Explicatie


Domnule Cojocaru,

    Inteleg motivele care v-au determinat sa faceti pasul asocierii cu Dan Diaconescu- in "Partidul Poporului". Ati avut de ales - dureros- intre a face un rabat, care sa va dea o sansa cit de mica de a realiza proiectul dv pentru Romania si a respinge acest compromis, raminind fara mijloace mediatice, reducindu-va sansele aproape de zero (avind in vedere ca Diaconescu se transformase din mediatizatorul… in concurentul/confiscatorul dv.). Imi pare rau ca ati fost adus- de poporul roman degradat- in aceasta ingrata postura si va tin pumnii -in continuare- dv si proiectului dv. Sper ca miza (scoaterea tarii din cancerul economic) va va justifica jertfa si lungul sir de compromisuri la care veti mai fi silit (inerent activitatii politice in contextul actual)- si ca in final, nu va veti pomeni deturnat de ambitie, vidat de infringere sau otravit de o victorie care sa va distruga legitimitatea. Desi nu ati fi primul care ar trai aceasta tragedie…
    Totul depinde de ecuatia intima a motivatiei dv., sedimentata la rindul ei de fluxul de devenire/destin. In ce ma priveste, am -probabil- o alta formula existentiala , coagulata in alte aspiratii. Nu sint suficent de "idealist" incit sa resping racordarea pragmatica la realitati neplacute, in actiuni care incearca sa modifice datul. Dar nici suficent de "realist", incit sa platesc dreptul de a schimba cite ceva, cu renuntarea la sensul/misiunea pentru care schimb. V-am admirat demersurile -in filtru realist- pentru ca intelg insanatosirea economica a metabolismului social. Dar nu reduc conditia umana individuala/colectiva la dimensiunea economica. Romania are nevoie si de o reforma intelectuala (morala, civica, spirituala) profunda, impletita fecund cu cea economica/materiala. Aceasta era misiunea partidului ("culturii", "renasterii spirituale", "alternativa 90") pe care am incercat sa-l lansez in ianuarie 1990 ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm ). Ca si dv , am ramas consecvent aspiratiilor mele, in acesti 20 de ani. Si azi ma intereseaza in primul rind emanciparea conditiei umane, individuale si colective, de aceea ramin un justitiar, cercetator al patologiei sociale. Doresc un om-cetatean, cu discernamint si libertate crescuta, cu demnitate economica si juridica, eliberat de robie, teroare, alienare si dresaj mediatic. Detest parazitismul si injustitia- dar si obtuzitatea si suficenta. Cum as putea eu, un adept al democratiei reale, al puterii cetateanului luminat/informat/educat, sa sprijin o versiune carcicaturala (compromitatoare, demagogica) de populism?
    De aceea, ma pomenesc perplex in fata unui Partid al Poporului condus , pe de o parte, de Constantin Cojocaru (20 de ani de lupta pentru justitie economica) si Dan Diaconescu (20 de ani de lupta pentru degradarea discernamintului public). Chiar daca telul ambilor parteneri nu ar fi o Romanie condusa de mirabila pereche Diaconescu-Cojocaru, ci atingerea unor obiective de parcurs. Nu voi putea sustine aceasta mezalianta, ci doar spera ca pierderile vor fi compensate de cistiguri (combaterea inrobirii poporului roman sa compenseze adincirea indobitocirii sale?). Nu sint adeptul purismului extrem si as putea intelege o asociere temporara intre forte contrarii pe diverse subiecte, dar interesate de succesul unui proiect comun. Dar exista o limita dincolo de care alianta nu mai e posibila, fara dizolvarea sensurilor- si cu un ins ca Diaconescu ea e larg depasita. Stiu asta din experienta. In noiembrie 1996, cind mi-am dat demisia din CDR si AC (carora le fusesem membru fondator) in clipa aliantei cu Petre Roman, am apreciat ca pragul mezaliantei tolerabile era depasit- si nu m-am inselat. Cred ca nu m-am inselat nici in cazul indelungatei cooperari cu Doru Maries- pe dosarele anului 1990-de care a trebuit sa ma demarc, in clipa in care s-a pretat (la fel de singur/disperat ca dv) la mezalianta cu Iliesiu/Tismaneanu/Basescu. Regret doar faptul ca am suportat prea mult - in 1990- mezaliante cu pseudo-elita civica, in numele unei cauze (sa nu slabim pe "ai nostri") care a fost compromisa fatal de falsii ei sustinatori.
    Aceasta exigenta a minimei coerente fata de pricipii ma va condamna la o sterilitate sociala asumata. Prefer asa, decit sa imi folosesc vitalitatea pentru a intari lucrurile pe care le combat si a slabi pe cele pe care le sustin. V-am aratat ca pot sprijini un alt proiect decit al meu, daca il consider fast, oportun. Am recomandat si prietenilor mei sa va sprijine. Nu regret. Pentru ca nu se poate ridica Omul, daca este cangrenata economia- prin uzurpare politica si juridica. Regulile strimbe produc oameni strimbi. In schimb dv., nu ati aratat -inca- interes fata de problematica complementara, care ma framinta pe mine: oamenii strimbi producind reguli strimbe. Diferenta aceasta de accent va permite -poate- sa va asociati strategic cu Diaconescu si va va usura in continuare stradaniile. Veti inainta acolo unde eu m-as opri - dar riscati sa ajungeti acolo unde eu nu as ajunge.

    Nu va voi putea insoti, alaturi de "DeDe-isti". Nici nu mi-ar sta bine. Nici nu ar folosi la ceva. Nici nu mi-ati cerut-o. Intelegindu-va situatia si dorind sa reusiti macar partial dezrobirea romanilor, nu va intorc insa spatele ci va stau la dispozitie , daca veti dori sa-mi stiti parerea despre ceva, sau veti vrea sa folositi cercetarile/analizele mele civice.
    De exemplu , avind in vedere importanta cruciala a evitarii degradarii partidului dv prin fenomene de aburcare tipice, ati putea da atentie , daca nu solutiilor, macar observatiilor din analiza mea privind problema statutului partidelor: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2009&month=6.htm
    Deasemenea , daca sinteti interesat, pot finaliza mai repede sinteza privind indelungata mea cercetare privind problematica unui program pertinent de partid (abordind toate problemele societatii romanesti, cu propuneri/proiecte concrete de ameliorare) si v-o pot pune la dispozitie- ca izvor de meditatie/ inspiratie.
    Va recomand sa eliminati de pe site-ul dv mesajul meu de pe 26 iunie (Diversiunea Diaconescu: compromiterea justitiarismului / Ioan Rosca)- care va ramine insa la adresa http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=6.htm . Nu cred ca are rost sa va derutati sustinatorii , acum ca ati luat-o pe o anume cale. Si nici ca eu sa va pun bete in roate, in dorinta de a va sprijini/influenta.
    Dar daca dv considerati altfel, puteti/putem pune pe site chiar si acest mesaj.
Al dv
Ioan Rosca
7 iulie 2010

<<< Închidere >>>