, pentru toţi cetăţenii ţării, īn domeniul educaţiei, sănătăţii, apărării naţionale, ordinii publice, justiţiei, infrastructurii de comunicaţii, gospodăririi localităţilor etc;

j) ocrotirea mediului īnconjurător şi menţinerea echilibrului ecologic;

k) aplicarea politicilor de dezvoltate economică ale Uniunii Europene, īn concordanţă cu interesul naţional.”

După alineatul (2) se introduce un nou alineat, (3), cu următorul cuprins:

„(3) Statul este obligat să ţină evidenţa indicatorilor economici prevăzuţi la alineatul (2), literele b)-g) şi să publice nivelul şi dinamica acestor indicatori īn Anuarul Statistic al Romāniei.”

După alineatul (3) se introduce un nou alineat, (4), cu următorul cuprins:

„(4) Este interzisă īncheiarea de contracte de natură economică cu clauze secrete īntre statul romān, regiile autonome, instituţiile publice şi autorităţile publice locale romāne, pe de o parte, şi terţi, pe de altă parte.“

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Notă generală: Dacă şi celelalte articole din noua Constituţie vor lua un format plin, adică vor prevedea şi modul īn care se vor realiza principiile enunţate, atunci formula concretizatoare propusă de MCC pentru articolele economice se va īncadra firesc īn ansamblu. Dacă īnsă numai articolele economice vor adopta această poziţie tare a Constituţiei faţă de restul sistemului de legi, şi celelalte articole vor rămīne vagi, atunci iniţiativa MCC va apare ca o īncercare de strecurare īn Constituţie... a legii Cojocaru.  

al 1. Aici MCC face pasul crucial spre democraţia reală, care nu poate exista fără democraţie economică (economie democratică, distributism, etc). De aceea formularea completă a aliniatului este importantă. 

Eu aş adăuga la misiunea economică constituţională a statului: apărarea echităţii, garantarea şanselor tuturor celor muncitori, cinstiţi şi creativi. Combaterea cīştigurilor speculative, a īnşelăciunii şi tendinţelor parazitare, organizării īn clanuri pentru defavorizarea cetăţenilor neīnhăitaţi. Capitalul se va reface īn mīinile celor care nu au scrupule morale, dacă o sarcină fundamentală a statului nu devine apărarea jocului economico-comercial cinstit, sportiv, just - prin protocoale de stabilire echitabilă a contractelor şi mecanisme de control al respectării acestor protocoale.

Ajung astfel la o formulare de genul: "Economia Romāniei este economie democratică,  propunīndu-şi răspīndirea bunăstării pe merit, promovarea muncii creatoare de valoare (īn dauna speculei şi parazitismului) şi a egalităţii şanselor fiecărui cetăţean ca agent economic (īn dauna clanurilor comerciale),  pe baza proprietăţii private asupra capitalului - larg distribuită īn masa cetăţenilor ţării, a liberei iniţiative şi a concurenţei loiale".

al 2. Propunerea MCC face completări cruciale. Eu doar comentez şi adaug pīrghii pentru protejarea echităţii şi sănătăţii economice.

a. (actual şi MCC)  Este o ipocrizie să nu recunoşti contradicţia īntre "libertatea comerţului" şi "protecţia concurenţei loiale", īntre care, eu aş pune "cu": libertatea comerţului CU protecţia concurenţei loiale". Ca să demascăm trucul principal al propagandei pentru liberalismul sălbatic, care, īmbrobodindu-ne cu poveşti despre "mīna invizibilă", face jocul "ghearelor invizibile" care se manifestă plenar īn realitatea economică de azi. Eliberaţi de frīne morale, intoxicaţi de pofta cīştigului cu orice preţ şi īnarmaţi cu nenumărate instrumente de influenţare a pieţei şi a regulilor fixate de politicieni cumpărabili, marii rechini au transformat micile firme, forme de manifestare a cetăţeanului liber - producător… īn planton economic. Măsurile propuse mai jos de MCC vizează echitabilizarea jocului economic, dar eu cred că īnaintea enumerării lor, acest scop trebuie afirmat explicit, răspicat.

a.  actual şi b,c - īn varianta MCC. Actuala Constituţie a lăsat valorizarea muncii la cheremul profitoriilor ei. Nici nu puteau proceda altfel promotorii capitalismului speculativ şi parazitar, care au trecut de la justificarea exploatării dezumanizante la legitimarea īmbogăţirii fără merit - prin escrocherii ("inginerii", mai mult sau mai puţin legale) : contracte cu statul, trafic de influenţă, delict de iniţiat, clauze secrete, īmprumuturi externe etc. Măsurile propuse de MCC pentru apărarea valorii muncii sīnt binevenite, dar trebuie īntărite cu altele, pentru a fi deturnate mai greu. De exemplu- munca bine plătită şi foarte taxată, urmată de sifonarea banilor, din buget,  de către "băieţii deştepţi", īn numele unor contracte cu valoare crescută (ca urmare a urcării salariilor…) ne poate īmpinge, circular, de unde am plecat. O altă  obiecţiune - care ar trebui depăşită aici, este aceea că īntreprinderile care ar plăti salarii mari, ar deveni necompetitive, pe plan extern (admiţīnd că intern ar fi toate obligate să facă pasul de a funcţiona pentru salariaţi, nu numai pentru patroni). Va fugi capitalul, dacă nu se mai poate īnmulţi, pe spatele muncii romāneşti… La acest risc trebuie răspuns cu un  "foarte bine!"- explicat riguros.

b actual şi f- MCC  S-a văzut clar că simpla enunţare a acestui principiu , nu īmpiedică jefuirea , distrugerea, trădarea, aservirea şi colonizarea Romāniei. De aceea, este binevenită concretizarea operată de MCC. Dar cele trei pătrimi sīnt prea mari la start şi insuficiente la final - ca scop pentru o ţară liberă şi prosperă, stăpīnă pe propria economie . Eventual se poate formula astfel :"o pondere importantă din totalul capitalului utilizat īn economia naţională, pe care puterile statului vor lua toate măsurile pentru a o face, cīt mai rapid,  cīt mai aproape de 100%".

Menţiunea actuală despre protejarea intereselor noastre īn activitatea  "financiară şi valutară", nu trebuie pierdută nici īn varianta MCC, care concretizează īn alte articole principul respectiv.

d - MCC.  Evident că legea Cojocaru nu īncape īntr-un articol din Constituţie, deci acest aliniat, care doar emite principiul,  a trebuit dezvoltat īn articole separate. Marea problemă este dacă astfel de prevederi au ce căuta īn Constituţie, impunīnd tuturor o formulă particulară de organizare a vieţii economice, dintre atītea alternative - din care cetăţenii Romāniei au voie să aleagă. Era altceva un referendum separat - pe acest unic subiect, aşa cum s-a īncercat (ca şi īn cazul unuia pentru forma de guvernămīnt, sau pentru rămīnerea īn UE). Introducerea legii Cojocaru, la pachet cu toate celelalte prevederi ale noii Constituţii, mie, nu mi se pare fericită.  Pentru că eu cred că la acest nivel, trebuie să figureze numai regulile juste de negociere, protocoalele de confruntare non-violentă īntre punctele de vedere şi interesele diferite, īntru stabilirea unor norme colective, de legitimitate maxim posibilă. Şi nu să se impună , prin Constituţie, viziunea unei părţi a populaţiei asupra altora, aşa cum a făcut PCR cīnd a enunţat, īn Constituţie, că puterea absolută aparţine partidului comunist… Ca să fie legitim ca organism definit constituţional, FNCD ar putea fi privit ca ceva similar cu sistemul de impozitare la buget (căruia īi face de fapt concurenţă) - dar atunci, şi sistemul de impozite trebuie mult mai bine precizat īn Constituţie .

e-MCC .Aceleaşi observaţii - īn spirit, ca la aliniatul precedent. Aici era normal să se prevadă  că din fondul public de pensii nu se poate lua pentru alte scopuri (deci, că trebuie retrocedat ce s-a furat din el). Şi ca principiu - īn ce măsură plăţile vor fi echitabile (īn funcţie de contribuţii) sau solidare (dinspre bogaţi spre săraci). Cu interzicerea pensiilor speciale. Pricipalul transfer aici avīnd loc pe principiul probabilistic: de la contributorii decedaţi repede spre cei longevivi (căci altfel , de exemplu, contribuind cu 10% din salariu timp de 30 de ani, nu ai cum să acoperi plata pensiei, la 75% din salariu, decīt …patru ani) . Nu văd cum se pot impune constituţional indicatori care depind de calcule actuariale….

c. actual şi g -MCC. Īn cazul "cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale" e bine că varianta MCC vine cu indicatori controlabili. Dar ar trebui să se precizeze de unde vor proveni fondurile care vor sprijini această renaştere a cercetării (stăvilind şi distrugerea īnvăţămīntului, sau hemoragia creierelor). 
E bine că nu se mai amestecă aici… arta. Trebuie īnsă spus ceva  despre "protecţia dreptului de autor". Dacă aceasta va īnsemna asumarea unor convenţii ca ACTA, atunci ne-am sinucis, din punct de vedere al cercetării. Nu avem de ce ne supune la neruşinata pretenţie ca să blocăm creativitatea romānească, aşteptīnd 50 de ani pentru a putea pune la punct tehnologii şi produse,  la care, rămīnerea normală īn urmă ar fi mult mai mică. Că doar n-o să ne lăsăm populaţia să crape, pentru că nu avem voie să amestecăm nişte prafuri ieftine īn medicamente, şi asta pentru că sīnt patentate aiurea? Sau să lăsăm agricultorii romāni īn ghearele Monsanto, forţaţi să depindă de seminţe …patentate. 

d. actual şi h. - MCC. Eu aş menţiona explicit şi: "Combaterea atacurilor de acaparare de tip neocolonialist, cu rezilierea contractelor abuzive făcute de uzurpatorii unor poziţii de decizie īn stat, care nu au reprezentat interesele poporului romān (pe principiul anulării "datoriilor odioase"). Cu pedepsirea exemplară a celor care au comis acest gen de trădare, subminīnd economia naţională. De la ei trebuie să-şi recupereze eventualele pierderi, cumpărătorii externi (la preţuri ridicole), a unor resurse strategice pentru Romānia ".

Atrag atenţia şi asupra unei alte probleme, profunde. Cui aparţin resursele Romāniei? Numai populaţiei actuale, sau şi celor care vor veni, şi care au fost, care formează fluviul poporului romān?  Dacă strămoşii noştri ne-au lăsat mai mult decīt o suprafaţă stearpă şi un subsol golit de resurse, atunci şi noi avem obligaţii faţă de urmaşii noştri, nu putem folosi patrimoniul naţional după bunul plac, consumīnd toate avuţiile īntr-o generaţie, ca să ne simţim cīt mai bine. Aş vrea ca acest lucru să fie amintit īn Constituţie, prin formule ca "īn concordanţă cu interesul naţional: al nostru, al străbunilor şi al urmaşilor noştri".

e. actual şi j. -MCC. Este foarte importantă menţionarea acestui criteriu , pentru echilibrarea tendinţelor "creşterii economice" explozive, canceroase, distrugătoare a mediului, vieţii şi condiţiei omului integrat īn natură. Aş dori deci aici o justificare explicită. Şi chiar, cu curaj, o condamnare constituţională a consumismului exacerbat - adevăratul motor al cancerului ecologic.

f. actual şi i-MCC. Varianta MCC depăşeşte -şi aici- stilul premeditat vag al actualei Constituţii, care promite generic şi nu garantează nimic. Ar fi īnsă necesar, pentru ca angajamentele precise să nu fie utopice, să se precizeze sursa fondurilor necesare. Poate fi alta decīt bugetul? Ori acesta, a fost deja grevat (indirect) prin prevederea salarizării puternice şi a punerii deoparte a celor 20% pentru FNCD. Dacă buzunarele şi firmele majorităţii absorb bani mult mai mulţi, bugetul nu va scade, la acelaşi PIB? Nu ar urma, mai curīnd, privatizarea respectivelor servicii - executate socio-echitabil tocmai de multitudinea de firme mici create? Sau va creşte totul- inflaţionist… şi cercul se īnchide? Sau se speră o explozie (cam magică) de productivitate,  care nu văd cum ar face casă bună cu ponderarea ecologică şi conservarea resurselor? Cum va convinge MCC că aici nu e vorba de demagogie?

g. actual şi k.- MCC. Oportună adăugarea " īn concordanţă cu interesul naţional ". Dar simt nevoia de precizări. Ce se īntīmplă dacă politicile UE de dezvoltare regională nu sīnt īn concordanţă cu interesul naţional? Primează acesta ? Cu ce consecinţe asumate?

 

Propunerea MCC:

91. După articolul 135, se introduce un nou articol, 135.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Fondul Naţional de Capital Distributiv”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.1

(1) Fondul Naţional de Capital Distributiv se alimentează din următoarele surse:

a) impozit progresiv pe proprietăţi;

b) venituri din capitalul aflat īn proprietatea statului;

c) venituri īncasate de stat prin aplicarea prevederilor legale referitoare la controlul averilor;

d) alte surse prevăzute de lege.

(2) Impozitul progresiv pe proprietăţi se stabileşte astfel īncāt, din sursele prevăzute la alineatul 1, să se asigure preluarea la Fondul Naţional de Capital Distributiv a echivalentului a o cincime din PIB, īn fiecare an.

(3) Fondul Naţional de Capital Distributiv este folosit pentru finanţarea de proiecte de investiţii, elaborate īn conformitate cu prevederile Planului Naţional de Dezvoltare.

(4) Sunt finanţate cu bani de la Fondul Naţional de Capital Distributiv proiectele de investiţii prezentate de cetăţeni romāni, ca persoane fizice autorizate, sau de persoane juridice romāne, care au ca asociaţi, sau acţionari, numai cetăţeni romāni: asociaţii familiale, societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, cooperative, etc.

(5) Sumele colectate īn Fondul Naţional de Capital Distributiv sunt puse la dispoziţia tuturor cetăţenilor ţării, gratuit, eşalonat, prin concursuri de proiecte.

(6) Capitalul rezultat din realizarea proiectelor de investiţii intră, gratuit, īn proprietatea privată a celor care au solicitat finanţarea.

(7) Activele achiziţionate cu bani primiţi de la Fondul Naţional de Capital Distributiv nu pot fi īnstrăinate, ele putānd fi lăsate moştenire, conform legii.

(8) Organizarea, funcţionarea şi administrarea Fondului Naţional de Capital Distributiv se stabilesc prin lege.

(9) Administratorul Fondului Naţional de Capital Distributiv este numit de Preşedintele Romāniei.

(10) Administratorul Fondului Naţional de Capital Distributiv trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(11) Funcţia de Administrator al Fondului Naţional de Capital Distributiv este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īn discuţii anterioare (exemplu la : http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale-2012-11) mi-am spus pe larg punctul de vedere pe acest subiect. Acum voi fi sintetic, amintind domnului Cojocaru comentarii mai vechi.

al 1. Aş dori să fie arătat, măcar ca la aliniatul 2- pentru calea a,  ce īnseamnă - căile b, c, d.- ca să nu apară o nedeterminare excesivă. Ce capital aflat īncă īn proprietatea statului (sau a poporului?) se are īn vedere? Īntră aici resursele strategice? Īntră ce urma să distribuie fondul Proprietatea?
Pe ce gen confiscări se mizează? Numai acelea īn care se dovedeşte īncălcarea legii - cum am īnţeles din discuţiile de pīnă cum? Sau acelea īn care nu se poate justifica provenienţa - cum era fosta lege a ilicitelor? Sau tot ce s-a luat poporului romān prin acte anulabile (cum pledează domnul Şerban Popa)? Sau cele rezultate din penalităţile asociate condamnărilor penale pentru participarea la genocidul şi jaful comunist şi postcomunist (cum insist eu)?
Ce gen de "alte surse"se are īn vedere?

al 2. Īnţeleg de aici că această cale va funcţiona ca un regulator. Dacă celelalte surse se dovedesc bogate, valoarea prelevărilor prin impozit pe averi scade. Dacă celelalte surse nu aduc mare lucru, calea c va duce greul alimentării fondului. Nu lasă asta prea multă marjă de manevră? Care sīnt totuşi limitele īn care ar putea varia impozitul progresiv pe averi, care este justificarea lui  şi ce proprietăţi ar viza?
Am semnalat deja că nu īnţeleg raportarea la "PIB", din care ar urma să fie calculată cincimea de impozitat, căci aceasta nu măsoară capital, ci un volum de circulaţie globală, care depinde de debitul freneziei mercantile. Un leu trecut īn o sută de mīini aduce 100 de ei la PIB. Nu am primit īncă răspunsul promis la īntrebările mele, care contestau PIB-ului  valoarea - ca indicator. Īntrebasem de exemplu: dacă toate soţiile īncep să-şi taxeze partenerii pentru serviciile casnice, copiii plătesc - cu amīnare - serviciile părinţilor, vecinii nu se mai ajută decīt pe bani, apa şi aerul sīnt distrubuite comercial, răspunsul la orice īntrebare costă, producţia şi consumul de inutilităţi creşte exploziv, obiectele sīnt vīndute īn cascadă, etc- deci PIB-ul urcă ameţitor, de ce ar antrena asta creşterea corespunzătore a FNCD? 

al. 3 Cum controlează poporul elaborarea (de către cine şi īn ce condiţii?) a Planului Naţional de Dezvoltare? Poate un cetăţean ca, īn loc să elaboreze un proiect propriu, pe care să-l supună aprobării, să īşi asume participarea la un proiect gata elaborat īn PND, deci automat aprobat? Prevede Constituţia criterii preferenţiale pentru obiectivele acestor proiecte, sau delega această precizare spre gestionarii PND?

al. 4 De ce nu "cetăţeni romāni cu domiciliul īn Romānia"? Sau se vor permite proiecte cu implementare īn afara ţării? Ce garanţii se pot da că asocierile īn vederea accesării comune la fond nu vor crea noi oportunităţi de īnşelăciune?

al. 5 Eşalonat pe cīţi ani? Pentru romāni de ce vīrstă? Văd că nu se spune nimic despre procesul de selectare a proiectelor acceptate - şi nu e normal. Nici la observaţia mea că  vorba de o uriaşă birocraţie, consumatoare de fonduri publice şi suspectabilă de tratamente preferenţiale (cu ocazia "eşalonării"), prilej uriaş pentru un nou val de corupţie - nu am primit īncă răspuns.

al.6 Poate că se putea spune şi "reintră"- dacă se admite că e vorba aici de o retrocedare a valorii muncii din lagărul comunist, similară celor făcute īn cazul confiscărilor de case şi terenuri.  Dar atunci ar fi trebuit ca suma primită să fie īn funcţie de numărul de ani munciţi īnainte de 1990 - deci nu retrocedarea pare intenţia principală ci democraţia economică continuă. Totuşi, după ce īşi va primi porţia toată populaţia actuală adultă, cum va continua procesul ? Căci numărul celor care vor īmplini 18 ani după ce se termină prima etapă (şi numai lor ar urma să li se aloce noi fonduri) va fi incomparabil mai mic decīt la start. Să deducem de aici că norocoşii īncă nematurizaţi (nenăscuţi) vor primi din ce īn ce mai mult, din munca celor ajutaţi azi, pe măsură ce PIB-ul va creşte (şi FNDC o dată cu el), cīnd beneficiarii vor fi de zeci de ori mai puţini ca la īnceput?

al.7 Bun. Deşi poate şi o formulă de troc public, de tip bursă pe Internet - pentru proiecte mici, care să īncurajeze şi finanţarea suplimentară - ar fi fost interesantă.

al.8 … fără a putea deroga de la spiritul articolelor din Constituţie

al. 9 Īşi imaginează cineva că īn fotoliul stăpīnului, vremelnic dar absolut, pregătit prin această Constituţie (numeşte miniştrii , prefecţii, administratorul FNDC şi arbitrează celelalte puteri …) nu poate ajunge cineva care să nu folosească puterea īn folosul poporului, aşa cum promit toţi?  De ce să fie ales prin vot şi gestionarul capitalului naţional distributiv?

al 10. Ce īnseamnă repetiţia obsedantă a acestor 18 ani de vechime obligatorie? O maturitate īn ce? O perpetuare a ce? Să fiu tīnăr, aş fi deranjat de această insistenţă discriminatorie. Şi dacă apare un geniu al domeniului, cu 17 ani vechime, sau cu 17 luni de mare performanţă - īl ţinem pe tuşă? 

al .11 Nici repetarea excepţiei "didactice" nu mă convinge , deşi īi cunosc justificarea. Lăsaţi studenţii īn pace, pe mīna unor profesori dedicaţi educării lor. Dacă e nevoie, īnaltele feţe pot veni ca invitaţi, să īşi etaleze experienţa.

 

Propunerea MCC:

92. După articolul 135.1, se introduce un nou articol, 135.2, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Fondul Naţional de Pensii Publice”

Cuprinsul articolului va fi: „Articolul 135.2

(1) Fondul Naţional de Pensii Publice se alimentează cu contribuţiile pentru pensii publice plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege organică.

(2) Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional de Pensii Publice sunt investite īn valori mobiliare emise de societăţi comerciale romāneşti.

(3) Contribuţiile pentru pensii publice sunt astfel stabilite şi administrate īncāt să se asigure fiecărui participant la fond o pensie egală cu cel puţin trei pătrimi din salariul mediu realizat de el īn perioada de contribuţie, stabilită prin lege;

(4)Pensiile de la Fondul Naţional de Pensii Publice se calculează şi se acorda pe baza principiului contributivităţii.

(5) Este interzisă utilizarea resurselor Fondului Naţional de Pensii Publice pentru finanţarea cheltuielilor bugetului public naţional.

(6) Administratorul Fondului Naţional de Pensii Publice este numit de Preşedintele Romāniei.

(7) Administratorul Fondului Naţional de Pensii Publice trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(8) Funcţia de Administrator al Fondului Naţional de Pensii Publice este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Am semnalat deja, la articolul 135 al. e -MCC, că este bine ca reglementarea fondului de pensii să aibă rădăcini (principiale) īn Constituţie, dar prevederile nu pot īncălca artificial matematica actuarială, ea īnsăşi bazată pe o logică probabilistică, deci dependentă şi de factori imprevizibili (cum ar fi evoluţia duratei medii de viaţă) .

al 1. Sīnt necesare lămuriri, pentru că īn cada Fondului Naţional de Pensii Publice, volumul de bani strīns (disponibil) la un moment dat depinde de ce s-a plătit pīnă la respectivul moment . Mulţi pensionari norocoşi (care iau pensie īndelungat) cred că nu consumă decīt ce au depus - fără a-şi da seama că sīnt cīştigătorii unui joc de noroc (beneficiarii unui contract de asigurare reciprocă) - trăiesc mai ales din ce a rămas de la cei dispăruţi prematur.
Prelungirea şi scumpirea vieţii pot crea mari probleme şi unui sistem corect. Dacă statul fură din fondul de pensii, cum s-a īntīmplat la noi, situaţia devine dramatică. Este justă şi oportună īncercarea Constituţiei MCC de a corecta acest abuz. Trebuie īnsă evitată demagogia.  Dacă toţi am trăi pīnă la 90 de ani (şi ne pensionăm la 60, după 30 de ani de contribuţie), putem asigura 75% din salariu,  dacă plătim, toţi cei 30 de ani de activitate, o contribuţie de 75%  din salariu…. Dacă, pentru că nu ne-am aşteptat la viaţă lungă īn masă,  am plătit numai 25%, vom avea pensia dorită numai 10 ani, sau vom primi o treime, de-a lungul celor 30 de ani. Aşadar, soluţia pe care o propune proiectul MCC nu poate fi impusă prin ucaz, realitatea va impune o echilibristică problematică.

Rezolvarea  acestei probleme s-a făcut prin alimentarea fondului curent de la mai mulţi contributori decīt cei din trecut, care au ajuns la momentul pensionării - deci pe baza creşterii populaţiei.  Cīnd panta se răstoarnă (din motive demografice sau excepţionale - cum ar fi depopularea criminală a Romāniei, după 1990), acest truc nu mai funcţionează, ba chiar lucrează negativ, deci protejarea depunătorilor cere ca plăţile să fie decuplate de prezent, adică să fie returat măcar ceea ce oamenii au investit. Doar decuplarea aceasta ar putea fi postulată aici.

al.2 Nu īnţeleg acest aliniat. Fixăm prin Constituţie cum să fie gestionaţi banii, sau doar garantăm statal  că nu vor dispare? Probabil măsura propusă e legată de volatilitatea absolută a monezii, pe care a reuşit-o modernitatea financiară. Īncīt s-a ajuns ca să nu poţi depune o valiză la gară şi să o ceri īnapoi intactă, ca şi cum ar fi plină cu lucruri perisabile….

al. 3 Din păcate, cīnd plăteşti pensia , nu mai poţi schimba fostele contribuţii! Iar cīnd fixezi contribuţia nu poţi şti realitatea statistică din momentul cīnd va fi plătită pensia. Asta e, din păcate, situaţia. Īncīt eu nu īnţeleg cum ar funcţiona acest aliniat : măreşti contribuţia lui  Ion pentru a acoperi pensia tatălui său, care a contribuit insuficient , sau pentru ca să o primească pe a lui, indiferent de cīt va contribui fiul său? Trebuie prevăzute aici posibilitatea unor măsuri speciale, īn caz de forţă majoră. 

al 4  E o soluţie prea "de dreapta"….Peste tot īn lume se face un compromis īntre  contributivitate şi solidarism. Şi asta nu e numai moral sau sănătos social ci şi corector faţă de următoarea nedreptate: bogaţii trăiesc mai mult, din motive absolut evidente (am īncercat să evaluez exact fenomenul, dar la direcţia de statistică , datele reţinute nu conţin situaţia materială a decedatului). Aşadar un om care a avut salariu mai mare şi a contribuit proporţional , primind pensia mai īndelungat (īn medie statistică) este avantajat puternic faţă de sărac (care nici nu mai ajunge la pensie, dacă regimul ia măsuri genocidare, īn numele unor "terapii de şoc"). Ca să nu mai vorbim de pensiile speciale decuplate de contribuţii-absolut inadmisibile.  O soluţie mai echitabilă ar fi ca să existe bazine de pensionare diferite, pentru indici de risc diferiţi (şi femeile, de exemplu, sīnt avantajate la pensie, contrar prevederilor egalitare ale Constituţiei) - dar asta e greu de explicat publicului şi administrat.  Este deci firesc să se īmbine contributivitatea cu echitatea reală şi solidarismul, aşa cum ar trebui postulat la acest aliniat.

al. 5 Şi ce se face cu cei care au făcut asta? Ne plecăm nedemn īn faţa non-retroactivităţii?
Dar invers, dacă apar situaţii de criză, statul poate sprijini temporar fondul de pensii din buget?

al 6-8. Aceleaşi observaţii ca la articolul precedent.

al 9. Nu ar trebui spus ceva şi despre situaţia pensionării, prin integrarea īn UE? Cum se va calcula pensia pentru romānii care au plecat masiv, īn care ar intra ca sursă fondul de acasă, dar şi cel din ţara de adopţie? Dar pentru cei care se vor īntoarce, după un număr de ani de muncă cu contribuţie la fondul de pensii de cine ştie unde?    Dar pentru străinii care se vor stabili la noi, o dată cu topirea graniţelor Europei? A analizat cineva care vor fi efectele tratatelor internaţionale asupra sistemului de pensionare romānesc?

 

Propunerea MCC:

93. După articolul 135.2, se introduce un nou articol, 135.3, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Fondul Naţional de Şomaj”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.3 (1) Fondul Naţional de Şomaj se alimentează cu contribuţiile pentru şomaj plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege organică.

(2) Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional de Şomaj sunt investite īn valori mobiliare emise de societăţi comerciale romāneşti.

(3) Contribuţiile pentru şomaj sunt astfel stabilite şi administrate īncāt să se asigure fiecărui participant la fond o indemnizaţie de şomaj de 6 luni, egală cu cel puţin trei pătrimi din salariul mediu realizat de el īn ultimii 3 ani de angajare;

(4) Administratorul Fondului Naţional de Şomaj este numit de Preşedintele Romāniei.

(5) Administratorul Fondului Naţional de Şomaj trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(6) Funcţia de Administrator al Fondului Naţional de Şomaj este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Binevenită şi această īntemeiere, īn Constituţie, a unui fenomen de mare importanţă socială.
Ar merita - cred- ca să se fixeze aici şi obiectivul micşorării numărului de şomeri! (ceea ce la pensionari, nu face sens).
Aici calculaţia se loveşte de mai puţine probleme şi variabile, datorită intervalului de timp restrīns. 
Ar merita totuşi să se precizeze dacă gestiunea acestui fond va fi guvernată de principii contributiste, solidariste, de joc de noroc, sau mixte. De unde se va plăti un şomaj īn masă endemic, īn care perioadele de lucru scurte sīnt urmate de cīte 6 luni de asistenţă (uneori, acest mecanism este folosit pentru sifonarea fondului, de către angajatori īnţeleşi cu salariaţii "concediaţi")? Ce se va face cu banii acumulaţi , dacă şomajul scade dramatic? Cum se rezolvă relaţia cu şomajul salariatului european? Cel ce pleacă la muncă afară īşi pierde contribuţia sau o transferă? Dar cel ce revine sau vine?

O menţiune ar trebui să privească şi relaţia cu fondurile de pensie private.

Īn rest am observaţii similare cu cele pentru articolul 135.3, la articolele 2, 4,5, 6.

 

Propunerea MCC:

94. După articolul 135.3, se introduce un nou articol, 135.4, astfel:

Denumirea articolului va fi: “Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.4

(1) Fondul Naţional pentru Asigurări de Sănătate se alimentează cu contribuţiile pentru asigurări de sănatate plătite de salariaţi şi angajatori, stabilite prin lege organică.

(2) Disponibilităţile băneşti ale Fondului Naţional pentru Asigurări de Sănătate sunt investite īn valori mobiliare emise de societăţi comerciale romāneşti.

(3) Contribuţiile pentru asigurări de sănătate sunt astfel stabilite şi administrate īncāt să se asigure fiecărui participant la fond servicii medicale gratuite, pe tot parcursul vieţii;

(4) Administratorul Fondului Naţional pentru Asigurări de Sănătate este numit de Preşedintele Romāniei.

(5) Administratorul Fondului Naţional pentru Asigurări de Sănătate trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(6) Funcţia de Administrator al Fondului Naţional pentru Asigurări de Sănătate este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Binevenită şi această īntemeiere īn Constituţie, a unui alt fenomen de mare importanţă socială.
Ar merita - cred- ca să se fixeze aici obiectivul micşorării cheltuielilor necesare - doar prin: creşterea sănătăţii publice, a eficacităţii sistemului medical şi a accesibilităţii medicamentelor. Adică -  rămīnīnd pe poziţii umaniste! (aşa cum s-a prevăzut la alt articol). Decesul celor bolnavi uşurează gestiunea fondului de pensii şi a celui de sănătate... Unii "pragmatici" ar putea vedea aici un temei ca să īncurajeze acest deces! Trebuie să prevedem, īn Constituţie, că această poziţie este inadmisibilă, că noi, cetăţenii, nu sīntem animale de povară… care trebuie eliminate cīnd devin povară şi nici simple "mijloace de producţie"- ci valoarea supremă pe care o apără sistemul politic.  Deci, la nevoie , acest fond poate şi trebuie alimentat şi din buget, īn dauna unor ţinte de importanţă inferioară (armată, SRI, cultură, etc.)- ceea ce eu aş menţiona īn Constituţie. 

Precizarea aceasta e cu atīt mai imperioasă, cu cīt calculaţia de echilibrare a acestui fond se loveşte de probleme redutabile, fiind practic imposibile calcule şi previziuni riguroase Ceea ce poate fi precizat este că orice atentat la fondul de asigurări medicale (prin inginerii care să mărească artificial cheltuielile, sau să defavorizeze industria naţională de medicamente īn dauna unor multinaţionale farmaceutice etc. - se vor considera atentat la siguranţa naţională).
Statul este obligat nu numai să asigure servicii medicale gratuite, pe baza acestui fond, completat - la nevoie - din buget, ci şi să pună īn funcţie o industrie publică, care să producă medicamente  gratuite sau ieftine, la limita costurilor de producţie, fără profit. Este cea mai mare ipocrizie să te plīngi că nu ajung fondurile de asigurare medicală, īn timp ce multinaţionalele farmaceutice fac profituri uriaşe, monopolizīnd farmaciile.

O menţiune ar trebui să privească şi relaţia cu medicina privată şi fondurile de asigurare medicală privată.  Sau, cum se rezolvă relaţia cu asigurările medicale europene?

Īn rest, am observaţii similare cu cele pentru articolul 135.3, la articolele 2, 4, 5, 6.

 

Propunerea MCC:

95. După articolul 134.4, se introduce un nou articol, 135.5, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Regiile autonome”

Cuprinsul articolului va fi:

“Articolul 135.5

(1) Regiile autonome sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, avānd ca obiect de activitate administrarea capitalului aflat īn proprietatea publică a poporului romān.

(2) Regiile autonome se constituie īn acele sectoare ale economiei naţionale care au carater de monopol natural sau care prezintă importanţă strategică pentru poporul şi statul romān.

(3) Regiile autonome se īnfiinţează, prin lege, īn subordinea Guvernului sau a autorităţilor publice locale.

(4) Toate societăţile naţionale şi companiile naţionale provenite din regii autonome īnfiinţate prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990 se reorganizează ca regii autonome.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Evident - un articol foarte important. Salut folosirea sintagmei clare "proprietatea publică a poporului romān", pentru care a militat domnul Şerban Popa.
Cum rămīne īnsă cu  Legea 15/1990? Ea apare aici ca un act valid (cu toate consecinţele sale), operīndu-se īn sens invers (īn măsura reversibilităţii remanente) -  prin prezenta prevedere. Nu mi se pare o astfel de abordare nici corectă, nici fastă. Aşa cum domnul Cojocaru a demonstrat necruţător, Legea 15 NU a fost un act acceptabil, ci un jaf prin care avuţia poporului comun a fost declarată a statului, apoi a  "societăţilor şi companiilor naţionale", care trebuiau numai să o administreze, şi care au privatizat-o, fără a avea acest drept, nefiind adevăraţii proprietari.
Eu aş denunţa această ilegalitate monumentală şi aş declara că toate actele care au decurs din ea sīnt lovite (imprescriptibil) de nulitate absolută şi cei care s-au pretat la ele, ştiind foarte bine ce fac, nu s-au comportat ca nişte cumpărători de bună credinţă - ci ca agresori economici ai poporului romān. 

Ca atare, aici este vorba de anularea legii 15 şi de reconstituirea , şi nu de constituirea regiilor autonome (chiar dacă vor fi altfel structurate, ca urmare a schimbări situaţiei), ca administratore repuse īn funcţie a avuţiei recuperabile a poporului romān. De unde - obligaţia ca să fie cercetate şi pedepsite toate manevrele abuzive de privatizare comise de la emiterea ilegalei, neconstituţionalei şi letalei legi 15. Să fie anulate toate actele subsecvente, cumpărătorii care se vor dovedi totuşi de bună credinţă (īn sensul că au achitat sume rezonabile), fiind despăgubiţi de cei care i-au īnşelat. Cu aplicarea, īn această speţă , a prevederilor internaţionale privind cooperarea īntru combaterea crimei organizate. Cu cercetarea daunelor irecuperabile şi imputarea lor vinovaţilor (repatriind sumele scoase de ei īn afara ţării) şi cu pedepsirea lor, conform codului penal.

Astfel, zestrea regiilor autonome ar creşte şi autoritatea statului romān s-ar reface. Dacă poporul romān vrea, se poate impune această soluţie justă, īnvingīnd democratic opoziţia reţelei criminale care se opune reparării marelui jaf, şi prin aceasta, fac ca Romānia  să nu poată deveni "un stat de drept"

 

 

Propunerea MCC:

96. După articolul 135.5, se introduce un nou articol, 135.6, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Regia Naţională de Exploatare a Resurselor Naturale”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.6

(1) Regia Naţională de Exploatare a Resurselor Naturale funcţionează cu capital aflat īn proprietate publică şi īn administrarea statului romān şi are ca obiect de activitate exploatarea şi punerea īn valoare a tuturor resurselor naturale aflate īn proprietate publică şi īn administrarea statului romān.

(2) Organizarea, funcţionarea şi administrarea Regiei Naţionale de Exploatare a Resurselor Naturale se stabilesc prin lege.

(3) Profiturile realizate de Regia Naţională de Exploatare a Resurselor Naturale se fac venituri la Fondul Naţional de Capital Distributiv.

(4) Administratorul Regiei Naţionale de Exploatare a Resurselor Naturale este numit de Preşedintele Romāniei.

(5) Administratorul Regiei Naţionale de Exploatare a Resurselor Naturale trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(6) Funcţia de Administrator al Regiei Naţionale de Exploatare a Resurselor Naturale este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu prea īmi este clar care este raportul dintre articolele 135.6 şi 135.5 Regiile autonome nu se pot ocupa şi de gestiunea unei resurse naţionale? Regia naţională ar fi un fel de umbrelă peste astfel de regii autonome? Aici se va implementa  unitar politica de prezervare la care m-am referit undeva mai sus (apărarea drepturilor urmaşilor şi īnaintaşilor noştri)?

Sar peste observaţiile obişnuite (pentru aliniatele 4-6).

 

Propunerea MCC:

97. După articolul 135.6, se introduce un nou articol, 135.7, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Răscumpărarea capitalului naţional”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 135.7

(1) Statul romān este obligat să răscumpere īntregul capital naţional pe care şi l-a īnsuşit prin Legea 15/1990 şi pe care l-a vāndut, apoi, prin aşa-zisa privatizare.

(2) Răscumpărarea se face la preţul cu care capitalul a fost vāndut, corectat cu investiţiile făcute de cumpărători din surse proprii şi cu profiturile īnsuşite de aceşti cumpărători prin exploatarea capitalului cumpărat de la statul romān.

(3.) Răscumpărarea capitalului naţional se face cu bani din Fondul Naţional de Capital Distributiv.

(4.) Capitalul naţional răscumpărat va fi trecut, gratuit, īn patrimoniul Fondului Naţional de Pensii Publice, pānă la completarea valorii activului net al acestuia şi īn patrimoniul Fondului Naţional de Capital Distributiv şi, ulterior, īn proprietatea privată a cetăţenilor ţării.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īnţeleg motivele care au dus la acest compromis. Se īncearcă să se facă omletă, fără să se spargă ouă. După cum am făcut cunoscut domnului Cojocaru , am altă abordare aici. Īn mare, mi-am reiterat poziţia cunoscută, la art 135.5. Consider că nu trebuie să ne lăsăm paralizaţi de frica faţă de reacţia străinătăţii complice la jaf,  sau a "juriştilor" autohtoni,  crescuţi īn cultul primatului formalului asupra realului. Īn Constituţia noastră, nu au ce căuta neadevăruri "strategice".

al 1.  Statul romān nu trebuie să răscumpere ce a vīndut ilegal unor escroci din alte ţări, dacă salvgardăm cīteva adevăruri: 1. Statul nu era proprietarul bunurilor vīndute 2. Legea 15/1990 nu este constituţională şi nu a fost emisă de un regim care să reprezinte cu adevărat poporul romān, ci de o grupare criminală care a deturnat revoluţia, īmpiedicat judecarea crimelor comunismului şi jefuit genocidar populaţia 3. Privatizările s-au făcut ca o crimă organizată,  fiind -toate- prezumabil incorecte 4. Cei care s-au pretat la a profita de acest jaf, cumpărīnd bunurile furate poporului romān la preţuri vădit subevaluate sīnt complici - şi nu cumpărători de bună credinţă.  5. Similar conceptului de "datorie odioasă", făcută īmpotriva intereselor unui popor, de o garnitură care a uzurpat puterea īn stat, este vorba la noi de o "īnstrăinare odioasă" a capitalului naţional.

al. 2. Doar īn cazul īn care cumpărătorii au achitat un preţ just şi s-au achitat de obligaţiile conexe asumate, se poate pune problema dezdăunării lor. Aceasta trebuie făcută de cei care i-au īnşelat, vīnzīndu-le marfă de contrabandă, rezultată dintr-un furt bine cunoscut public. Doar atunci cīnd, din motive temeinice, nu se poate recurge la această soluţie, statul romān va dezdăuna cumpărătorul de bună credinţă dovedită, cu valoarea plătită, după care, īn mod obligatoriu, se va īndrepta īn regres spre cei care au profitat (autorii sau moştenitorii lor) de pe urma tranzacţiei incorecte, "răscumpărate" din bani publici. Dacă nici astfel nu se recuperează pierderile integral, cei responsabili nu pot rămīne īn libertate.   Numai cu statele care vor respecta convenţiile internaţionale de repatriere a datoriilor faţă de statul romān, scoase afară, se poate pune problema răscumpărării.

al 3. Să zicem. Dar asta īnseamnă , dacă nu se face recuperarea īn regres la care m-am referit la aliniatul anterior, că populaţia īşi cumpără propria avuţie , pe care nu a vīndut-o ea ci nişte escroci - care au "păpat" banii, neajunşi la popor! Mai este atunci vorba, după recuperare, de o proprietate publică sau de una privată, īn devălmăşie, a īntregului popor romān plătitor al "răscumpărării"?  Sau poporul devine creanţier privilegiat asupra statului hoţ, care nu va putea plăti nici unei terţe părţi despăgubiri sau datorii, de orice factură, pīnă nu se va achita cumva de datoria faţă de propria populaţie ? Dar cum să se achite statul de datorie faţă de popor dacă el nu are nimic īn proprietate? Nu cumva ar fi util ca să concedem că există şi proprietate privată a statului (definind foarte precis din ce poate fi compusă) ca să fie posibil ca din aceasta , să despăgubească poporul, prin trecerea unor valori din proprietatea sa privată īn proprietatea publică, īntotdeauna a poporului?  Poate că ne ajută cineva să limpezim aceste complicaţii, de exemplu, īnţelegīnd ce se īntīmplă cīnd sīnt vīndute populaţiei titluri de stat.  Ce se cumpără atunci, o bucăţică din averea statului…. sau a poporului? Datoriile externe (deseori frauduloase), sīnt făcute de agenţii statului , īn cīrca poporului, nu-i aşa? Nu este acest proces , deseori, la fel de nelegitim ca lanţul legea 15/privatizări/vīnzări pe nimic?

al. 4 Din cele de mai sus, se poate vedea că, eu cel puţin, nu mai pot verifica legitimitatea transferurilor propuse la acest aliniat. Poporul a avut un bun. I-a fost vīndut de un stat hoţ, care nu răspunde material, pentru că nu are nimic īn patrimoniu! Responsabilii individuali nu sīnt forţaţi să plătească şi nici nu se mai poate recupera toată pierderea de la ei. Poporul plăteşte atunci propriul său bun, pentru ca să nu supere cumpărătorii "de bună credinţă". După care, cum se justifică trecerea īn FNPP sau FNCD ? Cum e legată proprietatea publică imprescriptibilă a poporului cu fondul de pensii?  

Trecīnd peste toate aceste contorsiuni, care se datorează poate numai insuficientei mele priceperi, şi dispar dacă se merge pe calea anulării fără răscumpărare,  aş dori să aflu măcar cum se va face trecerea finală a bunului răscumpărat, după ce a trecut prin cele două fonduri,  īn proprietatea privată a cetăţenilor ţării?

 

Proprietatea    ARTICOLUL 136

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Īn condiţiile legii organice, ele pot fi date īn administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori īnchiriate; de asemenea, ele pot fi date īn folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, īn condiţiile legii organice.

 

Propunerea MCC:

98. Articolul 136 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică aparţine poporului şi este administrată de stat sau de autorităţile publice locale.

(3) Bogătiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile şi pădurile din fondul funciar al poporului, spaţiul aerian, căile de comunicaţie, de uz şi interes public, apele, izvoarele de energie naturală, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, baza materială a instituţiilor publice, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(4) Fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi activele financiare şi reale trecute īn proprietatea statului romān prin aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. In condiţiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice.

(6) Proprietatea privată aparţine cetăţenilor ţării şi este inviolabilă, īn conditiile legii organice.

(7) Statul romān este obligat să recupereze şi să treacă īn proprietate public toate proprietăţile restituite şi retrocedate prin īncălcarea legii şi a intereselor poporului romān.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Cred că articolele adăugate după 135, trebuie să vină după 136, pentru că īnţelegerea lor depinde critic de definirea tipurilor de proprietate - vezi mai sus dificultăţile pe care le-am īntīmpinat īn lectură, şi din acest motiv.

al 1-2. Presupun că proprietatea personală (sau asociativă - comună, īn devălmăşie sau pe cote părţi) este privată, dar este orice proprietate privată personală (sau a unei asociaţii)? Sau poate avea şi statul proprietate privată, rezultată din investirea unor bani bugetari?
Aş vrea să insist aici asupra scandalului  pe care l-a produs īn SUA revelarea faptului că statele americane folosesc, pe līngă contabilitatea bugetară- care cuprinde numai balanţa impozite-cheltuieli, o a doua contabilitate (CAFR- Comprehensive Annual Financial Report) īn care sīnt trecute şi beneficiile realizate din proprietăţile achiziţionate (probabil pe baza unor surplusuri bugetare, īn anumiţi ani)! Plec de la faptul (relevant) că statele respective făceau īmprumuturi la bănci, pentru a acoperi temporare "găuri bugetare", deşi  aveau un surplus mult mai mare īn CAFR, ca să īntreb (pe cineva care se pricepe) : īnseamnă asta că īn CAFR este contabilizată o proprietate publică a poporului din statul respectiv, diferită de cea privată - care intervine numai īn fluxul impozite-cheltuieli? Sau nu există nici acolo proprietate privată de stat?
Dar atunci, consiliile noastre comunale şi judeţene, care au fost "īnzestrate" cu proprietăţi private, prin legi similare Legii 15/90, a cui proprietate o gestionează (sau vīnd): a locuitorilor din respectiva localitate, a tuturor romānilor sau a primăriei? Cui aparţin de fapt terenurile pe care primăriile le vīnd la acoliţii coţcarilor strecuraţi la ciolane? Cum au putut dispare islazurile comunale? Studiaţi legile privind proprietatea publică şi veţi vedea că nu se īnţelege esenţa, căci nu poţi răspunde la īntrebarea "Ce īnsemnă de fapt trecerea unui teren, din regim public īn regim privat?" Ca cetăţean - proprietar virtual, mă simt īn drept ca treaba asta să-mi fie lămurită.

al 3 Şi atunci, ce ar putea face obiectul proprietăţii private a statului sau a unei subunităţi administrative?

al 4.-MCC Din păcate, o astfel de formulare , contravine denunţării legii 15, ca nulă de drept. Se poate găsi o formă de a justifica recuperarea acestor firmituri rămase de la marele ospăţ al hienelor, fără a face o concesie de asemenea importanţă principială. De exemplu: "Fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi activele financiare şi reale trecute abuziv īn proprietatea statului romān, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990, nule de drept".

al 4 actual, 5.- MCC Este foarte importantă eliminarea dreptului de "concesionare şi īnchiriere" care a stat la baza a nenumărate potlogării. Īn plus, nu văd nici un obstacol īn a preciza "Toate concesiunile şi īnchirierile făcute sīnt anulate, īncepīnd din acest moment. Transformarea concesiunilor īn vīnzări (ilicită - īn principiu) este şi ea anulată. Se vor cerceta condiţiile īn care s-au făcut aceste concesiuni şi se vor lua măsuri de pedepsire a ilegalităţilor şi de despăgubire a poporului, măcar pentru beneficiul nerealizat ". Cum se pot justifica concesionările pe 50 de ani , pe nimic , a unor proprietăţi publice? 

al 5, actual 6 -MCC Tot nu īnţeleg dacă există proprietate privată de stat. Varianta MCC pare a respinge radical acest lucru, dacă e limpezită astfel: "aparţine cetăţenilor ţării, individual sau īn asocieri - altele decīt poporul romān". Islazul comunal este proprietate privată, sau publică-locală?

al 7  Foarte important, deci merită detaliat. Nu avem de ce admite retrocedările frauduloase, dacă respingem jaful privatizării abuzive. Īn numele unui "restitutio in integrum" selectiv (deseori īn favoarea unor persoane din străinătate") au fost făcute nenumărate "retrocedări" sau "despăgubiri" ilicite, care trebuie anulate. "Recuperatorii" care au intermediat aceste "inginerii", preluīnd prin cesionare speţele pe care proprietarii nu le-au putut cīştiga - pentru că judecătorii făceau parte din schemă, sau cumpărīnd de la pionii intermediari bunurile "reconstituite"- trebuie să fie condamnaţi exemplar. La fel şi cei care au īmpins retrocedările sub pragul anului 1946, anulīnd abuziv reformele agrare legale si legitime, care īmproprietăriseră cetăţeni romāni.  

 

 

Notă : peste tot, mai sus ar trebui scris "Legea 15", īn loc de Legea 15/90.

 

Sistemul financiar       ARTICOLUL 137

(1) Formarea, administrarea, īntrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. Īn condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi īnlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

 

Propunerea MCC:

99. Articolul 137 se modifică şi se completează, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Banca Naţională a Romāniei”

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Banca Naţională a Romāniei este banca centrală a Romāniei, avānd personalitate juridică.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Banca Naţională a Romāniei este o instituţie publică autonomă.

După alineatul (2) se introduc şaptesprezece noi alineate, (3),(4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (12), (13), (14), (15), (16), (17), (18) şi (19), cu următorul cuprins:

„(3) Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a Romāniei este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

(4) Principalele atribuţii ale Băncii Naţionale a Romāniei sunt:

a) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul Romāniei;

b) supravegherea activităţii băncilor şi celorlalte instituţii de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

c) supravegherea pieţii valutare, calcularea şi publicarea cursurilor medii de schimb valutar, pentru evidenţa statistică;

(5) Īn teritoriul naţional al Romāniei nimeni nu poate crea bani, īn afară de Banca Naţională a Romāniei.

(6) Cantitatea de numerar īn circulaţie nu poate creşte mai repede decāt Produsul Intern Brut.

(7) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.

(8) Banca Naţională a Romāniei este obligată să folosească toate cantităţile de numerar rezultate din emisiunile monetare pentru cumpărarea de aur, cu prioritate din producţia internă, īn vederea sporirii tezaurului ţării.

(9) Pe teritoriul Romāniei, persoanele fizice şi juridice romāne nu pot efectua operaţiuni de īncasări şi plăţi, sau de creditare, decāt īn moneda naţională, leul.

(10) Īn Romānia, băncile şi instituţiile de credit nu pot acorda īmprumuturi decāt pentru investiţii productive, pentru crearea de capacităţi de producţie noi, sau pentru dezvoltatea şi modernizarea capacităţilor de producţie existente.

(11) Prin excepţie de la prevederile alineatului (10), casele de ajutor reciproc pot acorda orice fel de credite membrilor lor, potrivit legii şi statutelor lor.

(12) Cetăţenii Romāniei pot cumpăra valută, īn orice cantitate, pe care o folosesc pentru efectuarea de plăţi către persone fizice şi juridice străine.

(13) Īnlocuirea monedei naţionale cu o altă monedă se aprobă de poporul romān, prin referendum.

(14) Banca Naţională a Romāniei este condusă de un guvernator ales de popor, prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat.

(15) Funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a Romāniei este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.”

(16) Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activităţi financiar-bancare sau īn īnvăţămāntul economic superior şi să nu fi fost membru al Parlamentului sau al Guvernului.

(17) Prevederile articolelor 81,82, 83, 84 alin. (1), 95, 96, 97, se aplică, īn mod corespunzător, şi Guvernatorului Băncii Naţionale a Romāniei.

(18) Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor ori a cel puţin 200.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(19) Organizarea şi funcţionarea Băncii Naţionale a Romāniei se stabilesc prin lege.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Cred că nu ar trebui pierdută, din formularea actuală de la aliniatul 1, ideea că " Formarea, administrarea, īntrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului" trebuie tratate unitar, pe baza mandatului constituţional de principiu-expus  īnainte de a se proceda la detalierea propusă de MCC mai jos.

Ceea ce presupune, īnainte de a spune cum se va proceda, să se spună de ce. Am citit şi eu suficiente eseuri despre ce sīnt banii, ca să ştiu că o anume ambiguitate noţională, probabil inevitabilă, ar merita tranşată, prin definiţii constituţionale. După ce se precizează ce fel de bun sīnt banii - pentru poporul romān, prevederile subsecvente pot fi urmărite raţional. De exemplu,  ar fi cazul, avīnd īn vedere viziunea economică expusă la articolele anterioare, să aflăm dacă banii creaţi de Banca Naţională  sīnt o proprietate,  a statului romān, sau a poporului romān (statul fiind numai administrator - folosind Banca Naţională - ca instrument). Este esenţial să īnţelegem cui acordăm "seigneurie"- dreptul de a plăti (la lansarea īn circuit) cu bani noi, creaţi din nimic (ţinīnd cont şi de decuplarea monezii de echivalentul īn aur, care ne-a aruncat īn era speculaţiilor). 

Trec acum la propunerea MCC.

al.1-2 Are această personalitate juridică/ instituţie publică, patrimoniu privat? Care este raportul ei cu banii pe care īi produce, administrează şi retrage?

al.3. Obiectivul fundamental ar putea fi un etaj mai sus, īn zona misiunilor sociale, "asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor" fiind doar un instrument, poate nu singurul.  Īn unele situaţii, poţi ucide populaţia… pentru asigurarea stabilităţii preţurilor.

al.4a Emit bani şi falsificatorii…. A permite crearea de bani este un privilegiu extrem,  care se poate acorda doar sub garanţia că e folosit īn interesul poporului romān. Aş dori deci să fie stipulat dreptul de control public operaţional (īncepīnd cu transparenţa totală) asupra procesului de creare a banilor. Şi, pentru ca să nu păţim un Federal Rezerve - să se precizeze explicit că emiterea de monedă (unde Banca Naţională conform al.5- are exclusivitate), nu poate fi delegată de BN unor entităţi private şi nu poate ocaziona cīştiguri private.

al. 4b Supraveghere da, asistenţă da, garantare - nu, ceea ce trebuie precizat. Garanţia de stat oferită băncilor private, permite jefuirea populaţiilor din toată lumea. Oamenii depun banii, aceştia sīnt imediat  folosiţi īn speculă bancară (cu limitarea insuficientă, numită "fractional reserve"), bancherii făcīnd beneficii uriaşe - la cīştig. Īn schimb, la pierdere (care nu ar trebui să poată fi justificată, din moment ce mulţi bani nu sīnt depuşi – explicit - pentru speculaţii) se invocă interesul social - şi statul jefuieşte toată populaţia pentru a acoperi găurile. Acest abuz trebuie stăvilit şi constituţional. Băncile (străine!?) să nu se poată īnstăpīni peste populaţia sclavă  a Romāniei - spus negru pe alb. Băncile naţionale publice (de stat) vor fi īn schimb garantate.

al. c Nu ajunge monitorizarea şi evidenţa! Poporul trebuie apărat de jefuire prin atacuri speculative sau prin fixarea unor cursuri de schimb injuste, spoliatoare, care permit cumpărarea pe nimic a bunurilor, produselor şi proprietăţilor noastre. Un prim pas concret, pe care eu l-aş stipula constituţional  ar fi denunţarea criminalităţii inflaţiei explozive care ne-a sărăcit īn timpul tranziţiei. Ar trebui cercetaţi vinovaţii şi pedepsiţi - ca să se creeze un precedent, īn direcţia "responsabilităţii financiare". Dacă măsurile protectoare implică renunţarea la sacrosanta "liberalizare", ele trebuie legitimate constituţional.

al 5. Nu cunosc cum se va proceda īn momentul īn care am trece la Euro. Fiecare ţară īşi va mai crea liber monedă (euro) sau seigneuria se mută īn altă parte? Pe ce temei ? Poate lămureşte un expert, consecinţele pentru acest punct?

al. 6 Am mai notat rezervele mele pentru PIB ca indicator al capitalului total real. Ca măsură a fluxurilor comerciale (de bani) el pare mai adecvat (dacă nu am avea o asemenea economie subterană). Aş dori precizări despre cine, cum şi de ce calculează PIB-ul. Ca să se īnţeleagă ce mă frămīntă, revin asupra remarcilor mele anti-consumiste. Să zicem că luăm toţi obiceiul să ne schimbăm apartamentele o dată pe an (dacă nu ne ajută un bombardament să relansăm construcţiile, că doar totul e să creştem, şi de la zero e cel mai uşor…), să ne schimbăm hainele lunar, să ne schimbăm maşina şi mai des,  să ne tundem pe bani unii pe alţii, să ne taxăm cīnd stăm de vorbă - pentru ideile livrate, să ne punem inele peste tot, să ne uităm continuu la clipuri noi, să ne taxăm soţii pentru serviciile casnice, să cumpărăm şi aer - nu numai apă, să ne educăm continuu - pe bani, să purtăm umbrela o singură zi - ca paharele de unică folosinţă, etc. etc. PIB-ul explodează. Banii curg frenetic, ca nişte bile de biliard isterizate. E bine atunci să mărim automat, proporţional cu delirul,  masa monetară, devalorizīnd banii care cumpără mai mult fleacuri, după ce am risipit energii (şi distrus resurse) pentru a mercantiliza colaborările umane şi produce incontinent lucruri inutile sau dăunătoare? Poate că a ţine inflaţia sub o cotă ar fi mai firesc.

al 7. Care ar trebui, sau nu, să aibă o garanţie, de exemplu īn aur (leul greu)?

al. 8 Pe līngă cumpărare, BN nu poate/trebuie să extragă aur (īn ce cote, īn ce condiţii?) din rezervele naturale ale Romāniei? Nu este singura instituţie care poate face asta - aurul, ca şi banii, fiind proprietatea publică a poporului?  Sau tocmai asta se īnţelege īn textul MCCC prin cumpărare?Poate constituţia pune punct escrocheriilor gen Roşia Montană?

al 9. Just, īn afară de raportul dintre două persoane fizice. Ar fi poate bine de spus scurt şi de ce. Ca să afle poporul că există colonialism monetar.

al 10-11 Este clară aici intenţia. Poate că se poate contracara mai dur cămătăria, de şanţ sau bancară, declarīnd-o activitate antisocială. Pe de altă parte, pentru ca omul īn restrişte să aibă instrumente de salvare, ar trebui făcut mai mult pentru sprijinirea caselor de ajutor reciproc (şi a CEC-ului naţional, vezi articolul de mai jos). Stipulīnd de exemplu obligaţia Băncii Naţionale de a le sprijini, cu prioritate. Sau cerīnd reconstrucţia unui sistem bancar de stat.
Nu văd de ce Banca Naţională nu ar sprijini băncile cu capital romānesc cu prioritate, faţă de celelalte. Cīt vom mai suporta propaganda care pretinde că o bancă străină este benefică?  Plecīnd din Romānia  cu mai mult decīt a adus, sau punīnd mīna pe active reale, după ce se joacă cu hīrtii şi valori fictive - deci fiind un cămătar parazitar al naţiunii…

al. 12 Cumperi valută şi cu marfă, pe export. Oare e bine să nu existe nici o restricţie, nici măcar o recomandare constituţională de principiu, privind atitudinea patriotică, la acest capitol?  După ce ţările OPEC s-au umplut cu petrodolari tipăriţi liber, golindu-şi subsolul, noi vom continua nelimitat să ne vindem resursele pe bileţele de hīrtie, care īntr-o bună zi vor fi declarate nule? Exact ca africanii care primeau oglinjoare şi baticuri pe fildeş, pietre scumpe şi aur, īn zorii …. pieţei libere? Fără  a pretinde că aş şti care ar fi mijlocul (constituţional) de apărare, semnalez că am avea nevoie de unul. Fie el şi educaţional. Sau monopolizarea comerţului cu valută de către stat ar fi o soluţie?

al 13. Just. Cu menţiunea: după ce se poate dovedi că populaţia a fost bine informată privind toate consecinţele, de către comisii de experţi, care le-au studiat şi īşi asumă răspunderea concluziilor.

al 14-18  Aceleaşi observaţii ca la aliniatele similare din articolele anterioare.

al 19 Cu condiţia să respecte spiritul prevederilor constituţionale şi ca autorii lor să-şi asume răspunderea pentru efecte.

Īntrebare finală: Dacă sīnt permise operaţiile bancare (conturile) īn valută, sīnt cumva īncurajate conturile īn lei? Dacă sīnt permise băncile cu capital străin, sīnt cumva īncurajate cele cu capital romānesc?

 

Propunerea MCC:

100. După articolul 137, se introduce un articol nou, 137.1, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Rezervele internaţionale ale Romāniei”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 137.1

(1) Rezervele internaţionale ale Romāniei sunt alcătuite din:

a) aur deţinut īn tezaur īn ţară;

b) active externe, sub formă de bancnote şi monede emise de alte state, sau de Uniunea Europeană, deţinute īn conturi de depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni a Romāniei.

(2) Rezervele internaţionale ale Romāniei se creează prin cumpărarea de aur şi active externe cu sumele băneşti provenite din:

a) emisiunile monetare efectuate de Banca Naţională a Romāniei;

b) excedentele bugetului public naţional.

(3) Este interzisă contractarea de īmprumuturi pentru sporirea sau completarea rezervelor internaţionale ale Romāniei.

(4) Este interzisă acordarea de īmprumuturi din rezervele internaţionale ale Romāniei.

(5) Rezervele internaţionale ale Romāniei sunt folosite numai pentru efectuarea de plăţi externe īn situaţii excepţionale, cānd ţara se află īn stare de mobilizare, de război, de urgenţă sau de asediu.

(6) Rezervele internaţionale ale Romāniei se află īn proprietatea publică a poporului romān şi sunt administrate de către statul romān, prin Ministerul Finanţelor Publice.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Sīnt pe un teritoriu puţin cunoscut mie. Aşa că fac numai remarci generale.

al. 1 Aş adăuga c) Active externe datorate statului romān, pe care Banca Naţională este obligată  să facă toate demersurile pentru a le recupera (tezaurul jefuit de URSS, creanţa Germaniei - semnalată de domnul Radu Golban, datoria Iraq-ului - la care nu poporul romān a renunţat, etc.)

al. 2 Aş adăuga c) Extracţia de aur (şi alte minerale - valori), din rezervele naţionale.

Cīt priveşte punctul b-reamintesc că s-au exprimat dubii, īn dosarul CAFR. Poate că, īn mod corect , surplusul bugetar al unui an trebuie retrocedat celor taxaţi (eventual prin scăderea sumelor respective din sarcinile anilor viitori)- pentru a nu apare "banii statului". Sau , īn viziunea unitară MCC, orice excedent bugetar aparţine poporului, īn comun?

al. 3 Am militat pentru această prevedere, pe care aş dori-o extinsă la ORICE īmprumuturi făcute īn numele poporului romān. Chiar nu putem măcar īncerca să punem capăt hoţomăniei celei mai mari,  care ne pauperizează īn avalanşă şi produce putrezirea democraţiei?  Cum să justifici obligaţia unei generaţii de a plăti datoriile făcute īn numele alteia,  care nu a fost consultată, şi care - de regulă, nu a profitat de sumele respective - ajunse la complicii celor care au intermediat marea jăcmăneală? Propun forma tare: "Este interzisă contractarea de īmprumuturi īn numele poporului romān, dacă nu există garanţii (referendum) că populaţia beneficiară solicită īmprumutul şi că se angajează că īl va plăti ea, nu urmaşii ei". Şi justificarea tare: numai cine face un īmprumut, poate fi obligat să-l returneze. Cu consecinţa crucială: avem absolută nevoie de o instituţie fiabilă a reprezentării. 

al. 4 Just şi asta. Dacă respingem cămătăria, să ne abţinem de la practicarea ei.

al. 5 Just. Am totuşi īntrebări. Am putea considera ca excepţională situaţia actuală, cīnd avem nevoie de bani pentru a relansa economia, a forma fondul de proprietate distributivă, sau pentru a răscumpăra  unele active "privatizate" ale profitorilor locali sau străini? Să scoatem, de exemplu, noi, nu alţii, nişte aur din pămīnt , pentru a īncerca să stopăm dispariţia noastră ca naţiune independentă? Sau, īn condiţiile actuale de putreziciune, asta ar ocaziona şi jefuirea rezervelor noastre? 

Mă mai īntreb, īn context, dacă e normal să crape romānii de foame, pentru ca rezervele să fie crescute - nu pentru a se putea cumpăra ceva la nevoie…. ci ca garanţie că facem faţă atacurilor bursiere speculative asupra monezii…. Nu cumva am putea folosi mult mai trofic aceşti bani, lichidīnd altfel respectivele riscuri,  de exemplu, găsind căi de a limita expunerea Romāniei la speculaţii valutare? Poate - constituind rezervele numai din aur? Sau folosind rezerva valutară mai activ, cu performanţe obligatorii? E desigur - o īntrebare pentru experţi.

al. 6 Aici e cuiul/viciul care transformă toată teoria īn farsă: slăbiciunea "reprezentării". Primarul vinde pe nimic bunurile comune ale sătenilor. Miniştrii şi oamenii lor ne vīnd pe nimic īntreprinderile, petrolul sau aurul. Baiul cel mai mare nu e "legea"15/90 ( pe care desigur, are tot rostul să o anulăm cu folos)! Căci, "reprezentanţii", ar fi vīndut totul pe nimic şi īn numele poporului , nu neapărat al statului. Şi un patron privat poate fi pus pe butuci de un "reprezentant" (administrator) - şi īmpotriva acestui risc au apărut tot felul de medicamente juridice. Numai despre reprezentarea falsă a poporului… juriştii tac chitic.  Poporul - proprietar nu are de fapt atributele teoretice ale proprietăţii. Nu el decide acum ce se face cu banii săi,  cum şi cīnd se fac īmprumuturi etc. Alţii hotărăsc, īn numele poporului, dar īn interesul lor şi al vulturilor bancari internaţionali - cu care īmpart prada. 
Principalul lucru pe care īl aştept de la o Constituţie pentru popor, este ca acest fenomen să fie măcar combătut energic, dacă nu poate fi stăvilit. De exemplu , impunīnd, fără excepţie, ca NICI O REPREZENTARE A POPORULUI SĂ NU FIE BAZATĂ DOAR PE ĪNCREDERE (CEC ĪN ALB) CI  PE CONTRACT  DE  REPREZENTARE, cu precizarea limitelor mandatului şi mai ales a răspunderii "reprezentanţilor" pentru daunele produse de ei  celor "reprezentaţi". De ce să ţintim numai acaparatorii avuţiei naţionale şi nu şi pe cei care le-au făcut-o cadou, cu care au īmpărţit prada?

Să īncadrăm drastic reprezentarea, la toate nivelele! Rămīn convins că aceasta este problema fundamentală a societăţii.

    

Propunerea MCC:

101. După articolul 137.1, se introduce un nou articol, 137.2, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 137.2

(1) Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare este autoritate administrativă a statului romān, cu personalitate juridică, al cărui obiect de activitate constă īn administrarea legislaţiei naţionale referitoare la piata de capital financiar, precum şi la institutiile specifice acesteia.

(2) Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare are drept obiective fundamentale:

a) stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţei de capital;

b) promovarea īncrederii īn piaţa de capital şi īn investiţiile īn instrumente financiare;

c) asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor īmpotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase;

d) promovarea funcţionarii corecte şi transparente a pieţei de capital;

e) prevenirea manipularii pieţei şi a fraudei şi asigurarea integritatii pieţelor reglementate.

(3) Īn piaţa de capital financiar din Romānia nu pot fi tranzacţionate decāt valori mobiliare şi instrumente financiare emise contra aporturi īn numerar sau īn natură, cu valoare stabilită prin expertiză autorizată. Este interzisă tranzacţionarea de instrumente financiare derivate.

(4) Valorile mobiliare şi instrumentele financiare pot fi tranzacţionate numai pe pieţe reglementate şi numai prin procedura licitaţiei, cu plata īn numerar, īn momentul efectuării tranzacţiilor.

(5) Folosirea de informaţii confidenţiale, ca şi orice altă formă de manipulare a preţurilor pe piaţa de capital financiar, īn vederea obţinerii de avantaje, de orice fel, se pedepseşte cu īnchisoarea pe viaţă şi cu confiscarea īntregii averi a faptuitorilor.

(6) Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare este compusa din 5 membri, dintre care un preşedinte, un vicepreşedinte si 3 comisari.

(7) Membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sunt numiţi, pe funcţii, de către Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei.

(8) Membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn sectorul financiar-bancar sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(9) Funcţia de membru al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(10) Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare se stabilesc prin lege.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Pot face doar cīteva remarci generale, pentru că sīnt pe un teritoriu acoperit, premeditat, cu multă ceaţă. Nici in formularea MCC nu e perfect clar ce se īnţelege prin "piaţa de capital" (numai activităţi de tip bursă, sau şi alte forme de comerţ cu active?).
Mă tem că măsurile prevăzute aici,  cīnd foarte drastice, cīnd ineficace,  nu vor fi acceptate, putīnd sugruma piaţa de capital, īn numele regularizării. 

Punctul meu de vedere este mai simplu: decīt să ne batem cu speculaţia legală, mai bine o scoatem īn afara legii. Nu cred că beneficiile aduse societăţii de piaţa (speculativă) de capital sīnt mai mari decīt daunele pe care le produce.  Şi aştept  să fiu convins de cineva de contrariu, riguros,  pe baza unor valori umane bine precizate, a datelor reale privind fenomenele constatate şi a unor calcule/raţionamente pe care să le pot urmări, ca matematician. Deocamdată, deşi am pierdut ceva timp īncercīnd să rezolv această problemă , nu am găsit temeiuri pentru a īncuraja alunecarea suplimentară spre speculaţie, deja prezentă īn omul parşiv,  pe care o produce piaţa de capital. Şi aşa am mari īndoieli că gheşeftul comercial nemeritat se īncadrează īn spiritul echităţii postulat de Constituţie, sau că are efectele benefice trīmbiţate, deci că are vreo altă legitimitate decīt că… nu poate fi contenit, ţinīnd de condiţia umană ne-emancipată. Pot īnţelege gustul unora pentru jocurile de noroc (economia de cazino), admit că bursa creează facilităţi de finanţare, dar consider că asta nu cīntăreşte cīt efectul pervers pe care īl aduce apariţia ei īntr-o societate (avīnd sīmburele infecţiei - īn delictul de iniţiat). Nimic nu mai merge corect, după ce toată lumea devine interesată de falsificare: cīştigi proporţional cu numărul celor păcăliţi . Şi nici o echitate nu mai e posibilă - cīnd apropierea de putere… scade indicele de risc. E suficient să deduci ce efecte vor avea măsurile pe care le vei lua īn curīnd, ca participant la guvernare, şi-ţi īmbogăţeşti uşor şi fără urme complicii , spunīndu-le cum să joace pe bursă. E drept că poţi indica amicilor direcţia cīştigătoare a unor investiţii şi fără bursă,  dar aceasta amplifică puternic eficacitatea schemei de transformare a puterii īn bani şi a banilor īn putere. E iarăşi drept că tocmai urmărirea analitică a jocului bursier ar putea da indicii privind "insider trading" - dar deocamdată asta nu se īntīmplă.
După această mărturisire de credinţă (că aş dori să se interzică , prin Constituţie, orice activitate speculativă - inclusiv bursa - să se denunţe ca antisociale cīştigurile nemeritate, etc.) voi īncerca mă mărginesc la observaţii īn cadrul aparent mai concesiv, propus de MCC, pentru CNVM. 

al. 1  Necazul aici e cel semnalat anterior: reprezentantul poate trăda, cu cīştig. Şi ca atare, de regulă - o face.

al 2. Formularea e amăgitoare.

Īncepe (prin aliniatele a-b) pe un ton iritant pentru unul ca mine (promovarea īncrederii?), dīnd impresia că dezvoltarea pieţei de capital ar fi un obiectiv  fixat statului, spre bucuria speculatorilor .

Entuziasmul lor va scade la aliniatele b, c , d - unde se enunţă obiective foarte īndepărtate de mobilurile lor .

Dar duşul rece īncepe la al.3-5, cīnd īncep să apară instrumentele concrete de contenire a indicelui de speculativitate frauduloasă. Interzicerea derivatelor?  Evaluarea prin expertiză? Plată pe loc? Dar unde ne aflăm, īntr-o "piaţă" de genul celei unde mergem după cartofi? Exact libertăţile restrīnse aici sīnt incitativul real pentru frenezia bursieră…

Īn fine ultimii amatori vor īngheţa de teroare cīnd vor citi aliniatul 5: īnchisoare pe viaţă şi confiscarea integrală a averii pentru şarlataniile bursiere?

Cred că se ajunge tot la soluţia mea - "cazinourile de capital" nu vor fi interzise… dar se vor goli.

Plus obişnuitele remarci la aliniatele 6-10… De data asta chiar nu īmi imaginez cine ar avea cei 18 ani de experienţă pertinentă. Un susţinător al speculei cu capital, sau un adversar al ei? 

 

Propunerea MCC:

102. După articolul 137.2, se introduce un nou articol, 137.3, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Comisia Naţională de Supraveghere a Asigurărilor”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 137.3

(1) Comisia Naţionala de Supraveghere a Asigurărilor este autoritate administrativă a statului romān, cu personalitate juridică, al cărui obiect de activitate constă īn administrarea legislaţiei naţionale referitoare la asigurări şi reasigurări, precum şi la institutiile specifice acestora.

(2) Obiectivul fundamental al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor constă īn apărarea drepturilor asiguraţilor şi promovarea stabilităţii activităţii de asigurare īn Romānia.

(3) Comisia Nationala de Supraveghere a Asigurărilor este compusa din 5 membri, dintre care un presedinte, un vicepresedinte si 3 comisari.

(4) Membrii Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiţi, pe funcţii, de către Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei.

(5) Membrii Comisiei Naţionale de Supravegherea a Asigurărilor trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn sectorul asigurărilor, īn sectorul financiar-bancar sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(6) Funcţia de membru al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(7) Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Supraveghere a Asigurărilor se stabilesc prin lege.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al 1-2 Este bine ca şi lumea asigurărilor să fie aşezată pe temelii constituţionale, pentru a se putea verifica dacă īşi respectă menirea de instrument al solidarismului. S-ar putea rafina misiunea socială: de ce, şi cu ce condiţii susţine statul această activitate?  Sigur- nu pentru ca anumite firme să facă mari profituri, dīnd faliment dacă asigurările trebuie chiar plătite….

Iar pe līngă drepturile asiguraţilor, să se facă aici vorbire şi despre drepturile cetăţenilor de a se asigura cu cine vor, şi numai dacă vor. Adică să se impună existenţa concurenţei şi lipsa obligativităţii. 

Plus obişnuitele remarci la aliniatele 3-7…
Adaug nevoia de a se lămuri şi raportul cu sistemele naţionale de asigurare de sănătate şi şomaj 135.4 si 135.3. Ar trebui evitat fenomenul tipic "tranziţiei": tot ce nu e privat e distrus, pentru că nimeni nu se opune.

 

Propunerea MCC:

103. După articolul 137.3, se introduce un nou articol, 137.4, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Comisia Naţională de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 137.4

(1) Comisia Naţionala de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este autoritate administrativă a statului romān, cu personalitate juridică, al cărui obiect de activitate constă īn administrarea legislaţiei naţionale referitoare la sistemul de pensii private, precum şi la institutiile specifice acestuia.

(2) Obiectivul fundamental al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private constă īn apărarea drepturilor şi intereselor participanţilor la sistemul de pensii private şi ale beneficiarilor acestuia, prin asigurarea unei funcţionări eficiente a sistemului de pensii private.

(3) Participarea la fondurile de pensii private este facultativă. Nici o lege şi nici un alt act normative nu poate să oblige cetăţenii Romāniei să devină participanţi la fonduri de pensii private.

(4) Comisia Nationala de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este compusa din 5 membri, dintre care un presedinte, un vicepresedinte si 3 comisari.

(5) Membrii Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private sunt numiţi, pe funcţii, de către Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei.

(6) Membrii Comisiei Naţionale de Supravegherea a Sistemului de Pensii Private trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn sectorul pensiilor, asigurărilor, īn sectorul financiar-bancar sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(7) Funcţia de membru al Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(8) Organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private se stabilesc prin lege.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Trebuie lămurit raportul cu sistemul naţional de pensii-  135.2  Nu cumva, pensiile private, susţinute de interese private , prin metode de marketing  manipulator, pot şubrezi funcţionarea sistemului public (determinīnd sustragerea de la plata pensiilor publice, īn speranţa că banii salvaţi astfel pot fi investiţi mai rentabil)? Sau invers: nu cumva un sistem public rău gestionat, va păgubi grav contributorii, siliţi să participe la schema naţională, şi apoi lăsaţi īn mizerie, la bătrīneţe)? Să nu uităm că apariţia microbuzelor a ucis trenul şi a centralelor de apartament a ucis īncălzirea centrală…

Ne mai putem īntreba dacă gestionarii fondurilor de pensii private, mai au plajă suficientă de manevră, avīnd īn vedere regulile propuse pentru pieţele de capital?

Plus obişnuitele remarci la aliniatele 4-8…

Iar aliniatul  3, aşa cum am spus deja la 137.3, poate fi aplicat şi īn cazul asigurărilor private.

 

Propunerea MCC:

104. După articolul 137.4, se introduce un nou articol, 137.5, astfel:

Denumirea articolului va fi: „Casa de Economii şi Consemnaţiuni”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 137.5

(1) Casa de Economii şi Consemnaţiuni, prescurtat CEC, este instituţie de credit, cu personalitate juridică, al cărui capital se află īn proprietatea publică a poporului romān şi īn administrarea statului romān.

(2) Casa de Economii şi Consemnaţiuni are ca obiectiv fundamental dezvoltarea spiritului de economisire şi de buna gospodćrire a banului, precum şi pćstrarea īn siguranţă a disponibilităţilor băneşti ale cetăţenilor ţării şi investirea acestora pentru creşterea capacităţilor de producţie ale ţării.

(3) Disponibilităţile băneşti ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni sunt folosite, exclusiv, pentru acordarea de credite pentru investiţii īntreprinderilor mici şi mijlocii.

(4) Casa de Economii şi Consemnaţiuni este condusă de un Consiliu de administraţie compus din 5 membri, dintre care un presedinte, un vicepresedinte si 3 comisari.

(5) Membrii Consiliului de administraţie sunt numiţi, pe funcţii, de către Guvernatorul Băncii Naţionale a Romāniei.

(6) Membrii Consiliului de administraţie trebuie să aibă pregătire economică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn sectorul financiar-bancar sau īn īnvăţămāntul economic superior.

(7) Funcţia de membru al Cosiliului de administraţie al Case de Economii şi Consemnaţiuni este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul superior.

(8) Organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni se stabilesc prin lege.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Excelent. CEC-ul ar putea să fie sīmburele refacerii capitalului bancar public, administrat de stat.  Dar cum facem să nu se poată repeta modul īn care au fost devalizate băncile de stat īn tranziţie - fără jenă, fără limite, fără milă, fără riscuri.

Trebuie prevăzute măsuri eficace de control public, de eficientizare, penalizare, prioritizare a CEC-ului faţă de orice bancă - ca instrument financiar principal al poporului romān .
Căci ne aflăm īntr-o mocirlă infestată de descurcare, īn care dau tīrcoale specialiştii care au pus băncile statului pe butuci, prin metodele cunoscute: creditări fără acoperire şi cu dobīnzi sub inflaţie, etc.

O clasică manifestare a sindromului falsei reprezentări poate duce CEC-ul spre dezastru. A investi īn īntreprinderile mici şi mijlocii, nu e neapărat securitar, iar īn climatul romānesc e previzibil riscant. Superficialitatea īn acest punct - ar ucide.
Dacă vrem un succes, trebuie să tratăm CEC-ul ca un obiectiv strategic, de securitate naţională. 

 

Bugetul public naţional           ARTICOLUL 138

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile īnainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică īn continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pānă la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută īn condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare

.

Propunerea MCC:

105. Articolul 138 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat, pe care īl supune aprobării Parlamentului.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Guvernul este obligat să prezinte spre aprobarea Parlamentului numai bugete de stat echilibrate sau cu excedente.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Este interzisă contractarea de īmprumuturi pentru finanţarea cheltuielilor bugetului de stat sau a bugetelor locale.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Īn caz de mobilizare sau de război ori la instituirea stării de asediu sau de urganţă, Guvernul poate contracta īmprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor bugetului de stat, cu aprobarea Parlamentului, īn condiţiile legii.”

După alineatul (5) se introduc trei noi alineate, (6), (7) şi (8), cu următorul cuprins:

„(6) Dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile īnainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică bugetul de stat al anului precedent, pānă la adoptarea noului buget.

(7) Bugetele locale se elaborează şi se execută īn conditiile legii.

(8) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Īnţeleg că nu Constituţia este enciclopedia lămuririi noţiunilor pe care le foloseşte, dar ea trebuie să determine univoc măcar sensul expresiilor de bază. Măcar īn mare, ce īnseamnă "buget", ce şi cum intră īn el, cui aparţin banii respectivi- statului sau poporului? Este important, atīt īn cazul surplusului bugetar- eventual capitalizat īn valori, cīt şi  īn cazul datoriei bugetare.

al.1 Īncă nu s-a spus mare lucru īn această "lămurire", cum că bugetul… cuprinde bugetul. Īnţelegem că MCC a scos din el fondul de asigurare, dar ce legătură au bugetele locale cu cel central, nu e tocmai clar. 

al.2 Ce menire şi forţă are planul bugetului de stat (deci şi al celor locale)? Īţi poţi impune limite ferme la chetuieli, dar la īncasări, cum poţi planifica viitorul?
De ce să nu poată poporul, care plăteşte taxele, să īşi spună cuvīntul privind cheltuielile, măcar īntr-o cotă?  Nu ar fi greu, cu ocazia completării formularului anual, şi e foarte legitim, ca fiecare plătitor de taxe, dacă vrea,  să precizeze unde ar dori să fie folosiţi banii luaţi de la el. Să spunem că fiecare ar avea dreptul de a dirija 66% (sau altă cotă, de preferat cīt mai mare) din suma plătită, către serviciile care īl interesează. S-ar vedea astfel ce vrea cu adevărat poporul să fie făcut cu banii săi (sinteza, la nivel naţional, a acestor alocări precizate de cetăţeni, fiind publicată) . După ce s-ar aloca sumele dirijate explicit, guvernul ar putea dispune, īntr-o anumită marjă,  de restul (de 33%- de exemplu) colectat, dar nedirijat spre cheltuieli precizate,  pentru a acoperi cheltuieli pe care le consideră utile (prioritar) societăţii- deşi nu au fost reclamate de cetăţeni (să spunem, pentru că aceştia nu conştientizează respectiva necesitate) . Numai asfel, poporul capătă putere  reală asupra maşinăriei statului. Ar fi bine ca era īn care democraţia se opreşte la uşa fiscului- să apună. Căci ea a fost transformată īntr-o farsă, prin care o birocraţie nesătulă parazitează populaţia.

al. 3 actual şi 6 MCC  Nu ar trebui să fie permisă o astfel de situaţie.

al  4 actual şi 7 MCC Nu e clar ce sīnt bugetele locale (o cotă locală din averea īntregului popor, sau o proprietate comună - numai a celor din localitatea respectivă). Asta ca să  īnţelegem pe ce baze se poate hotărī central cīt să se strīngă local şi la ce să fie utilizaţi banii. Aici intervine problema autonomiei dar şi a echităţii naţionale, adică paradoxul suprapunerii nivelelor de decizie colectivă. De ce ar plăti un proprietar de teren arabil din fundul ţării- cum se īntīmplă acum, taxe mult mai mari  decīt cel care deţine teren īn mijlocul Bucurştiului?

al 3-5 MCC Pledez şi eu pentru varianta MCC, poate cu prevederea unor excepţii , īn cazuri cu adevărat excepţionale. Dacă o cheltuială e cu adevărat inevitabilă, ea poate fi acoperită prin creşterea taxării. Este deci important să blocăm sifonarea avuţiei colective (naţionale sau locale) prin cīrdăşia dintre "reprezentanţii" locali şi cămătarii care roiesc īn jurul oportunităţilor (de a acorda īmprumuturi speculative, īn numele unor nevoi inventate, banii ajungīnd la "băieţii deştepţi", datoria… la "prostime")?   

al 5 actual şi 8 MCC Īncă nu e suficient de clar ce īnseamnă "stabilirea sursei". Nu este bugetul suma prelevărilor din taxe şi tot el - suma cheltuielilor programate? Condiţia de echilibrare nu e suficientă? Sau se merge spre soluţia propusă de mine mai sus, şi fiecare cheltuală e condiţionată de faptul că populaţia a dirijat taxele spre ea, īn cotă suficientă?

 

Impozite, taxe şi alte contribuţii         ARTICOLUL 139

(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, īn limitele şi īn condiţiile legii.

(3) Sumele reprezentānd contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, īn condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.

 

Propunerea MCC:

106. Alineatul (1) al articolului 139 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Amintesc că pīnă acum populaţia supusă taxării nu a avut cale de reacţie fiscală, nici măcar prin referendum! Ea poate alege… data viitoare, ipotetice partide (persoane) care să nu o mai taxeze abuziv. E un feedback mult prea grosolan pentru o democraţie reală. Trebuie făcută aici o schimbare radicală, prevăzut limpede referendum fiscal- naţional şi local, ca reacţie la decizii de taxare nepopulare (nelegitime, nedemocratice, nefaste).
Ştie fiecare că scăderea taxării scade suma disponibilă pentru servicii publice şi mai observă fiecare că deseori banii sīnt sifonaţi din buget, īn interes privat. Fiecare cetăţean, bine informat , trebuie să poată decide cum reacţionează īn faţa acestor situaţii. Te supui unei decizii colective, dacă participi cu adevărat la luarea ei. A pune la vot orice…. īn afară de ce face statul īn buzunarul fiecăruia, īnsemnă a acoperi sclavia modernă cu spoială democratică. Decīt aşa , mai bine o dictatură făţisă , căci ea va stīrni rezistenţă, īn timp ce pseudo-democraţia domesticeşte imparabil.

 

 

Curtea de Conturi       ARTICOLUL 140

(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de īntrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Īn condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzānd şi neregulile constatate.

(3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.

(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau īnnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi īn exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.

(5) Curtea de Conturi se īnnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, īn cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

 

Propunerea MCC:

107. Articolul 140 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului şi Preşedintelui Romāniei un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzānd şi neregulile constatate.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) La cererea Parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Cei 18 consilieri de conturi ai Curţii sunt aleşi, prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 9 ani. Ei sunt independenţi īn exercitarea mandatului lor. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute pentru judecători.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Consilierii de conturi ai Curţii aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.”

Alineatul (6) va avea următorul cuprins:

„(6) Curtea de Conturi se īnnoieşte cu o treime din consilierii de conturi, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de lege.”

După alineatul (6), se introduc trei noi alineate, (7), (8) şi (9), care vor avea următorul cuprins:

„(7) Prevederile articolelor 82, 84 alin.1, 95, 96, şi 97 se aplică, īn mod corespunzător, şi consilierilor Curţii de Conturi.

(8) Oricare dintre consilierii Curţiii de Conturi este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(9) Organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se stabilesc prin lege organică.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 Şi ce rezultă din acest control? Decizii de ce factură? Există cetăţeni care pot supraveghea acum ce face Curtea de Conturi şi poate reacţiona la deturnările fiscale de īnalt nivel? Cum? Unde sīnt publicate datele necesare urmăririi contabilităţii naţionale? Cum poate cineva analiza modul īn care un stat, care a vīndut un număr uriaş de active, şi a pauperizat populaţia… a ajuns dator? Īn ce cadru se poate desfăşura necesarul Proces al Tranziţiei Criminale? Unde au loc procesele la "instanţele judecătoreşti specializate" şi cine poate participa la ele, ca parte? Propun ca orice cetăţean romān, īn calitatea sa de co-proprietar al avuţiei naţionale şi co-subiect al sistemului de fiscalizare, să poată deschide acţiuni īn justiţie, la acest nivel.

al 2. Şi respectivul raport este expus public pe Internet, pentru ca populaţia să poată face adnotări, de care factorii responsabili să ţină cont, sau să rişte penalizări.

al. 3  Sau la cererea unui număr de minim 10 000 de cetăţeni. Nu mai mult !

al 4  Īnţeleg nevoia de continuitate (experienţă). Dar 9 ani e prea mult. Şi nu văd de ce ar fi numiţi "consilieri"…. Nu le dăm puterea de a repara ce constată, sau măcar de a impune guvernului să o facă, adică statut de "controlori?

al. 5 Varianta MCC este evident preferabilă. O alta , poate mai practică, ar fi să se aleagă prin vot (la 4 ani) numai preşedintele acestui organism crucial, care să numească restul echipei.

al. 6  Aş renunţa la acest aliniat,  īn ambele variante.

al .7- 9 MCC Observaţiile obişnuite.  Este bine ca şi aici populaţia nemulţumită să poată revoca "reprezentanţii" incorecţi. Şi ca "legea organică" să fie clar īncadrată de Constituţie.

 

Consiliul Economic şi Social   ARTICOLUL 141

Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului īn domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de īnfiinţare, organizare şi funcţionare.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Varianta actuală revelează un exemplu tipic de cec īn alb, care deschide larg poarta pseudo-democraţiei. Mă mir că nici varianta MCC nu umple golul. Ce mandat va avea acest CES? Ce īnseamnă "consultativ"?

Ar dori cei care pretind că economia este o ştiinţă tare, să uităm ce a ieşit din activitatea consiliilor economice care au dat sfaturi inutile sau nocive, pe salarii frumoase, după 1990, guvernului Romāniei? După ce ni s-a explicat ce bunăstare va produce terapia de şoc, liberalizarea preţurilor, privatizarea sălbatică, etc- mai au "teoreticienii" tupeul să pretindă poporului să se lase călăuzit de "experţi" (īn loc să fie informat corect de ei) īn domenii īn care complexitatea face imposibilă analiza eficace?

Sau tocmai asta trebuie să īnţelegem prin "consultare": că , avīnd īn vedere riscurile şi nedeterminările, nimeni nu va răspunde de ce iese din sfaturile CES?

 

TITLUL V

Curtea Constituţională

 

Structura         ARTICOLUL 142

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau īnnoit.

(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele Romāniei.

(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se īnnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

 

Propunerea MCC:

108. Articolul 142 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Curtea Constituţională este garantul Supremaţiei Constituţiei.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, aleşi prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau īnnoit.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de membru al Curţii Constituţionale este validat de Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Curtea Constituţională se īnnoieşte cu o treime din judecătorii săi, din 3 īn 3 ani, īn condiţiile prevăzute de legea organic a Curţii.”

După alineatul (5) se introduc trei noi alineate, (6), (7) şi (8), cu următorul cuprins:

„(6) Prevederile articolelor 82 alin 2, 84, 95, 96 şi 97 se aplică, īn mod corespunzător, şi membrilor Curţii Constituţionale.

(7) Oricare dintre consilierii Curţiii Constituţionale este demis din funcţie, prin referendum, cu un număr de voturi mai mare decāt cel cu care a fost ales, la cererea unui număr de alegători egal cu cel puţin 25% din numărul voturilor cu care a fost ales.

(8) Organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se stabilesc prin lege organică.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 "Curtea Constituţională trebuie să fie garantul Supremaţiei Constituţiei." Nu aş folosi "este", ca să ascund un conjunctiv  (optativ- condiţional?). Căci şi acum ea "este" garantul , conform constituţiei… dar nu şi dacă observăm realitatea….Puţine instituţii s-au dovedit mai nefaste pentru democraţie, decīt o Curte Constituţională umplută, de către facţiunile fesniste concurīnd pentru prada politică, cu "jurişti" tributari mentalitaţii comuniste (īn care au fost formaţi) şi intereselor postcomuniste (de care sīnt legaţi ombilical). Un sistem juridic controlat la vīrf de ticăloşi e mai rău decīt unul anarhic. Īnzestrat cu o putere excesivă şi feriţi de rigorile alegerii/recuzării populare, CC a fost un instrument cheie īn īmpiedicarea revoluţiei politice, frīnarea schimbării, evitarea eliberării Romāniei.  E suficientă lectura deciziilor CC pentru a verifica aceste acuzaţii grave.  Au legitimat mecanic abuzurile puterii, anulīnd numai prevederile neconvenabile unor clici.  Nu se putea dovadă mai bună că peştele de la cap se īmpute şi că reprezentarea incorectă (uzurparea) e cancer pentru umanitate.

al. 2 Aleşi- fără discuţie. Dar de ce 9 ani? Nu există jurişti de schimb?  Dacă se doreşte valorificarea experienţei aici, se pot permite două legislaturi, de cīte patru ani.

al.3 actual- trebuie neaparat să cadă şi poate fi īnlocuit cu al. 3 al MCC .Doar să se spună īn ce constă "validarea?"

al.4 O altă formulă, poate mai practică, ar fi ca să fie ales prin vot popular , la 4 ani, numai preşedintele, care să numească ceilalţi membri.

al 5 - ar trebui eliminate.

al. 6 Nu consider potrivite aceste trimiteri la analogii, care cer aplicarea "īn mod corespunzător". Īn fiecare loc trebuie spus, fie şi repetat, ce se stipulează. Căci se ajunge să nu mai poţi urmări uşor textul, să nu mai poţi evalua pe loc implicaţiile. Şi eu am recurs la economia asta īn comentarii-dar īn Constituţie, nu ar trebui să se facă aşa ceva.

al 7. Poate că demiterea referendară a preşedintelui CC ar fi suficientă, combinată cu dreptul dat acestuia de a demite pe cine nu corespunde din echipă.

al. 8 Hm… Iar se delegă prea mult. Eu vreau să ştiu din Constituţie funcţionarea, măcar īn linii foarte mari. Altfel CC va putea merge īn orice direcţie. Sau īndrăznim să cerem candidaţilor la postul de preşedinte al CC un "program electoral de apărare a Constituţiei", pe care s-ar angaja să-l respecte- şi tocmai asta ar permite electoratului departajarea, pe criterii de substanţă?

 

Condiţii pentru numire            ARTICOLUL 143

Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani īn activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior.

 

Propunerea MCC:

109. Articolul 143 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Condiţii pentru candidatură”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 143

Judecătorii Curţii Constituţionle trebuie să aibă pregătire juridică superioară, īnaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani īn activitatea juridică sau īn īnvăţămāntul juridic superior.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Se pare că de aici vine clauza cu 18 ani, care a infestat toate propunerea MCC? Repet atunci sintetic ce am mai semnalat : nu e o cerinţă legitimă şi nici fastă, pentru o īncercare de revoluţie democratică, prin reformă constituţională.

 

Incompatibilităţi          ARTICOLUL 144

Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din īnvăţămāntul juridic superior.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Am mai spus şi faptul că nu văd necesitatea acestei excepţii. Domnii respectivi pot fi invitaţi să vorbească studenţilor, cīnd e cazul. Sau să le predea, după ce se achită cu brio de un mandat prea exigent ca să permită disiparea pe activităţi colaterale.Ce facem cu judecătorul recuzat prin referendum, care a intoxicat şi studenţii, īn numele autorităţii sale?

 

Independenţa şi inamovibilitatea        ARTICOLUL 145

Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi īn exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

 

Propunerea MCC:

110. Articolul 145 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Independenţa”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 145 Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi īn exercitarea mandatului lor.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Justă şi substanţială modificarea propusă de MCC! Nimeni nu trebuie să fie "inamovibil" īn democraţia reală, pentru ca să existe ieşire din situaţia trădării mandatului (feedback social). E bine că ocupanţii altor noduri de putere īn stat nu pot rezilia mandatul popular dat judecătorilor din CC.  Dar "reprezentaţii" au nevoie de pīrghii de apărare īn faţa abuzului de reprezentare.
Dacă s-ar reţine propunerea mea, ca numai preşedintele CC să fie ales (pentru că e mai uşor să distingi o personalitate credibilă pentru această poziţie, decīt nouă) , atunci acest preşedinte ar trebui să fie singurul capabil să demită pe cei din CC care nu dau satisfacţie, pe motive solide, explicate public. Daca populaţia este deranjată de deciziile liderului CC, īl poate demite prin referendum şi noul venit va reface īntreaga echipă (pe care poate, ar trebui să o precizeze īn campania electorală)

 

Atribuţii           ARTICOLUL 146

Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:

a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, īnainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui Romāniei, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate īn faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui Romāniei, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui Romāniei şi confirmă rezultatele sufragiului;

g) constată existenţa īmprejurărilor care justifică interimatul īn exercitarea funcţiei de Preşedinte al Romāniei şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui Romāniei;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică īndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

l) īndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

 

Propunerea MCC:

111. Literele a), b), c) şi e) ale articolului 146 se modifică, astfel:

Litera a) va avea următorul cuprins:

„a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, īnainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 30 de parlamentari, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;”

Litera b) va avea următorul cuprins:

„b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale, la sesizarea Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor sau a unui număr de cel puţin 30 de parlamentari;”

Litera c) va avea următorul cuprins:

„c) se pronunţă asupra constituţionalitaţii Regulamentului Camerei Reprezentanţilor, la sesizarea Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 30 deparlamentari;”

Litera e) va avea următorul cuprins:

„e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţiile publice, la cererea Preşedintelui Romāniei, a Preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.a Cred că şi avocatul poporului trebuie să poată determina aceste pronunţări. Şi de ce nu, chiar populaţia, dacă strīnge un număr de semnături , să zicem 10 000.

al. b.  Şi aici ar fi bine ca şi avocatul poporului, sau populaţia care strīnge un număr de semnături, să poată provoca analiza constituţionalităţii

Adaug: Se va pronunţa ori de cīte ori este apelată, conform regulilor enunţate mai sus, fără a putea invoca autoritatea unor pronunţări anterioare.

al.c  Numai ca bucătărie internă? Şi de ce nu ar putea şi poporul (prin avocatul său, sau printr-o listă de X semnături ) să ceară o analiză de constituţionalitate, sesizīnd un abuz faţă de care parlamentarii sīnt solidari (de exemplu creşterea salariilor lor, pensii speciale, imunităţi nejustificate, votarea secretă etc.)

al. d Văd că MCC lasă aşa o situaţie care , pe teren, dăunează puternic impunerii Constituţiei ca temei fundamental de drept.  De ce să fie analizate numai "excepţiile de constituţionalitate" ridicate īn faţa instanţelor, sau de către avocatul poporului?  Īncălcarea Constituţiei prin legi nu trebuie corectată, indiferent de unde vine sesizarea? Aş fixa foarte jos pragul de la care o listă de plīngeri cu astfel de sesizare trebuie luată īn seamă de CC, dacă se doreşte ca legile neconstituţionale să fie reperate la timp, īnainte de a produce efecte grave (aşa cum s-a īntīmplat- apropo, nu stabilim cine plăteşte īn astfel de cazuri?). Pe de altă parte, de ce nu se dă voie şi judecătorilor, care s-au văzut siliţi să aplice legi strīmbe, să contribuie la corectarea legislaţiei , sesizīnd CC prin proceduri simplificate? Īn fine , nu văd nici o justificare ca īn această materie, CC să nu poată- şi chiar să trebuiască-, să se auto-sesizeze.

al e.  De ce nu şi fără nici o cerere, dacă respectivele conflicte se produc?

al.f  Presupun că se aplică şi la toate celelalte poziţii elective. Dar īncă nu am aflat ce īnseamnă "veghează" īn această constituţie?  Aşa cum a "vegheat" īn 1990, cīnd Ion Iliescu a păstrat Romānia īn gheare, deşi exista un aliniat care interzicea candidatura persoanelor compromise īn fostul regim, şi un fost nomenclaturist de vīrf se īncadra evident īn această categorie? Ca unul dintre cei cărora li s-a respins atunci contestaţia , aş dori precizări la acest aliniat.  Să nu mai fim niciodată la cheremul unei puteri care poate īnscena alegeri ca la 20 mai 1990, prin metode similare celor din 1946, folosite de aceleaşi forţe

al g, h S-au dovedit insuficient de bine precizate. Ce rost are un "aviz consultativ"?

i-j Foarte importante ar fi detaliile, pentru noua Constituţie- pronunţat referendară.  Să nu se poată ajunge la cenzurarea referendumurilor de către CC!

k Hm… Sună bine dar poate ocaziona degenerări şi īntinde capcane.  Un partid pro-democratic, dar care propune schimbări radicale , inclusiv la nivelul Constituţiei, ar putea fi blocat ca "neconstituţional", fără să se poată apăra.  Partidele afirmate fac tot ce pot să nu permită altora să se ridice. După experienţa de pīnă acum, cred că nu ar trebui să tolerăm boicotarea noilor partide (actualele clauze prohibitive privind condiţiile de īnfiinţare şi participare la alegeri trebuind drastic schimbate, dacă vrem ca să mai poată ajunge sămīnţa schimbării… copac). Fără garanţii că şi trei persoane, dacă vor, pot īnfiinţa un partid şi intra cu el īn alegeri, pe un program net reformist, ba chiar, că pot cīştiga un loc , fără a trebui să īndeplinească cote la scară natională)- controlul legalităţii partidelor se poate transforma īn armă īmpotriva democratizării societăţii.

l  De evitat genul ăsta de "precizări", care au permis dreptului comunist să aibă două feţe: una pentru vitrina internaţională, şi alta pentru măcelărit poporul romān, pe baza nenumăratelor "şi altele", "de regulă", "etc"…

 

 

Deciziile Curţii Constituţionale           ARTICOLUL 147

(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele īn vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, īşi īncetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, īn acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

(2) Īn cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, īnainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

(3) Īn cazul īn care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

 

Propunerea MCC:

112. Alineatul (1) al articolului 147 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele īn vigoare, precum şi cele din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Reprezentanţilor, constatate ca fiind neconstituţionale, īşi īncetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, īn acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de accord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1-2 Şi ce se īntīmplă dacă legea nu a fost cīrpită?  Rămīne chestiunea īn aer , aşa cum s-a īntīmplat - de exemplu- cu decretul 221/2009, prin care se recunoşteau victimelor regimului comunist drepturile fireşti la despăgubiri, pentru daunele suferite, datorită abuzurilor judiciare (că nici măcar nu au fost erori...)? Studiind explicaţiile totalmente groteşti oferite de CC pentru declararea neconstituţionalităţii acestui decret, sesizăm că o lege legitimă a fost sugrumată printr-o invocare abuzivă de neconstituţionalitate. Aşa au făcut tovarăşii din CC şi ca să paralizeze anchetele privind genocidul comunist şi fesenist , declarīnd neconstituţională  continuarea cercetărilor īncepute la procuratura militară, pentru că …  criminalii au ieşit la pensie. Această schemă a permis puterii de la Bucureşti să simuleze intenţii democratice, dīnd legile reclamate de victime si susţinute īn străinătate, pentru ca sa le scoată din funcţie, prin intervenţia CC. Nu ar trebui ca această stratagemă să  poată fi folosită īn continuare. Pentru aceasta este crucial ca deciziile abuzive ale CC, constatate de un alt organism (eventual dupa recuzarea populară prevăzută īn propunerea MCC) să conducă la pedepse foarte aspre- pentru sabotarea mecanismului democratic

al.3 O situaţie de neconstituţionalitate este prea gravă ca să poată rămīne īn picioare pe baza "autorităţii" de lucru judecat. La ce bun  să demitem echipele CC care fac rău democraţiei , dacă după aceea, deciziile lor greşite nu mai pot fi corectate ?!

al. 4 Aici se ridică probleme grele, probabil parţial insolubile. Constituţionalitatea este temeiul aplicării legilor. O lege declarată neconstituţională este nulă de drept (ca un act nul) şi deci efectele ei ar trebui corectate, atīt cīt se mai poate. Şi aici ne interesează extrem cazul convenţiilor externe abuzive (odioase) declarate ulterior anticonstituţionale.  Dacă admitem că "au putere numai pentru viitor", ne punem ştreangul de gīt. Atrag atenţia că juriştii fac aici o scamatorie : invocă "principiul non-retroactivităţii" ca absolut, ca şi cum el ar veni de la Dumnezeu, īntr-o formă care nu permite interpretare şi adecvare la realitate (context). Dar dacă īi īntrebi UNDE scrie că nu se pot corecta situaţii trecute, provocate de legi şi măsuri denunţate ca abuzive,   nu au spre ce arăta , mai sus decīt Constituţia (şi cine ştie ce prevedere CEDO- aplicată impropriu ). Dacă noi, poporul romān, īn mod democratic, stabilim prin Constituţie că, īn numele dreptului de a ne salva ţara de la dezastru, vom corecta abuzurile , fără nici o restricţie de tip nonretroactivitate, prescripţie, amnistie- nimic pe lume nu ne poate opri. După care, va fi suficient să invocăm Constituţia... 

 

TITLUL VI

Integrarea euroatlantică

 

113. Denumirea Titlului VI se modifică, astfel:

Denumirea TitluluiVI va fi: „Integrarea īn Uniunea Europeană”

 

Integrarea īn Uniunea Europeană      ARTICOLUL 148

(1) Aderarea Romāniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, īn scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării īn comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute īn aceste tratate, se face prin lege adoptată īn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, īn mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele Romāniei, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la īndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu īnainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.

 

Propunerea MCC:

114. Alineatele (1) şi (5) ale articolului 148 se modifică, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Transferarea unor atribuţiuni către instituţiile Uniunii Europene, altele decāt cele prevăzute īn tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi exercitarea īn comun cu celelalte state membre a unor competenţe neprevăzute īn aceste tratate, se aprobă de popor, prin referendum.”

Alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Guvernul transmite Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu īnainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

al.1 MCC īncearcă aici să diminueze condiţia (pe care am căpătat-o pe furiş) de ţară  aservită, fără autonomie reală, realitate care transformă toată Constituţia īn farsă (dacă deciziile se iau īn altă parte, ce rost mai are punerea lor la vot?). Aşa cum am semnalat la articolul care privea "integrarea", noi ar trebui să votăm doar ca europeni , dacă de la UE vin deciziile finale. Sau mă rog, să votăm local numai ce rămīne nestabilit mai sus, īn numele "descentralizării"…

Īnţeleg această poziţie prudentă, dar nu o aprob. Poporul romān NU a fost consultat prin referendum dacă renunţă la suveranitate şi nu a dat mandat unor reprezentanţi legitimi să semneze "tratatele constitutive". Cred că ar trebui ca noua constituţie să īnceapă prin a impune un referendum, care să clarifice situaţia. Numai dacă romānii īşi asumă tratatele constitutive UE, se poate pune problema validării adaosurilor la ele, tot prin referendum. E o chestiune de coerenţă, de demnitate, şi poate , de salvare a naţiunii.

al.2 Ştiu că bietele victime ale putredului sistem juridic romānesc īncearcă (fără mare succes) să īşi apere drepturile īn instanţe, invocīnd acest aliniat. Dar din păcate, mi se pare că aici se comite o eroare anti-democratică fatală. Cum să  impui unei comunităţi care a votat A pe un anume subiect , legea non A , votată īntr-un spaţiu mai larg? Care democraţie se aplică atunci, īn piramida apartenenţelor (am mai semnalat īn alt loc, acest paradox). Părerea mea este că nu se poate ieşi printr-un compromis din această situaţie. Ori trăim după democraţie romānească, ori după democraţie europeană. Cum să nu supui aşa ceva la vot, īnainte de orice alt demers ?!
Nu exclud nici posibilitatea ca să se definească necontradictoriu "cercuri decizionale" (UE/ţară/judeţ/localitate)- cu toate conflictele posibile reglementate- dar nu pare a o fi făcut cineva. Actuala constituţie (şi propunerea MCC) au ca prezumţie  autonomia decizională a romānilor, cu excepţia a cītorva aliniate - ca acesta , care nu fac sens, īntr-o astfel de constituţie . De aceea, dacă se va realiza "integrarea" , va trebui concepută o constituţie complet diferită de ce s-a discutat aici….

al 3. Atenţie- varianta MCC işi pierde sensul dacă nu modifică/abrogă acest aliniat.

al.4 Aşadar, parlamentarii , preşedintele, miniştrii şi judecătorii acţionează īn primul rīnd ca/pentru europeni şi de-abia apoi, īn spaţiul de libertate rămas, ca/pentru romāni. Dacă europenii decid, cu majoritate, să ne vindem pămīntul ieftin- trebuie să o facem, dacă ne cer să implantăm cine ştie ce populaţii sau să ne ucidem industria- la fel. Īntreaga Europă va decide cum ne iubim, cum muncim, cum ne judecăm etc. Este acesta limanul visat? Nu se putea evita, īn fuga către agregări cu care să se reziste giganţilor concurenţi,  deznodămīntul profeţit de Orwell (prizonieratul, īntre cele cīteva imperii finale, care-şi justifică dreptul de a ne folosi, īn numele apărării de duşman şi-şi capitalizează reciproc abuzurile)? Putem noi īncerca să stăvilim tendinţa de a ni se norma viaţa īn spaţii tot mai largi- deci tot mai puţin legitim? Va trebui să aşteptăm mondializarea , ca să ne reclamăm libertatea, īn cadrul unicei democraţii existente, unde nu va mai exista īnafară?

al 5 "Acte cu caracter obligatoriu"... pe care le supunem aprobării stăpīnilor. Restul va fi libertatea de a fi cuminţi. Şi rafina constituţii privind alegerea trotuarului pe care mergem la serviciu. Toate prevederile actuale, propunerile MCC sau comentariile făcute de mine pīnă acum… nemaivīnd rost.

 

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord     ARTICOLUL 149

Aderarea Romāniei la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată īn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

 

Propunerea MCC:

115. După Titlul VI, se introduce un nou Titlu, VI.1, care va avea un singur articol, 149

116. Articolul 149 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Denumirea articolului va fi: „Aderarea la tratate militare”

Cuprinsul articolului va fi:

„Articolul 149 Aderarea Romāniei la tratate militare internaţionale se aprobă de poporul romān, prin referendum.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Dacă am fi liberi, am putea adăuga: "cu condiţia ca ele să nu desfăşoare acţiuni de intimidare- pentru aservire şi cotropire- pentru jaf  . Romānia nu poate participa la agresarea altei naţiuni, indiferent de motivul invocat şi va milita īn plan internaţional pentru respectarea  autonomiei popoarelor, desigur īncepīnd cu cel propriu. Nu se pot plasa īn Romānia baze militare cu scop agresiv sau care pun īn pericol viaţa populaţiei romāneşti. "

Admit că am spus asta ca un adept al neutralităţii.  Au murit destul străbunii noştri (pe degeaba - dacă independenţa nu ne mai este obiectiv).

 

TITLUL VII

Revizuirea Constituţiei

 

Iniţiativa revizuirii      ARTICOLUL 150

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele Romāniei la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar īn fiecare din aceste judeţe sau īn municipiul Bucureşti trebuie să fie īnregistrate cel puţin 20.000 de semnături īn sprijinul acestei iniţiative.

 

Propunerea MCC:

117. Alineatul (1) al articolului 150 se modifică astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Revizuirea Constitiţiei poate fi iniţiată de Preşedintele Romāniei, de cel puţin o pătrime din numărul parlamentarilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Ce īnseamnă "poate" aici? Este evident că toţi cei enumeraţi pot cere revizuirea. Şi un singur romān o poate cere-acest drept trebuie garantat. Se poate preciza apoi că acestea, şi nu altele, sīnt condiţiile īn care procesul de revizuire este automat declanşat.

 

Procedura de revizuire           ARTICOLUL 151

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, īn şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat īn cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

 

Propunerea MCC:

118. Articolul 151 se modifică şi se completează, astfel:

Alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei trebuie adoptată de Parlament, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor săi.”

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Īn cazul īn care Parlamentul respinge propunerea de revizuire iniţiata de Preşedintele Romāniei sau de cetăţeni, Preşedintele Romāniei organizează referendum, īn 30 zile de la data repingerii proiectului de către Parlament, pentru aprobarea proiectului de revizuire respins de Parlament.”

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) In cazul īn care poporul aprobă proiectul respins de Parlament, Parlamentul este dizolvat şi se organizează alegeri parlamentare anticipate.”

După alineatul (3) se introduc două noi alineate, (4) şi (5). cu următorul cuprins:

„(4) Proiectul de revizuire aprobat de Parlament se supune aprobării poporului, prin referendum, organizat īn cel mult 30 de zile de la data adoptării.

(5) Revizuirea Constituţiei este definitivă, după aprobarea ei de către popor, prin referendum.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Foarte bună propunerea MCC- calul troian plasat īn curtea puterii. Numai că duşmanul veghează…

Nu va permite sub nici o formă inserarea acestei prevederi, care ar deschide cutia Pandorei. Teoretic, ordinea ar fi : folosirea dreptului la iniţiativă legislativă (art.74- care nu limitează - la al. 2 iniţiativa, īn direcţia revizuirii Constituţiei),sau la referendum (art 90) sau la revizuirea Constituţiei,  pentru impunerea noilor prevederi.  De-abia după aceea vom putea intra īn cetate mai uşor, prin referendum.

Dar, neīntīmplător, toate articolele actuale dau stăpīnilor democraţiei dreptul de a nu aproba referendumul (iniţiativa), de revizuire! Ar trebui deci cucerită reduta parlamentului ,ca sa spargi barajul.  Ori asta nu prea se poate , īn actuala situaţie politică…. Cum am văzut unde poate duce "revoluţia" şi profitorii nu-şi vor tăia singuri craca de sub picioare, scăpīnd īn Constituţie prevederi care să deblocheze calea poporului spre putere, ne rămīne, cred eu, nouă, celor care contestăm sistemul cu luciditate, să īncercăm să folosim bătălia pentru Constituţie ca să delegitimizăm complet, şi imparabil, simulacrul de democraţie care īmpiedică adoptarea unei Constituţii eliberatoare.

Nu am motive să supralicitez importanţa unei astfel de demonstraţii, căci poporul ştie deja că e dominat, īn realitate. Dar cred că oamenii nu ştiu ,cu claritate, cum sīnt realizate falsificările, unde exact sīnt plasate capcanele, care sīnt obstacolele majore puse īn calea democraţiei reale. De aceea, consider că popularizarea acestei discuţii, dusă foarte meticulos, pe articole, ar fi un lucru bun. Dar vor dori romānii să discute aprins despre articolele Constituţiei , īn loc să se uite la meci , la circul "politic" sau la bīrfe despre "VIP"-uri?

 

Limitele revizuirii        ARTICOLUL 152

(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului romān, forma republicană de guvernămānt, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici īn timp de război.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Sună frumos aliniatele precedente, pentru nişte pro-democraţi, care simt nevoia de garanţii că nu se pot pomeni sub dictatură. Din păcate , aceste garanţii nu valorează mare lucru. Tirania schimbă codul, cīnd se instalează brusc. Poate doar instalarea ei progresivă e īngreunată de astfel de prevederi .
Dar au stăvilit ele renunţarea la independenţa ţării prin integrarea īn UE- modificare care se īncadrează flagrant īntre dispoziţiile ce nu puteau fi revizuite?

Pe de altă parte, există aici o anume corodare de legitimitate şi credibilitate. A enunţa că un popor īşi poate alege liber calea, cu majoritate, dar nu are voie totuşi să o ia pe anumite drumuri… nu sună prea bine (nici axiologic, nici logic).
Poate mai validă ar fi formularea:   "Orice revizuire a dispoziţiilor privind: caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului romān, forma republicană de guvernămānt, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială , suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora iese din cadrul acestei Constituţii democratice şi nu se mai poate legitima de la ea".

Oricīt ne-am strădui , nu vom reuşi să prindem viitorul īn laţ, ci numai să īmpingem īn anumite direcţii. E plină istoria de cadavrele constituţiilor inalienabile…. 

Credeţi ca măcar prevederea de la aliniatul 3 va fi respectată, dacă marile interese vor impune altceva?

 

TITLUL VIII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

 

Intrarea īn vigoare      ARTICOLUL 153

Prezenta Constituţie intră īn vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămāne īn īntregime abrogată.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Şi aici e o capcană securicomunistă.  Constituţia din 21 august 1965 nu poate fi abrogată , pentru că revoluţia din 1990 a declarat-o criminală, absolut nulă, din prima zi īn care a pretins a fi īn vigoare. Lagărele nu au constituţii, ci regulamente impuse prizonierilor.

Eu aici, dacă tot e vorba de contextualizare istorică,  aş scrie "Īntregul sistem legislativ din perioada regimului represiv comunist a fost criminal, dăunător poporului romān capturat de uzurpatorii statului şi nu poate constitui, īn nici o īmprejurare,  sursă de drept." Şi aş adăuga: "Societatea romānească are dreptul de a se reface din grava stare īn care a adus-o genocidul comunist, continuat după 1990 de fesenismul securisto-comunist, care a paralizat justiţia şi şi-a īmbogăţit acoliţii, pauperizīnd populaţia, distrugīnd economia şi aservind patria" . Īncheind cam aşa: "Repararea nedreptăţilor şi reabilitarea justiţiei,  eliberarea instituţiilor statului de paraziţii care le-au deturnat, refacerea economică şi socială, recuperarea resurselor şi independenţei ţării, ameliorarea sănătăţii fizice şi morale a cetăţenilor şi instalarea unei adevărate democraţii sīnt ţintele actuale ale societăţii care adoptă această Constituţie".

 

Conflictul temporal de legi     ARTICOLUL 154

(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămān īn vigoare, īn măsura īn care ele nu contravin prezentei Constituţii.

(2) Consiliul Legislativ, īn termen de 12 luni de la data intrării īn vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

 

Propunerea MCC:

119. Alineatul (2) al articolului 154 se modifică, astfel:

Alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Consiliul Legislativ, īn termen de 12 luni de la data intrării īn vigoare a prezentei Constituţii, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Preşedintelui Romāniei, propuneri corespunzătoare.”

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Prea succintă referirea la "Consiliul Legislativ", definit insuficient la art 79. Vă rog să observaţi că acest organ de mare importanţă nu este reglementat la fel ca celelalte (probabil pentru că are doar caracter consultativ)! Īn practică , aici se vor coace legile, īn mare măsură. Ei au moşit, migălos, şi legile ticăloase cu care "comuniştii" ne-au călcat īn picioare şi probabil pretind că nu au nici o răspundere. Tot ei ne-au făcut zob, pentru tranziţia comuniştilor la capitalism. O crimă perfectă?

Puterea juridică vrea să opereze īn continuare din umbră, fără mari riscuri. Ce-ar fi să o scoatem din această poziţie?

 

Dispoziţii tranzitorii    ARTICOLUL 155

(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative īn curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării īn vigoare a legii de revizuire.

(2) Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării īn vigoare a legii de revizuire, rămān īn funcţiune pānă la constituirea celor noi.

(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică īncepānd cu următorul mandat prezidenţial.

(4) Dispoziţiile cu privire la Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la īndeplinire īn cel mult 2 ani de la data intrării īn vigoare a legii de revizuire.

(5) Judecătorii īn funcţie ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament īşi continuă activitatea pānă la data expirării mandatului pentru care au fost numiţi. Pentru asigurarea īnnoirii Curţii de Conturi din 3 īn 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi pentru īncă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6) Pānă la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti ordinare.

 

Propunerea MCC:

120. Articolul 155 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Alegerile pentru funcţiile prevăzute la articolele 58, 119.1, 119.2, 125, 132, 133, 137, 140 şi 142 vor fi organizate īn termen de cel mult 180 de zile de la data intrării īn vigoare a prezentei Constituţii.”

Alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Īn termen de un 180 zile de la intrarea īn vigoare a prezentei legi, Guvernul va calcula valoarea activului net al Fondului Naţional de Pensii Publice şi va prezenta spre aprobarea Parlamentului legea Fondului Naţional de Pensii Publice, care va prevedea şi sursele de completare a activului net al acestui fond.”

Alineatele (5) şi (6) se abrogă.

Art. II

Revizuirea adoptată prin prezenta lege se supune aprobării prin referendum organizat potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. 3 din Constituţia Romāniei.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Nu īnţeleg aliniatul 1. De ce să se mai dea legi īntr-un spirit pe care noua Constituţie l-a denunţat? Cīnd,  dimpotrivă, toate legile deja votate trebuie puse pe noua temelie a dreptului?

al. 2 Şi ce să facă? Ce prevedea vechea Constituţie?  Ciudat. Dar măcar să răspundă de ce fac.

al..3-4 MCC De ce 180 de zile? Cine să profite de acest timp? Cei care promovează  noua Constituţie nu au capacitatea de a se pregăti pentru modificările pe care le reclamă? Atunci cum ştiu că sīnt realizabile? Cred că atunci cīnd dai puterea jos de la manete, ar trebui să le iei īn mīnă mai repede.

al 3-5 actuale- arată pīnă unde merge "volantul juridic" pe care sīntem siliţi să-l purtăm īn spate… īn timpul revoluţiilor politice democratice. Mai e drum lung pīnă cīnd cei care se aburcă să fixeze altora norme- vor răspunde.

 

Republicarea Constituţiei        ARTICOLUL 156

Legea de revizuire a Constituţiei se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei īn termen de 5 zile de la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dāndu-se textelor o nouă numerotare.

 

Observaţiile/sugestiile mele:

Previn cititorii că am scris aceste observaţii īn pripă (o săptămīnă) fără să le corectez. Şi nu intenţionez să revin cu o redactare minuţioasă, căci nu mă pretind o autoritate īn domeniu. E vorba doar de nişte comentarii, ale unui contestatar cu oarece experienţă, prin care sper să instig cīţi mai mulţi cetăţeni la implicare īntr-o importantă dezbare colectivă - previzibil şi legitim polemică. Erorile şi impreciziile mele pot fi corectate de alţi participanţi la discuţie,  pe care o sper cu mult rost.

 

Ioan Roşca, 7 aprilie 2013