De : Ioan Rosca
Date : Samedi 24, Janvier 2004 4:37
Objet : O data in plus, Valerian Stan vorbeste si pentru mine
http://www.cotidianul.ro/editoriale/editorial.htm
Abdicari si riscuri
(24 ianuarie) - Valerian Stan
„Nu strainii sunt raspunzatori pentru coruptia de la noi, pentru distrugerea
vietii
noastre si a istoriei noastre, pentru reformele prost aplicate sau pentru
ingrozitoarele conditii pe care multi dintre romani le suporta. Toate aceste
faradelegi au fost comise de politicienii nostri. Chem pe toti romanii sa ni se
alature in lupta din anii care vin". Cuvintele pe care le-am reprodus apartin
Regelui Mihai si au fost rostite, in decembrie 2000, cu ocazia Mesajului de Anul
Nou.
Dupa exact trei ani, mai precis in seara zilei de 15 decembrie 2003,
prim-ministrul Adrian Nastase primea din mana Regelui diploma „Omul anului". „Distinctia" i-a
fost acordata presedintelui PSD de o revista obscura, de mondenitati. Gestul Regelui a produs
consternare. Dupa 2000, dupa ce au revenit la putere, Regele Mihai s-a „conciliat" neconditionat
cu Ion Iliescu si PDSR. Multa lume era surprinsa de ce vedea. In acelasi timp, insa, aparuse
speranta ca pasul facut de rege ar putea fi benefic vietii politice. Mai exact, ca incurajati de Casa
Regala, Ion Iliescu, Adrian Nastase si partidul lor vor face ce nu facusera pana atunci, cat au fost
la guvernare. Din pacate, lucrul acesta nu s-a intamplat. Ca sa ma refer numai la asta, in ultimii
trei ani Romania si-a consolidat pozitia foarte proasta in evaluarile privind saracia, coruptia ori in
negocierile de aderare la Uniunea Europeana.
Anul 2003 a fost, din punctul acesta de vedere, unul cat se poate de „normal" (singura diferenta
fata de alti ani e ca sfarsitul sau coincide cu inceputul unei noi campanii electorale). Si atunci, de
unde d-l Nastase „Omul anului 2003"? Si de unde pana unde Regele Mihai asuma un gest politic
complet impropriu propriului statut?
Cat despre „mesaje", am pus in oglinda Mesajul din acest an al Regelui cu cele din anii anteriori.
Un exercitiu traumatizant!
Apropierea de Ion Iliescu, de Adrian Nastase si PDSR a adus Casei Regale un numar de
beneficii de ordin material. In timp ce multi dintre cei expropriati samavolnic de regimul comunist
au fost nevoiti sa ia drumul Strasbourgului, Casa Regala a avut privilegiul singular de a „negocia"
cu Guvernul d-lor Iliescu si Nastase. Casa Regala a beneficiat de fonduri guvernamentale de
ordinul catorva milioane de dolari, in conditiile in care alocarea si cheltuirea acestor bani au fost
de prea putine ori „transparente". Desi prin lege era stabilit ca persoanele care au detinut functia
de sef al statului (inclusiv Regele Mihai), beneficiaza lunar de 35 de milioane de lei pentru
„cheltuieli cu intretinerea locuintei", in vara anului 2003, printr-o hotarare de guvern, d-l Nastase si
PDSR au schimbat ce se stabilise prin lege si au decis ca in cazul Regelui cheltuielile respective
sunt nelimitate. O evaluare neoficiala indica pentru 2003 un cuantum de cateva miliarde de lei
pentru aceste cheltuieli. Ceea ce pare sa spuna ca anul 2003 a fost unul fast nu doar pentru
d-l Nastase ci si pentru Majestatea Sa si Casa Regala.
Daca asta ar fi tema, as fi primul care ar pleda pentru repararea tuturor samavolniciilor suportate
de Rege si Familia Sa din partea regimului comunist. Cred, la fel, ca statul roman are datoria sa
asigure Familiei Regale tot respectul care se cuvine, inclusiv standardul de viata cel mai bun
posibil. Dar nu despre asta vorbim. Ci despre faptul ca Regele a ajuns agentul electoral al lui
Adrian Nastase si partidului sau, exponenti ai comunismului rezidual, ai Securitatii si
promiscuitatii politice. In primii ani de dupa revolutie, printre adversarii cei mai redutabili ai lui Ion
Iliescu si regimului sau se numarau Regele, Alianta Civica si PNTCD. Astazi, lui Ion Iliescu si
Adrian Nastase nu li se mai opune practic nimeni. Desi din destule puncte de vedere lucrurile
arata mai prost ca inainte. „Democratia", ca sa ma refer numai la asta, e inca si mai „originala" si
mai formala. „Libertatea presei" nu a fost niciodata in ultimii paisprezece ani intr-o suferinta mai
grea ca astazi. Si totusi, intelectualii democrati, activistii „civici" si de drepturile omului nu au nimic
de spus. Alianta Civica pare sa se simta indatorata pentru cele cateva zeci de miliarde primite de
la buget. Vocea critica a PNTCD nu se mai aude deloc, iar despre d-l Ciorbea se scrie ca are cu
Ion Iliescu si Adrian Nastase intalniri de care nici colaboratorii lui cei mai apropiati nu stiu foarte
multe. Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor - membru fondator al AC si publicist GDS-
ist - a renuntat si el pentru un post de ministru adjunct la Externe, sub Iliescu si Nastase. Etc. etc.
etc. Ion Iliescu si tovarasii sai trebuie sa se mire foarte tare ca astazi reusesc pe alte cai ce la
inceput nu au reusit cu Politia si minerii.