Ioan Rosca - cercetator
interdisciplinar, presedinte CIVES
Nota: Acest text rezulta dintr-o
indelungata activitate de cercetare a conditiei politice a cetateanului,
pornind de la studiul de caz al "tranzitiei" din Romania. El raspunde
cererii de analiza a unui partid pe cale de infiintare, dar materialul va fi
publicat pe Internet si poate fi folosit de orice formatiune care doreste sa-si
rafineze statutul (fara a pune vreo stavila raspindirii ideilor, amintim doar
ca atunci cind folosesc munca altora, persoanele civilizate precizeaza sursa).
Scopul asociatiei CIVES fiind combaterea politicianismului, care submineaza
puterea cetatenilor, transformindu-i in marionetele unei democratii aparente,
cercetarea scruteaza carentele constatate in functionarea partidelor,
investigind contributia pe care o pot avea prevederile statutare in diminuarea
lor. Exemplul de statut prezentat in final -ca aplicatie a analizei - nu este
decit o schita. Un partid care i-ar adopta spiritul ar trebui sa o completeze,
inainte de inscrierea oficiala, sau dupa aceea, pe parcursul cresterii sale.
1.
Partid politic sau politicianist ?
Studiind multidinea statutelor partidelor existente - constatam
marea lor asemanare. Pina la un punct, lucrul este firesc, avind in vedere
similitudinea unor activitati pe care aceste statute le reglementeaza ( dar si
raspindirea modelului cultural "copy/paste"- care faciliteaza uniformizarea abordarilor si
incadrarea in norme). De la un punct incolo, acest "mimetism" nu mai
este acceptabil. Statutul trebuie sa arate CUM isi propune o formatiune sa
realizeze "ce-ul" din programul sau si prin aceasta - releva viziunea
cu care abordeaza problemele societatii. Sa determine echilibrul dintre
disciplina si democratia interna, dintre pluralism si coerenta, realism si
vizionarism, consecventa si adaptabilitate. Daca scopul corespunde mijloacelor,
e firesc ca programe cu orientari si obiective radical diferite sa fie
realizate prin activitati diferite, iar acestea au nevoi specifice de
organizare. Nu pui la punct la fel o scoala, o formatie de jazz, o linie
tehnologica, o mediere, o echipa de
redactie, o campanie - culturala, publicitara, sau militara, o lupta pentru
emancipare sau o cura de domesticire. Absenta din statut a referirilor la
organizarea unui tip de activitati tradeaza dezinteresul fata de ele.
Bifurcarea principala vine de la alternativa: politica versus politicianism. Una e sa vrei puterea-mijloc - ca sa realizezi un program si alta e sa propui un program-mijloc, ca sa iei puterea-scop (folosind-o apoi in intersul altor cercuri decit cele pe care pretinzi ca le reprezinti). Din pacate, ambele "misiuni" se vor declara (statutar) ca "politice", politicianismul nefiind recunoscut explicit - pentru ca nu poate opera decit sub camuflaj (in confuzie, prin manipulare). Distinctia se poate face urmarind activitatea reala, dar si observind normele de organizare. Bolnavul care nu se trateaza - e suspect. Formatiunea care chiar se teme de degenerari, comise la adapostul aperentelor, ia masuri structurale. Un partid politicianist nu are nici un interes sa-si impuna statutar controlul riguros al raportului dintre vorbe si fapte. In schimb, statutul unui partid anti- politicianist poate si trebuie sa contina instrumente de verificare a promisiunilor, forme de autocontrol, mecanisme de impiedicare a confiscarilor. Principalul drept al oricarui membru al unui astfel de partid fiind de a nu fi mintit (sau folosit pentru manipulare) - iar statutul trebuie sa-i dea garantii in acest sens. Pentru a ajuta publicul sa discearna diferenta, partidul politic autentic trebuie sa recurga la o organizare interna diferita de cea in spatele careia se poate ascunde politicianismul.
Un partid care urmareste (in realitate)
doar sa atraga membri si candidati, ca sa poata forma liste cu care sa
participe la alegeri, in urma carora sa ocupe pozitii de pe care sa-si poata
rasplati sustinatorii - va gasi satututele in circulatie foarte adecvate. Ele
merg la obiect: cum devii membru, cum devii conducator, cum devii
candidat. Nefiind framintati de riscul
pseudo-democratiei, promotorii unui astfel de statut nu vor usura verificarea
raportului dintre reprezentati si reprezentanti, dintre promisiuni si realizari,
ci vor miza pe instrumentele de cucerire, in ceata ambiguitatii optime, a numarului maxim de votanti. In schimb, partidul care se obliga sa
inteleaga, sintetizeze si reprezinte aspiratiile unei categorii de alegatori,
trebuie sa-si formuleze clar obiectivele, sa caute solutii concrete si sa
intervina pentru realizarea acestora pe toate caile (ca militanti civici si nu
numai ca legislatori, sau administratori alesi). Avind cu totul alte teluri
reale - are alte nevoi statutare. Nu-i
va ajunge precizarea unei piramide de decizie si executie, care sa regleze
participarea la batalia pentru cucerirea urnelor. Va trebui sa prevada
mijloacele de verificare a reflectarii programului (misiunii) in sistemul
proiectelor concretizante si apoi a fidelitatii cu care aceastea sint realizate
- prin activitatea militantilor si a celor alesi (in parlament sau
administratie) pe listele de candidati ai partidului. Sa asigure, prin mijloace
concrete - de genul contractelor politice cu clauze precise - corelarea:
program - activisti - alegatori - alesi , conformitatea dintre activitatea
partidului si interesele sustinatorilor platformei sale, cruciala pentru o
reprezentativitate reala. Sa clarifice si relatia cu expertii care lucreaza la
formularea programului si gestiunea resurselor umane si materiale de care raspunde
sectorul organizatoric. Si in fine, sa
arate cum se reglementeaza raporturile (colaborarile, sugestiile,
contestatiile) intre marile compartimente ale sistemului: cel de conducere
(care defineste misiunea, stabileste statutul, amorseaza dezvoltarea, mediaza
conflictele, reprezinta partidul, etc.), cel de cercetare (care analizeaza
problemele puse de program si elaboreaza proiectele-solutie), cel de actiune
(care realizeaza proiectele prin activitate directa, propagarea mesajului, sau
prin gasirea unor candidati corespunzatori) si cel de verificare a
reprezentativitatii reale (adica a raportului dintre alegatori, alesi si
programul partidului).
Iata problemele statutare pe care trebuie
sa le abordeze o formatiune realmente politica si implicit anti-politicianista.
E nejustificat sa te opresti la jumatate de drum , atunci cind doresti cu
adevarat emaciparea societatii.
Aparitia unor statute axate pe verificarea angajamentelor, pe linga
faptul ca ar arata publicului ca se vrea adevar, ar avea un caracater provocator-contagios (ar spori exigentele
electoratului) - micsorind plaja de manevra a farsei politice.
2. Statut si program:
primatul realitatii
Faptul ca organizarea unui partid depinde
de continutul programului, ne impiedica sa enuntam un statut generic, valabil
pentru orice partid anti-politicianist si ne sileste sa formulam numai anumite
orientari. Detaliile vor depinde de misiunea particulara urmarita de
formatiunea respectiva. Ceea ce se cere unui partid onest (care nu face specula
cu "sperante") este sa sa-si precizeze intentiile intr-un mod
verificabil si realist, propunind drumuri ascendente, dar care pornesc de la
evidentele realitatii. Partidul care apara interesele celor ce au acaparat
puterea economica, va intari cuceririle (pozitiile) "cistigatorilor"-
aratind ca sistemul merge "acceptabil" (pentru perdanti), promitind
ameliorari progresive, daca se evita exploziile (rasturnarile) si facind
concesii-supapa. Supusii prin sistem
sint indemnati la disciplina, in numele recompensei la care se poate astepta
sluga sirguincioasa, din partea unor stapini care o pot folosi netulburat,
eficace. In schimb, un partid reprezentind victimele "tranzitiei", va
asuma un pronuntat rol combativ - la nevoie contestatar, semnalind criza profunda
in care se afla tara, aparind interesele cetatenilor "mici",
combatind patologia institutiilor confiscate de cercuri oculte. Lasind altora
teritoriul ideologiilor, tezelor gratuite si propagandei demagogice, partidul
justitiar nu va porni de la pretinse solutii ci de la gravele probleme cu care
se confrunta societatea romaneasca, lovita de manevrele distructive a celor
care au paralizat justitia, uzurpat institutiile statului, jefuit avutiile
cetatenilor si compromis economia -
pentru a deturna izbucnirea antitotalitara din 1989.
La ora actuala, numitorul anormal de comun
al atitor statute apare chiar de la nivelul scopurilor declarate. Toate
partidele pretind puterea, ca sa faca bine societatii. Bunastare, libertate,
demnitate, echitate, democratie, stat de drept, proprietate, cultura, etc.
Aceste standardizate simboluri (sperante, promisiuni, teze) nu spun mare lucru
si nu mai stirnesc incredere celor avizati (chiar daca sint diluate in ample
litanii ideologice) - in lipsa elementelor de concretizare si verificare.
Diferenta o face platforma care risca verificarea, prezentind proiectele
concrete (legi, campanii publice, etc) propuse ca solutii alegatorilor,
sustinute cu eforturi, generatoare de
raspunderi. Pentru a-si atrage, cunoaste, folosi si servi sustinatorii - un
partid ne-politicianist trebuie sa-si exprime cit mai clar - in documentul
care-i rezuma viziunea/misiunea - obtiunile de principiu si pozitia fata de
marile probleme care framinta societatea. Doreste anchetarea distrugerii
economiei si confiscarea averilor ilicite facute in timpul
"tranzitiei", prefera "prescrierea" acestei crime
socio-economice- sau propune o solutie de compromis? In ce masura considera
necesara judecarea si repararea abuzurilor comunismului (si a ascunderii lor
dupa 1990) si lustratia celor implicati in uzurparea statului, intre 1944 si
2009? Incurajeaza democratia economica
(a micii initiative, distributiei largi a participarii la viata
socio-economica), dezvoltarea marilor corporatii (competitive si creatoare de
locuri de munca) - sau a gasit o formula de combinare? Pune accentul pe o
completa integrare internationala, pe autonomia unei societati romanesti
reconstruite - sau sustine o formula duala? Va scoate la vinzare pamintul,
copacii, lucratorii neocoloniei romanesti sau va practica un protectionism
inteligent? Se va implica in razboie de cucerire (aparare)? Mizeaza pe ierarhia valorilor, formarea si
respectul elitelor si calitatii - sau pe participarea populara, incurajind
emanciparea multimii si echitatea ? Cum trateaza contradictia dintre libertatea
individului si normarea sociala, pe ce baze cladeste justitia? Pentru ce fel de
raport cetatean - stat lupta, pentru ce nivel de taxare si tip de aparat
birocratic? Este preocupat mai mult de transparenta informationala (pentru combaterea
coruptiei) sau de protectia informatiilor (intereselor) persoanale? Cit de mult
va incuraja "dezvoltarea", in raport cu menajarea echilibrului uman
si resurselor naturale? Cum va aborda industrializarea in raport cu criza
energetica? Va sprijini omogenitatea comunitara sau diferentierea culturala? Va
favoriza pragmatismul materialist sau nazuintele spirituale? Mizeaza pe
coerenta centralismului si planificarii, pe creativitatea emergentei si
descentralizarii - sau promoveaza tehnici mixte de organizare? Ce pozitie are
fata de cistigurile speculative ("inginerii", dobinzi, credite, etc?)
in raport cu rasplatirea muncii de calitate ? Cum va combate
"sifonarea" fondurilor publice prin variate "inginerii" de
catre birocrati si "intreprinzatori" paraziti? etc. etc.
Spre deosebire de partidele
politicianiste, care evita "capcana" clarificarilor, ocupind "un
culoar liber" pe imaginara axa "dreapta - stinga" (ca si cum
alternativele sistemului de probleme cu care se confrunta societatea s-ar
alinia… pe o singura dimensiune) - un partid onest isi va explicita sistematic
intentiile, facind posibila verificarea consecventei, pe fiecare punct de
program. De aici decurge fluxul activitatii politice autentice (civice).
Elementele de structura care sprijina un asemenea flux, sint investigate in
continuare.
3. Sectorul A - de
fundare si coordonare
Problema (esentiala) a ameliorarii
organizarii societatii e extrem de complicata si continuu modificata de
realitatea evolutiva. Cind pretinde ca detine "solutia" la o
provocare de asemenea proportii, propaganda demagogica se tradeaza. Nimeni nu
poate cere unui partid planificarea minutioasa a evolutiei optimale a
societatii. In mod continuu apar in cetate probleme noi, chestiuni neprevazute
in planurile deja elaborate sau chiar mutatii profunde, care nu permit nici
macar deducerea solutiei pornind de la vechile principii, ci impun imbogatirea
acestora - cu grija de a conserva coerenta ansamblului. Dar aceasta bogatie si
labilitate inevitabila a realitatii nu e o scuza pentru ambiguitatea si
inconsecventa premeditata a continutului programatic, instabilitatea excesiva a
obiectivelor, absenta continuitatii (identitatii). Platformele, oricit de bine
concepute, nu pot fi exhaustive sau
rigide - ci au un caracter deschis, perfectibil, orientativ. Ceea ce nu
anuleaza, ci amplifica rolul polarizant al unui program politic, care trebuie
sa compenseze evolutia sociala anarhica (cauzala) cu doza de finalism de care e
capabila specia umana. Pentru a coagula o viziune colectiva, un partid trebuie
sa aiba o misiune-temelie, insotita de procedee intelepte de actualizare a
ei. Temeinicia sensului creat progresiv
de comunitatea membrilor - este raspunderea principala a conducerii partidului.
Pentru un partid sanatos, sectorul de
"coordonare" nu reprezinta spatiul rivnit pentru realizarea
intereselor personale, rampa de lansare in cariere politice, calea de
satisfacere a vanitatii (ambitiilor mici) si setei de putere. Ci asumarea raspunderii grele a formularii
si apararii misiunii partidului, un act profund de creatie sociala. De aici
decurg responsabilitatile: coordonarea
procesului de dezvoltare (incepind cu infiintarea), supravegherea activitatii ,
medierea eventualelor conflicte intre sectoare, validarea deciziilor majore, reprezentarea fata de entitati
exterioare (institutii, persoane, formatiuni cu care se fac aliante, etc.).
Principalele "produse" ale muncii acestui sector (pe linga deciziile
curente: rezolutii, contracte, comunicate) sint programul-misiune si statutul-
constitutie. Ambele trebuie ameliorate continuu, pornind de la nucleul plasat de fondatori in miezul
bulgarelui programatic (necesar si pentru inscrierea oficiala a
partidului). Un partid serios nu
porneste de la zero, pescuind oportunist scopuri pe parcurs, ci de la
experienta si nevoie acumulata, garantind din start oportunitatea misiunii
condensata de grupul de initiativa in platforma de principii - pentru anumite interese cetatenesti.
Influenta fondatorilor asupra partidului se manifesta "genetic" -
prin roadele semintelor puse in programul initial. Ei pot avea si in continuare
un loc special in structura sectorului A, ca reper (mijloc) de referinta, care
vegheaza ca adaptarile "de etapa" ale programului sa nu corupa miezul
- care a atras membrii si simpatizantii.
Daca liderii ar fi in afara oricarei
banuieli de rea credinta, ei ar putea rezolva eficace problema deciziei, in
cazul conflictelor de opinii: conducerea partidului ar fi garantia suficienta a
respectarii programului iar raportul dintre acest sector si celelalte ar fi
axat pe prezentarea platformei si masurilor luate - pe marginea carora s-ar
putea purta discutii cu membrii. Statutul nu ar trebui sa prevada cai de
echilibrare a puterii de decizie a coordonatorilor.
Din pacate, experienta istorica demonstreaza dur inconsistenta acestei
prezumtii - confiscarea unei formatiuni de catre lideri… fiind mai curind
regula. Ceea ce, daca se doreste altceva, impune masuri de protectie. Pentru distributia mai echilibrata a puterii
de decizie se organizeaza "congrese" periodice, in care este aleasa
conducerea. Lipsa transparentei interne
si a bunei credinte reduce insa eficacitatea acestui mecanism - liderii ahtiati
de putere gasesc mijloace pentru pilotarea convenabila a
"alegerilor", si de aceea vedem foarte rar confiscari rezolvate. Si chiar daca se produce, o corectura la
citiva ani o data…. nu e cea mai fina forma de feed-back.
Un partid care mizeaza pe democratia
interna continua poate pune in valoare mijloace (instrumente si metode) moderne
de comunicare, colaborare, negociere - cum ar fi sistemele tele-informatice
pentru sprijinul interactiunilor comunitare (a se vedea exemple de cooperare
distribuita ca: Linux, Wikipedia, etc). "Portalul" (interfata)
sectorului A poate asigura transparenta deciziilor curente si expunerea
documentelor programatice si prevedea instrumente pentru un feed-back continuu
din partea celorlalte sectoare (observatii, sugestii, plingeri, etc). Pot fi
puse in functie si mecanisme de contestare a unor decizii ale conducerii. Un
dezacord semnalat de sectorul "cercetare" (activare, reprezentare) si
intarit de celelalte sectoare este un semnal de alarma, aratind ca liderii (sau
corpul partidului!) se indeparteaza de la misiunea pretinsa. Statutul poate
prevedea, in acest caz, fie obligatia de anulare a deciziei contestate de
restul sistemului, fie declansarea unui congres de clarificare (re-alegere a
conducerii, schimbare a misiunii, scindare a partidului) - in momentul in care
se acumuleaza un anume numar de "bile rosii".
Intrega structura a partidului se poate
organiza pe aceasta schema: sectoare cu atributii bine definite (care raspund
de anumite "produse"), interfete de reactie a celorlalte
sectoare, protocoale de mediere a conflictelor.
Mecanismele de reglaj intra-sectorial, chiar imperfecte, pot atenua riscurile unor degradari
(deviatii) tipice cum ar fi (pe linga "boala A", deja semnalata:
confiscarea membrilor si manipularea alegatorilor de catre lideri); deturnarea
spre obiective inoportune de catre teoreticieni decuplati de realitate (boala
B) , compromiterea de catre activistii
dispusi la orice compromisuri (boala C), confiscarea partidului de catre
sustinatorii unor interese contrare platformei sale (boala D), subminarea si infiltrarea
partidului, etc.
4. Sectorul B - de
studiu (cercetare)
Societatea formeaza un urias sistem
evolutiv. Binele fiecaruia depinde de prestatia celorlalti si de calitatea
regulilor jocului colectiv. Intelegerea anatomiei, fiziologiei si patologiei
sociale, in vederea orientarii interventiilor si emiterii legilor oportune,
cere interventia unei echipe de "intelepti", care pot intreprinde
studiul riguros si sistematic al problemelor societatii (pentru care un partid
cauta/ propune solutii). Laboratorul de studiu (cercetare) este un pilon
esential pentru o formatiune care admite ca ar trebui sa dea socoteala pentru
efectul initiativelor sale si vrea sa ridice nivelul de asteptare a
electoratului roman. Sectorul B raspunde de alcatuirea sistemului de proiecte
care concretizeaza programul-misiune conceput de sectorul A.
Analiza politica, extrem de complexa, trebuie segmentata pe sectiuni si
subsectiuni: probleme economice, sociale, politice, administrative, juridice,
financiare, medicale, de invatamint, culturale, informationale, de mediu,
etc. Pe de alta parte, studiul trebuie
aplicat (concentrat) in proiecte concrete, cu obiective precise (incadrate
intr-o anumita tematica sau avind caracter interdisciplinar). O data scoase din
faza de incubare/pregatire, proiectele necesita alocarea resurselor si
planificarea executiei (de catre sectia C) - de la lansare pina in faza
verificarii rezultatelor. Realitatea sociala dinamica va impune probabil
re-ingineria si chiar ingineria continua a fiecarui proiect, deci o colaborare
strinsa intre liderii (din sectorul A), "arhitectii conceptuali" din
sectorul B, "sefii de lucrari" din sectorul C si "clientii"
din sectorul D. Pe linga validitatea fiecarui fir de studiu tematic sau lant de
actiune concreta, trebuie asigurata si coerenta ansamblului, pilotata de
platforma-misiune si fructificata in "programul" complet, evolutiv si
accesibil. Toate acestea cer o foarte
buna comunicare intre sectiile de studiu si echipele de proiectare
(dezvoltare), tinind cont si de previzibila distributie geografica a expertilor
si executantilor. Activitatea comisiilor problematice deci trebuie sa recurga
la mijloace potrivite (cum ar fi reteaua internet/intranet, tehnicile evoluate
de gestiune a cunostintelor, documentelor, expertizei, proiectelor, etc).
Este evident ca obiectivele sectorului B
nu pot atinse de membrii ne-specializati (oricit de entuziasti ar fi si chiar
daca recurg la o documentare intensa) - fara aportul unor experti in domeniile
respective. Solutia ideala ar fi implicarea unor specialisti, care se inscriu
si in partid, partajindu-i munca si misiunea. Nu trebuie ratata insa nici
colaborarea fructuoasa cu profesionisti de virf (economisti, juristi, ingineri,
etc.), dispusi sa sprijine cercetarea, din motive civice sau salariale, fara a
se inregimenta politic. Analizele si recomandarile tehnicienilor
ne-membri, pot alimenta pozitia
partidului pe tema respectiva (in proiectul respectiv) - daca sint validate de
catre responsabilul temei (proiectului)
din interiorul partidului (care isi asuma si raspunderea aferenta). Pe subiecte de stricta specialitate, in care
nu exista validatori pertinenti printre membrii partidului, asumarea
concluziilor expertului extern se poate face si prin acordare de incredere
(mandatare). Avind in vedere scopul partidului, sindromul alungarii
(desconsiderarii) expertilor de catre mediocrii "nostri"- trebuie
combatut, dar in acelasi timp complexul "tehnicienilor" nu trebuie sa
permita deraierea de la linia partidului.
Nu vor apare conflicte grave cu expertii externi ai comisiilor de
studiu (proiectelor) daca responsabilii
(interni), chiar mai putin pregatiti
tehnic, apara misiunea fundamentala a partidului, ne-dogmatic si ne-vanitos,
vazind-o ca pe o provocare spre adevar, profunzime si profesionalism.
Sectorul de cercetare are un rol important
de mediator in echilibrul global al deciziilor, reprezentind un fel de
"senat" interior, garant al fidelitatii fata de platforma completa.
Fiind mai departat de zonele de decizie operativa (putere), el poate veghea, cu
obiectivitate si discernamint, respectarea planurilor de actiune - de catre cei
tentati la compromisuri nejustificate. Folosind interfetele celorlalte
sectoare, membrii sectorului B pot semnala distorsiuni: conducatori (din A)
luind masuri nepotrivite sau modificind nefast programul cadru, activisti
(C) gestionind gresit sau deturnind
anumite proiecte, simpatizanti (D) formulind cereri contrare platformei pe care
sustin ca au votat-o, etc. Daca nu se ajunge la o intelegere in urma discutiilor
declansate de aceste observatii, "avocatul" sectorului B (atentionat
de catre un reclamant), va putea pune
un veto contra activitatii contestate (intentionate, in curs de desfasurare sau
deja produse). Decizia finala va fi luata in functie de pozitia avocatilor
celorlalte doua sectoare, conform unor protocoale variabile. De exemplu,
sustinerea cererii de corectare a unei actiuni ne-conforme cu platforma
(plingere spre sectorul C) de catre reprezentantul alegatorilor (D) sau
conducerii (A) - poate fi suficienta.
La fel poate corecta grupul B si un demers inoportun al sectorului D,
daca exista acordul sectorului A sau C. In fine, chiar o eroare a conducerii
(sector A) poate fi amendata, cu acordul sectiunii B sau D. (Si asa cum am mai
spus, daca A nu opereaza corectura, se pot acumula puncte de alarma, care sa
conduca la un congres de clarificare). Folosirea unui sistem comunicational
evoluat ar permite reglajul fin al politicii interne a partidului.
Mecanisme de reactie interna pot regla
continuu si eventualele "rataciri" ale sectorului B. Pentru aceasta
si el va fi obligat sa-si expuna (de exemplu, prin intranet)
"produsele" (analizele sectoriale si specificatiile proiectelor) -
pentru ca membrii din celelalte sectoare sa poata evalua conformitatea cu
politica generala a partidului, realismul si oportunitatea. Cineva din A poate
semnala deturnarea de la misiune. Dinspre C, pot veni atentionari privind lipsa
de realism a unor proiecte. Iar din spatiul D vor veni reactiile
simpatizantilor fata de initiative inoportune. Daca, in urma dialogului
particular sau public, nu se rezolva neintelegerile (ajunge la un compromis),
avocatii sectoarelor A, C sau D pot ataca punctul litigios cu un veto. Decizia
finala (pastrarea sau renuntarea la respectiva prevedere a
platformei/proiectului) va depinde, conform protocolului in functie, de reactia celorlalte doua sectoare.
5. Sectorul de activare
C
Transpunerea
in practica a proiectelor unui partid este sarcina sectorului C, al "activistilor". Partidele
politicianiste isi concentreaza activitatea in acest sector, sau chiar numai
intr-o zona a sa, redusa la jocul electoral. Este vorba, pe de o parte, de
gasirea persoanelor care sa compuna liste de candidati, atragind voturi prin
credibilitate sau oferind partidului sprijin (financiar, logistic) - ca pret al
plasarii pe lista, in pozitii eligibile. Pe de alta parte, activitatea consta
in convingerea electoratului in a vota aceste liste. Pentru a desfasura o pregatire si o propaganda electorala eficace, e nevoie de o buna organizare si de amplificarea
resurselor materiale si umane (simpatizanti, mercenari, membri). Toate acestea
sint atributiile (raspunderile) echipei de militanti care actioneaza intens in
centrele locale, judetene, nationale, mai ales in perioada alegerilor. Dupa
campaniile periodice de "cultivare" a terenului politic, urmeaza
"recoltarea" la urne - adica ocuparea unor pozitii in administratie
si parlament. Rasplata muncii de propaganda depuse (si telul ei, in atitea
cazuri) consta in folosirea acestor pozitii in interesul unor persoane si
grupuri. Pretextind situatiile imprevizibile, care "schimba"
contextul promisiunii electorale, alesii nu se simt obligati sa respecte
programul pentru care le-au fost acordate
voturile. Pot chiar parasi partidul care i-a cautionat (deci incalca
fara probleme contractul electoral)
raminind in parlament (administratie), ca sa reprezinte… cine stie pe
cine? Cu spirit de casta, corpul politicianist s-a dotat cu reglementari de
protectie a inselaciunii politice: votarea secreta in parlament (o aberatie
care spulbera orice bruma de democratie reala) sau opacizarea institutiilor,
"administrate"… cit mai discret.
Si partidul anti-politicianist trebuie sa
racoleze membri, sa gaseasca resurse, sa convinga alegatori, sa formeze liste
de candidati. Diferenta are la baza respectul fata de misiune, program,
alegatori si adevar - si se poate manifesta prin importanta data activitatilor
eludate de "ceilalti". Este vorba in primul rind de munca pentru
realizarea proiectelor de societate (propuse de sectorul B). Ea poate fi dusa
si fara a fi la putere si chiar dinafara institutiilor legislative si
adminsitrative, membrii militanti putind actiona ca benevoli sau in diversele
lor profesii. Partidul obsedat de telul social, este multumit si daca
adversarii politici sint presati sa realizeze puncte de platforma sa. El poate
lupta pentru o cauza, pentru combaterea abuzurilor si disfunctiilor - si prin
campanii de lamurire a publicului, sau prin presiuni asupra unor institutii
refractare. Militantii partidului pot coopera cu "societatea civila",
plasindu-se in fruntea activitatii civice, demonstrindu-si prin fapte
credintele si posibilitatile, alaturi
de toti cetatenii care-si apara valorile si drepturile si in slujba celor care
au sprijinit electoral programul partidului.
Din acest unghi se poate aborda si relatia
cu parlamentarii si consilierii alesi pe listele partidului, carora li se poate
pretinde respectarea unui contract ferm, semnat cu ocazia depunerii
candidaturii, cuprinzind obligatii clare - cum ar fi de a nu "schimba
" partidul dupa alegeri, a nu vota impotriva programului, etc.
Responsabilii sectorului C care au pus la punct (semnat) contractele politice
cu candidatii - raspunzind si de verificarea respectarii acestora, au dreptul
sa ia masurile de rigoare (atentionare, comunicat de presa, retragerea
mandatului, dare in judecatata pentru inselaciune si daune de imagine aduse
partidului). Daca ei nu reactioneaza corespunzator nici in clipa in care apare
o sesizare din alt sector privind prestatia alesilor (o deviatie de la misiunea
partidului (A) , programul sau (B) sau mandatul alegatorilor (D)) avocatul
sectorului implicat poate depune un veto pe portalul (interfata) sectorului C.
Intarirea acestuia de catre reprezentantul unui alt sector - poate avea ca
efect obligatia "alesului" de a-si repara greseala. Acumularea unor
refuzuri putind conduce la retragerea mandatului si despagubiri.
Astfel
de prevederi pot micosora sprijinul material dat de cei care doresc sa
confiste, pe care si asa un partid curat nu-i poate servi. In schimb,
combaterea energica a farsei electorale va aduce voturile si sprijinul celor
insetati de o alta viata politica. Intrasingenta fata de "cumparare"
nu se refera numai la trocul electoral, ci la orice "sponsorizare"
confiscatoare. Trebuie realizate parteneriate cu orice factori activi
dinauntrul societatii romanesti sau din afara, care lupta pentru realizarea
unor obiective (proiecte) similare cu ale partidului. Dar orice conditionare a
sprijinului de parasirea programului, orice rol de "curea de
transmisie" fata de agende straine - trebuie respinse - ca vicieri a
democratiei onorabile. Justificarea colaborationismului deviant prin
"pragmatism" este o teza imorala si apolitica. Energia unei miscari
curate si bine conduse poate invinge mercenariatul in slujba buzunarelor pline.
De aceea contributia oricui in munca si inteligenta nu trebuie subestimata ,
respingerea mercantilismului obtuz putind merge pina la eliminarea obligatiei
de a cotiza, pentru membrii care contribuie altfel la reusita partidului.
6. Sectorul de
reprezentare D
Pina
aici am expus sectoarele clasice ale partidelor serioase. Din pacate
"realizarile " politicianismului, care a compromis grav
credibilitatea "reprezentarii" (intilnirile cu alegatorii devenind
farse complete: cei ce nu au votat o platforma cer socoteala celor ce nu o
reprezinta)- a creat complicatii care trebuie privite in fata si justifica
masuri structurale. Cercul misiune- proiecte- realizare s-ar fi putut inchide,
prin "verificarea" continua realizata de sectoarele A, B, C -
participante la realizarea programului. Dar problema contractului electoral ne
reaminteste existenta unui alt actor al jocului politic: cetateanul observator/ alegator/
simpatizant/reprezentat. Nevoile sale
politco-civice? Sa i se cunoasca problemele, plingerile, obtiunile,
initiativele; sa poata percepe si intelege realitatea sociala si politica; sa
poata sustine programe coerente raspunzind problemelor sale, sa comunice si
colaboreze cu cei cu obiective similare, sa fie tratat corect de institutii
sanatoase (administratie, justitie), sa poata participa la viata cetatii in
baza unor legi legitime. Foarte slab aparat (prin norme legale)- de inselaciune
politica, cetateanul este beneficiarul
intregului efort, "clientul" sistemului organizat de statut, ceea ce
impune masuri de verificare (asigurare) a satisfacerii sale. Extractia
"specificatiilor" alegatorilor (pentru a evalua, pe baza lor,
conformitatea realizarii "produsului politic") intimpina insa dificultati
redutabile, a caror tratare, chiar partiala, cere creativitate. Carentele
democratiei reprezentative trebuie atenuate. Calibrarea rezonantei dintre alesi
si alegatori prin raportarea la program este sarcina sectorului D, dedicat
reprezentarii.
Alesii se pot ascunde in spatele votului
secret, ceea ce declara ca au votat nefiind concludent. Daca voteaza la vedere,
apare posibilitatea urmaririi conformitatii cu programul partidului si
contractul electoral - cu atit mai mult cu cit acestea sint mai precise si
complete. Dar cum problematica politica e vasta, chiar daca sectorul B imprima
o maxima coerenta ansamblului, nimic nu poate impiedica o rezonanta partiala:
un parlamentar (consilier) care transpune discutabil spiritul programului sau
un cetatean convins in mare, dar atras mai mult de anumite principii si
proiecte, in timp ce altele - ii sint
indiferente sau il deranjeaza. Cel ce-i foloseste votul nu-l va reprezenta deci
intotdeauna, si nu va reprezenta nici macar sistemul programatic de referinta.
Nu se poate prevedea ce ar trebui sa voteze cineva pe fiecare problema care
apare in activitatea legislativa sau administrativa ( o astfel de posibilitate
ne-ar conduce mai curind la democratie directa). Trebuie deci admisa o cota de cec in alb in mandat, bazata pe
increderea fata de discernamintul si buna credinta a
"reprezentantului". Dar
reprezentativitatea trebuie ameliorata, expunind in interfata D produsele
politice ale "reprezentantilor" (activitate legislativa si
administrativa) si "reprezentatilor" (forumuri de discutii, sondaje,
sesizari, petitii, rezolutii). Pe linga intermedierea dialogului
"alegatorilor" cu "alesii", membrii sectorului D pot
sanctiona si activitati din sectoarele A, B, C - prin intermediul
"avocatului alegatorilor" (un echivalent al avocatului poporului in
raport cu statul).
Un important obstacol este identificarea
adevaratului client. Votul electoral fiind secret iar simpatia si intentia de
vot intime, nu putem fi siguri decit ca o multime de persoane (careia ii stim
doar numarul de elemente si-i intuim nazuintele) au mandatat o anume persoana
(sau lista) pentru a indeplini un anume program sau pentru ca stirneste
incredere. Slabiciunea acestei relatii electorale vagi si anonime pune in
dificultate verificarea ei. Alegatorii
reali pot fi discreti, sanctiunea nemultumirii lor fiind doar reactia la
urmatoarele alegeri. Cei care se pretind alegatori (sutinatori) , declinindu-si
sau nu identitatea - pot minti sau pot chiar executa misiuni de
intoxicare. Inseamna asta ca partidul
nu mai trebuie sa asculte vocea alegatorilor, reali, potentiali sau pretinsi?
Politica este si educatie (influenta) - oricine se poate apropia sau indeparta
de un curent. Este legitim deci sa asculti opiniile tuturor cetatenilor despre
activitatea partidului, tind cont si de dorinta de a propune o formula de
echilibru optim intregii societati - nu numai unui segment, pe care partidul ar
dori sa-l apere si reprezinte exclusiv. Exista limite evidente in aceasta
nazuinta de reprezentare universala, pe care repartitia aleatoare a voturilor
(intre partidele care reprezinta pe toata lumea) - nu le rezolva. Formula care
poate crea o asociere semnificativa a alegatorilor, este clarificarea
programului. Un adevarat program nu poate place oricui si conveni tuturora ci
va gasi, neintimplator, rezonanta la o
anume categorie de cetateni. Segmentul votantilor potentiali este determinat
deci de misiunea propusa si de proiectele concrete. Aderentii (simpatizantii,
sustinatorii, votantii) trebuie sa aiba posibilitati superioare de reactie (sondaje,
sesizari, motiuni de cenzura) fata de ceilalti cetateni, care-si pot spune
opiniile in cadrul discutiilor libere gestionate de sectorul D. Aceasta impune
identificarea lor (inregistrare in centre locale, pentru deschiderea conturilor
pe spatiul D) - fara a fi necesar ca numele lor real sa apara in spatiu public,
dar el fiind totusi cunoscut partidului- care nu se poate lasa deturnat de
"anonime".
Rolul
"moderatorilor" portalului D (membrii partidului responsabili de
dialogul cu cetatenii) este sa analizeze interventiile, prin prisma misiunii
partidului, proiectelor si contractelor electorale, pentru a valida mesajele
legitime si filtra corespunzator analizele statistice si contestatiile
colective.
7. Schita-exemplu
"
Capitolul 1. Denumirea si obiectivele
Art. 1. (1) Denumirea partidului este [].
(2) Denumirea prescurtata a partidului este [].
Art. 2. Partidul [] isi desfasoara activitatea pe
intreg teritoriul Romaniei, ca persoana juridica, in conformitate cu drepturile
consfintite de Constitutie si Legea partidelor politice, precum si cu
prevederile evolutive ale Statutului, hotarite in congrese, in functie de necesitati. Respectind libertatea de asociere si logica
democratica, comitetul de initiativa (format din membrii fondatori), formuleaza
prezentul statut minimal, ca amorsa necesara capatarii personalitatii juridice,
care fixeaza esenta orientarilor noastre.
Acest prim statut va calauzi dezvoltarea pina la congresul de validare a
formei complete a statului si programului, care va avea loc in maxim … luni de
la inscrierea partidului (o data cu alegerea Comitetului Director Permanent).
Art. 3. (1) Simbolul Partidului , inscriptionat pe
insemnele oficiale este [].
(2) Semnul electoral al partidului este [] .
(3) Sediul central al Partidului [] este in:
Art. 4. 1) Prin prestatia sa, partidul [] va reabilita
sensul sanatos al activitatii politice si va combate politicianismul care
corupe democratia reala. Misiunea este conceperea si realizarea unui proiect
coerent, realist si concret de
societate si nu cucerirea puterii-scop, acoperita cu promisiuni vagi si
nerepectate.
2) Dorim democratie reala, stat de drept autentic,
libertate individuala si echitate sociala, bunastare materiala si emancipare
spirituala, independenta si unitate nationala. Dar nu vom confunda sperantele
cu realitatea, ci , lasind altora
teritoriul ideologiilor si propagandei demagogice, vom cauta solutii pentru
gravele probleme cu care se confrunta societatea romaneasca.
3) Partidul va asuma un pronuntat caracter realist,
critic, exigent - la nevoie contestatar, aparind interesele cetatenilor de
abuzurile structurilor birocratice uzurpate, ale unui stat pentru a carei
insanatosire lucram.
Art 5. Viziunea partidului va fi sintetizata si continuu rafinata in platforma-misiune,
pornind de la marile probleme care framinta societatea, prioritatile
(obtiunile, scopurile) formulate la start fiind:
[aici partidul isi va declara prioritatile sale, in
locul celor exemplificate]
1) Anchetarea distrugerii economiei si confiscarea
averilor ilicite facute in timpul "tranzitiei"
2) Judecarea si repararea abuzurilor comunismului (si
a ascunderii lor dupa 1990) si lustratia celor implicati in uzurparea statului,
intre 1944 si 2009
3) Incurajarea democratiei economice (a micii
initiative, distributiei largi a participarii la viata socio-economica)
4) Integrarea internationala fasta, cu pastrarea
autonomiei societatii romanesti, reconstruite din temelii
5) Protejarea intereselor populatiei actuale, dar si a
avutiei nationale, lasate mostenire generatiilor viitoare
6) Apararea autonomiei teritoriului national
(istoric), promovarea pacii dar si justitiei internationale, cu excluderea
oricaror razboaie de cucerire.
7) Echilibru optim intre ierarhia valorilor, formarea
si respectul elitelor si calitatii si participarea populara, emanciparea
multimii si echitatea.
8) Echilibru optim intre libertatea individului si
normarea sociala, pentru o maxima legitimitate a dreptului si operationalitate
a justitiei
9) Raport corect intre cetatean si stat, incit taxarea si respectarea institutiilor
sa nu fie un mijloc de jaf si abuz birocratic.
10) Transparenta informationala maxima (pentru
combaterea coruptiei si santajului, bazate pe discriminarea intre cetatenii
care au si care nu au acces la informatii de interes public)
11) "Dezvoltarea economica"- cu grija fata
de echilibrul uman si resursele naturale; industrializare raportata la criza
energetica; combatarea propagandei
pentru cultura risipei (consumului inutil)
12) Sprijinirea tendintelor naturale pentru
omogenitate comunitara dar si pentru diferenta culturale
13) Echilibrarea pragmatismului cu respectul fata de
nazuintele spirituale
14) Combinarea coerentei centralismului
(planificarii), cu creativiatatea emergentei si descentralizarii
15) Rasplatirea muncii de calitate in raport cu
mercantililismul si obiceiurile speculative (dobinzi, credite, etc?)?
16) Combaterea "sifonarii" fondurilor
publice prin "inginerii", de catre birocrati si
"intreprinzatori" paraziti?
Art. 6. 1)
Gasirea solutiilor optime de organizare a societatii romanesti se va impleti cu
amelioararea continua a organizarii interne a partidului - vazuta ca o
calibarare a formulelor propice activitatilor comunitare. Statutul va fi
continuu perfectionat, incit partidul sa fie pilotat de programul sau si nu de
vointa arbitrara a celor aflati in structura de conducere. Arhitectura interna
a partidului decurge din prioritatea sa antipoliticianista .
2) Pornind de la platforma-misiune, expertii
organizati in centre de studii vor
elabora un program complet (economic, social, civic, legislativ, administrativ)
benefic pentru intreaga societate - dar care sa exprime clar interesele reale a
celor care-l vor sustine.
3) Programul va fi concretizat in proiecte, in care se
vor implica activistii organizati in centre locale si judetene. Activitatea
acestora nu se va reduce la campania electorala (propaganda, alcatuirea
listelor, organizare) ci va cuprinde toate mijloacele actiunii civice.
Interesati de rezultat, vom milita si pentru rezolvarea punctelor programului
de catre alte partide, aflate la putere.
4) Vom verifica, prin contracte electorale clare si
organizarea unui dialog intens cu cetatenii si sustinatorii, ca persoanele
alese pe listele noastre isi respecta angajamentele fata de program si
alegatori, reprezentindu-i cu adevarat.
Cap 2 . Membrii si organizarea vizata
Art. 7. 1) Poate deveni membru orice cetatean care a
implinit 18 ani, depune cerere scrisa
de inscriere intr-un centru local, este acceptat de conducerea respectivului
centru si aprobat de conducerea (provizorie) a partidului.
2) Membrii inscrisi in prima faza au obligatia si
dreptul de a activa pentru extinderea partidului si de a face sugestii privind
organizarea, statul si programul partidului.
Ei se pot retrage oricind din partid sau pot fi indepartati din
partid prin decizia conducerii centrale
(provizorii), daca se considera ca aduc daune dezvoltarii partidului.
Art. 8.
Structura organizatorica pe care o vor dezvolta initiatorii (care va fi
adaptata/rafinata pe baza experientei) se bazeaza pe cooperarea strinsa dintre
patru mari sectoare care participa la "ciclul de viata" al
programului politic, avind fiecare obiective si organizare specifica:
coordonare, studiu, activare si reprezentare. Toate sectoarele ofera sistemului
o interfata, in care-si expun activitatea (rezultatele), prin care primesc si
discuta observatii din partea membrilor altor sectoare si inregistreaza
contestatii fata de anumite masuri. Nu
vor exista relatii de subordonare decit in interiorul aceluiasi sector.
Art 9.
Sectorul de coordonare (A)
Atributii: Coordoneaza activitatea globala, reprezinta
partidul in exterior, rafineaza platforma-misiune si statutul-constitutie.
Structura: Liderii partidului (presedinti si
vicepresedinti) reprezinta partidul in raporturi juridice si conduc Comitetul
Director (cel provizoriu fiind alcatuit de lideri, pina la primul congres).
Dupa dezvoltarea structurii, organismul suprem va fi Congresul (care aproba
statutul si programul, analizeaza conflictele nerezolvate intre sectoare si
alege Comitetul Director Permanent - din el trebuind sa faca parte
reprezentanti ai sectoarelor de studiu, activare si reprezentare)
Produsele: decizii curente, platforma-misiune,
statutul-constitutie
Componenta: orice membru (ales pentru calitatile sale)
Interfata: Afisarea produselor A; raspunsuri la
observatii si registru de contestare; avocatii-alesi de comitetul director- ai
sectorului A (pentru contestarea unor decizii a altor sectoare)
Art 10. Sectorul de cercetare (B)
Atributii: Concretizeaza platforma-misiune intr-un
program complet, coerent si realizat prin proiecte.
Structura: Comisii de studiu pe problematici
(economica, juridica, sociala, de educatie, etc) si Echipe de Proiectare, avind responsabili dintre membrii
partidului, alesi la inceput de Comitetul Director Provizoriu (si apoi de
Consiliul Stiintific - organismul de conducere al sectorului B, ales la rindul
sau in Congresele Sectorului B)
Produse: rapoarte de studiu, planuri pentru
proiecte, programul complet al partidului
Componenta: experti-membri ai partidului si experti
externi (motivati civic sau salarial)
Interfata: Afisarea produselor B; raspunsuri la
observatii si registru de contestare a activitatii B; avocati ai sectorului B
fata de alte sectoare (alesi de Consiliul Stiintific)
Art 11. Sectorul de activare (C)
Atributii: Centrele teritoriale au atributia de a
sprijini organizarea oricarei activitati desfasurate pe teritoriul lor si de a
spori resursele partidului in zona (umane, materiale). Realizeaza proiectele
concrete, prin implicare civica
(presiuni fata de institutii care pot lua masuri) si promovare electorala
(convingerea candidatilor si alegatorilor)
Structura: Structurile teritoriale vor fi Centre
locale si Judetene si Centrul interjudetean - fiecare fiind condus de un
Comitet Director, ales cu ocazia Consfatuirii membrilor centrului respectiv.
Echipele de dezvoltare - care lucreaza pentru realizarea unui proiect
distribuit la scara nationala sint conduse de un responsabil - numit de
Comitetul Director al Centrului Interjudetean (care se va confunda cu Comitetul
Director National din sectorul A - pina la primul congres)
Produse: activitati civice pentru realizarea
proiectelor, liste si contracte electorale, resurse materiale si umane, forme
de sustinere electorala a partidului
Componenta: membri ai partidului, profesionisti
salariati sau voluntari, candidati (pe baza de contract electoral)
Interfata: Afisarea produselor C; raspunsuri la
observatii si registru de contestare a activitatii C; avocati ai sectorului C
fata de alte sectoare, alesi de Comitetul Director al Centrului Interjudetean
Art 12. Sectorul de reprezentare - D
Atributii: Verifica respectarea contractului electoral
(relatia candidatilor si alegatorilor cu programul partidului)
Structura: Forumuri cu fire de dialog cu
cetatenii si cu spatii de consultare a
simpatizantilor/alegatori
(autentificati la centrele locale) - moderate de membrii dedicati acestui
sector, care constituie Comisia de verificare a reprezentarii. Structura
spatiului D este decisa de un Comitet de Reprezentare, ales periodic, din care
face parte "avocatul reprezentantilor" si "al
reprezentatilor"
Produse: dialoguri, sugestii, plingeri, contestatii -
pentru sincronizarea rezonantei alegatori-program-alesi
Componenta: membri ai partidului,
profesionisti- salariati sau voluntari
Interfata: Afisarea produselor D; raspunsuri la
observatiile altor sectoare si semafor de contestare a activitatii C; avocati
ai sectorului D fata de alte sectoare, alesi de Comitetul de Reprezentare
Cap 3. Structurile de conducere
tranzitorii
Art. 13. Regulamentul precis de alcatuire si
functionare a organismelor de conducere (coordonare) a diferitelor centre va fi
validat de primul congres. Pina atunci comisiile de studiu, echipele de
proiectare, centrele locale si judetene si centrul de reprezentare sint
alcatuite cu aprobarea Comitetului Provizoriu si conduse de un membru desemnat
de aceasta. Liderul unui centru are sarcina de a-l organiza si extinde,
colectind si avizind cererile de inscriere (participare la o anume activitate)
si sugestiile privind organizarea, programul si statutul.
Art 14. Comitetul Provizoriu
Din ziua
inscrierii partidului si pina la primul congres, membri fondatori , care
alcatuiesc Comitetul Provizoriu, au dreptul/obligatia de a rafina organizarea,
programul si statutul, de a numi
liderii comisiilor de studiu, echipelor de proiectare, centrelor locale si judetene
si comitetului de reprezentare si de a aproba inscrierea fiecarui membru.
Art 15. Congresul de trecere la activitate completa
In maxim …
luni de la inscrierea partidului, va avea loc congresul de validare a formei
complete a statului si programului, de alegere a Comitetului director permanent.
Vor urma alegeri ale conducerii operative la toate nivelele de organizare.
[]
Capitolul X. Patrimoniul si veniturile
partidului
Art.(1)Veniturile partidului provin din: cotizatii,
contributii, donatii, taxe de afiliere, fonduri de la bugetul statului si alte
venituri obtinute legal.
(2) Patrimoniul este constituit din totalitatea
bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea sa sau dobandite sub orice
forma in conditiile legii.
(3) Administrarea patrimoniului, folosirea,
inchirierea, transmiterea de bunuri si orice alte operatiuni se fac - in etapa
de infiintare - cu acordul Comitetului Director Provizoriu. Cheltuielile
curente, pentru dezvoltarea partidului se pot face si cu semnatura liderilor de
centru, aprobarea comitetului provizoriu si verificarea comisiei de
cenzori."
[A se completa- sau a folosi ce intereseaza]
Ioan Rosca, 9
iunie 2009