De : Ioan RoscaDate : Mardi 8, Juin 2004 16:33 Objet : Epoca sinistra a ingineriei intelectuale Epoca sinistra a ingineriei intelectuale Unii spun ca starile societatii revin circular in istorie. Poate. Dar eu greu imi imaginez o epoca mai odioasa decit cea in care traim. Nu ca greutatile, suferintele si nedreptatile ar fi mai mari ca odinioara. Ceea ce ma sufoca este nivelul sireteniei, manipularii, falsificarii si ipocriziei- pe care stapinii zilei o pun in joc pentru a domina slugile, pentru a le dilua agresivitatea. Un pragmatic va spune ca pacalirea supusilor e preferabila vilolentei sau amenintarii. Probabil ca victima formarii Omului Potrivit (care sa functioneze "uns" in sistem) e multumita ca-i sint menajate spaimele si vanitatile, ca-i sint evitate durerile prin "formarea" organului demnitatii. Care e atunci motivul spasmelor de revolta sau disperare pe care le produce alienarea contemporana? De ce e domesticirea prin propaganda mai nociva decit cea prin forta? Pentru ca distruge ceva inca si mai important decit implinirea socio-economica a indivizilor. Mai important chiar decit valorificarea potentialului de fiintare libera a fiecaruia. Industria intelectualizarii artificiale ataca insasi esenta speciei, transforma evolutia misterios-deschisa a Omului intr-o inginerie vicioasa. E o interpetare parodic-sinistra a indemnului lui Nietzsche spre supraom, o zidire a usii catre punctul nostru de la infinit, evacuare a aschiilor de dumnezeu distribuite in noi. Ne indreptam cu pasi mari catre omul definitiv dresat, catre turma cetatenilor pascind blind inaintea tunsului fiscal, catre furnicarul functional al productiei si consumului, catre masinaria in care fiecare e doar o piesa, catre ciinii asteptind seara ciolanul recompensator, catre gainile care nu mai au nevoie sa zboare ca sa ciuguleasca. Intru acest scop functioneaza institutiile statului, acesta e mandatul principal al scolii, aceasta e succesul televiziunii si presei controlate. Nicicind in istorie Puterea nu a avut asemenea instrumente de inginerie intelectuala, pe care sa le poata combina cu cele de inginerie sociala si ecologica intr-o metodologie generala de control, careia indivizii si grupurile natural constituite nu mai au cum sa-i reziste. Si asa cum am spus, acest OM NOU , cu docilitati insamintate in gene si investite in sinapse cognitive... imi repugna total. Iar faptul ca s-a ajuns la acest nivel de modelabilitate (de sus in jos) a indivizilor, imi paralizeaza speranta. Iata de ce nu cred ca traiesc o epoca oarecare din evolutia Omului. Ci mi-e frica de concluzia ca traim inceputul sfirsitului procesului mistic, degenerarii devenirii in proces canceros, inchis. Ce-as putea face insa in afara de a latra din cind in cind catre cohorta de propagandisti (grosolani sau subtili) ai noii inginerii ? 8 iunie 2004 Ioan Rosca