Declaraţie
Intre 16 si 22 decembrie a avut loc o
revoluţie, care l-a răsturnat pe Ceauşescu
şi ar fi trebuit să dărīme puterea securicomunistă.
Īn oraşe ca Piatra Neamţ-
ne-am scuturat de frică doar după anunţul fugii lui Ceauşescu, aruncīndu-ne in
luptă o dată cu Contrarevoluţia- care
ne-a păcălit, rătăcit şi dezamorsat.
După eliminarea dictatorului ,
revoluţia a fost confiscată de activişti şi securişti,
care au evitat procesul comunismului şi au jefuit-
timp de 15 ani- Romānia. Dezinformīnd
şi intimidīnd, ei au impus o falsă
democraţie, legitimīndu-se electoral prin
pseudo-alegerile de la 20 Mai 1990.
Mi-am dat demisia din FSN pe 22 decembrie 1989,
ora 20. Īncepīnd din acest moment am făcut tot
ce mi-a stat īn putinţă ca sa alertez intelectualii romāni asupra
farsei care se juca, determinīndu-i să apere
energic şi coerent revoluţia.
Nemulţumit de reacţia celor pe care
īncercam să-i determin la acţiune politică sau de stradă
(personalităţi din Bucureşti care au refuzat implicarea
frontală in lupta anticomunistă - īn perioada ianuarie/ februarie
1990) am fondat asociaţia "Dialog Piatra Neamţ"-
dedicată trezirii conştiinţei civice.
Am īncercat să depăşim barajul
dezinformării făcute prin TV, radio, presă (Adevărul, Azi. Dimineaţa)
şi prin informatorii securităţii (nedesconspiraţi).
Ne-am īnscris in tabăra celor care au vrut
să trezească poporul romān captiv, susţinīnd Proclamaţia de la Timişoara şi
mitingul din Piaţa Universităţii.
Văzīndu-se demascată , contestată şi
īnfruntată, puterea securicomunistă a pus
īn joc toate mijloacele pentru a apăra Contrarevoluţia FSN.
Dezinformarea, provocările, simulările, infiltrările,
cumpărările, şantajul şi intimidările neajungīnd au recurs la arma ultimă: instigarea la
război civil. Nu s-au dat īnapoi de la a chema īmpotriva noastră partea
populaţiei dezinformată cras sau degradată grav (printr-un īndelungat
proces de "reeducare" de tip "fenomenul Piteşti"
cheia formării "oamenilor noi, de bine").
Rezultatul a fost o confruntare sīngeroasă si dezastruoasă īntre doua
părţi ale populaţiei: reeducaţi şi de-reeducaţi,
īntre susţinătorii revoluţiei anticomuniste şi apărătorii
forţelor contrarevoluţionare. Această realitate a fost
camuflată īn spatele unor conflicte provocate (īntre regiuni, pături
sociale, etnii) şi a dus la represiunea oarbă şi barbară a
mişcării noastre. Termeni ca "mineriada" ascund
adevărul. Forţele care au sugrumat revoluţia au fost mult mai diversificate şi au acţionat pe tot parcursul anului
1990 şi pe tot teritoriul ţării.
Un exemplu este reprimarea brutală a
manifestărilor noastre din Piatra Neamţ (greva foamei īn semn de
solidaritate cu Piaţa Universităţii din 1-5 mai 1990 , mitingul
de comemorare a Revoluţiei şi denunţare a confiscării ei
din 16 decembrie 1990, etc.)
Războiul civil provocat de
neocomunişti īn 1990 a făcut (din fericire) puţine victime (īn
sens fizic) efectele psihosociale fiind īnsă īngrozitoare). Am
fi putut avea un carnagiu ( ca īn Algeria , Columbia, Yugoslavia). Nu s-a īntīmplat
aşa numai datorită retragerii taberei noastre de pe linia frontului,
părăsirii unei lupte total disproporţionate şi deformate
manipulare.
A
fost o situaţie stranie, asimetrică, paradoxală absurdă : noi ne aflam īn revoluţie
anticomunistă, īn timp ce adversarii noştri provocau un război civil.
Dar faptul că noi am evitat confruntarea
finală nu micşorează vinovăţia celor care au provocat
conflictul fratricid pentru a acoperi urmele crimelor comuniste şi
acapararea puterii economice.
Victoria contrarevoluţiei a avut, printre
alte efecte cumplite, pe acela că a determinat pe mulţi din
tabăra anticomunistă să părăsească o
Romānie contaminată
, īn care erau prizonieri de conştiinţă. Unii (ca Nemeş) au
ales sinuciderea , alţii - exilul. Ceea ce, contrar părerii celor
rămaşi acasă, a īnsemnat deseori alienare şi suferinţă.
Nu mă refer la cei plecaţi din motive economice-
deşi şi pe ei īi consider victime ale Tranziţiei Criminale.
Am plătit dureros tributul tăierii
rădăcinilor noastre şi relansării de la zero pe scara
economică şi socială , pīndind
continuu situaţia de acasă, īn speranţa că romānii se vor
trezi şi că ne vom putea īntoarce īntr-o Romānie liberă.
Aceasta este explicaţia de fond pentru
modul cum au fost īntīmpinaţi domnii Iliescu şi Teodorescu la Montreal, la 18 septembrie 2004. Cei care au acoperit cu
ţipete de protest cuvīntarea domnului Teodorescu şi l-au īmpiedicat pe Iliescu
să vorbească, forţīndu-i să
părăsească Piaţa Romāniei īn huiduielile mulţimii
furioase - au simţit nevoia imperioasă să amintească celor
doi că s-au exilat din cauza lor. Manifestanţii, erau aşchii
sărite din trupul Pieţei Universităţii şi lucrul
acesta era exprimat limpede pe pancartele arborate atunci. (Puteţi viziona
filmul manifestaţiei la adresa : http://www.piatauniversitatii.com )
Pentru a preīntīmpina clasicile minciuni ale celor doi musafiri nedoriţi, īn
cadrul unui colocviu ţinut īn după-amiaza aceleiaşi zile la
facultatea unde sīnt cercetător (UQAM) am explicat domnului Răzvan Teodorescu
platforma politică
a mitingului din Piaţa Romāniei, motivele pentru care fusese tratat
astfel. I-am amintit rolul jucat de el īn declanşarea războiului civil care a făcut atītea victime şi care m-a adus şi pe mine la un
pas de a fi linşat, pe 3 mai şi pe 16 decembrie 1990.
Din păcate, domnul Teodorescu
a reacţionat la fel ca īn 1990, făcīnd , o
dată ajuns īn Romānia, declaraţii jignitoare la adresa mitingului
nostru, deformīnd sensul dialogului dintre noi doi
şi mai ales ascunzīnd semnificaţia
reală a evenimentului de la Montreal , pe care
īmi făcusem datoria să i-o descifrez academic: revolta faţă
de distrugerea Romāniei , care ne-a forţat să alegem exilul.
Am īncercat , prin toate mijloacele, să contracarez noul episod de dezinformare
(scriind redactorilor de la diverse ziare, dīnd
explicaţii telefonice corespondentului Evenimentul Zilei la Montreal, publicīndu-mi relatarea
şi apelurile ("Manifest al romānilor rămaşi fără
ţară", etc) in forumul ataşat
articolelor din Evenimentul Zilei dedicate īntīmplării
de la Montreal, etc. Nu am avut nici de această
dată succes, ceea ce mi-a īntărit convingerea ca presa romāneasca nu
se poate ridica la īnălţimea unei publicistici responsabile, de
substanţă.
Toate aceste provocări şi
frustrări mi-au zgīndărit rănile, determinindu-mă să mă "reactivez".
La 3 octombrie 2004, cu ocazia unui al doilea
miting ţinut īn Piaţa Romāniei pentru a se protesta īmpotriva
dezinformării de la Bucureşti şi a ne reafirma īmpotrivirea
faţă de Tranziţia Criminală postcomunistă, am lansat
platforma A.E.R (Acţiunea pentru Eliberarea
Romāniei). Īn acel manifest, am semnalat situaţia īn care se
găseşte exilul anticomunist, menţinut departe de ţară
de către restauraţia criminală.
Am primit semne de solidaritate la acest apel,
īndeosebi de la Paris- unde a avut loc chiar un
miting de susţinere a lui.
Īn replică, am sărit īn ajutorul celor
care doreau propagarea prin Internet a adevărului despre genocidul
comunist si īmpiedicarea judecării lui, lansīnd,
la 2 noiembrie 2004, spatiul www.procesulcomunismului.com unde am pus continuu mărturii şi
pledoarii legate de crimele şi manevrele comuniste (īncepīnd
cu formidabilul fond al domnului Cicerone Ioniţoiu).
Subliniez subiectul este fierbinte, pentru
că, īn optica mea, perioadele 1944- 1989 şi 1989-2005 formează
un tot unitar şi trebuie judecate īmpreună. De aceea am numit
spaţiul "Procesul comunismului, contrarevoluţiei şi
tranziţiei criminale"
La data de 21 decembrie 2004 am lansat un alt
spaţiu Internet : www.piatauniversitatii.com - un instrument de materializare a curentului AER,
pus la dispoziţia contestaţiei-
faţă de toate abuzurile şi manipulările. Am invitat aici pe
toţi cei care vor să clarifice evenimentele din 1990, să facă radiografia jafului care
distruge Romānia sau să organizeze acţiuni de emancipare şi
rezistenţă civică.
Ambele spaţii au fost alimentate zilnic cu
semnale de presă şi editoriale provocatoare. Sīnt
mirat de
lipsa de reacţie a mediei din Romānia faţă de aceasta
iniţiativă.
Intenţionăm să lansăm īn curīnd o a doua versiune a celor două spaţii, integrīndu-le şi organizīnd
mai clar rubricile : colecţia de documente, baza de semnale documentare
şi grupul de panouri de afişaj şi forumuri de dialog.
In noua versiune a sitului-
vom publica si două colecţii inedite - Jurnal cronologic
şi o
vastă antologie de presă - care vor reflecta īn detaliu
Contrarevoluţia din anul 1990 şi războiul civil la care a recurs
echipa Iliescu: un jurnal minuţios de radio si
televiziune şi o colecţie vastă cu articole din presa perioadei.
Am īntīrziat un pic cu
reorganizarea spaţiilor Internet, pentru că sīntem
pe cale de a pune aceste doua fonduri şi la dispoziţia procuraturii,
ca susţinere a acuzaţiei de instigare la război civil, pe care
am depus-o oficial săptămīna trecută
īn dosarul "mineriadelor din 1990". Noi vrem să demonstrăm
că agresarea noastră la Piatra Neamţ, frizīnd
provocarea la linşaj- este datorată manipulării la care a
recurs puterea domnilor Ion Iliescu şi Petre Roman şi a fost operată prin informatori,
presă şi televiziune.
Sperăm ca plīngerea noastră să lărgească īn spaţiu
(restul ţarii) timp (restul anului 1990) şi profunzime (aspectul
contrarevoluţionar) spectrul anchetei de care se ocupă procurorul Voinea. Credem că şi alte victime ale represiunii
postdecembriste ar trebui să sprijine ancheta, nu să se rezume la a aştepta
rezultatul ei.
Am venit la Bucureşti pentru a continua
discuţia īncepută la Montreal īntr-un alt
cadru. Sper ca visul tovarăşilor mei de luptă să fie
īmplinit şi să putem īnfrunta pe domnii Iliescu şi
Teodorescu (printre alţii) īn instanţă,
acolo unde le va fi mai greu să se fofileze de gravele
răspunderi, numindu-ne huligani, golani, legionari, fascişti, vandali,
neisprăviţi, rataţi şi retardaţi.