De :  Ioan Rosca   
Date :  Jeudi 29, Avril 2004  16:09  
Objet :  Un articol revelator din Ziua

Citind cu atentie articolul de mai jos, intelegem modul in care 
intelectualii romani s-au ratacit in propriile elucubratii, ajungind sa 
tradeze Romania in numele unor Cauze... progresiste. Ma intrebam cum a 
fost posibil ca regimul Constantinescu sa comita o crima de asemeanea 
amploare fata de neamul romanesc cum a fost semnarea tratatului cu 
Ucraina, ca semn de supunere oarba fata de noii stapini din occident. 
Ce ma fascineaza si azi este modul in care inteligenta si cultura pot fi 
folosite pentru a legitima miselia si lasitatea. 
 
Ioan Rosca 
 
 
EDITORIAL - Joi, 29 aprilie 2004 
 
Aducerea Ucrainei in fata instantei de la Haga este posibila datorita 
lui Adrian Severin 
 
Gabriel ANDREESCU 
 
 
In Romania libera din 21 aprilie, Petre Mihai Bacanu a publicat un 
interviu cu Dumitru Ciausu referitor la delimitarea platoului 
continental al Marii Negre. Discutia dintre cei doi se desfasoara sub 
urmatorul mesaj, scris mare, in bold: "Adrian Severin a "acontat" Insula 
Serpilor". 
 
I-am cunoscut in diferite contexte pe cei trei protagonisti numiti mai 
sus. Pe Petre Mihai Bacanu, din vremea marilor "batalii" 
post-revolutionare. Faptul ca este un om de o totala buna credinta nu a 
constituit totusi un atu pentru intelegerea de catre el a aspectelor 
tehnice ale vietii internationale. 
 
Pe Dumitru Ciausu l-am intalnit la mijlocului anilor '90, atunci cand 
incercam impreuna cu colegii mei sa convingem Ministerul Afacerilor 
Externe de importanta semnarii la timp a tratatului de baza cu Ungaria. 
Domnul Ciausu, seful echipei de negocieri, care ne-a aratat o politete 
cordiala, a fost implicat intr-unul dintre cele mai rasunatoare esecuri 
de politica externa a Romaniei. Ratarea semnarii tratatului in 1995 nu 
ii putea reveni insa lui, prea mic in rang. Strategia pierzatoare putea 
fi comandata doar de ministrul de Externe de atunci, Teodor Melescanu, 
si de presedintele Ion Iliescu. 
 
In ceea ce-l priveste pe Adrian Severin, cu el am colaborat de-a lungul 
a cel putin zece ani. Inclusiv in momentul semnarii tratatului cu 
Ucraina. Cunosc deci destul de bine contexul. In multe detalii corect, 
Dumitru Ciausu rateaza in cele spuse in interviu tocmai cele trei 
adevaruri esentiale: semnarea tratatului cu Ucraina in 1997 a fost o 
necesitate; partea romana a obtinut cel mai mult din ceea ce se putea, 
rational, spera; accesul Romaniei la instanta de la Haga a fost asigurat 
de catre Adrian Severin. 
 
In 1997, Romania suporta consecintele gravelor esecuri in materia 
relatiilor internationale dintre anii 1992 si 1996. "Patrulaterul rosu" 
lasase tara in afara proceselor de extindere ale NATO si UE. Schimbarea 
politica din toamna lui 1996 permitea Romaniei sa reintre in joc. Dar 
pentru aceasta, reorientarea politicii externe trebuia sa fie radicala. 
Asa a si fost. Astfel, dupa ani de tensiuni, relatia cu Ungaria a urmat 
o remarcabila evolutie pozitiva. Si Constantinescu, si Severin, si 
Ciorbea pareau hotarati sa recupereze ce se pierduse. 
 
Tratatul cu Ungaria fusese ratificat, ramasese cel cu Ucraina care era, 
tehnic si politic, cel mai delicat. Bucurestiul spera ca la summitul 
NATO de la Madrid, Romania sa fie invitata pentru aderare. Un succes in 
relatiile cu cel mai mare vecin al Romaniei ar fi jucat rolul unei bile 
albe. Avand in vedere ca proiectul de largire a Aliantei fusese 
stabilit, in mare, la sfarsitul anului 1996, sansele erau minime. Dar 
eforturile nu erau lipsite de sens. La Madrid se juca nu doar aderarea 
din 1997, ci si proiectul viitoarelor extinderi ale Aliantei 
Nord-Atlantice. 
 
La Conferinta de la Constantinopol din noiembrie 1996, Emil 
Constantinescu a facut un prim gest de substanta. El a afirmat atunci ca 
Romania va face "sacrificii istorice" pentru incheierea cu succes a 
tratatului de baza cu Ucraina. Declaratia l-a oprit pe presedintele 
Kucima sa acuze Romania, in plina conferinta internationala, ca ar avea 
pretentii teritoriale. 
 
Acesta este contextul in care s-au derulat mai departe negocierile 
pentru finalizarea tratatului de baza. Partea ucraineana era constienta 
de faptul ca Romania se afla sub presiunea timpului. Gestul 
presedintelui Constantinescu avusese un rol esential in dezbaterea 
interna a tratatului. Dar in nici un caz nu reprezenta un avantaj pentru 
partea romana, in cadrul negocierilor. In tara, lucrurile se complicau 
datorita presiunii unor forte precum Asociatia Pro Basarabia - Pro 
Bucovina, Partidul Romania Mare si chiar a unor oameni politici "aliati" 
(Radu Vasile sau Ionescu-Galbeni). 
 
Pe parcursul negocierilor, Adrian Severin a intervenit in doua-trei 
momente cheie. Paruse imposibil ca subiectele cele mai sensibile pentru 
opinia publica din cele doua tari sa fie agreate chiar in textul 
tratatului. S-a decis atunci ca ele sa fie enuntate intr-un schimb de 
scrisori al ministrilor de Externe. Severin a obtinut ca referirea la 
scrisori sa se faca in textul tratatului. Ceea ce a insemnat ca acestea 
capatau aceeasi forta juridica. Apoi, Severin a dat o lovitura de 
imagine iesind cu o declaratie a MAE roman in care se spunea ca 
integritatea teritoriala a Ucrainei este in interesul securitatii 
Romaniei. In sfarsit, a preluat conducerea negocierilor pentru a impune 
Partii ucrainene acceptarea jurisdictiei Curtii Internationale de la 
Haga. 
 
Pentru mine, relevant in ce priveste statutul celor stabilite de domnul 
Ciausu si preluarea negocierilor de catre Adrian Severin, ca ministru de 
Externe, a fost invitarea mea la un dejun diplomatic "discret". 
Participanti: un consilier ungur, unul american si un reprezentant al 
Ambasadei Ucrainei la Bucuresti. Intalnirea a avut loc imediat dupa ce 
Adrian Severin contestase anuntul domnului Ciausu, de incheiere a 
negocierilor. Reprezentantul diplomatic al Ucrainei a folosit dejunul 
pentru a transmite urmatorul mesaj: "Consideram sustinerea ministrului 
Afacerilor Externe, ca tratatul nu este inca incheiat, dupa ce Romania, 
prin vocea negociatorului-sef, anuntase incheierea lui, drept un gest 
neprietenesc. Pentru noi, asta ridica intrebarea daca are rost sa 
continuam negocierile". (*) Ma intreb: oare reprezentantul ucrainean 
si-ar fi exprimat nemultumirea fata de reluarea negocierilor, daca 
Ucraina nu ar fi considerat ca detinea deja ce dorise? 
 
Este o iluzie sa crezi ca Romania ar fi putut obtine de la Ucraina 
renuntarea acesteia la Insula Serpilor si la spatiul maritim adiacent. 
In 1997, esentialul a fost sa se asigure posibilitatea aducerii cazului 
in fata instantei de la Haga. 
 
Este ceea ce a realizat Adrian Severin. Iata de ce speculatiile 
interviului din "Romania libera" sunt nedrepte si seamana confuzie in 
opinia publica. 
 
*Gabriel Andreescu in dialog cu Adrian Severin, Polirom, Iasi, 2001