Declaraţie

 

1. Revoluţia din decembrie 1989 şi contrarevoluţia din 1990

 

  Intre 16 si 22 decembrie a avut loc o revoluţie, care l-a răsturnat pe Ceauşescu şi ar fi trebuit să dărīme puterea securicomunistă.

  Īn oraşe ca Piatra Neamţ- ne-am scuturat de frică doar după anunţul fugii lui Ceauşescu, aruncīndu-ne in luptă o dată cu Contrarevoluţia- care ne-a păcălit, rătăcit şi dezamorsat.  

   După eliminarea dictatorului , revoluţia a fost confiscată de activişti şi securişti, care au evitat procesul comunismului şi au jefuit- timp de 15 ani- Romānia. Dezinformīnd şi intimidīnd, ei au impus o falsă democraţie, legitimīndu-se electoral prin pseudo-alegerile de la 20 Mai 1990.

    Mi-am dat demisia din FSN pe 22 decembrie 1989, ora 20. Īncepīnd din acest moment am făcut tot ce mi-a stat īn putinţă ca sa alertez intelectualii romāni asupra farsei care se juca, determinīndu-i să apere energic şi coerent revoluţia.

   Nemulţumit de reacţia celor pe care īncercam să-i determin la acţiune politică sau de stradă (personalităţi din Bucureşti care au refuzat implicarea frontală in lupta anticomunistă - īn perioada ianuarie/ februarie 1990) am fondat asociaţia "Dialog Piatra Neamţ"- dedicată trezirii conştiinţei civice.

   Am īncercat să depăşim barajul dezinformării făcute prin TV, radio,  presă (Adevărul, Azi. Dimineaţa) şi prin informatorii securităţii (nedesconspiraţi).

   Ne-am īnscris in tabăra celor care au vrut să trezească poporul romān captiv,  susţinīnd Proclamaţia de la Timişoara şi mitingul din Piaţa Universităţii.

 

2. Reacţia puterii: manipulare şi instigare la război civil

 

   Văzīndu-se demascată , contestată şi īnfruntată, puterea securicomunistă a pus īn joc toate mijloacele pentru a apăra Contrarevoluţia FSN. Dezinformarea, provocările, simulările, infiltrările, cumpărările, şantajul şi intimidările neajungīnd – au recurs la arma ultimă: instigarea la război civil.  Nu s-au dat īnapoi de la a chema īmpotriva noastră partea populaţiei dezinformată cras  sau degradată grav (printr-un īndelungat proces de "reeducare" de tip "fenomenul Piteşti" –cheia formării "oamenilor noi, de bine").

   

  Rezultatul a fost o confruntare sīngeroasă si dezastruoasă īntre doua părţi ale populaţiei: reeducaţi şi de-reeducaţi, īntre susţinătorii revoluţiei anticomuniste şi apărătorii forţelor contrarevoluţionare. Această realitate a fost camuflată īn spatele unor conflicte provocate (īntre regiuni, pături sociale, etnii) şi a dus la represiunea oarbă şi barbară a mişcării noastre. Termeni ca "mineriada" ascund adevărul. Forţele care au sugrumat revoluţia au fost mult  mai  diversificate  şi au acţionat pe tot parcursul anului 1990 şi pe tot teritoriul ţării.

  Un exemplu este reprimarea brutală a manifestărilor noastre din Piatra Neamţ (greva foamei īn semn de solidaritate cu Piaţa Universităţii din 1-5 mai 1990 , mitingul de comemorare a Revoluţiei şi denunţare a confiscării ei din 16 decembrie 1990, etc.)

 

3. Retragerea taberei noastre şi răspunderea pentru război civil

  Războiul civil provocat de neocomunişti īn 1990 a făcut (din fericire) puţine victime (īn sens fizic)  efectele psihosociale fiind īnsă īngrozitoare). Am fi putut avea un carnagiu ( ca īn Algeria , Columbia, Yugoslavia).  Nu s-a īntīmplat aşa numai datorită retragerii taberei noastre de pe linia frontului, părăsirii unei lupte total disproporţionate şi deformate manipulare.

 A fost o situaţie stranie, asimetrică, paradoxală  absurdă : noi ne aflam īn revoluţie anticomunistă, īn timp ce adversarii noştri provocau un  război civil.

  Dar faptul că noi am evitat confruntarea finală nu micşorează vinovăţia celor care au provocat conflictul fratricid pentru a acoperi urmele crimelor comuniste şi acapararea puterii economice.

 

   Victoria contrarevoluţiei a avut, printre alte efecte cumplite, pe acela că a determinat pe mulţi din tabăra anticomunistă să părăsească o Romānie  contaminată , īn care erau prizonieri de conştiinţă. Unii (ca Nemeş) au ales sinuciderea , alţii - exilul. Ceea ce, contrar părerii celor rămaşi acasă, a īnsemnat deseori alienare şi suferinţă. Nu mă refer la cei plecaţi din motive economice- deşi şi pe ei īi consider victime ale Tranziţiei Criminale.

  Am plătit dureros tributul tăierii rădăcinilor noastre şi relansării de la zero pe scara economică şi socială , pīndind continuu situaţia de acasă, īn speranţa că romānii se vor trezi şi că ne vom putea īntoarce īntr-o Romānie liberă. 

 

4. Evenimentele de la Montreal

   Aceasta este explicaţia de fond pentru modul cum au fost īntīmpinaţi domnii Iliescu şi Teodorescu la Montreal, la 18 septembrie 2004. Cei care au acoperit cu ţipete de protest cuvīntarea domnului Teodorescu şi l-au īmpiedicat pe Iliescu să vorbească, forţīndu-i să părăsească Piaţa Romāniei īn huiduielile mulţimii furioase - au simţit nevoia imperioasă să amintească celor doi că s-au exilat din cauza lor. Manifestanţii, erau aşchii sărite din trupul Pieţei Universităţii şi lucrul acesta era exprimat limpede pe pancartele arborate atunci. (Puteţi viziona filmul manifestaţiei la adresa : http://www.piatauniversitatii.com )

 

   Pentru a preīntīmpina clasicile minciuni ale celor doi musafiri nedoriţi, īn cadrul unui colocviu ţinut īn după-amiaza aceleiaşi zile la facultatea unde sīnt cercetător (UQAM) am explicat domnului Răzvan Teodorescu platforma  politică a mitingului din Piaţa Romāniei, motivele pentru care fusese tratat astfel. I-am amintit rolul jucat de el īn declanşarea  războiului civil care a făcut atītea victime şi care m-a adus şi pe mine la un pas de a fi linşat, pe 3 mai şi pe 16 decembrie 1990.

 

   Din păcate, domnul Teodorescu a reacţionat la fel ca īn 1990, făcīnd , o dată ajuns īn Romānia, declaraţii jignitoare la adresa mitingului nostru, deformīnd sensul dialogului dintre noi doi şi mai ales ascunzīnd semnificaţia reală a evenimentului de la Montreal , pe care īmi făcusem datoria să i-o descifrez academic: revolta faţă de distrugerea Romāniei , care ne-a forţat să alegem exilul.

   Am īncercat , prin toate mijloacele,  să contracarez noul episod de dezinformare (scriind redactorilor de la diverse ziare, dīnd explicaţii telefonice corespondentului Evenimentul Zilei la Montreal, publicīndu-mi relatarea şi apelurile ("Manifest al romānilor rămaşi fără ţară", etc) in forumul ataşat articolelor din Evenimentul Zilei dedicate īntīmplării de la Montreal, etc. Nu am avut nici de această dată succes, ceea ce mi-a īntărit convingerea ca presa romāneasca nu se poate ridica la īnălţimea unei publicistici responsabile, de substanţă.

 

5. Acţiuni prin Internet

  Toate aceste provocări şi frustrări mi-au zgīndărit rănile, determinindu-mă să mă "reactivez".

 

   La 3 octombrie 2004, cu ocazia unui al doilea miting ţinut īn Piaţa Romāniei pentru a se protesta īmpotriva dezinformării de la Bucureşti şi a ne reafirma īmpotrivirea faţă de Tranziţia Criminală postcomunistă, am lansat platforma A.E.R (Acţiunea pentru Eliberarea Romāniei). Īn acel manifest, am semnalat situaţia īn care se găseşte exilul anticomunist, menţinut departe de ţară de către restauraţia criminală.

  Am primit semne de solidaritate la acest apel, īndeosebi de la Paris- unde a avut loc chiar un miting de susţinere a lui.

 

   Īn replică, am sărit īn ajutorul celor care doreau propagarea prin Internet a adevărului despre genocidul comunist si īmpiedicarea judecării lui, lansīnd, la 2 noiembrie 2004, spatiul www.procesulcomunismului.com  unde am pus continuu mărturii şi pledoarii legate de crimele şi manevrele comuniste (īncepīnd cu formidabilul fond al domnului Cicerone Ioniţoiu).

  Subliniez subiectul este fierbinte, pentru că, īn optica mea, perioadele 1944- 1989 şi 1989-2005 formează un tot unitar şi trebuie judecate īmpreună. De aceea am numit spaţiul "Procesul comunismului, contrarevoluţiei şi tranziţiei criminale"

 

   La data de 21 decembrie 2004 am lansat un alt spaţiu Internet :  www.piatauniversitatii.com - un instrument de materializare a curentului AER, pus la dispoziţia contestaţiei- faţă de toate abuzurile şi manipulările. Am invitat aici pe toţi cei care vor să clarifice evenimentele din 1990,  să facă radiografia jafului care distruge Romānia sau să organizeze acţiuni de emancipare şi rezistenţă civică.

 

  Ambele spaţii au fost alimentate zilnic cu semnale de presă şi editoriale provocatoare. Sīnt mirat  de lipsa de reacţie a mediei din Romānia faţă de aceasta iniţiativă.

  Intenţionăm să lansăm īn curīnd  o a doua versiune a celor două spaţii, integrīndu-le şi organizīnd mai clar rubricile : colecţia de documente, baza de semnale documentare şi grupul de panouri de afişaj şi forumuri de dialog. 

  In noua versiune a sitului- vom publica si două colecţii inedite - Jurnal cronologic şi  o vastă antologie de presă   care vor reflecta īn detaliu Contrarevoluţia din anul 1990 şi războiul civil la care a recurs echipa Iliescu: un jurnal minuţios de radio si televiziune şi o colecţie vastă cu articole din presa perioadei.

 

6. Acţiunea īn justiţie

   Am īntīrziat un pic cu reorganizarea spaţiilor Internet, pentru că sīntem pe cale de a pune aceste doua fonduri şi la dispoziţia procuraturii, ca susţinere a acuzaţiei de instigare la război civil, pe care am depus-o oficial săptămīna trecută īn dosarul "mineriadelor din 1990". Noi vrem să demonstrăm că agresarea noastră la Piatra Neamţ, frizīnd provocarea la linşaj-  este datorată manipulării la care a recurs puterea domnilor Ion Iliescu şi Petre Roman şi a fost operată prin informatori, presă şi televiziune.

  Sperăm ca  plīngerea noastră  să lărgească īn spaţiu (restul ţarii) timp (restul anului 1990) şi profunzime (aspectul contrarevoluţionar) spectrul anchetei de care se ocupă procurorul Voinea. Credem că şi alte victime ale represiunii postdecembriste ar trebui să sprijine ancheta,  nu să se rezume la a aştepta rezultatul ei.

 

  Am venit la Bucureşti pentru a continua discuţia īncepută la Montreal īntr-un alt cadru. Sper ca visul tovarăşilor mei de luptă să fie īmplinit şi să  putem īnfrunta pe domnii Iliescu şi Teodorescu  (printre alţii) īn instanţă, acolo unde le va fi mai greu să se fofileze de gravele răspunderi,  numindu-ne huligani, golani, legionari, fascişti, vandali, neisprăviţi, rataţi şi retardaţi.

 

Ioan Roşca , 5 mai 2005