ONORAT TRIBUNAL,

Subsemnatul Ionitoiu Cicerone Aristotel Traian, fiul lui Ion si Măria, născut la 8 Mai 1924 în Craiova, cu domiciliul ales la [..] deleg pe susnumitul ing. Rosca Ioan să mă reprezinte la toate procesele unde am fost citat, deoarece sunt în vârsta si bolnav.

Prin prezenta va aduc la cunostiinta ca am fost urmărit, arestat si condamnat în nenumărate rânduri prin înscenări judiciare, în perioada de după 6 Martie 1945, până la 22 Decembrie 1989 atât în tară, cât si în străinătate, aplicându-mi-se următoarele sentinţe penale:

-Sentinţa penală nr.524/22-06-1946; Sentinţa penală nr.412/26-03-1948 la 1 an si 6 luni pentru infracţiunea de "tipărire, multiplicare si răspândire de materiale de protest împotriva arestărilor masive efectuate în tară de regimul represiv instaurat de URSS în România prin forţa armelor; Sentinţa nr.979/12 octombrie 1950 la 5 ani pentru uneltire contra ordinii sociale(?,înscenare), Sentinţa penală nr.73/28 Februarie 1962, la 8 ani ca recidivist, sentinţă retrimisă prin recurs la completarea cercetărilor deoarece ancheta a prezentat martori mincinoşi; Sentinţa nr.29/11-02-1963 pentru uneitire, folosindu-se alti martori care nici nu m-au recunoscut în boxa. Din totalul pedepselor aplicate de 22 ani si 9 luni am executat circa 10 ani si câteva zile.

Pedepsele si torturile au început încă după 7 Martie 1945 când după afirmaţia lui I.A.Vâsinschi care susţinea învestirea urgenta a unui guvern Petru Goza, lucrurile se precipitau prin trimiterea la Bucureşti a 4-5 divizii sovietice printre care se simţea prezenta a două de NKVD ordonate de Stalin.

Si deslăntuirea atrocităţilor s-a produs în aceiaşi zi, în urma conferinţei delegaţiei sovietice Evgheni Suhalov, Sulam Berezinsky (trimisul special a lui Stalin)... cu reprezentanţii comuniştilor români condusi de Ana Pauker, Constantin Doncea si Constantin, Pârvulescu care primeau intructiunile pentru comunizarea României în trei ani, avind in vedere desfiinţarea armatei si înlocuirea ei cu voluntarii instruiţi în URSS,...Desfiintarea micilor gospodării tărănesti,...Suprimarea partidelor istorice prin arestarea, uciderea si răpirea membrilor lor... Crearea unei organizaţii de politie, întemeiată pe o miliţie populară-de tip NKVD,...Abdicarea Regelui si exilul Familiei Regale...

Cunoscător al trecutului însângerat al neamului românesc, văzând în continuare curgând sângele nevinovat, am încercat prin convingere si viu grai să mă alătur colegilor mei alungaţi din cauza navălitorilor, încercând să-i stăvilim. Părintii si bunicii lor fuseseseră victime a acestei acţiuni de exterminare împotriva naţiunii române de 12 ori începând din 1711, înainte ca semitia rusească să fi ajuns în 1791 vecina noastră la răsărit si s-a accentuat prin înfrăţirea Hitleristilor germani cu stalinisti rusi in scopul exterminării populaţiilor pasnice, si cu sprijinul lui Hitler, Stalin a ocupat Basarabia românească, deportând populaţia în Răsărit pâna la Vladivostok, iar în Nord până dincolo de Cercul polar. Si în timp ce Nichita Hrusciov făcea mii de victime printre deportaţi, grănicerii pe pe Prut au săvârşit 40 de violări si incidente de frontieră; timp de un an, cu intenţia vădită de a ajunge la Carpati înaintea germanilor care urmăreau bazinul petrolifer al Prahovei.

Pe 2 Aprilie 1944, V.M. Molotov a făcut o declaraţie că: "guvernul sovietic nu urmăreşte scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orânduirea socială existentă în România", o declaraţie mincinoasă, ce sa transformat după armistiţiu într-o adevărată ocupaţie urmărindu-se schimbarea tuturor intitutiilor de stat, pregătirea condiţiilor pentru transformarea tării într-o gubernie rusească. Imediat s-a trecut la cererea sovietică de a fi restituiţi URSS-ului toti cetăţeni care părăsiseră Basarabia în 1940 si se aflau pe teritoriul României.

S-au produs drame cu aceşti cetăţeni români originari din Basarabia, s-au deportat familii până în extremul orient, s-a jefuit România si s-a cărat în URSS tot felul de bunuri, iar armata care depusese armele conform Ordinul Regal, a fost arestată si dusă în prizonierat pe perioade ce au depăşit 10 ani de surghiun. In aceste condiţii s-a abătut teroarea peste întreaga Românie si denunţurile erau la oedinea zilei pentru a dovedi fidelitatea fată de ocupantul sovietic.

Prins în acest malaxor, am fost aruncat din cămin si am scăpat de arestare fugind pe fereastră de la Căminul VENUS după acel 7 martie, cind s-au pus in practica instrucţiunile venite de la Stalin. Am fost martor si victimă la acest genocid săvârşit de rusi. Pe cetăţenii paşnici ce le ieşeau în cale, prin sate, îi împuscau si jefuiau, siluindule soţiile si fiicele. Nu puţine au fost cazurile când "victorioşii ostaşi sovietici, au murit înecaţi în vinul din butoaiele pe care le împuscaseră ca să-si potolească setea, iar radio Moscova anunţa eliberarea oraselor în car nu se da nici un fel de lupte.

Peste 150.000 ostaşi care au depus armele la Apelul Regelui; fost făcuţi prizonieri si dusi în URSS pentru circa 10 ani.

Circa 70.000 cetăţeni români de naţionalitate germană, între 16 si 45 de ani au fost dusi la munca de exterminare din URSS unde au murit câteva zeci de mii, si foarte mulţi alţii rămaşi infirmi.

Printre alte grupuri supuse genocidului de către autorităţile impuse de regimul comunist, prin forţa armată, la distrugerea institutiilor statului s-au numărat:

-Ţărănime căreia i s-a confiscat pământul, sursa lor de existentă, dupa care deportaţi sau condamnaţi prin procese înscenate si trimişi la muncă de exterminare unde foarte mulţi au murit.

-Genocidul exercitat asupra cultelor religioase, greco-catolici, catolici, ortodocşi, neoprotestanti...

-Militari scoşi din cadrele armatei, în cea mai mare parte condamnaţi prin procese înscenate si trimişi la exterminare prin muncă forţată.

-Toti înalţii demnitari, ca primministri, miniştri, comandanti de înalte unităţi, guvernatori, prefecţi, primari, notari ... si care ocupaseră funcţii de conducere, după 1918 si care mai erau în viată indiferent vârsta, au fost arestaţi si tinuti în condiţii de exterminare, majoritatea murind în condiţii de atroce prin înfometare, lipsă de tratament medical, torturi...

-Membrii partidelor democrate-politice care deţinuseră orice funcţie in aparatul administrativ, sau de organizare au fost arestaţi, torturati, înscenându-se procese si condamnari la pedepse până la cea capitala si apoi trimişi la munca de exterminare prin munca forţată.

-Elevi si studenţi arestaţi, torturati bestial si condamnaţi pe motive imaginare au ajuns sclavi, pe şantiere pusi la muncă faraon nică, săpând la pământ si piatră fiind nevoiţi să transporte materialele în roabe metalice cu jug după gât ca să poată îndeplini munca si obţine mâncarea în ziua respectivă.

Dacă aceste manifestări bestiale ale sistemului represiv au în ceput să se manifeste din 1948, eu deja le-am cunoscut din August 1945 când am fost arestat de Ilie Bădica şeful siguranţei din Craiova care după "încălzirea" de la siguranţă, în plină noapte am fost scos cu proces-verbal de eliberare ca numai 200 de metri să fiu răpit de căp. Vasiliev Petrov si dus la sediul NKVD-ului unde după bătăi ce m-au adus în stare de inconştientă am fost trezi cu găleţi de apă aruncate pe mine. Zece zile am fost torturat în acest mod până când a ajuns comunicarea mea afară si am fost salvat prin intervenţia făcută la Comisia Aliată de Control de Iuliu Maniu.


Am fost pus în urmărire generală pentru a fi arestat si trimis sub escortă la siguranţa Craiovei. După ce am fost arestat la "grămadă" în timpul manifestaţiei din 8 Noiembrie 1945 si eliberat în vederea pregătirii Conferinţei de la Moscova, am fost pus sub urmărire pentru organizaţia de la 10 Mai 1946, manifestatie cu ocazia ZILEI INDEPENDENTEI NATIONALE, am fost condamnat în lipsă si a trebuit să mă ascund în munte.

In preajma înscenării Tamădăului, cu un grup de 10 studenţi am fost arestat si am stat în MAI luând cunostiintă de toate masinaţiunile făcute în vederea condamnării lotului Maniu-Mihalache. Participasem în campania electorală din 19 Noiembrie 1946 si am fost martor, adunând dovezi despre furtul voinţei nationale, săvârşite de agenţii comunişti sub acoperirea NKVD-ului.

In timpul deslăntuirii marii terori de anihilare a opoziţiei forţelor democrate împotriva sistemului comunist am fost condamnat în 1948,1950,1961 si 1962 trecând prin torturi inimaginabil de feroce si trimis în lagările de exterminare prin muncă forţată unde zeci de elemente de valoare ale neamului românesc au murit în preajma mea, exterminati si aruncaţi în gropile comune de pe tot cuprinsul tării. Vina acestor nefericiţi fii ai României era aceia de a fi spus NU regimului de barbarie instaurat peste tara românească.

S-a încercat reeducarea înspăimântătoare de la Piteşti instaurată la dispoziţia MAI-ului, soldată cu zeci de morţi si sute de handicapaţi din cauza torturilor, unice prin atrocitatea lor în la gărul comunist. La intervenţia străinătăţii de eliberare a deţinuţilor politici s-a instaurat regimul de reeducare prin recunoaşterea realizărilor comuniste si a vinovăţiilor celor arestaţi.

Împotriva torturilor am reuşit împreună cu alti colegi sa declansam numeroase greve ale foamei, semnalând organele procuraturii condiţiile de exterminare, iar împotriva sistemului de degradare umana din perioada 1962-64, printr-o nouă greva la Jilava, când colonelul Tiriachiu mi-a spus că nu voi iesi de acolo decât "cum vrea el sau prin crematoriu", am reuşit să aduc pe col. Aldea, de la procuratura militară a Capitalei, arătându-i halul în care fuseră transformaţi deţinuţii, din oameni în delatori, procurorul a hotărât în aceea zi de 1 Martie 1964 să se înceteze acest procedeu.

După eliberarea prin graţiere în acel an a continuat urmărirea deţinuţilor politici si si unii au fost chiar omorîti. Având dovezi, m-am adresat forurilor internaţionale care au intervenit atâtât prin Congresul Statelor Unite cât si prin Presedintele Franţei reusindu-se să fiu salvat din tară, etapa in care am reuşit organizez Partidul National Ţărănesc din exil. In timpul cât am fost în tară am înaintat nenumărate memorii Consiliului de Stat, fără rezultat, ba la unele cereri spunându-se că judecata a fost dreaptă, cu toate că în dosare se găseau declaraţii socotite mincinoase si martori care nu mă cunoşteau.

Cu toate că am plecat în străinătate am continuat să fiu urmărit.in Această perioada am adresat MEMORII autorităţilor internaţionale despre -DRAMA POPORULUI ROMAN,de sub ocupaţia comunistă.

Situaţia comunismului internaţional se înrăutătea, iar România cunoştea zile din ce în ce mai negre în timp ce statele "frăţeşti'' începuseră să se mişte. Si la noi se simţea o mişcare dar aceasta se datora tot NKVD.

Daca în prima fază am asistat la o revoluţie populară la Timişoara, care după 5 zile s-a extins la Bucureşti unde a fost transformata în LOVITURĂ DE STAT de către garnitura celor cu studii la Moscova, recrutati ca agenţi KGB-isti si care pentru a se instala la putere au recurs la un nou genocid, condus de aceşti noi reactivaţi,printre ei reapărând la suprafaţă: Silviu Brucan supervizând pe Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Cico Dumitreseu, Ştefan Kostyal, şi o serie de generali din listele lui N.Militaru printre care: Vasile Ionel, Gheorghe Logofătu, Mihai Caraman, Nicolae Eftimescu, Ion Rus, Horia Oprită, Mihai Chitac...si mulţi alţii din aceiaşi tagmă care au ocupat structurile de conducere.

Dovadă că a fost "lovitură de stat" este confirmarea că în seara de 22 Decembrie 1989 a fost anunţată sosirea lui Corneliu Coposu (singurul opozant cunoscut si în străinătate, prezent pe lista preşedintelui SUA, Richard Nixon, venit în România pe 2/3 Aug.1961), Petre Roman fiind de fată relatează că Bârlădeanu si Iliescu au strigat aproape simultan..."Sa plece", fapt ce dovedeşte masinatiunile ce se făceau la acea a noapte târzie când s-a declanşat genocidul terorist prin măcelul de la Orizont(Drumul Taberii) unde au fost omorti, grupul colonelului Trosca care avusese în mână dosarul de agent KGB al lui Nicolae Militaru, si tot atunci pentru a justifica apariţia teroristilor, Militaru a programat măcelul de la Otopeni si Pantelimon.

Sub această acoperire s-a pus la punct echipa pro-sovietică ce a luat conducerea, fiind a doua garnitură rusească după cea din 1944 adusă de armata sovietică "eliberatoare". In acest fel Ion Iliescu cu "gaşca" lui a pus mâna pe putere dezlanduind genocidul cu sprijinul teroriştilor, continuat cu cel din Piaţa Universităţii si al chemării minierilor. La ceea ce s-a petrecut după 6 Ianuarie 1990 am fos prezent si am văzut teroarea deslăntuită asupra Bucuresţiului si crimele săvârşite.

Toate aceste cazuri cad sub incidenţa de genocid, fapte de o gravitate ce nu se şterg si care au făcut obiectul Procesului de la Nurenberg, judecate de Tribunalul Militar International între 20 Noiembrie 1945 si 1 Octombrie-1946 , în urma acordului de la Londra dintre URSS, SUA, Anglia si Franţa, unde s-au consacrat principiile de drept internaţional cu privire la pedepsirea crimelor împotriva păcii, agresiunea si pregătirea ei. Dovedinduse egalitate între crimele hitlerismului si ale comunismului, mai ales că URSS a fost parte, se impune judecarea si condamnarea lor, deoarece ele au continuat să fie săvârşite sub jurisdictia impusa de ea peste jumătatea de Europă subjugată.

Sosirea trupelor sovietice oficial aliate, dar de fapt, de ocupaţie - înseamnă începutul unei epoci ce urmărea instaurarea "dictaturii proletariatului". In spatele apartenenţelor jocului democratic s-au pus bazele viitorului regim dictatorial. Si de la început comuniştii au pretins Ministerul de Justiţie. Conform doctrinei marxist-leniniste, comuniştii trebuiau să facă din lupta de clasă cheia de bolta a regimului ce urma să fie impus. Mai mult s-a trecut la transformarea magistraturii intr-un instrument în cadrul statului ca să degajeze altă mentalitate despre drept. Alături de judecători au fost numiţi de partid "asesorii populari" care nu aveau nici un fel de cunostiinte juridice si care exprimau punctul de vedere dictat de partid. Dacă adăugăm că se puteau numi avocaţi din oficiu, se lămurea că aceştia nu apărau pe inculpat ci secundau pe procuror în acuzaţiile aduse celui zis vinovat.

Această justiţie de clasă avea si rolul de legalizare a ilegalităţilor. Organele de represiune care întocmeau dosare prin metode barbare la care supuneau pe zisul vinovat, înaintat justitiei, consemnau în coltul dosarului anii de condamnare ce trebuiau dati. După cum lumea se schimbă si se încearcă revenirea la o normalitate, se vor găsi si magistraţi care să nu mai fie încorsetaţi de regimurile politice si dreptul să-si găsească locul cuvenit în redresarea instituţiilor. Astfel sperăm ca sutele de mii de exterminaţi nevinovati să-si găsească odihna veşnică convinşi că supravieţuitorii, colegii lor de suferinţă, au reuşit să scoată adevărul la lumină.

Onorat Tribunal,

Mai amintesc că preşedintele Traian Băsescu în urma unor cercetări de o comisie de pecialisti, a afirmat că regimul comunist a fost un regim Criminal. Prin poziţia mea de martor si victimă a acestui regim, am căutat tot timpu, din închisoare când s-a putut, să protestez împotriva agresivităţii anchetelor si a înscenătilor ce mi s-au făcut.

In starea de libertate am căutat să-mi strig dreptatea si injustiţia la care am fost supus. Am adus si la cunostiinta forurilor internaţionale drama poporului român.

A sosit timpul ca lumea, peste tot să-si ceară dreptatea si liniştea de care au nevoie ca să supravieţuiască.

Cu respect,
Cicerone Ionitoiu