De : Ioan RoscaDate : Jeudi 29, Avril 2004 16:09 Objet : Un articol revelator din Ziua Citind cu atentie articolul de mai jos, intelegem modul in care intelectualii romani s-au ratacit in propriile elucubratii, ajungind sa tradeze Romania in numele unor Cauze... progresiste. Ma intrebam cum a fost posibil ca regimul Constantinescu sa comita o crima de asemeanea amploare fata de neamul romanesc cum a fost semnarea tratatului cu Ucraina, ca semn de supunere oarba fata de noii stapini din occident. Ce ma fascineaza si azi este modul in care inteligenta si cultura pot fi folosite pentru a legitima miselia si lasitatea. Ioan Rosca EDITORIAL - Joi, 29 aprilie 2004 Aducerea Ucrainei in fata instantei de la Haga este posibila datorita lui Adrian Severin Gabriel ANDREESCU In Romania libera din 21 aprilie, Petre Mihai Bacanu a publicat un interviu cu Dumitru Ciausu referitor la delimitarea platoului continental al Marii Negre. Discutia dintre cei doi se desfasoara sub urmatorul mesaj, scris mare, in bold: "Adrian Severin a "acontat" Insula Serpilor". I-am cunoscut in diferite contexte pe cei trei protagonisti numiti mai sus. Pe Petre Mihai Bacanu, din vremea marilor "batalii" post-revolutionare. Faptul ca este un om de o totala buna credinta nu a constituit totusi un atu pentru intelegerea de catre el a aspectelor tehnice ale vietii internationale. Pe Dumitru Ciausu l-am intalnit la mijlocului anilor '90, atunci cand incercam impreuna cu colegii mei sa convingem Ministerul Afacerilor Externe de importanta semnarii la timp a tratatului de baza cu Ungaria. Domnul Ciausu, seful echipei de negocieri, care ne-a aratat o politete cordiala, a fost implicat intr-unul dintre cele mai rasunatoare esecuri de politica externa a Romaniei. Ratarea semnarii tratatului in 1995 nu ii putea reveni insa lui, prea mic in rang. Strategia pierzatoare putea fi comandata doar de ministrul de Externe de atunci, Teodor Melescanu, si de presedintele Ion Iliescu. In ceea ce-l priveste pe Adrian Severin, cu el am colaborat de-a lungul a cel putin zece ani. Inclusiv in momentul semnarii tratatului cu Ucraina. Cunosc deci destul de bine contexul. In multe detalii corect, Dumitru Ciausu rateaza in cele spuse in interviu tocmai cele trei adevaruri esentiale: semnarea tratatului cu Ucraina in 1997 a fost o necesitate; partea romana a obtinut cel mai mult din ceea ce se putea, rational, spera; accesul Romaniei la instanta de la Haga a fost asigurat de catre Adrian Severin. In 1997, Romania suporta consecintele gravelor esecuri in materia relatiilor internationale dintre anii 1992 si 1996. "Patrulaterul rosu" lasase tara in afara proceselor de extindere ale NATO si UE. Schimbarea politica din toamna lui 1996 permitea Romaniei sa reintre in joc. Dar pentru aceasta, reorientarea politicii externe trebuia sa fie radicala. Asa a si fost. Astfel, dupa ani de tensiuni, relatia cu Ungaria a urmat o remarcabila evolutie pozitiva. Si Constantinescu, si Severin, si Ciorbea pareau hotarati sa recupereze ce se pierduse. Tratatul cu Ungaria fusese ratificat, ramasese cel cu Ucraina care era, tehnic si politic, cel mai delicat. Bucurestiul spera ca la summitul NATO de la Madrid, Romania sa fie invitata pentru aderare. Un succes in relatiile cu cel mai mare vecin al Romaniei ar fi jucat rolul unei bile albe. Avand in vedere ca proiectul de largire a Aliantei fusese stabilit, in mare, la sfarsitul anului 1996, sansele erau minime. Dar eforturile nu erau lipsite de sens. La Madrid se juca nu doar aderarea din 1997, ci si proiectul viitoarelor extinderi ale Aliantei Nord-Atlantice. La Conferinta de la Constantinopol din noiembrie 1996, Emil Constantinescu a facut un prim gest de substanta. El a afirmat atunci ca Romania va face "sacrificii istorice" pentru incheierea cu succes a tratatului de baza cu Ucraina. Declaratia l-a oprit pe presedintele Kucima sa acuze Romania, in plina conferinta internationala, ca ar avea pretentii teritoriale. Acesta este contextul in care s-au derulat mai departe negocierile pentru finalizarea tratatului de baza. Partea ucraineana era constienta de faptul ca Romania se afla sub presiunea timpului. Gestul presedintelui Constantinescu avusese un rol esential in dezbaterea interna a tratatului. Dar in nici un caz nu reprezenta un avantaj pentru partea romana, in cadrul negocierilor. In tara, lucrurile se complicau datorita presiunii unor forte precum Asociatia Pro Basarabia - Pro Bucovina, Partidul Romania Mare si chiar a unor oameni politici "aliati" (Radu Vasile sau Ionescu-Galbeni). Pe parcursul negocierilor, Adrian Severin a intervenit in doua-trei momente cheie. Paruse imposibil ca subiectele cele mai sensibile pentru opinia publica din cele doua tari sa fie agreate chiar in textul tratatului. S-a decis atunci ca ele sa fie enuntate intr-un schimb de scrisori al ministrilor de Externe. Severin a obtinut ca referirea la scrisori sa se faca in textul tratatului. Ceea ce a insemnat ca acestea capatau aceeasi forta juridica. Apoi, Severin a dat o lovitura de imagine iesind cu o declaratie a MAE roman in care se spunea ca integritatea teritoriala a Ucrainei este in interesul securitatii Romaniei. In sfarsit, a preluat conducerea negocierilor pentru a impune Partii ucrainene acceptarea jurisdictiei Curtii Internationale de la Haga. Pentru mine, relevant in ce priveste statutul celor stabilite de domnul Ciausu si preluarea negocierilor de catre Adrian Severin, ca ministru de Externe, a fost invitarea mea la un dejun diplomatic "discret". Participanti: un consilier ungur, unul american si un reprezentant al Ambasadei Ucrainei la Bucuresti. Intalnirea a avut loc imediat dupa ce Adrian Severin contestase anuntul domnului Ciausu, de incheiere a negocierilor. Reprezentantul diplomatic al Ucrainei a folosit dejunul pentru a transmite urmatorul mesaj: "Consideram sustinerea ministrului Afacerilor Externe, ca tratatul nu este inca incheiat, dupa ce Romania, prin vocea negociatorului-sef, anuntase incheierea lui, drept un gest neprietenesc. Pentru noi, asta ridica intrebarea daca are rost sa continuam negocierile". (*) Ma intreb: oare reprezentantul ucrainean si-ar fi exprimat nemultumirea fata de reluarea negocierilor, daca Ucraina nu ar fi considerat ca detinea deja ce dorise? Este o iluzie sa crezi ca Romania ar fi putut obtine de la Ucraina renuntarea acesteia la Insula Serpilor si la spatiul maritim adiacent. In 1997, esentialul a fost sa se asigure posibilitatea aducerii cazului in fata instantei de la Haga. Este ceea ce a realizat Adrian Severin. Iata de ce speculatiile interviului din "Romania libera" sunt nedrepte si seamana confuzie in opinia publica. *Gabriel Andreescu in dialog cu Adrian Severin, Polirom, Iasi, 2001