|
1. Aho ! Aho! Se spune ca mîine, anul se' înnoieşte, Din păcate, pe noi, tot mai vechi ne gaseşte! Intr-o lume rea, din minciuni si trădări plămădită, Navigăm absurd, rătăciţi pe'o mare otrăvită: A compromisurilor cu care plătim supravieţuirea, A uitărilor prin care se căleşte nesmiţirea, A visărilor care plămădesc salvari virtuale, A laşitaţilor care corup emancipări reale. Dar, ca să ne mai scuturăm de noroi, Să mai scăpăm de veninul din noi Urîţi flăcăi, Hăiiiii hăiiii !! 2. Cum am ajuns in astă'nfundătură? Cum s-a putut aşa o căzătură? Din punctu'n care ne-a adus experienţa comunistă, Cum de a fost posibil să fim conduşi pe-o pistă, Pe care să se poată luneca şi mai la vale, Către haul alienarii sau degradării totale? Cum de cedăm mai iute la manipulări, Decît la forţă şi ameninţări? Sînt întrebări prea mari pentru o urîtură, De-abia le mai putem elibera din gură… Urîti măi, Hăiiiii hăiiii !! 3. Să fie insă boala doar in noi? Să fim urmaşi nevrednici de bunici eroi? Să fie vorba doar de "post-modernitate"- Anost mormînt al unei umanităţi eşuate? Sau sîntem victimele unei operaţii criminale, Trăind efectele unei "degenerări" letale, Pioni neputincioşi prinşi în metabolism îmbolnăvit Guvernat de un grup profitor, total ticăloşit? Şi contra celor care ne sufocă, trăind ca o căpuşă Mai reuşim doar un urlet să scoatem din gusă: Urlaţi măi Hăiii ! Hăiii 4. Sintem surpaţi sistemic şi deformaţi... global E prea mic fiecare, ca să scape de val ! Procesul exploatării e'atit de complicat, Că victima nu ştie ce i s-a întîmplat! Ea e domesticita cu mult rafinamant Şcoala o educă, dresorii'o reprezintă'n parlament Poliţia vegheaza, bancherii păstoresc, Iar statul ne sculpteaza, din plastic sufletesc ! Dar cînd observi că omul nu-i fiul mamei lui, Iţi vine ca să blastemi părinţii lui haihui. Urîţi măi ! Hăiii ! Hăiii ! 5. Încet, încet celula, captiva'n corp bolnav Nu are cum să scape, se'mbolnăveşte grav; Iar cînd şi anticorpii politici sînt corupţi, Nimic nu mai opreşte căderea celor mulţi. Probabil că doar astfel putem să explicăm Spectacolul penibil ce peste tot vedem: Bătrîni fără credinţe, tineri fără nobleţe, Barbaţi fără coloană, fete fără fineţe, Deştepţi şireţi si cinici- ce n'au ce să ne'înveţe. Ca să putem uita puţin patibularele lor feţe, Urîţi-i măi Hăiii ! Hăiii! 6. Această prăbuşire, nu-i singurul motiv, Că omul se destramă în proces coroziv; Contribuie la asta si faptul, prea devreme implinit, Ca războiul său filozofic pare împotmolit! Pierdut'am bucuria de a căuta mereu Un echilibru trainic între Lume si Eu; Nu mai vedem paharul întreg : şi gol si plin; Nu savurăm misterul si viaţa ni-i un chin. Şi rămaşi suspendaţi în neant, între dogma şi mit, Am pierdut glasul tainic, revenind la răcnit: Răcniţi măi Hăiii ! Hăiii 7.Am spus toate acestea , deşi nu-s prea hazoase Şi nu se'obinşuieşte să le sameni prin case; Nu e treabă de şagă să strici sorcovitul Şi in loc de urat… să vii cu urîtul ! Dar cred că aşa putem arăta şi celor ce vin Că "Jos comunismul !"- e mult prea puţin ! Şi numai adevărul, spus întreg si tare Poate să explice această urare: "Să vă aducă, anii care vin, Viaţa mai curată,într-o lume dreaptă,cu chin mai puţin, Multă sănătate, minte ascuţită, suflet mai senin Adevăr si sens- nu doar cămări cu poloboace de vin, Să puteţi rămîne'n picioare,sfidînd gravitaţia urîţirii Ajutînd şi pe alţii să iasă din hipnoza'îmblînzirii. Să păstraţi aprinsă în voi scînteia de divinitate, Ce vine din mister, pîlpîie în toţi şi izvorăşte'n toate. Să rămîneţi vii, luminaţi de patimi creatoare, Amintindu-vă ca dumnezeul din fiecare- nu moare! Doar aşa se poate vărsa în iubire furia şi ura, Doar aşa putem recupera din blestem- urătura Minaţi acuma măi : Hăiii ! Hăiii Compusa si urata de Ioan Rosca 31 decembrie 2005 |
|
|
<<< Închidere >>> |
|