Procesul 10635/1/2010 deschis la ICCJ de Cicerone Ioniţoiu pentru contestarea deciziilor procurorilor Iacob/Molcuţ (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-12). , prin care se închide ancheta privind crimele comunismului şi protejarea lor după 1990, a fost amînat (în şedinţa de la 12 mai 2011) pentru 9 septembrie. Nu apăreau cele 49 de volume ale lucrării alcătuite de echipa Voinea, pentru dosarul de cercetare P35/2006. Reamintesc că aceste volume nu ajunseseră nici în dosarul deschis de mine (10636), la termenul din 25 februarie (http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-3). , cînd instanţa a decis…. că nu am calitatea de reclamant, în cercetarea penală colectivă, deschisă prin plîngerea şi la iniţiativa mea. Aceasta, deşi am arătat că procurorul minte, susţinind că nu am legătura cu ancheta, valorificind premeditata absenţă a volumelor (pentru a închide cauza, înainte să se audă în sala ICCJ anunţata mea pledoarie privind vinovăţia justiţiei.
    Nici pe 20 iunie nu apăruse în dosarul meu decizia (motivată) din 25 februarie. Dar apăruse în el o foaie, care semnala că procuratura a trimis spre ICCJ 49 de volume din cercetarea "genocidul comunist". Ele nu erau insă acolo (în dosarul 10636), nici in dosarul Ionitoiu (10635). Nimeni nu ştia unde sînt...
    Nu am mai putut reveni în Bucureşti decît la termenul din 9 septembrie, mandatat de domnul Ioniţoiu. Am folosit dreptul de a arunca o privire în dosarul 10636, înaintea sosirii judecătorilor. Spre surpriza mea, am găsit acolo volumele 26 si 27 din cercetarea penală, care nu aveau însă legătură cu cercetarea plîngerii lui Cicerone Ioniţoiu (tratată, împreuna cu a mea, în primele volume). Am ieşit afară, gîndindu-mă ce-aş putea face ca să nu i se spună şi lui Ioniţoiu că nu are calitatea de parte, el care şi-a dedicat viaţa de victimă rezistentă, denunţării crimelor comunismului ? Oare unde or fi dosite dosarele primite de la procuratură?
   Mi-a venit o idee năstruşnică, luînd-o în seamă numai pentru că nu găseam o altă ieşire. N-or fi ascuns răufăcătorii volumele la mine, în dosarul închis 10636? Am cerut dosarul meu, la arhiva. Nu mai era acolo. ci fusese dus la depozit, în ziua în care a sosit decizia pe care o aşteptam. Am făcut cerere, pentru a mi se aduce dosarul din depozit, aşa gol cum îl lăsasem în iunie. Spre inexprimabila mea satisfacţie , m-am pomenit cu un cărucior, în care trona prima tranşă… din cele 49 de volume ale cercetării privind genocidul comunist. Văzînd că la procesul Ioniţoiu din mai s-a prezentat un avocat în locul meu, tovarăşii ascunseseră probatoriul în dosarul mort, în ideea că nu voi mai reveni din Canada, o dată procesul închis şi urmele volumelor se vor pierde. Credeau că mă voi resemna la a plăti cheltuielile unei judecăţi refuzate. .
   Lui Ioniţoiu îi plasaseră în dosarul instanţei doar volumele 26-27, deşi nu aveai cum trece peste volumele 1-13 , în care se aflau plîngerile noastre, care deschisesera ancheta. Analizînd repede ansamblul volumelor, am remarcat importanţa lor: registrele originale de la penitenciare, dosarele închise la judecătorii şi procuraturi după 1990, declaraţiile victimelor - care compuneau un tot de acut interes istoric şi penal, ce nu justifica sub nici o formă concluzia terminatorilor doamnei Kovesi , aflată la ordinele "justiţiarului aticomunist" Băsescu, aflat la ordinele de aiurea şi în continuu negoţ competitiv cu Ilieştii.
    M-am întors în instanţă. A venit rîndul dosarului 10635, reclamant Cicerone Ioniţoiu. Am semnalat judecătorilor că dosarele de pe masa lor, cele pe care erau puşi să decidă, nu erau cele pertinente! Că acestea sînt ascunse în depozitul ICCJ, în dosarul meu, închis abuziv la 25 februarie, cînd ICCJ primise deja cele 49 de volume, dar le dosise cine ştie unde. Am subliniat că manevra aceasta confirmă criminalitatea justiţiei denunţată de mine explicit. Am reiterat punctele principale ale plîngerii: crimele comunismului nu sînt nici precriptibile nici prescrise (din cauza întreruperilor şi suspendărilor ce se impun); ele au avut formă complexă şi continuată (fapt atestat şi de sentinţa neanulată din 25 decembrie 1989); trebuie judecaţi cei care au paralizat judecăţile după 1989; prelungirea anchetelor nu e temei de prescriere ci de pedepsire a celor care s-au pretat la ea etc. Am cerut instanţei să judece dosarul pe fond, căci era evident ce se va întimpla cu el, o dată întors la procuratura complice.
   Aflînd că instanţa vrea să delibereze chiar în acea zi, am mai semnalat respectul cuvenit reclamantului Ioniţoiu şi obligaţia celerităţii, avînd în vedere vîrsta şi sănătatea supravieţuitorilor. Procurorul a bîiguit şters că trebuie menţinut NUP-ul, judecătorii arătau degajaţi , nu păreau infuriaţi că dejucasem manevrele antjustiţiare. Am sperat un moment că voi putea comunica domnului Ioniţoiu decizia de redeschidere a cercetării penale, care nu avea de ce sa mă satisfacă pe mine, dar ar fi fost o victorie simbolică pentru un vechi combatant ca el.
    Ulterior am văzut însă în registru ce au decis neo-Pilaţii din Pont: declinarea către Curtea de Apel (căreia nu-i văd nici un temei juridic). Iată că acest complet nu a avut curajul să declare genocidul uitat şi să valideze o anchetă la care nici nu citise dosarul. Dar nici pe acela de a apăra dreptatea.
    Fară să mai aştept citaţia domnului Ioniţoiu la noul proces, m-am grăbit să fotografiez volumele plasate în dosarul meu închis (10636), pe care le voi expune în curînd pe internet. Faptul că ele vor hrăni mercenarii istoriei recente, care fac bani cercetînd comunismul, mă irită Ma mai doare că nici printre copiii victimelor nu supravieţuieşte interesul normal faţă de aceste dosare. Sîntem înnecati în sîngele binelui răpus. Speranţa că viitorul va coace conştiinţe care să folosească acest material întru combaterea patologiei sociale- e şi ea palidă. Rămîne imperativul datoriei.
   Iată ce conţin cele 49 de volume:

  I Registre de la penitenciare şi colonii de muncă (Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Botoşani, Craiova, Periprava etc) si sinteze privind victimele, călăii, procesele, detenţia, metodele (din diverse lucrări şi rapoarte). Sînt suficente pentru dovedirea genocidului juridic, deşi nu apar morţii produşi în beciurile securităţii anchetatoare. Ar trebui corelate aceste documente oficiale cu mărturiile şi studiile publicate (de exemplu cu dicţionarul lui Cicerone Ioniţoiu) pentru a se stabili harta răstignirilor româneşti.
  II Cercetări penale şi procese legate de crimele comunismului, închise fără pedepsirea criminalilor, dovedind complicitatea justiţiei şi legitimitatea supendării prescripţiei (pînă azi). Incepînd cu simulacrele din anii '50 (dosarele Salcia , Piteşti etc) şi cu decizia CC din 1968 de a "lăsa prescripţia să lucreze" pentru a nu se face valuri periculoase. Continuînd cu NUP-urile procuraturii după 1990 (inclusiv în dosarul Dealul Mărului, deschis de noi la procuratura militară) şi terminînd cu cele cîteva procese provocate de ciţiva procurori adevăraţi. Avînd - zic eu- un vîrf în procesul celor folosiţi de Drăgici în asasinarea unui cetăţean care l-a deranjat la masa (cantina PCR din Sibiu). Nemaiputînd evita art.128 (suspendarea care se impunea) judecătorii au dat sentinţa minimă (10 ani) numai pentru a putea aplica imediat… amnistia din 1988. Orice , dar să nu apară vreo condamnare a criminalilor securi-comunişti. Aşadar tranziţia criminală s-a dovedit o imprejurare antijustiţiară de neînlăturat.
  III Mărturiile colectate de echipa Voinea intre 2005 si 2008 de la ultimii supravieţuitori ai caznelor "legale". Toate arătînd ce a însemnat statalitatea comunistă, continuată fesenist după 1990. Aflăm din aceste valoroase depoziţii cum au fost declaraţi bandiţi (fascişti etc) tinerii însetaţi de dreptate socială şi libertate naţională şi cum a fost decapitată floarea unei naţiuni acaparate de slugile URSS. Urmărim oripilaţi chinurile inimaginabile la care au fost supuşi, menţinerea în captivitate după expirarea pedepselor, presiunile greu de rezistat, pentru a deveni colaboratori ai securităţii. Dosarele conţin dovezi irefutabile că represiunea comunistă nu a încetat în 1964, foştii deţinuti fiind hărţuiţi şi discriminaţi pînă în 1989, iar cei care au mai avut curajul împotrivirii (Caraza, Bugan, Iuga, Rovenţu, Filip, Paraschiv, braşovenii etc.) fiind încarceraţi pe motive politice sau mal-trataţi psihiatric.

  Intelegem dezamăgirea Federaţiei Foştilor Deţinuti si luptători anticomunişti faţă de decizia CEDO comunicată lor (http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f=29&t=2483&p=8097#p8097) Este tot mai clar că există complicitate internaţională în genocidul comunist, fără de care dreptatea nu ar fi putut fi împiedicată atîta timp.
  Am cerut să mi se comunice motivaţia declinării procesului 10635, atunci cind vor reuţi s-o formuleze. Răspunsul primit (să mai astept, deocamdata nu au motivat şi ca atare nici nu au trimis dosarele noii instanţe) îmi arată că nu le vine uşor să-şi aruce unul altuia castanele, pînă cînd vor fi scoase din foc de o slugă total obedientă.
  Asteaptă deci domnule Ioniţoiu, convocarea Curţii de Apel, dacă mai poţi rezista.
  Dacă nu , fă recurs la Judecata de Apoi.

 Ioan Rosca