|
Procesul 10635/1/2010, declinat la 9 septembrie 2011 de ICCJ spre Curtea de Apel, a fost reluat prin procesul 3095/2/2012, la 9 mai 2012. După ce am verificat situaţia dosarelor existente în arhivă, constatînd că au fost transferate către Curtea de Apel toate cele 49 de volume ale lucrării procuraturii, m-am prezentat la primul termen, pregătit să explic instanţei miza procesului şi temeiurile cererii de anulare a deziilor de neîncepere a urmăririi penale. Voiam în primul rînd să risipesc confuziile aparente privind ţintele plîngerii noastre penale colective, să amintesc că e vorba de două capete de cerere corelate indisolubil: 1. Crimele regimului comunist, din 1944 pînă în 1989 şi 2. Crima protejării criminalilor comunişti după 1989, de către liderii regimului fesenist. Să atrag apoi atenţia asupra faptului că volumele alcătuite de procurorii militari, ajunse la dispoziţia instanţei, conţin elemente suficiente pentru a proba ambele capete. Pe de o parte, există şi în ele numeroase mărturii şi documente privind represiunea genocidară, continuată pînă în 1989. Pe de altă parte, există şi în ele dosare care revelează complicitatea procurorilor şi judecătorilor postcomunişti, care au împiedicat sistematic pedepsirea ultimilor responsabili ai genocidului, încă în viaţă. Speram să folosesc prilejul reluării procesului pentru a face rechizitoriul celor care au împiedicat reabilitarea justiţiei . Dar, după ce am aşteptat 9 luni reluarea dezbaterilor de către noua instanţă şi o zi întreagă să vină rîndul ultimului proces pe listă, nu am apucat să spun nici un cuvînt, ca reprezentant al dlui Cicerone Ioniţoiu (şi al celorlaţi semnatari ai plîngerii penale). Explicaţiile mele despre protejarea criminalilor comunişti după 1989 au fost astfel împiedicate. Hotărîrea, în acest dosar monumental, se va da… fără audierea reclamanţilor. Judecătoarea a decis "intrarea în pronunţare", înainte de a se consuma un singur minut de dezbatere. Neavînd pregătire juridică, nu am avut dreptul să pun concluzii orale, mandatul meu de reprezentare fiind redus la a depune o notă pe care o aveam pregătită, în care am rezumat abuzurile comise de procurorii însărcinaţi cu lichidarea cercetării.: "Preşedintelui completului în dosarul 3095/2/2012 Subsemnatul, Cicerone Ioniţoiu, reprezentat prin Ioan Roşca , la reluarea procesului 10635/1/2010 , declinat la 9 sept 2011 de CSCJ, reamintesc rezumatul prezentat la ultimul termen : 1 Crimele comunismului au un caracter complex (făcînd sute de mii de victime, eu fiind un reprezentant al supravieţuitorilor care au făcut în 2006 -vezi volumul 1 din dosarul procuraturii- plîngerea penală tratată cu NUP), continuat pînă în 1989 şi genocidar (deci imprescriptibil). 2 După 1990 trebuiau declanşate cercetările de rigoare, prin autosesizare sau la numeroasele plingeri si procese penale , unele integrate între volumele procuraturii, cum ar fi cea din dosarul Dealul Marului (volumul 48/49), închisă cu NUP în 1994 pentru prescriere, deşi aceasta fusese supendată pînă în 1989 şi întreruptă de mine prin cererea de rejudecare ataşată la dosar 3 Prescrierea trebuie întreruptă şi suspendată , din 1989 pînă azi, pentru că procesul crimelor comuniştilor s-a dovedit imposibil de realizat, datorita împrejurării de neînlăturat că părtaşii vinovaţilor au rămas la putere si blocat justiţia 4 Paralizarea justitiei şi după 1989 este dovedită prin rezultat şi este imputabilă celor care au avut puterea in aceşti 22 de ani, începînd cu Ion Iliescu si Petre Roman, denunţaţi la capătul 2 al plîngerii noastre colective, dar încă ne-cercetaţi şi ne-inculpaţi. 5 Prelungirea nejustificată/dolosivă a anchetelor, nu e temei de prescriere, aşa cum a amintit în 2011 decizia CEDO în dosarul mineriadei, iar noua legislaţie elimină protecţia prescriptivă pentru crime de asemenea amploare si importanţă. 6 Tocmai eventuala nereusită a pedepsirii vinovaţilor pentru capătul 1 al plîngerii mele la procuratura (genocidul comunist) ar întări justeţea capătului 2 (protejarea vinovaţilor după 1989) 7 Cele 49 de volume strînse de procurori si depuse la instanţă , conţin elemente suficente pentru tranşarea cauzei. In mai multe volume (incepind cu vol.1) se află declaraţii si documente depuse de Cicerone Ioniţoiu, ca victima şi cercetator al crimelor comunismului 8 E imperioasa salvarea documentelor din cele 49 de volume, de importanţă istorică- decizia dv. trebuie să ceară acest lucru. 9 Nu e vorba de negligenta procuraturii ci de continuarea activitatii de protejare a criminalilor. De aceea nu ajunge anularea NUP/ului si retrimiterea spre cercetare (chiar cu precizări privind datoriile procurorilor) ci ar fi mai bine ca instranţa să reţină cauza spre judecare, pe baza probelor acumulate. Asta ar aduce şi celeritatea pe care o impune vîrsta şi destinul reclamanţilor. 9.05.2012 Cicerone Ioniţoiu, reprezentat prin Ioan Roşca" Pronunţarea a fost amînată pentru 18 mai 2012: http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=2&d=MjAwMDAwMDAwMjg2ODg0 Dar oricum va arăta această sentinţă, justiţia nu-şi va spăla uriaşele păcate. Nici măcar Cicerone Ioniţoiu nu a avut drept la cuvînt (ca să nu mai vorbim de modul în care mi-a fost refuzat şi mie dreptul la justiţie, în acelaşi dosar). Undeva, la Paris, un om care şi-a dedicat toată viaţa unei cauze justiţiare pierdute, aşteaptă, bătrîn şi bolnav, o satisfacţie simbolică. Şi-a rugat medicii să-i prelungească viaţa pentru a apuca măcar reluarea cercetărilor, dacă nu şi o primă condamnare. Cum îi voi comunica previzibilul verdict? Ioan Roşca, 13 Mai 2012 |