Răspuns domnului Silviu Popescu,

M-am gîndit întîi să nu vă răspund public, sau să amîn, ca să nu influenţez pe ceilalţi invitaţi de dv. Puteţi de altfel sa nu difuzaţi acest mesaj. Dar aţi provocat pe toţi cei care visează stăvilirea degenerării noastre. Voi recunoaşte deci unde am ajuns eu, după două decenii de zbucium steril. Aveam de gînd să-mi demasc căderea, la sfirşitul unei serii de scrisori deschise către impostorii şi neputincioşii care au îngropat lupta civică. M-aţi silit să mă spovedesc mai devreme.

De prăbuşirea României se fac vinovaţi: parazitarii uzurpatori ai puterii , robii lor compromişi, occidentul mercantil complice şi liderii falsei opoziţii. Responsabilii pentru genocidul comunist continuat după 1989 nu ar fi fost iertaţi, dacă ar fi pierdut puterea. Păstrînd-o însă, s-au îmbogăţit din prada smulsă victimelor, cu preţul distrugerii economiei, societăţii şi oamenilor. Instrumentul major fiind instituţiile criminalizate ale statului cangrenat : legislativul, justiţia, administraţia, internele. Nu e insă vorba de o anomalie, de un accident, de o excepţie – aşa cum predică ideologii răspopiţi est-vest. Rădăcinile răului sînt primare şi perene. Condiţia umană, individuală şi colectivă, pe care o împodobim cu năzuinţe şi o cîrpim cu alibiuri, s-a dovedit, istoric, deplorabilă. Nu putem scăpa de gravitaţia instinctului de supravieţuire decît cîteva secunde, înainte de a ne zdrobi de solul murdar al realităţii.

Conştient de raritatea momentelor de nobleţe care ne justifică, simt nevoia să le salut şi sprijin. Îmi pare lăudabil că vă oferiţi să catalizaţi anticorpii dispuşi să-şi apere patria atacată patologic. De mult trebuia aprinsă rezistenţa reală şi asumat războiul civic, întru salvarea demnităţii, scufundată în potopul de mişelie, făţărnicie, mîrlanie, prostie, suficienţă, micime, amoralitate, cinism, aroganţă, neobrăzare, necinste, veleitarism, cupiditate, înşelăciune, diversiune, manipulare, exploatare, aservire, criminalitate, represiune. Vă propuneţi obiective frumoase şi juste, vă asumaţi o misiune benefică şi eroică.

Am dorit stîrnirea unei mişcări anti-sistem, care să ofere românilor o alternativă reală, o cale netrucată, o ieşire din falsele alegeri între aripi feseniste, o evadare din farsă. Am scris ( http://www.piatauniversitatii.com) un noian de explicaţii, în speranţa că vor inspira acţiuni ca aceea pe care o încercaţi acum. Am lansat apeluri justiţiare provocatoare. Apreciind prestaţiile remarcabile ale domnilor Stan, Durac, Mioc, Leon, Iuga- aş fi făcut apel la aceleaşi persoane ca dv. şi la: P. Goma, D. Culcer, LI. Stoiciu, O. Hurduzeu, C. Cojocaru, B. Nicolescu, M. Sevaciuc, T. Stetca, O.Ohanesian, I Coja, D.C. Iovanovici, M. Serban etc.

Îmi place francheţea, nonconformismul şi curajul incorectitudinii dv politice.

Ar fi trebuit deci să vin alături de dv. pentru a sprijini o acţiune pentru care am făcut propagandă, chiar dacă intreprinderea este grea, condiţiile sînt neprielnice, obstacolele redutabile, problemele supracomplexe şi şansele mici.

Din păcate, nu pot să susţin o cauză pierdută pentru multă vreme şi să instig pe alţii la o misiune imposibilă. Eliberarea (insănătoşirea) României a devenit o utopie, deocamdată. Se va putea eventual, mult mai tîrziu, dacă evoluţia îşi va schimba semnul, dacă vor reînflori în conştiinţe valorile care se ofilesc azi. Îmi fac datoria să vă previn că acum, nu aveţi nici o şansă. Nu va fi să fie, nu are cum. Microbii răului au intoxicat populaţia reeducată îndelung, expusă la domesticire şi devoluţie. Cavalerii dreptăţii se vor ciocni de oastea milioanelor de rebuturi morale: conştiinţe plămădite de colaboraţionism, suflete înnecate în răutate, egoism, parşivenie, laşitate, minciună. Sînteţi departe de rezonanţă cu actualul popor, parcă şi mai “anacronic” ca mine. Majoritatea a căzut în comă civică , apolitică sau politicianistă, şi nu vă vor da atenţie decît cei care vă vor huidui sau sfîrteca, la comanda dresorilor lor.

Nu aveţi cum provoca şi susţine revoluţia necesară. Criminalii de deasupra legii cumpără gardienii şi dresorii din banii storşi de la sclavi. Bătalia pentru conştiinţe va fi ciştigată de cei ce deţin armament mediatic, menţinînd minţile în priza tele-chibiţăriei. Revolta deturnată a burţii nu poate scoate deasupra decît un val de panglicari şi pleşcari . Prizonierii sistemului nu pot răsturna decit paiaţe, înlocuite cu inepuizabile rezerve. Nu am făcut ce trebuia în 1990, ratînd ocazia creată de un moment de curaj şi graţie. S-au întors în jug românii pentru un blid de linte sau au inşfăcat hulpavi o halcă din avuţia colectivă. Tinerii au chipul şi asemănarea tranziţiei care i-a format.

Din cauza distanţei (dorului, revoltei) v-aţi lăsat amăgit de vise, furat de iluzii, îmbătat de speranţe, ameţit de năzuinţe. Dacă nu vă veţi da pe brazdă, renunţînd la ţelurile afişate şi urmărind interese meschine, veţi suferi o decepţie cumplită, distrugindu-vă şi restul vieţii, rătăcit pe un front de pe care toata lumea a dezertat, de mult. Dacă veţi suna audibil din goarnă, vor apare toţi hămesiţii care nu au reuşit să fure destul şi caută o şansă de aburcare. Dacă nu veţi fi cuminţit de vreun mercenar, veţi fi ucis de ridicol sau scîrbă. O himera nobilă poate distruge prin dezamăgire: a se vedea efectul nociv, pe termen lung, al “fenomenului Piaţa Universităţii”.

Rămîne exilul şi diaspora. Presupunînd , prin miracol, că s-ar mobiliza, pentru eliberarea ţării părăsite, veţi constata ca nici doi români scăpaţi din lagăr nu se pot înţelege privind scopurile unei acţiuni. Nu au cum solidariza sau consona, căci nu-i intereseaza ideile ci bîrfele, nu îi doare nedreptatea care loveşte pe alţii, îşi urmăresc interesele, vînînd ocazii, căţărîndu-se, cocoţîndu-se, cocoşindu-se. Veţi fi înconjurat imparabil de veleitari cîrcotaşi, care se vor bate între ei pentru imaginarul ciolan, contestîndu-se. Nu mai e vremea cînd un Codreanu stîrnea un bulgăre, printr-un apel de ascultare a conducătorului. Şi partidul dv se va scufunda în gîlceava nenumăraţilor lideri (soldăţei au numai disciplinatele formaţiuni securicomuniste). Riscaţi ridicolul, botezîndu-l cum aş sugera eu : PUR (în loc de PRU) ca să nu mai vorbim că sintagma “Partidul Unităţii Românilor” poate eşua în cacialma (a se vedea penibilul destin al curentului lansat de mine: “AER”- Acţiunea pentru Eliberarea României…).

Vreţi să vedeţi cum stau lucrurile? Analizaţi de ce nu au făcut românii nimic, de douăzeci de ani, împotriva stăpînilor lor. Mulţi dintre cei care nu se mai “descurcă”, ajunşi la disperare, detestă partidele şi personalităţile care i-au păstorit pînă acum, dar nu fac ceva pentru a ridica o opoziţie reală. Noile mişcări şi partide (distributiştii “green”, poporul lui Cojocaru, “forţa civică”, etc) nu reuşesc o federalizare, căci fiecare vrea să adune ţara doar în jurul său.

Poate că ştiaţi care e realitatea, dar nu vă mai pasă, preferînd un sfîrşit bărbătesc, unei agonii jalnice. M-aş zvirli şi eu într-un astfel de joc/foc purificator, ca să mă răcoresc de mizeria asta de viaţă. Dar de ce să atrag într-o capcană distructivă ultimii supravieţuitori, stîrnindu-le iluzia că se poate lupta, acum, aici, pentru bine? Ca militar, ştiti ce înseamnă să-ţi arunci iresponsabil sau premeditat soldaţii spre o bătălie pierdută din start, datorită raportului de forţe.

Am în spate “capitalul” unui şir necruţător de eşecuri. A venit ceasul să evit bîlciul politicii mioritice. Stergeţi-mă de pe lista de potenţiali vicepreşedinţi. E prea tîrziu ca să mă înregimentez prea devreme. Nu vă întorc spatele, după atiţia ani de lătrat contestatar. Dar sprijinul pe care îl pot da este “ideatic”: puteţi folosi oricare analiză a mea, publicată pe Internet. Realizaţi complexitatea emancipării unei naţii captive, pericolul unui aventurism simplist? Necesarii oameni de acţiune nu sînt suficienţi. Vă pot pune la dispoziţie şi studii de sertar, pe marginea unor probleme politice (economie, finanţe, justiţie, educaţie, tehnologie, etc). Probabil că aţi constata atunci cît de multe ne despart - ceea ce veţi păţi şi cu alţii dintre cei chemaţi alături de dv.

E greu să orchestrezi o fiziologie intelectuală colectivă (subiect acut de cercetare, pentru mine). Dictaturile introduc consens de sus, compromiţînd sensul. Democraţiile nu s-au dovedit peformante în emergenţa coerenţei. Nu veţi găsi uşor tratamentul bolilor româneşti, leacul racilelor omeneşti. Nu veţi găsi uşor oameni care să inţeleagă cît de mult/multe nu ştiu/ştim şi cîte limite ne plămădesc aspiraţiile.

Cu speranţa că nu vă veţi arunca inconştient în gol, al dv.

Ioan Roşca, 31-12-2011