De : Ioan Rosca
Date : Vendredi 27, Février 2004 7:44
Objet : Dialogul dintre Plesu si ambasadorii nucleului dur - comentarii
> http://www.algoritma.ro/dilema/2/AndreiPL.htm
>
> "Nucleul tare" al Europei
>
> Sub coiful ideologic al filosofului Jürgen Habermas, cîtiva importanti
> politicieni germani (între care si Joschka Fischer) vorbesc des, în ultima
> vreme, despre un "nucleu tare" al Europei (Kern-Europa), un soi de
> locomotiva de fapt si de drept a unificarii continentale. E vorba de
> tandemul franco-german. (În versiune franceza, "nucleul tare" e numit
> "avangarda".) N-avem ce face! Oamenii au argumente solide: economic, politic
> si cultural, Germania si Franta au tot dreptul sa stea în fata. Stim ca
> Descartes nu s-a nascut la Sofia si ca Hegel nu s-a nascut la Bucuresti.
> Stim ca în putine locuri din lume - nu doar din Europa - exista atîta
> bunastare, atîta stabilitate sociala, atîta stil. Si e perfect normal ca un
> proces istoric atît de complicat si de important cum este integrarea
> europeana sa aiba un spirit director pe masura. De altfel, ideea nu e noua:
> i s-au gasit stramosi venerabili înca de pe vremea razboiului de treizeci de
> ani, apoi la Kant, iar la începutul secolului al XIX-lea la Saint-Simon si
> Thierry. E, deci, o idee cu traditii. Legitima, care va sa zica. Enervanta
> la culme pentru "Europa moale" de la margine, pentru de-alde noi,
> europenii-coaja, care privim spre sîmbure cu obida. Avem argumente sa fim
> contra? Avem. Nu ne-au lipsit niciodata argumentele...
>
Prudenta tonului glumet, retorica optimala, exclud (ca de obicei la domnul Plesu)
sinceritatea frusta. Textul poate naviga zvelt (aproape arbitrar) printre idei, evitind
asumarea unor pozitionari raspicate. Un fel de masaj cerebral, placut, fara urmari grave.
> 1. Raportul între centru si periferie e istoriceste foarte mobil si, prin
> urmare, trecator. Primul "nucleu tare" al Europei a fost spatiul
> mediteranean. De la Atena, el a urcat, apoi, spre Roma, pentru a face un
> îndelung popas la Constantinopol. Un timp, "nucleul tare" a fost Aachenul.
> În secolul al XVII-lea, "avangarda europeana" însemna Ludovic al XIV-lea,
> iar în secolul urmator Anglia, cu revolutia industriala. La 1815, Europa
> "esentiala" echivala cu Sfînta Alianta, reunind o dinastie austriaca
> catolica, una prusaca protestanta si una ruseasca ortodoxa. Au mai fost si
> mari momente italiene (Renasterea...), spaniole si olandeze. O sa vedem cum
> o sa arate "nucleul tare", dupa ce ultima largire a Uniunii Europene va
> aduce cu sine cca. 200 de milioane de noi europeni (medii, estici si
> sud-estici). În aceste conditii, a monumentaliza idolatru relieful de moment
> al antantei franco-germane e o proba de suficienta si obtuzitate. Europa e,
> prin definitie, polinucleara : nu e o caisa schematica, ci o rodie: exista o
> Europa latina si una anglo-saxona, o Europa catolica, una iudaica, una
> protestanta, alta ortodoxa, ba am putea sa spunem ca exista, astazi, si o
> Europa musulmana... Sîmburele e peste tot. (Si e, oricum, partea cea mai
> putin comestibila a fructului...).
Dupa retorica pregatitoare, se trece la obiect:
> 2. Solidaritatea franco-germana s-a
> consolidat, mai ales dupa episodul irakian, printr-o comuna retorica
> anti-americana. Ce reproseaza Statelor Unite "nucleul tare" al Europei?
> Tocmai înclinatia de a se comporta ca un "nucleu tare" al lumii! Habermas
> vorbeste nervos despre "unilateralismul hegemonic" al americanilor. E tipic
> pentru un ideolog de stînga sa combata toate hegemoniile, cu exceptia
> hegemoniei proprii. Caci lucrurile par sa se rezume la înlocuirea nucleului
> transatlantic cu unul de-al nostru, nucleul "dur" Schröder-Chirac. Preluam,
> asadar, modelul care ne irita. S-a vorbit, de altfel, si de un nucleu tare
> al NATO (NASTY: "Nations Allied to Stop Tyrants "). Chestia devine
> patriotica. Sîntem în zorii unui nou nationalism: nationalismul european.
Propaganda pro-americana de cea mai subtila speta. Treaba de maiestru. Adevarurile utile
sint valorificate delicat, curatate de cele neconvenabile (trecute sub tacere).Observatia ca
europenii reproseaza americanilor setea de dominatie care ii anima loveste precis,
semnalind vesnica concurenta intre Puteri. Se lasa insa in umbra faptul ca integrarea
Europeana e facuta tocmai pentru a rezista tavalugului economic si militar american. Sa
nu stie domnul Plesu ca fara amenintarea hegemoniei americane natiunile Europei nu ar
fi silite sa-si jertfeasca specificitatea pentru a incerca sa supravietuiasca necolonizate,
impreuna? Nu banuieste el ca nationalismul "european" (care are intr-adevar toate sansele
sa se hraneasca din cadavrul nationalismelor coapte de istorie) e o reactie de aparare in
fata imperialismului american? Nu a sesizat ca razboiul din Iraq a fost o ciocnire
strategica intre SUA si Europa ?
>
> 3. Doctrina Habermas implica un dublu pericol: a) Europa poate ajunge sa se
> confunde strict cu nucleul ei tare. Restul, "nenuclearii", vor fi perceputi,
> încet-încet, ca un bruiaj neavenit, ca o sleahta barbara de musafiri
> nepoftiti. "Mai bine mai putini, dar mai coerenti si mai uniti! - vor putea
> spune "nuclearii". În clipa aceea, procesul unificarii europene va sucomba.
Posibil. Ori vom fi slugi cuminti, ori vom fi tinuti (aruncati) afara. In mod normal insa,
alegerea ar trebui sa depinda si de noi. Daca vrem cu orice pret sa fim inauntru, va trebui
probabil sa inghitim multe. Nu putem reprosa partii celeilalte a negocierii ca-si urmareste
prioritar interesele.
>
> Pe de alta parte, chiar între membrii consacrati ai Uniunii vor aparea
> tensiuni perfide. Pentru "candidati", orgoliul suveran al Frantei si
> Germaniei va fi o suferinta muta, sursa de noi si noi ipocrizii. Dar ce-or
> sa zica Anglia, Italia, Spania, Tarile Scandinave? Cum sa se acomodeze
> astfel de tari cu un statut de "anexe", de personaje secundare?
Speculatie interesanta- in ce ne priveste. Dar remarcile despre raporturi ca Germania-
Spania (etc) au un caracter de birfa gratuita.
> b) Habermas
> ignora fatalmente voluptatea rasariteana de a nu apartine "nucleului tare"!
> Sîntem, de mult, dintotdeauna, înclinati sa savuram calmul, torpoarea,
> deliciul, iresponsabilitatea marginalitatii. De-abia asteptam sa ne spuna
> cineva ca nu trebuie sa ne implicam, ca totul se hotaraste în alta parte,
> undeva la vîrf, în lumina orbitoare a "nucleului tare". Doctrina Habermas e
> ideala pentru a ne demobiliza, pentru a întretine deprinderea noastra de a
> vegeta, de a ramîne "afara". În UE ne vom integra poate, de bine de rau. Dar
> în "nucleul tare"? A se slabi!
O sarja interesanta, dar fara adresa clara. E bine ca sint semanalate slugarnicia si
pasivitatea esticilor, dar nu se intelege ce se reproseaza celor care le exloateaza? Gasindu-
ne un nou "tatuc" intirziem "durificarea"- dar este asta nepotrivit pentru "voluptatea
rasariteana"?
>
> 4. Argument etic-estetic: în mod normal, puterea autentica e generoasa,
> blînda, nobila. Nu face parada, nu-si ridica statuie. Chiar daca e adevarat
> ca unele tari, mai exact Germania si Franta, sînt bogate, frumoase,
> dezvoltate, civilizate, nu e frumos, nu se face , ma-ntelegi, s-o spuna ele
> însele, dinaintea unui auditoriu subred si melancolic. "Eu Tarzan - tu
> Jane", "Eu mare - tu mic", "Eu «nucleu tare» - tu apa chioara" - iata un
> discurs european nu prea subtil si nu prea atragator...
> Andrei PLESU
>
Daca aceasta interventie ar fi tinut cont si de ingrijoratoarea lunecare spre totalitarism a
Statelor Unite, de contextul relatiilor SUA-Europa-Rusia -lumea a treia- ea ar fi fost
onorabila. E bine ca Europa sa simta ca se intinde spre natiuni reprezentate de
personalitati demne, capabile de analiza subtila. Probabil ca liderii europeni nu sint
"cavalerii" justitiei internationale, protestind (in surdina) contra agresiunii din Iraq, doar
din interese stretegice. Dar facind totala abstractie de realitatea politicii de forta
americane care sileste Europa sa-si apere autonomia- domnul Plesu devine (constient sau
nu ) propagandist pro-american. Reactia oficialilor german si francez este deci justificata.
**************************************************************************************
>
> http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=NumAnt1.htm
>
> Scrisori ca raspuns la articolul "«Nucleul tare» al Europei" semnat de dl
> Andrei Plesu
> Am primit la redactie, dupa aparitia articolului "«Nucleul tare» al Europei"
> semnat de dl Andrei Plesu, o scrisoare din partea dlui Wilfried Gruber,
> ambasadorul Germaniei, si una din partea dlui Philippe Etienne, ambasadorul
> Frantei. Ne face o deosebita placere sa le publicam mai jos, împreuna cu
> raspunsul dlui Andrei Plesu.
>
> Bucuresti, 5 februarie 2004
> (Scrisoarea unui cititor ca raspuns la articolul "«Nucleul tare» al Europei"
> de prof. dr. Andrei Plesu în saptamînalul Dilema veche)
>
> Stimate domnule profesor Plesu,
> Stiti ca urmaresc cu mare respect activitatea dvs. de om de stiinta,
> aparator al drepturilor omului si civice si de politician.
Eu am urmarit cu dezamagire respectivele activitati. In momente critice pentru lupta cu
regimul neocomunist, domnul Plesu a coborit prea jos punctul de minim al moralei sale.
Pare suficent de rafinat pentru a nu -si mai putea permite vre-o credinta naiva.
> Tocmai de aceea
> nu vreau sa las fara replica imaginea distorsionata pe care ati creionat-o
> sub titlul "«Nucleul tare» al Europei", în Dilema veche din 23-29 ianuarie
> 2004, referindu-va la politica europeana a guvernului federal german.
Imaginea a fost efectiv distorsionata prin omisiune si scoatere din context- asa cum am
semnalat mai sus.
>
> Permiteti-mi urmatoarele precizari:
> De decenii Germania se afla în fruntea eforturilor de a largi Uniunea
> Europeana prin primirea unor noi membri si de a adînci cooperarea ei prin
> consolidarea institutiilor. Astfel, îndeosebi evolutia care a dus la actuala
> Conferinta interguvernamentala pentru o Constitutie a Uniunii Europene a
> fost initiata - deja cu patru ani în urma - si impulsionata energic de catre
> guvernul federal si mai ales de ministrul federal de Externe Fischer la
> Universitatea Humboldt din anul 2000, precum si de multiplele initiative ale
> guvernului federal în scopul unei Constitutii europene.
> Pe acest fundal devine limpede faptul ca guvernul federal chiar nu tinde
> spre un "nucleu tare" al Europei, ci spre o comunitate europeana prospera,
> stabila, bazata pe institutii solide care sa-i cuprinda pe toti membrii
> actuali si viitori ai Uniunii Europene.
Desigur, contra-propaganda...
> Daca, însa, actualul proiect al unei
> Constitutii europene, care a fost elaborata de asa-numita Conventie în
> consultari care au durat un an si jumatate - de altfel si cu participarea
> reprezentantilor României -
... siretenie destul de suparatore pentru noi , care stim cine ne "reprezinta"
> , ar esua, din perspectiva germana pare
> inevitabil faptul ca statele care vor dori sa conlucreze mai strîns vor si
> face acest lucru. O asemenea conlucrare strînsa nu exclude pe nimeni si nu
> este îndreptata împotriva nimanui. Guvernul federal nu tinde spre aceasta
> evolutie. Ea este însa, în cazul esuarii actualului proiect de Constitutie,
> probabil singura cale de urmat în viitor.
> Guvernul federal este în continuare ferm convins ca o Uniune Europeana cu o
> Constitutie eficienta serveste cel mai bine intereselor tuturor statelor
> membre actuale si viitoare. Daca Germania, în calitatea sa de cel mai mare
> stat membru al UE, ar putea probabil sa-si apere interesele si singura,
> crearea unei Constitutii europene este tocmai în interesul propriu al
> micilor state membre UE, care ar trebui sa fie foarte interesate de
> capacitatea de actiune a Uniunii Europene largite si deci de mecanisme
> eficiente de coordonare ale Consiliilor Europene, fara posibilitatea de
> blocare din partea minoritatilor mici.
Fandari care nu reusesc sa ascunda ca ingrijorarile exprimate de domnul Plesu sint
legitime. Natiunea mica care nu vrea sa ramina... singurica- va fi integrata doar daca face
"ciocul mic".Restul sint eufemisme.
>
> Rezistenta guvernului federal si a populatiei germane fata de razboiul din
> Irak nu era îndreptata împotriva SUA. Guvernul federal si populatia germana
> nu au considerat - spre deosebire de SUA - suficiente dovezile pericolului
> pornit de Irak pentru a începe un razboi. Atitudinea germana se bazeaza
> numai pe o evaluare rationala a obiectivelor si riscurilor unui atac
> împotriva Irakului si nu - cum insinuati dumneavoastra - pe o atitudine de
> principiu anti-americana. Evolutia din ultimele 12 luni a confirmat, din
> pacate, justetea îndoielilor germane.
Mic recital de limbaj diplomatic. Cine vrea, poate traduce si astfel: "SUA au atacat Iraq-
ul pentru a evita consolidarea Euro prin trecerea la petro-euro, pentru a monopoliza
rezerve esentiale de petrol, pentru a-si afirma dominatia mondiala. Folosirea falselor
pretexte aminteste de justificarile Germaniei la inceperea agresiunii din 1939 asupra
Poloniei. In momentul acesta Iraq-ul sufera ocupatia, jaful si represiunea americana, sub
privirile neputincioase (complice) ale comunitatii mondiale dominate (intimidate).
Europa trebuie sa reactioneze, daca nu vrea sa devina si ea victima sau colonie, in citiva
ani". Un astfel de discurs nu ar fi nici aberant, nici anti-american, dar publicul larg nu ar
intelge asta.
>
> În încheiere doresc sa precizez faptul ca orientarea fundamentala în
> politica europeana a actualului guvern federal german rezida în
> continuitatea guvernelor germane anterioare. Acuzatia dumneavoastra ascunsa,
> ca guvernul german s-ar orienta dupa propunerile filozofului Habermas, care
> propaga o hegemonie germano-franceza de "stînga" asupra Europei, este
> lipsita de orice baza.
> Ramîn cu salutari cordiale,
> Wilfried GRUBER
>
Ultima piscatura semnaleaza o pista importanta: cum va fi mecanismul politic intr-o
Europa unita? Luarea unor decizii valabile pe intreaga suprafata a Europei (necesara
pentru coerenta si continuitate) nu va putea respecta specificul mentalitatilor politice
nationale. Evitind prapastia acestui subiect (tributul politic ce trebuie platit pentru
integrare) domnul Gruber se rezuma la a nega (cu argumente neconvingatoare) acuzatia
("ascunsa") ca sintem invitati spre o Europa de stinga. Din pacate, domul Plesu nu a
intrebat frontal: " Ce se intimpla daca majoritatea zdrobitoare a cetatenilor unei natiuni e
silita de "Europa unita" sa traiasca conform unor valori pe care nu le impartaseste?" Ar fi
iesit atunci in evidenta una din limitele de principiu ale democratiei :arbitrariul modului
in care se decide multimea celor care iau o decizie colectiva. Dacacetatenii din orasul
Adjud voteaza majoritar optiunea A, cei din judetul Bacau voteaza majoritar nonA, cei
din Romania A si cei din Europa non A - este democratica respectarea majoritatii careia
dintre comunitati ? Lesne de demonstrat matematic ca, pe masura ce deciziile se iau pe
suprafete mai mari, ele asigura coerenta globala doar cu pretul reducerii indicelui de
respectare a vointelor individuale ! Europa unita are sanse sa fie un regres democratic.
Dar ca si domnul Plesu, domnul Gruber nu intra pe terenul periculos al discutiilor privind
legitimitatea puterii.
*******************************************************************************************
> Bucuresti, 12 februarie 2004
> Draga Andrei Plesu,
> Ati consacrat, în numarul din 23-29 ianuarie 2004 al publicatiei Dilema
> veche, un articol, ca de obicei foarte interesant, privitor la nucleul tare
> al Europei, adica (conform propriei dvs. ecuatii) tandemului franco-german.
> Permiteti-mi, ca raspuns la argumentele dvs. foarte profunde, sa va spun
> urmatoarele:
> Niciodata (poate cu exceptia epocii lui Carol cel Mare, cînd ele nu existau
> înca de fapt) Franta nu a emis pretentia si nici nu a avut vocatia de a fi
> împreuna cu Germania "centrul" spatiului european, conceput ca un spatiu de
> civilizatie.
Ma rog ...
> Tara mea a sustinut si sustine largirea Uniunii Europene,
> reunificarea politica a continentului nostru, în acelasi timp cu întarirea
> sa, îndeosebi pe baza unei noi Constitutii, conform filozofiei "parintilor
> fondatori", cu precadere francezi si germani, filozofia unei comunitati
> între egali, în ruptura totala cu istoria tragica a continentului nostru.
> Nu este nicidecum vorba de o "comuna retorica anti-americana" care sa fi
> consolidat solidaritatea franco-germana. Nu vorbesc aici de anumite tendinte
> intelectuale, pe care le citati, ci de politicile urmate de tarile noastre,
> remarcînd ca aveti putin tendinta, mi se pare, de a le asimila pe unele cu
> altele. De fapt, fiecare dintre statele noastre, în felul sau, resimte un
> atasament deosebit fata de relatiile transatlantice. În Franta, nu-i uitam
> niciodata nici pe La Fayette, nici pe GI's care - iata, în curînd vor fi 60
> de ani - au debarcat în Normandia. Ieri, astazi si mîine, pentru tara mea, o
> relatie transatlantica puternica face parte din identitatea europeana.
Interesanta demarcarea politicianului de acea "intelectualitate" care critica frontal
imperialismul american si-si baga nasul unde nu-i fierbe oala (aviz probabil amatorilor-ca
domnul Plesu) .
> Nu
> înseamna ca adoptam pozitii "antiamericane" atunci cînd nu sîntem
> întotdeauna de acord cu deciziile Statelor Unite, mais ales în cazuri cum a
> fost cel al crizei irakiene, unde, cel putin, fiecare avea argumente
> "respectabile".
Aceste ghilimele ambigue sint o mica virtuozitate franceza? Nu putem sti argumentele
carei parti sint astfel puse sub indoiala.
>
> Lasati sa se înteleaga ca Germania si Franta ar dori sa înlocuiasca o
> dominatie americana cu propria lor dominatie asupra Europei.
Destul de net spus.
> Asta înseamna
> ca nu tineti cont de procesul decizional din Uniunea Europeana. Doar cele
> doua tari ale noastre nu pot constitui o minoritate de blocaj în procesul de
> vot de la Bruxelles. Desigur, si este îmbucurator acest lucru, cînd una sau
> alta dintre tarile noastre - a fortiori, amîndoua împreuna - întîmpina o
> dificultate serioasa asupra unei probleme precise, este normal ca acest
> lucru sa nu fie ignorat: în fond, cele doua tari ale noastre reprezinta, ele
> singure, mai mult de 42% din bugetul comunitar.
Un pic brutal. Te-ai fi asteptat , fiind vorba de democratie, la justificarea printr-un
procent important din populatia globala a Europei, nu din buget.
> De aici si pîna la a afirma
> ca ele ar putea, si chiar ar dori, sa exercite o dominatie asupra restului
> Uniunii este echivalentul unui pas între real si imaginarul pur, pentru
> cineva - cum este cazul meu - care a petrecut mai multi ani în arcanele de
> la Bruxelles.
Argument total inconsitent.
> De altfel, Franta, înca din timpul Generalului de Gaulle, a
> militat mereu în acest sens; chiar si cînd o tara "mica" (termen pe care îl
> resping, dar care este mereu utilizat) exprima un interes esential, vital,
> aceasta tara trebuie sa fie ascultata. Iata filozofia Uniunii noastre, aceea
> pe care si România o va împartasi în curînd.
Un lapsus? O ironie franceza?
>
> Dar argumentul esential mi se pare a fi altundeva: asemenea multor altor
> comentatori, se pare ca dvs. percepeti acest "nucleu tare" ca o structura
> închisa, etansa, ceea ce nu este deloc asa. Luati exemplul marilor succese
> europene care au fost avioanele AIRBUS sau racheta ARIANE, adoptate repede
> si de alte state.
Un nou unghi : uniunea ca instrument de marketing pentru marile companii
> Luati exemplul mult mai recent al crearii unei capacitati
> militare de reactie rapida a Uniunii în sprijinul operatiunilor Natiunilor
> Unite, initiativa pe care tocmai au luat-o nu numai Franta si Germania, ci
> si Regatul Unit: putem vorbi oare aici de un nucleu tare în 3 pentru o
> Europa a apararii?
De ce nu? Probabil argumentul se bazeaza pe faptul ca Anglia face politica pro-
americana.
> Trebuia sa vorbim.de un nucleu tare al monedei Euro
> pentru a desemna grupul de state care, în urma altei initiative
> franco-germane, au construit Uniunea monetara? În orice caz, nu în sensul
> unui nucleu închis: toate aceste initiative au permis si permit astazi ca
> Europa sa avanseze în domenii esentiale, acolo unde conditiile nu sînt înca
> întrunite pentru ca toate statele membre sa participe, dar de asa maniera
> încît fiecare tara membra sa poata, atunci cînd este pregatita, sa se
> alature "grupului pionier", o expresie mai corecta, folosita de presedintele
> republicii noastre.
> Aceasta filozofie, acest mod de a merge înainte, nu este, în definitiv,
> singura maniera pragmatica, ce respecta fiecare situatie nationala, capabila
> sa dezvolte o Uniune Europeana cu 27 de membri?
Sincer vorbind, nu a fost prezentata pina aici o filozofie.
> Sau dvs. credeti ca România,
> de exemplu, ar avea interes sa se alature în 2007 unei Uniuni condamnate a
> se destrama pentru ca nu ar mai putea sa aprofundeze integrarea în domenii
> esentiale cum sînt cele ale politicii externe, de securitate si de aparare,
> sau constructia unui spatiu de justitie, de securitate si de libertate
> pentru cetatenii sai?
Just, dar eludind pierderea de democratie, capturarea populatiilor mai putin numeroase in
plasa deciziilor globale.
>
> Unul din argumentele dvs. este deosebit de puternic, dar nu îl voi
> interpreta în acelasi sens: dvs. subliniati riscul real al demobilizarii,
> dezinteresului pentru o tara în curs de aderare ca România. Da, si în opinia
> mea, acest risc exista. Dar nu tandemul franco-german este cel care ar fi
> raspunzator pentru aceasta, caci tocmai el, împreuna cu Regatul Unit si
> altii, propune României, potential mare stat membru al Uniunii, obiective
> ambitioase si o suveranitate împartita într-un ansamblu politic. Acest risc
> de demobilizare îl vad în special în situatiile în care România nu ar reusi
> sa se reformeze, în care societatea româna ar ramîne prizoniera unor moduri
> de organizare si unor mentalitati arhaice - fenomenul coruptiei fiind cea
> mai buna ilustrare - si n-ar vedea salvarea sa decît printr-o racordare
> lipsita de glorie si de independenta la un (nou) "protector" extern, care
> risca foarte mult, de altfel, sa nu fie faimosul si atît de putin simpaticul
> "nucleu tare franco-german".
In sfirsit , se spune ceva consistent ! Si despre cancerul care roade Romania pe dinauntru
si nu ne permite sa ne aparam interesele in mod demn si eficace. Si despre satelizarea fata
de SUA, care incearca sa foloseasca statele din "Noua Europa" ca niste cozi de topor-
sabotind incercarea de consolidare a Puterii Europene. In mod normal, acest "upercut"
precis, trebuia sa-l indoaie pe domnul Plesu. Nu e el insa omul care sa nu poata fanda...
>
> Pentru a încheia, si pentru ca trebuie sa aduc un omagiu diferentierii,
> celebre aici, dintre forma si fond, precum si remarcabilei dvs. luciditati,
> as dori sa va raspund la ultimul dvs. argument: da, anumite comportamente
> pot parea uneori mai putin "estetice". Este cu atît mai regretabil, caci
> atunci ascund adevarata miza, aceea pe care am dorit sa v-o reamintesc mai
> sus si care este, dimpotriva, o ambitie de independenta si de solidaritate
> împartasita, în mod egal, de catre toate statele membre care au decis sa-si
> uneasca destinul lor în Uniunea Europeana.
> Philippe ETIENNE
>
Clasic joc. I se acorda domnului Plesu satisfactia de a fi observat o anumita "uritenie" a
atitudinii "nucleului dur" dar i se aminteste ca ea este legitima (in timp ce atitudinea
"Romaniei"- fara a fi estetica- este si profund nociva).
*******************************************************************
>
> În loc de replica
> Sînt flatat si intimidat de reactia prompta a unor diplomati de anvergura la
> textul mai curînd lapidar pe care l-am scris recent despre "nucleul tare" al
> Europei. Flatat, pentru ca nu puteam spera ca Dilema veche si articolul meu
> saptamînal sa ajunga pe mîini atît de bune; intimidat, pentru ca am de
> raspuns unor rafinati profesionisti, cu instrumentele modeste ale unui
> simplu particular, preocupat mai curînd de schimbul liber de idei, decît de
> vreo strategie politica riguroasa.
Masina conceptuala functioneaza uns.....
> De altfel - si am gresit ca n-am spus-o
> clar de la bun început - textul meu rezuma o interventie între altele, în
> cadrul unui "podium" organizat de primul program al televiziunii germane
> (ARD), la initiativa Institutului de Studii Avansate din Berlin. Tema (de a
> carei alegere sînt strain) era "Kern-Europa" ("Nucleul tare al Europei"),
> iar ceilalti invitati erau Karl Lamers, fost parlamentar german si expert
> CDU în politica externa, prof. Dieter Grimm, fost membru al Curtii
> Constitutionale Federale, actualmente rector al Institutului de Studii
> Avansate din Berlin, prof. Jürgen Kocka, presedinte al Centrului Berlinez
> pentru Cercetare Sociala, Mats Hellström, guvernator al Stockholmului si
> fost ambasador al Suediei în Germania, si, last but not least, Jacqueline
> Hénard, jurnalista, membra a Centrului de Studii si Cercetari Internationale
> (CERI) din Paris.
Probabil ca aceasta explicatie e un fel de justificare, la o adica.
> Rolul meu, în împrejurari de acest gen, e sa aduc în
> discutie un punct de vedere est-european. M-am obisnuit cu acest rol, desi
> el face parte dintr-un scenariu oarecum mecanic, si m-am obisnuit, de
> asemenea, cu ecourile-standard ale partiturii mele.
Asa e. Atit domnul Plesu cit si alti membri auto-alesi ai opozanturii romanesti
monopolizeaza de 14 ani mijlocele mass-media, sint omniprezenti la toate intilnirile
"dilematice", formeaza toate comitetele si comisiile "civice". Nu stiu cind se vor gindi sa
mai faca loc si altor constiinte romanesti- acesti mercenari ai spiritului.Probabil se
indoiesc ca exista o alternativa la scenariul "mecanic"...
> Unii ma asculta cu o
> întelegere "corecta politic", altii ma privesc cu simpatie, ca pe un fenomen
> exotic, ca pe un cangur pitoresc aparut brusc în parcul civilizat al
> "vechii" Europe, altii, în sfîrsit, se arata indispusi ca punctul de vedere
> est-european nu coincide cu cel vest-european si se mira, cu oarecare
> iritare, ca, venind dintr-o tara mica, nemembra si plina de probleme, am
> tupeul sa bomban.
Semnalez si contest subtextul: domnul Plesu sugereaza ca ar reprezenta nazuintele
populatiei din Europa de Est.
> Dezbaterea la care ma refer a fost însa foarte agreabila.
> N-am fost izolat în opiniile mele (ele coincideau, în buna masura, cu ale
> lui Jürgen Kocka si Mats Hellström si nu intrau în divergenta reala decît cu
> cele ale lui Karl Lamers, un om care, prin forta si gratia argumentarii, nu
> te face niciodata sa te simti stingherit).
Frumoasa pledoaria pentru contradictie legitima si civilizata, daca nu e retorica
> Discutia noastra nu se referea la
> aspectul imediat, pragmatic, al politicilor continentale, ci la
> perspectivele identitatii europene. Ea se înscria într-o serie de analize si
> comentarii care izbucnisera pe scena "intelighentiei" europene în vara lui
> 2003, prin texte semnate de Jürgen Habermas, Jacques Derrida, Umberto Eco,
> Fernando Savater, Adolf Muschg si Richard Rorty. N-au lipsit si unele
> marcante voci rasaritene, aceea, de pilda, a marelui romanciar maghiar Péter
> Esterházy. Cred ca ma pot mîndri cu sansa de a fi singurul din aceasta
> prestigioasa galerie care, desi cel mai neînsemnat în comparatie cu
> ceilalti, se bucura de atentia unor înalti reprezentanti ai corpului
> diplomatic. Nu stiu sa fi existat vreo scrisoare a ambasadorului american
> din Berlin adresata lui Habermas si nici una a ambasadorului englez la
> Washington adresata lui Rorty. Sînt cu atît mai flatat sa constat cît de
> intensa este tematica europeana la Bucuresti, ce vie este, aici, disputa de
> principii...
Ironii total nepotrivite! As fi preferat un pic de vanitate asumata, decit ironizata retoric.
Este intr-adevar extrem de pozitiv ca astfel de discutii au putut fi stirnite, un adevarat
succes pentru domnul Plesu... si pentru noi. Neobisnuita interventie a ambasadorilor arata
probabil la ce exasperare i-a adus pe occidentali absenta discutiilor de fond privind
integrarea nostra. Tacerea din Romania, consensul generalizat, sar in ochi oricui stie sa
distinga o dictatura. Dialogul aceasta ar trebui continuat la scara larga (si daca ne
integram si daca nu).
>
> Nu voi comenta, acum, punct cu punct, observatiile domnilor ambasadori. Asta
> mai ales pentru ca nu vreau sa profit de avantajul pe care pozitia mea îl
> are fata de pozitia dumnealor. Eu n-am de exprimat un punct de vedere
> oficial, n-am a fi precaut si conform. Nu sînt obligat sa vorbesc în numele
> "guvernului federal", sa iau apararea ministrului de Externe sau sa-l citez
> pe "presedintele republicii". Macar atîta am învatat în scurtul episod
> diplomatic al biografiei mele: un ambasador nu poate spune ce-l taie capul.
> (Nu poate spune, de pilda, ca tara sa face o politica antiamericana.)
Aici domnul Plesu a pierdut (dupa parerea mea) partida. Cavalerismul nu tine numai de
eleganta frazelor ci si de onestitatea revelata de ele. Denuntat delicat pentru atitudine pro-
americana , domnul Plesu trebuia sa-si admita erorile, sa si le depaseasca constructiv
pentru a salva partea valida din rationamentele sale. In loc de asta, el repeta eroarea
initiala: sa reproseze unor tari civilizate ca nu sustin un act de cotropire. Poate ca nu si-a
inteles eroarea. Prea multa subtilitate deruta.
> Îmi
> voi îngadui, totusi, cîteva precizari minimale:
> 1. Pentru Excelenta Sa Dl Ambasador Wilfried Gruber: articolul meu nu ia
> nicaieri în discutie problema - spinoasa - a Constitutiei europene. De
> asemenea, nu m-am gîndit nici o clipa ca guvernul federal îsi face
> strategiile politice conspectînd Scoala de la Frankfurt. Nici n-ar avea
> nevoie de asta pentru a fi "de stînga": la putere e, totusi, un partid
> socialist.
Un fel de "nu ca spun, dar zic (sugerez)". Cam meschin. Iar fondul problemei (caracterul
anti-democratic al deciziilor luate pe scara prea larga) e ratat din nou. Pe domnul Plesu nu
l-ar deranja (se pare) o politica globala de dreapta. Numai universalismul de stinga ii pare
suspect.
>
> 2. Pentru Excelenta Sa Dl Ambasador Philippe Etienne: tematica
> antiamericanismului nu e, totusi, o fantasma privata a subsemnatului. Mi se
> pare ca o conferinta cu acest subiect a fost gazduita chiar de Institutul
> Francez. Daca între timp au aparut pozitii si formulari ceva mai acomodante,
> asta nu înseamna ca dezbaterea cu pricina reprezinta doar "anumite tendinte
> intelectuale", fara corespondent politic si diplomatic. Cît despre forma si
> fond, stim bine ca, în diplomatie, ele au, cum spunea cineva, o valoare
> echivalenta. Sintagma "Kern-Europa" poate fi, în fond, legitima, dar nu e
> mai putin o formulare discutabila.
Justa semnalarea de eufemisme. Dar ii scapa domnului Plesu ca rezervele diplomatice
atenueaza exprimarea unor adevaruri despre actiunile Marelui Frate American. Crimele
ar trebui denuntate in termeni raspicati. Menajamentele franco-germane sint deci...pro-
americane.
>
> 3. Pentru amîndoi: am foarte multe opinii critice despre România, dar va
> asigur ca sînt foarte atasat de tara mea. La fel, faptul de a avea
> obiectiuni cu privire la un detaliu sau altul al politicii franceze sau
> germane nu ma împiedica sa ramîn un mare admirator al celor doua tari. Iar
> cînd le vad reprezentate de oameni devotati, competenti si fermecatori ca
> Domniile Voastre, ma umplu de invidie.
> Andrei PLESU
> Scrisori
Frumos, elegant, linistitor. Domnul Plesu se simte parca obligat de 14 ani sa menajeze
mafia romaneasca- din "atasament " fata de tara lui. Eu as dori in schimb sa asigur pe cei
doi ambasadori ca orice critica frontala adusa regimului actual de la Bucuresti e un ajutor
dat eliberarii si emanciparii Romaniei. Pe de alta parte , i-as preveni ca , daca puterea
mafiota din Romania ar fi inlocuita cu una care sa apere interesele populatiei romanesti,
negocierile cu Romania ar deveni mai sincere, mai pertinente, mai trainice- dar mai
incomode. Poate ca nici nu s-ar solda cu o unificare imediata, daca populatia ar fi cu
adevarat informata privind consecintele si apoi consultata . Dar in acelasi timp, Romania
nu ar mai putea fi un cal troian, introdus in curtea Europei de catre Rusia sau SUA. Ma
exprim astfel, pentru ca nici eu nu am obligatii diplomatice.
Ioan Rosca